Nr.

108-109 (3-4/2019)

Editatã de FUNDAÞIA CULTURALÃ MEMORIA

sub egida Uniunii Scriitorilor din România
Fondator BANU RÃDULESCU
 Foto: ªerban Mestecãneanu
AUREL VLAD
Aurel Vlad a absolvit, în 1984, Institutul de PREMII: 
Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din 2015 – Premiul „Constantin Brâncuºi” al
Bucureºti, secþia Sculpturã, clasa Prof. Geta M.L.N.R. ºi al Academiei Române ºi
Caragiu Gheorghiþã ºi Prof. Marin Iliescu.  Premiul pentru Excelenþã în Artã al Uniunii
Din 1990, predã la catedra Sculpturã a Artiºtilor Plastici
Universitãþii Naþionale de Arte unde, din 2005, 2011 – Diploma de Excelenþã ºi Premiul
este conferenþiar universitar doctor la Centrului de Culturã „George Apostu”  din
Facultatea de Arte Plastice a Universitãþii Bacãu, România 
Naþionale de Arte din Bucureºti, al cãrei decan 2009 – Marele Premiu „Constantin
este în perioada 2008–2012.  Brâncuºi”, Bienala de Picturã, Sculpturã ºi
În aprilie 2005 obþine, în cadrul aceleiaºi Graficã desfaºuratã la Arad, România 
Universitãþi, titlul de doctor în arte vizuale, cu 2003 – Premiul III, Simpozionul
teza: Gestul în sculpturã între expresie ºi Internaþional de Sculpturã, Fuente
simbol.  Palmera, Córdoba, Spania  
Este membru al Uniunii Artiºtilor Plastici 2002 – Premiul „Ion Andreescu” pentru
din România din 1990 ºi are o bogatã activi- Sculpturã al Academiei Române din
tate artisticã, încununatã cu premii ºi distincþii. Bucureºti 
2000 – Ordinul Naþional „Pentru Merit” în
grad de Comandor

2
 1998 – Marele Premiu la Salonul 2007: Faþã în faþã – Sehenstadel, Hemau,
Municipal Bucureºti, România Germania ºi Doi – Galeria Simeza,
1990 – Premiul pentru Sculpturã al Uniunii Bucureºti 
Artiºtilor Plastici din România 2006: Arta la reºedinþã, Reºedinþa
1986 – i se acordã Bursa „Dimitrie Ambasadorului Germaniei, Bucureºti  
Paciurea”. 2005: Laboratorul gestului – Galeria
Simeza, Bucureºti 
Participã constant, încã din 1983, la 2002: Între periculos ºi blând – Galeria
expoziþii de grup, bienale, simpozioane ºi deInteresse, Bucureºti
saloane de sculpturã din þarã: Bucureºti, 2001: Pseudosanctuar – Primãria oraºului
Sibiu, Arad, Cluj-Napoca, Baia-Mare, Gütersloh, Germania 
Timiºoara, Iaºi, Galaþi, Focºani, Medgidia, 1997-1998: – Pseudosanctuar pentru TV –
Tulcea, Târgu Jiu ºi din strãinãtate: Italia Sala Kreþulescu, Muzeul Naþional de Artã
(Veneþia, Roma, Grottaglia, Ravenna), al României, Bucureºti
Germania (Berlin, Stuttgart, Bonn, Aachen, 1997: Grup – Galeria Catacomba,
Leipzig, Hanovra, München, Regensburg, Bucureºti 
Beratzhausen), Olanda (Amsterdam), Marea 1993: Ograda misticã – Galeria
Britanie (Londra), Franþa (Nisa), Belgia Catacomba, Bucureºti 
(Louviere), Ungaria (Budapesta),  Spania 1990: Sculpturã – Galeria Orizont,
(Sevilla),Bulgaria (Ruse, Gabrovo), URSS Bucureºti.
(Moscova), Turcia (Ankara), Japonia (Osaka). 
LUCRÃRI DE ARTÃ MONUMENTALÃ:        
EXPOZIÞII PERSONALE:  2004: Îngerul meu, bronz, Plazza
2019: Hai, Mergi – Centrul Cultural România, Bucureºti
Palatele Brâncoveneºti de la Porþile 2002: Joaca cu îngerul, bronz, Concordia
Bucureºtiului, Mogoºoaia  – Oraºul Copiilor, Ploieºti-Vest ºi Coloana
2016: Dezrãdãcinari – Institutul Cultural Mariei, piatrã, Beratzhausen, Germania
Român, Veneþia  2001: Izvorul vieþii, piatrã, Beratzhausen,
2014: Când doi au devenit unul, Germania       
Zehenstadel, Beratzhausen, Germania 2000: Iisus cu viþa de vie, bronz, Ariceºti,
ºi (Ne)Liniºtea – Galeria Simeza, Prahova
Bucureºti  1999: Cortegiul Sacrificaþilor, bronz,
2013: Frica, Galeria Uj Kriterion, Memorialul Sighet, Sighetul Marmaþiei
Miercurea Ciuc  1998: Zidul roºu, metal, Câmpulung
2011: (Ne)Liniºtea unei lumi – Muzeul de Muscel.
Artã, Timiºoara 
2010: Personajul din atelier, Centrul de
Culturã „George Apostu”, Bacãu; Gest ºi Lucrãrile prezentate în numãrul de faþã al
adevãr în sculpturã – Centrul Cultural revistei fac parte din expoziþia „Hai, mergi!”
Palatele Brâncoveneºti de la Porþile care a avut loc în luna martie 2019, la Centrul
Bucureºtiului, Mogoºoaia ºi Galeria 418, Cultural Palatele Brâncoveneºti de la Porþile
Bucureºti  Bucureºtiului, Mogoºoaia. Mulþumim pe
2008-2009: Sculpturã – Sala Terrena, aceastã cale sculptorului Aurel Vlad care a
Klosterneuburg, Austria  avut amabilitatea de a ni le pune la dispoziþie.
2008: G5 Kultur am Gärtnerplatz – Credit foto pentru reproducerea lucrãrilor:
München, Germania   Remus Andrei Ion.

