Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
artistica, ce a aparut in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-Iea si inceputul secolului al XIX-Iea. Directiile
acestui curent literare a avut influente puternice si in filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie politica
etc.
Este unul dintre cele mai importante si mai complexe curente literare, aceste noi framantari luand nastere
initial in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. Romantismul este
antidotul rigorii clasicilor, dogmatismului estetic, ratiunii reci si conventionalului. Acest curent literar a
reprezentat pentru scriitori momentul in care au dat frau liber imaginatiei, fiind cunoscut in literatura
universala ca un promotor al manifestarii fanteziei si exprimari sentimentelor, al originalitatii, spontaneitatii
si sinceritatii emotionale. Libertatea de expresie, dincolo de canoanele clasicilor, este unul din factorii
cheie ai acestei miscari literar-artistice.
Cel care a teoretizat romantismul european este considerat Victor Hugo, acesta trasand si identificand
directiile si trasaturile acestui curent cultural in programul-manifest "Prefata" de la
drama "Cromwell" (1827).
introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul, feericul
introducerea unor specii literare iesite din comun: drama romantica, meditatia, poemul filozofic,
nuvela istorica
puternice influente folclorice, elementele de traditie fiind motive si simboluri in operele literare
romantice
predispozitie pentru evadarea din cotidian, din lumea reala prin intermediul visului, intr-un cadru
nocturn; elementele cadrului nocturn devin motive romantice: luna, stelele
natura, o sursa de inspiratie nesecata, este conturata in pasteluri; totodata natura este un mediu
propice meditatiei, al dialogului interior; motive: vegetale (flori, tei, salcam) acvatice (marea, lacul)
sunt prezentate angoase sufletesti, iubiri mistuitoare, pasiuni inflacarate, fantezii debordante,
exemple clare ale suprematiei subiectivismului si a eului personal
personajele sunt exceptionale, in situatii exceptionale, iesite din comun: geniul singuratic,
neinteles de umanitate
timpul si spatiul, motive in meditatia romantica, este o conceptie preluata din lucrarile filosofilor
idealisti; tema genezei si infinitul timpului si al spatiului
spre deosebire de clasicism, care condamna limbajul popular, socotind unele cuvinte inestetice si
vulgare, romantismul face apel la cuvinte si expresii populare, la arhaisme, a regionalisme,
specifice oralitatii
procedeele artistice sunt complexe si variate, specifica acestui curent literar fiind antiteza.
Personajele sunt prezentate in antiteza, planurile, ideile, situatiile de asemenea
genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism, in romantism fuzioneaza: lirismul este
introdus in epic si dramatic, comicul face casa buna cu tragicul; in aceeasi poezie lirica pot fi
identificate elemente de oda, imn, meditatie, satira sau pastel
Asadar, in evolutia romantismului autohton, se pot distinge mai multe etape. Intr-o prima etapa,
preromantica, Vasile Carlova, Heliade Radulescu sau Gh. Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un
usor regret fata de un trecut eroic care este un exemplu al luptei prezentate in care visul, fantasticul si
meditatia primeaza.
O a doua etapa, perioada pasoptistilor, aduce o poezie lirica, militanta, patriotica si vizionara, de evocare
istorica si ii are ca reprezentanti pe Balcescu, Bolintineanu, Alexandrescu, Russo, Kogalniceanu,
Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu.
In cea de-a treia etapa, are loc maturizarea estetica a romantismului. Totodata, se observa o reactie
critica si pamfletara fata de societate, pesimiste, chiar de refugiu in natura si mitologie, asa cum se
manifesta la ultimul mare romantic european, Mihai Eminescu.
Poemul reprezentativ pentru aceasta tema este "Scrisoarea I" (1881). In aceasta opera literara are loc o
cosmogonie pe marginea careia iau nastere doua meditatii: una pe tema destinului uman si cealalta pe
tema soartei geniului neinteles de ceilalti.