3
 SUMAR
COSMIN BUDEANCÃ ION-ANDREI GHERASIM
„Memoria“ merge mai departe, p. 6 Un exemplu de verticalitate ºi demnitate, p. 42
ILIE POPA
IN MEMORIAM MICAELA GHIÞESCU, p. 8 Un exemplu remarcabil de luptãtoare
PIA DUMITRU-DANIELOPOLU anticomunistã, p. 44
Micaela Ghiþescu, o luptãtoare, p. 14 DOINA JELA
FERNANDO TELES FAZENDEIRO „ªi deodatã, ºtirea s-a rãspândit ca fulgerul:
Ambasadorul Portugaliei la Bucureºti A murit Stalin! Atunci s-a fluierat
„Un loc gol în relaþiile culturale luso-române”, p. 19 Odã Bucuriei...”, p. 48
CORINA BACH RUXANDRA CESEREANU
Micaela Ghiþescu, vãzutã de mine, p. 20 Doamna Ghiþescu, p. 52
NICOLAE CONSTANTINESCU IOANA PÂRVULESCU
Cuvinte pentru ultimul drum, p. 22 Decoraþii pe o viaþã distrusã, p. 56
LUANA SÃVESCU SMARANDA VULTUR
„Mai avea lucruri de spus ºi de fãcut”, p. 24 O luptãtoare pe mai multe fronturi, p. 57
OCTAV BJOZA
VIOLETA POPESCU
La moartea unei doamne, p. 24
Omul care a readus istoria ºi memoria
MIRCEA CARP, CARMEN GRIGORAª
în rândul tinerilor, p. 59
Cu multã durere!, p. 25
MARIA TOACĂ
ANA BLANDIANA
„În faþa lui Eminescu avea mai multã putere sã evoce
Fãrã Micaela, lumea va fi mai micã, p. 26
anii de suferinþã ºi rezistenþã”, p. 62
ANDREI DIMITRIU
ILEANA MATEESCU
Elita irepetabilã, p. 27
DANIELA ÞÃRANU Tânãra „Memoria” din nou în doliu, p. 65
Micaela Ghiþescu, un model etic, p. 29 VIRGIL MIHAIU
DOINA CERNICA La despãrþire, p. 76
Micaela Ghiþescu ºi lunga sa zi cu portugheza MIHAI ZAMFIR
ºi cu Portugalia, p. 30 Eroismul discret, p. 78
IRINA-MARGARETA NISTOR PETER SRAGHER
Un privilegiu nemaipomenit. Zâmbetul Micaelei Ghiþescu, p. 80
Memoria unei întâlniri aparte, p. 36 EUGEN ISTODOR
MARILENA ROTARU Acuzatã de spionaj, de „crimã de înaltã trãdare”, a fost
Oameni luminã din vremuri întunecate, p. 38 de fapt o traducãtoare seducãtoare, p. 81
MARINA DUMITRESCU Mesaje de condoleanþe, p. 83
Opera unei vieþi, p. 40

Plata abonamentelor ºi a eventualelor www.revistamemoria.ro

donaþii se poate face prin mandat poºtal pentru e-mail: revistamemoria@gmail.com

Fundaþia Culturalã Memoria, CUI: 888 6981, Cal. Revista Memoria este membrã A.R.I.E.L.
(Asociaþia Revistelor, Imprimeriilor ºi Editurilor Literare)
Victoriei 133, Bucureºti, 010071, precum ºi prin con-
turile Fundaþiei Culturale Memoria deschise la Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.