Prima secventa a textului (versurile 1-28) prezinta un cadru nocturn romantic, in care lumina misterioasa
a lunii se revarsa peste individ, subliniind caracterul implacabil al timpului si perisabilitatea omului, fie el
rege sau cersetor: "Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii".
Nimeni nu se poate salva de efemeritatea timpului, de finalul unui destin implacabil: geniul traieste
tragedia unei minti uriase incatusate de timpul prea scurt al unei vieti de om, Universul va pieri candva,
peste "mii de veacuri" iar Timpul insusi se va transforma in "vesnicie moarta".
In versurile 29-38, apare imaginea "batranului dascal", a geniului. Portretul este realizat in antiteza intre
infatisarea umila si mintea uriasa a savantului, intre sfera inalta a ideilor si micimea lumii contemporane.
Nefericirea acestui personaj exceptional este inca un motiv romantic.
Episodul cosmogonic este proiectat in versurile 39-86 si cuprinde mai multe teme si motive romantice:
apare viziunea mitologica asupra facerii lumii: "La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta". Totodata,
se remarca viziunea gigantica a cosmosului.
Intre episodul nasterii lumii si cel al extinctiei apare un scurt episod care trateaza efemeritatea, micimea
oamenilor, care sunt vazuti ca muste "de-o zi". Zadarnicia, ca tema esentiala, apare si in alte opere al lui
Eminescu precum "Imparat si proletar" si "Memento mori".
Asadar, nu exista niciun dubiu asupra caracterului romantic al surselor de inspiratie, al temelor, al
motivelor si al ideilor eminesciene, Mihai Eminescu fiind cel mai reprezentativ scriitor romantic al literaturii
romane.
Romantismul este un important curent literar si artistic, aparut in Anglia,
Franta si Germania in prima parte a secolului trecut, ca opozitie la
clasicism. Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile
nationale, din traditii folclorice, din istorie si chiar din miturile si
legendele unor popoare indepartate; sustineau valorile sensibilitatii, ale
individului, ale naturii; incercau sa elibereze creatia artistica de
rigiditatea canoanelor si a conventiilor clasice, dand totodata acces in
paginile romanelor, a pieselor de teatru sau in versurile poeziilor unor
personaje si probleme ce reflectau epoca de dupa Marea Revolutie
Franceza din 1789.
Romantismul s-a extins treptat in principalele tari europene, cuprinzand
toate artele si chiar unele domenii ale vietii sociale, si determinad
existenta unui stil romantic in mobilier, in imbracaminte etc.
Poetul -si trebuie sa staruim asupra acestui punct- nu are de primit sfaturi
decat de la natura, de la adevar si de la inspiratie, care este si ea natura
si adevar.
Romantismul romanesc are cateva trasaturi specifice manifestate
datorita aparitiei in tara noastra cu o intarzaiere cu un deceniu fata de
Franta.Prima generatie romantica (I.H. Radulescu, V. Carlova, Grigore
Alexandrescu) se afirma spre sfarsitul deceniului al treilea si inceputul
celui de-al patrulea ale secolulului XIX; romantismul se prelungeste la noi
prin scriitorii pasoptisti (V. Alecsandri, N. Balcescu, Alecu Russo si altii)
pana la Eminescu, considerat indeobste cel mai mare poet romantic
european. In al doilea rand, epoca romantica se afla, la noi, alaturi de
numeroase influente clasice. Niciodata estetica noua n-a fost in intregime
degrevata de elemente ale esteticii clasice.
Îmi place să privesc măreția naturii cu ființele ei sălbatice și libere, așa cum erau și
strămoșii noștri, cândva. Iubirea locului, existența în peisajul natural, sentimentul
romantic de a fi acasă este puternic diferit față de stilul „forței de muncă” ce stă în
chirie și gonește la fabrică unde lucrează la banda rulantă. Romanticii iubesc
natura sălbatică cu toată naturalețea ei, o admiră și o venerează; scenele cu peisaje
pitorești atrag atenția oamenilor asupra frumuseții sublime a sălbăticiei. Adevărul
este că tânjim cu toții după o viață idilică, în oarecare armonie cu Natura și
Societatea, o viziune romantică asupra existenței ce merită să fie denumită viață
umană.