Banca Comercialã Românã (BCR), Sucursala sector

1 Bucureºti, Cal. Victoriei 155:
RO20RNCB0072049693810001 – LEI Nr. 3-4/2019, Preþ: 17 lei
RO63RNCB0072049693810003 – EURO ISSN – 1220-6369

4
FÃURITORII MARII UNIRI CORNELIA CHIÞIMIA (BOARÃ)
TEODOR IACOBESCU Memoriu, p. 218
Jurnal de front (1887-1918), p. 89
VARIA
IOAN VLAD ILEANA TOMA
O încercare de definire ºi identificare (II), p. 109 Alte Crãciunuri, p. 223
ILIE POPA EVA WEINBERGER ZEANA
Fãuritori ai Marii Uniri, martiri în închisorile Who am I? Cine sunt?, p. 226
comuniste (I), p. 118
MEMORIA ÎN PREZENT
INTERVIU ILEANA MATEESCU,
RÃZVAN GHEORGHE în dialog Comemorarea foºtilor deþinuþi politici la Drobeta
cu NICOLAE CIURICÃ Turnu Severin, p. 230
Ultimul partizan anticomunist în viaþã despre luptele Investigaþii arheologice în Caransebeº,
cu Securitatea din Munþii Banatului (II), p. 137 jud. Caraº-Severin, p. 232
DISTRUGEREA ELITELOR ÎN ANII A VI-a campanie de investigaþii arheologice
COMUNISMULUI la Periprava, jud. Tulcea, p. 235
NICOLAE M. CONSTANTINESCU ION BARBU
Distrugerea elitelor în România primelor decenii Mina Petrila a murit, trãiascã Mina Sîrbu, p. 238
ale dictaturii comuniste, p.153
Investigaþii arheologice în satul Poiu,
MARCELA NIÞÃ comuna Bistra, jud. Alba, p. 240
Sfârºitul neconsemnat oficial nicãieri al
Mesajul Fundației Culturale „Memoria” pentru
comandorului Aviator Ioan Dicescu, tatãl meu, p. 159
participanții la al XXVI-lea Congres al AFDPR, p. 243
MIHAIL MIHAILIDE A IV-a campanie de investigaþii arheologice
Valeriu L. Bologa, în dosarele „Securitãþii”, p. 162 la Târgu Ocna, jud. Bacãu, p. 245
NICOLAE IUGA Casa Elisabeta Rizea, p. 248
Filosoful Cezar Mititelu, aºa cum l-am cunoscut, p. 188 Simpozionul International PERT`19, p. 250
ISTORIA DE LÂNGÃ NOI BIBLIOTECA MEMORIA
FLORIN HÃLÃLÃU în dialog cu FILIP IEPURE, IOAN BOLOVAN
veteran al rãzboiului din Transnistria (1992), p. 201 „Oraºul Cãlan la Marea Unire”, p. 256
30 DE ANI DE LA EVENIMENTELE ECATERINA IONESCU
DIN DECEMBRIE 1989 Revolta din comuna Rãstoaca, judeþul Vrancea,
CRISTINA RAMONA VOINEA din 12 ianuarie 1958, p. 258
„Pe tata nu-l aduce nimeni înapoi niciodatã...”, p. 215

COSMIN BUDEANCÃ
redactor coordonator
MICAELA GHIÞESCU Oana ICHIM
Nicolae CONSTANTINESCU secretar general de redacþie
Director Loredana MARTIN
-------------------------------- tehnoredactare computerizatã
Consiliu consultativ Corina Gabriela DUMA
ANA BLANDIANA, MIRCEA CARP, design grafic / revizuire 2018
MIRCIA DUMITRESCU,
ILIE POPA, DANA ÞÃRANU, Daniela NENCIULESCU
ALEXANDRU ZUB consultant artistic

5
 COSMIN BUDEANCÃ

„Memoria”
merge mai departe
În urmã cu 30 de ani regimul comunist se prãbuºea în Cosmin Budeancã,
România, iar dupã mai puþin de un an, în noiembrie 1990, nãscut în 1975
Expert în cadrul Institutului de
apãrea primul numãr al revistei „Memoria – revista gândirii Investigare a Crimelor
arestate”. Dupã anii de totalitarism, de presã centralizatã ºi Comunismului ºi Memoria
cenzurã, piaþa editorialã cunoscuse o adevãratã explozie. Exilului Românesc.
Dar majoritatea publicaþiilor care au apãrut atunci s-au Coordonator de doctorat,
Facultatea de Istorie,
dovedit efemere, doar puþine dintre ele mai existând astãzi. Universitatea din Bucureºti.
Revista „Memoria” este unul dintre proiectele care au Abilitare în istorie la
supravieþuit. ªi asta, poate, pentru cã de la început a fost Universitatea Bucureºti (2019),
mai mult decât un proiect editorial. Fundamentul pe care a doctor în istorie la
Universitatea „Babeº-Bolyai”,
fost construitã „Memoria” a fost unul foarte solid, scopul Cluj-Napoca (2008), studii
fiind acela de a transmite conºtiinþa luptei pentru libertate aprofundate în istorie oralã la
de la generaþiile care au suferit în anii comunismului, cãtre Universitatea „Babeº-Bolyai”,
generaþiile viitoare. Pentru cã în cei 45 de ani de regim Cluj-Napoca (1998).
A coordonat sau a fost mem-
comunist în România mii de oameni au fost uciºi, zeci de bru în echipa mai multor
mii au ajuns în închisori ºi lagãre, alte zeci de mii au fost proiecte de cercetare privind
deportaþi, milioane au avut de suferit în grade diferite. comunismul românesc.
Dincolo de represiunea fizicã îndreptatã împotriva A publicat (ca autor, coautor,
editor sau coeditor) volume ºi
opozanþilor reali, potenþiali sau imaginari, regimul comu- studii la edituri ºi în reviste de
nist a luat mãsuri ºi în zona culturalã ºi a ideilor. Pentru a prestigiu din þarã ºi strãinãtate.
contracara efectele acestor demersuri concertate de crea-
re a unui „om nou”, echipa care a iniþiat revista „Memoria”
ºi-a propus, printre altele, „sã redea memoriei acestui
neam funcþia ei normalã, fiziologicã. S-o facem sã respire
iar, cu forþa ei fireascã, în singurul climat care îi prieºte, al
necontrafacerii. Fiindcã multe ne pot minþi în viaþã, trecutul
însã niciodatã”, dupã cum preciza Banu Rãdulescu în arti-
colul care deschidea primul numãr.
Tot el mai afirma ºi cã: „…azi, oamenii de pretutindeni
îºi cautã cu febrilitate drepturile la o viaþã mai luminoasã,

6
care nu poate începe decât cu libertatea. echipa revistei a fost pãrãsitã, pe rând, de
Or, în cadrul acestei libertãþi, pe prim plan o parte dintre cei care au creat-o ºi i-au
stã libertatea gândirii, adicã «gândirea asigurat supravieþuirea. În 1998 Banu
nearestatã». Atingerea acestui deziderat Rãdulescu, în 2010 Ion Drescan, iar în
nu e posibilã însã fãrã un apel permanent 2014 Gheorghe Derevencu, pentru a-i
la memorie. Ea e fundamentul pe care ne menþiona doar pe câþiva dintre cei care au
edificãm prezentul ºi ne prospectãm viito- însemnat ºi au fãcut atât de mult pentru
rul. E sensul în care ºi noi ne-am propus acest proiect.
sã-i folosim cât mai cuprinzãtor valoroasa De curând, doamna Micaela Ghiþescu li
zestre.” s-a alãturat. Plecarea ei dintre noi
Necesitatea unui astfel de proiect ºi reprezintã un alt moment de cumpãnã în
viabilitatea lui s-a relevat în timp, prin existenþa „Memoriei”, peste care ne expri-
numãrul mare de articole semnate, de-a mãm nãdejdea cã vom trece, avându-i alã-
lungul anilor, de personalitãþi din þarã ºi turi pe cititorii ºi colaboratorii fideli. Cu gân-
strãinãtate, nume de seamã ale societãþii dul la cei care nu mai sunt, dar mai ales la
civile, foºti deþinuþi politici, foºti deportaþi ºi cei ce or sã vinã, vom duce mai departe
prizonieri de rãzboi, victime ale regimului ºtafeta lãsatã de înaintaºi ºi vom continua
comunist, cetãþeni reprezentând diferite lupta lor pentru libertate, adevãr, dreptate
categorii socio-profesionale care au trãit în ºi un viitor mai bun. La fel cum au fãcut-o
comunism ori tineri care s-au nãscut dupã ºi ei, vom face în continuare apel la memo-
1990. Totodatã, mari artiºti plastici sau rie, iar Fundaþia Culturalã „Memoria” ºi
tineri talentaþi au contribuit prin lucrãrile lor „Memoria – revista gândirii arestate” vor
la ilustrarea ºi îmbogãþirea revistei. merge mai departe.
ªi din punct de vedere al arealului de
distribuþie revista s-a dovedit una de suc-
ces, o parte din exemplare trecând gra-
niþele þãrii ºi ajungând în cele mai îndepãr-
tate colþuri ale lumii, pe unde locuiesc ro-
mâni, unii fiind plecaþi în exil încã din anii
comunismului. ªi chiar dacã fizic sunt de-
parte, cu sufletul ei au rãmas acasã, în
România.
Într-un adevãrat spirit al libertãþii ºi to-
leranþei între coperþile revistei ºi-au gãsit
locul teme extrem de diverse, care au contri-
buit la o mai bunã înþelegere a totalitarismu-
lui comunist ºi a importanþei pe care liberta-
tea o are în viaþa ºi evoluþia fiecãrui om.
Inexorabila trecere a timpului afecteazã
memoria umanã, ºi tot ea ºi-a pus ampren-
ta ºi asupra „Memoriei”. De-a lungul anilor