Romantismul acela în care Omul tânjește după Natură, după frumusețe și puritate,
armonie și freamăt de codru, este o nostalgie după Edenul din care în mod natural
facem parte… înainte de a ne rupe de Natură. În acest context, este de înțeles cum
o plimbare prin pădure, prin parc, duce la o liniștire și o „reîncărcare cu energie”,
… probabil că omul se simte din nou acasă în Natură, în atmosfera aceea cu care
ființa umană a avut ocazia să se afle în echilibru pe milioanele de ani ale
dezvoltării filogenetice umane. Când simți mirosul frunzelor, culorile și formele
vegetale, dacă ai capacitatea să admiri fluturii pe flori sau păsări căutând semințe,
ori cântând pe o creangă, este ca o reîntâlnire cu fericirea copilăriei pline de
vitalitate, deschidere către Lume, cu sufletul plin de speranțe. Viața umană este
mult mai trăibilă, mai satisfăcătoare, dacă omul are ocazia să admire natura
sălbatică, splendoarea animalelor și vitalitatea lor, diversitatea și estetica Lumii.
Iubirea Naturii, simpatia față de animalele sălbatice, iubirea lor, respectul și
compasiunea față de celelalte ființe vii, va face posibilă supraviețuirea lor, a
ecosistemelor și implicit persistența noastră ca specie… umană.
Romantismul este o importantă mișcare culturală, artistică și filosofică, o creație a
unei elite intelectuale care nu se regăsea nici în normele rigide ale aristocrației
aflate în degradare nici în frenezia capitalismului sălbatic aflat la începuturile sale;
începuturile germane, franceze și engleze ale acestui curent sunt situate pe la
mijlocul secolului 18, pentru a avea o înflorire în secolul 19. Gândirea romantică a
apărut ca o reacție la capitalismul primitiv și sălbatic, care degrada Natura și Omul
la simple unelte ale producerii de profit. Romantismul, prin artă și spiritualitate,
pasiune și iubirea frumuseții, prin intelect și simțăminte, aventură și comuniune cu
Natura, libertate de exprimare, se delimitează de cele două elemente esențiale ale
capitalismului, anume burghezia ahtiată doar după profit și proletariatul înjosit,
incult, dezumanizat și murdar care lucrează la benzile rulante.
Charles Darwin, geniul științelor naturii, arăta cum evoluția biologică se derulează
și produce linii filetice ale diferitelor organisme, incluzând desigur și specia
umană, una dintre speciile prezente în ecosistemele Planetei. Științele ecologice de
la începuturile situate prin vremea lui Haeckel, analizau interrelația dintre
societatea umană și peisajul în care ea există. De la fundamentarea ecologiei, apare
ecologismul ca abordare nu doar științifică seacă ci având afirmații și interferențe
politice și sociale cu implicații potențial-uriașe.
John Muir, un scoțian muncitor la o fabrică americană, a decis că își schimbă viața
și a devenit explorator al locurilor sălbatice ale Planetei: a vizitat păduri neumblate
și cascade, munți și ghețari. Ca ecologist conștientizează legăturile dintre
fenomene, zicând: Atunci când încercăm să detașăm ceva, îl găsim atașat de tot
restul Universului. Scrieri ale sale despre protejarea naturii pentru valorile ei
intrinsece, au atins inclusiv președintele american Theodore Roosevelt care a
inițiat și susținut programe guvernamentale de protejare a naturii. Sierra Club a
fost înființat în anul 1892 de către John Muir, pentru a proteja valorile naturii
sălbatice a Statelor Unite; acum, la peste un secol, organizația continuă să existe
(dar nu și viața sălbatică înfloritoare pe atunci). Din Sierra Club s-a desprins în
1969 o grupare care a devenit internațională, Friends of the Earth.