7
 Micaela Alexandra
Ghiþescu
(18 iulie 1931 – 13 mai 2019)
Pãrinþi: Constantin Ghiþescu, medic; Maria-
Eliza Papacostea, profesoarã, casnicã.
Studii: ªcoala germanã (a IV-a cl.
elementarã + 3 clase de liceu), Bucureºti
(1940-1944); Liceul „Carmen Sylva”,
Bucureºti (1944-1947); Liceul nr. 10
(„Gheorghe Lazãr”), Bucureºti (1947-
1948); Facultatea de Filologie a
Universitãþii Bucureºti (1948-1952; 1955-
1957).
Cãsãtoritã (1972) cu prof. dr. Petre
Ionescu-Stoian, personalitate de vazã din
lumea medico-farmaceuticã româneascã
(decedat în 1985).
Arestatã în cadrul „lotului francez” (relaþii
cu postul de radio Paris pentru România ºi
Ambasada Franþei), condamnatã pentru
„complicitate la delict de agitaþie publicã” la
4 ani, a efectuat 3 ani, amnistiatã în urma
Convenþiei de la Geneva privind drepturile
omului. Locuri de detenþie: Securitate
(Uranus), Jilava, Mislea (1952-1955).
Debut editorial: Miguel Angel Asturias,
Week-end în Guatemala, traducere în
colaborare cu Paul Teodorescu, 1964.
Între timp, datoritã sprijinului iniþial al lui
Mircea lonescu-Voicana ºi Dumitru (Miticã)
Mazilu, începe sã colaboreze la edituri;
realizeazã dicþionare, manuale ºi alte cãrþi
didactice.
Traducãtoare tehnicã, apoi documentaristã
la Institutul pentru Controlul de stat al
Medicamentului, Bucureºti (1959-1971);
redactor principal la Biblioteca Centralã
Pedagogicã (1971-1987).
Membrã a Uniunii Scriitorilor din România
din 1978.
8
Membru fondator al Fundaþiei Culturale
„Memoria” (1991), membrã în Comitetul
Director (din 1997), preºedinte (din 2010).
Membrã în colectivul redacþional al
„Memoria – revista gândirii arestate” (din
1997), redactor ºef (din 2003).
Membru în Comitetul Director al Fitralit
(Filiala Bucureºti – Traduceri Literare a
Uniunii Scriitorilor din România), filialã pe
care a condus-o între 2005 ºi 2009.
Burse:
Specializare, Ministerul Culturii din Franþa
(1990).
Cercetare: Fundaþia Gulbenkian,
Portugalia (1991), Institutul Camões,
Portugalia (1999).
Participare la congrese ºi reuniuni ºtiinþifice
(întotdeauna cu comunicãri) pe teme politice:
situaþia scriitorilor / femeilor în timpul dictaturii
comuniste; viaþa în închisorile comuniste; cen-
zura etc., prezentate la Paris, Lisabona,
Thessaloniki, Santiago de Compostela,
Amsterdam, Versailles, Neptun, Sighetu
Marmaþiei.
delegatã a Uniunii Scriitorilor la Congresul
Federaþiei Internaþionale a Traducãtorilor
(Belgrad, 1990)
delegatã a Centrului PEN Român la
Congresul PEN Bulgar (Sofia, 1998)
congrese de lusitanisticã ºi despre literatu-
rile portughezã ºi brazilianã (Portugalia,
Franþa, Germania, Anglia, Brazilia, SUA,
Spania)
reuniunea UNESCO despre „Excluziune”
(Paris, 1998)
Cu soþul, prof. dr. Petre Ionescu-Stoian
delegatã a Uniunii Scriitorilor la
„Sãptãmâna culturii române” (Lisabona,
2004)
Colocviul „Lucian Blaga” de la Facultatea
de Litere din Lisabona (2005)
Colocviul interdisciplinar despre proverbe,
Algarvé (noiembrie 2008)
Lansare „Gramatica limbii portugheze” la
Institutul Cultural Român, Lisabona (2009).
Colaborãri la reviste culturale ºi literare:
România Literarã, Luceafãrul, Secolul 20,
Memoria - revista gândirii arestate, Magazin
istoric (România); Journal de Letras, Artes e
Idéias, Camões, Letras & Letras, Queirosiana,
Veredas (Portugalia); Translittérature (Franþa).
A fãcut parte din societãþi ºi asociaþii:
Uniunea Scriitorilor din România (din 1979),
Asociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici din România
(din 1990), Fundaþia Culturalã „Memoria” (din
1991); Association des Traducteurs Littéraires
de France (din 1984); Sociedade de Língua
Portuguesa (din 1984); Associação
Internacional de Lusitanistas (din 1993);
Associação dos Amigos de Eça de Queiroz
(din 1994); Centrul PEN Român (din 1995).
Premii ºi distincþii:
Premiul de traducere al Asociaþiei
Scriitorilor din Bucureºti, pentru Rubén A.,
Turnul Familiei Barbela, 1984, 1986.
Medalia „Premiu de traducere” –
Sociedade de Língua Portuguesa,
Lisabona, 1986.
Premiul de traducere al Asociaþiei
Scriitorilor din Bucureºti, pentru Erico
Verissimo, Timpul ºi vântul, 1994, 1995.
Premiul de traducere al Asociaþiei
Scriitorilor din Bucureºti, Erico Verissimo,
Chantecler, 2001, 2002.
Diplomã de merit – Instituto Camões
(Portugalia) (1999).
Ordinul „Rio Branco”, în grad de Ofiþer,
Brazilia (1999).
Ordinul „Cruzeiro de Sul” (Crucea Sudului)
în grad de Ofiþer, Brazilia (2000).
„Primus inter pares” al Fundação de
Incentiva à Cultura, (Brazilia), 2000.
Douã nominalizãri la premiile Uniunii
Scriitorilor (1997, 2002).
Ordinul naþional Serviciul Credincios în
grad de Cavaler, conferit de preºedintele
României, Emil Constantinescu, pentru
realizãri artistice remarcabile ºi pentru pro-
movarea culturii (1 decembrie 2000).
9
 Ordinul Infantelui Dom Enrique (Ordem do
Infante D. Henrique) cu gradul de Mare
Ofiþer, conferit de preºedintele Portugaliei,
Aníbal Cavaco Silva, pentru activitatea de
promovare a culturii portugheze (2015).
Diplomã în rang de excelenþã ºi Medalia
Teiul de Aur (secþiunea Literaturã) (ediþia a
XII-a) acordat de Instituþia Premiilor
Eminescu, pentru Literaturã, Arte Vizuale,
Colecþii & Colecþionari „Teiul de Aur” ºi
„Teiul de Argint” ale Editurii GEEA,
Botoºani (15 iunie 2015).
Distincþia „Crucea patriarhalã”, cea mai
înaltã distincþie a Patriarhiei Române (7
octombrie 2017).
Premiul „Opera Omnia” din partea Fitralit
(noiembrie 2018).
Ordinul Naþional „Serviciul Credincios” în
grad de Ofiþer, conferit post-mortem de
preºedintele României, Klaus Iohannis,
pentru îndelungata ºi rodnica activitate de
traducãtor ºi scriitor, în semn de respect
pentru suferinþele ºi înalta þinutã moralã
de-a lungul întregii sale vieþi, în apãrarea
ideilor democratice (15 mai 2019).
La 7 martie 2018 a fost inaugurat Fondul
de carte „Micaela Ghiþescu” în cadrul
Bibliotecii de Studii Latino-Americane din
Cluj ºi a Centrului Cultural „Casa do
Brasil”, ambele în cadrul Universitãþii
„Babeº Bolyai” din Cluj-Napoca.
I. Traduceri din literatura portughezã
Eça de Queiroz, Crima pãrintelui Amaro,
Editura pentru Literaturã Universalã,
Bucureºti, 1968
Fernando Namora, Casa vagabonzilor
(conþine ºi Minele din San Francisco),
Univers, Bucureºti, 1970
Eça de Queiroz, Relicva, prefaþã, Univers,
Bucureºti, 1972
Fernão Mendes Pinto, Peregrinare,
Univers, Bucureºti, 1974, 1995
Alexandre Herculano, Mãscãriciul, Univers,
Bucureºti, 1976
10
Eça de Queiroz, Familia Maia, Univers,
Bucureºti, 1978
Almeida Garrett, Cãlãtorie prin þara mea,
Univers, Bucureºti. 1979
Dinis Machado, Ce spune Molero, Univers,
Bucureºti, 1981
Eça de Queiroz, Vãrul Bazílio, vol. I-II,
Minerva, Bucureºti, 1983
Ruben A., Turnul Familiei Barbela,
Univers, Bucureºti, 1984
Urbano Tavares Rodrigues, Nesupuºii
(conþine ºi Sfârºit de exil), Univers,
Bucureºti, 1987
Américo Guerreiro de Sousa, Compoziþie
la viitor/Cronos, Univers, Bucureºti, 1988
Ruben A., Singurãtate în patru (conþine ºi
Celãlalt care eram eu ºi Crabul), Univers,
Bucureºti, 1990
Camilo Castelo Branco, Unde este ferici-
rea?, Minerva, Bucureºti, 1991
Camilo Castelo Branco, Un om de onoare,
Minerva, Bucureºti, 1991
Urbano Tavares Rodrigues, Filipa în ziua
aceea, Edinter, Bucureºti, 1991
Corãbii portugheze în cãutarea lumilor noi,
Univers, Bucureºti, reeditare 1998, 2000
Bernardo G. de Brito, Istoria tragico-
maritimã, vol. I-II, Editura Enciclopedicã,
Bucureºti, 1993
Fernando Pessoa, Bancherul anarhist, Est
– Samuel Tastet Editeur, Bucureºti, 1995
A.H. de Oliveira Marques, Istoria
Portugaliei, Editura Enciclopedicã,
Bucureºti, 1996
Urbano Tavares Rodrigues, Valul de
cãldurã (conþine ºi Deriva), Univers,
Bucureºti, 1997
José Augusto Seabra, Conspiraþia zãpezii/
Conspiração da Neve, ediþie bilingvã,
Cartea Româneascã, Bucureºti, 1999
Omul fântânilor ºi alte povestiri
portugheze, Editura Universal Dalsi,
Bucureºti, 1999
Fernando Pessoa, Terapia eliberãrii,
Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 2000
 António Lobo Antunes, Manualul inchizito-
rilor, Univers, Bucureºti, 2000
Adolfo Casais Monteiro, Europa, ediþie
bilingvã, Ambasada Portugaliei în
România, Bucureºti, 2000
António Lobo Antunes, Cuvânt cãtre croco-
dili, Humanitas, Bucureºti, 2004
António Lobo Antunes, Manualul inchizito-
rilor, Humanitas, Bucureºti, 2005
António Lobo Antunes, Bunã seara lucruri-
lor de pe-aici, Humanitas, Bucureºti, 2006
Dinis Machado, Ce spune Molero,
Humanitas, Bucureºti, 2007
Rui Zink, Cititorul din peºterã, Humanitas,
Bucureºti, 2008, 2012, 2013
Gonçalo M. Tavares, Ierusalim,
Humanitas, Bucureºti, 2008
António Lobo Antunes, Ordinea naturalã a
lucrurilor, Humanitas, Bucureºti, 2009
Rui Zink, Aºteptarea, Humanitas,
Bucureºti, 2010
António Lobo Antunes, Arhipelagul insom-
niei, Humanitas, Bucureºti, 2011
Rui Zink, Destinaþia turisticã, Humanitas,
Bucureºti, 2011
Fernando Pessoa, Ultimatum ºi alte mani-
feste, Humanitas, Bucureºti, 2012
Fernando Pessoa, Cronica vieþii care
trece, Humanitas, Bucureºti, 2014
Rui Zink, Instalarea fricii, Humanitas,
Bucureºti, 2015
II. Traduceri din literatura brazilianã
Érico Veríssimo, Incident la Antares,
Univers, Bucureºti, 1975, Polirom,
Bucureºti, 2002
Érico Veríssimo, Domnul ambasador,
Univers, Bucureºti, 1981, Polirom,
Bucureºti, 2005
José Sarney, Apele de miazãnoapte,
Univers, Bucureºti, 1986
Antônio Olinto, Copacabana, Univers,
Bucureºti, 1993
Érico Veríssimo, Ana Terra, Minerva,
Bucureºti, 1993
Érico Veríssimo, Un anume cãpitan
Rodrigo, Minerva, Bucureºti, 1993
Antônio Olinto, Mobilele dansatoarei, (în
ediþie plurilingvã), Nórdica Ltd., Rio de
Janeiro, 1994
Antônio Olinto, Timpul paiaþelor, Univers,
Bucureºti, 1994
Érico Veríssimo, Teiniaguá – Frumoasa
Luzia, Minerva, Bucureºti, 1994
Érico Veríssimo, Rãzboiul, Minerva,
Bucureºti, 1994
Paulo Coelho, Alchimistul, Nemira,
Bucureºti, 1955, 1998; dramatizat 2002
(Teatrul Odeon)
Antônio Olinto, Scurtã istorie a literaturii
braziliene, ALLFA, Bucureºti, 1997
José Sarney, Stãpânul mãrii, Editura
Fundaþiei Culturale Române,
Bucureºti, 1997
Neida Lúcia Moraes, Mucegaiul de pe
pâine, Univers, Bucureºti, 1998
Luciano Maia, Jaguaribe. Memoria apelor,
în ediþie bilingvã, Movimento,
Porto Alegre, 1999
Hernâni Donato, Scurtã istorie a Braziliei,
Univers, Bucureºti, 2000
Érico Veríssimo, Roza vânturilor, Minerva,
Bucureºti, 2000
Érico Veríssimo, Chantecler, Minerva,
Bucureºti, 2001
Érico Veríssimo, Umbra îngerului, Minerva,
Bucureºti, 2001
Jose Mauro de Vasconcelos, Lãstarul meu
de portocal, Humanitas, Bucureºti, 2004
Luis Fernando Veríssimo, Clubul îngerilor,
Curtea Veche, Bucureºti, 2005
Luis Fernando Veríssimo, Borges ºi
urangutanii eterni, Curtea Veche,
Bucureºti, 2005
Paulo Coelho, Aleph, Humanitas,
Bucureºti, 2011, 2015, 2016
Paulo Coelho, Manuscrisul gãsit la Accra,
Humanitas, Bucureºti, 2012, 2014
Paulo Coelho, Adulter, Humanitas,
Bucureºti, 2014
11
 III. Traduceri din literatura galicianã
Ursula Heinze, Vinovatã de asasinat,
Univers, Bucureºti, 1998
IV. Traduceri din literatura francezã
Pierre-Dominique Gaisseau, Shangrila,
vale pierdutã în preistorie, Editura
ªtiinþificã, Bucureºti, 1966
Jean-Noël Schifano, Dansând ei ard în
vãpaie, în colaborare cu Florin Murgescu,
Edinter, Bucureºti, 1990
Julien Gracq, Un balcon în pãdure,
Edinter, Bucureºti, 1991
Adriana Georgescu, La început a fost
sfârºitul, Humanitas, Bucureºti, 1992,
1999, 2019
Julien Gracq, Frumosul tenebros,
Retromond, Bucureºti, 1994
André Barbault, Zodiacul, Humanitas,
Bucureºti, 1995, 1997, 2002
Albert Camus, Carnete, RAO,
Bucureºti, 2002
G. Plytoff, ªtiinþele oculte, Editura Victor
Frunzã, Bucureºti, 2004
Marcel Fontaine, Jurnal de rãzboi. Misiune
în România. Noiembrie 1916 – aprilie
1918, Humanitas, Bucureºti, 2016
V. Traduceri din literatura englezã
Henry Fielding, Joseph Andrews, Editura
pentru Literaturã Universalã, Bucureºti,
1966, Garamond, Bucureºti, 1993, Alfa,
Iaºi, 2010
VI. Traduceri din literatura canadianã
(de limbã englezã)
Stephen Leacock, Povestiri umoristice,
în colaborare cu Tudor Mãinescu, Editura
pentru Literaturã Universalã,
Bucureºti, 1965
VII. Traduceri din literatura guatemalezã
Miguel Angel Ásturias, Week-end în
Guatemala, în colaborare cu Paul
Teodorescu, Editura pentru Literaturã
Universalã, Bucureºti, 1964
12
VIII. Traduceri din literatura românã în
limba portughezã
Lucian Blaga, Mirabila sãmânþã / A mila-
grosa semente, (ediþie bilingvã), Minerva,
Bucureºti, 1981
George Bacovia, Plumb / Chumbo, (ediþie
bilingvã), Minerva, Bucureºti, 1983
Lucian Blaga, Nas Cortes da Saudade,
Minerva, Coimbra, 1999
Micaela Ghiþescu, Pastores versus
Marinheiros e… Mulheres, Lisboa, 2009
IX. Lucrãri teoretice ca instrumente de
lucru pentru traducãtori
Dicþionar spaniol – român, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976
Dicþionar român – spaniol, Editura ªtiinþificã
ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976, Lucman,
Bucureºti, 1994, 2000, 2005
Dicþionar de proverbe spaniol – portughez –
român, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti, 1980
Micã gramaticã portughezã, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1984
Novo Diccionário de Provérbios (Português
– Espanhol – Francês – Romeno), Escher,
Lisboa, 1992, 1997
Diccionário prático de substantivos e
adjectivos com os regimes preposicionais,
Fim de Século, Lisboa, 1992, 1997
Dicþionar spaniol – român / român – spaniol,
Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1994, 2000
Gramatica limbii portugheze, Editura
Niculescu, Bucureºti, 1999, 2009
Dicþionar spaniol – român / român – spaniol
pentru uz ºcolar, Lucman,
Bucureºti, 2002, 2005
Susana Chiabrando et al., Spaniola pentru
începãtori, traducere din spaniolã,
Niculescu, Bucureºti, 2004, 2007
Numeroase traduceri în reviste.
Traduceri în cãrþi: Darie Novãceanu, Efectul
oglinzii, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1983

* douã fete, licenþiate, amândouã, au profesat ºi
* *
Addenda
Ascendenþa Micaelei Ghiþescu pe linie
maternã este în întregime aromâneascã. Pro-
vine, prin mama ei, Eliza Ghiþescu, nãscutã Pa-
pacostea, dintr-o distinsã familie de intelectuali
aromâni, Guºu Papacostea-Goga, din Veria ºi
Teofania (Fanca) Papacostea, nãscutã Tonu,
din Muloviºte. Ambii bunici ai Micaelei, institu-
tori formaþi în secolul XIX în þarã, prin grija sta-
tului român, au fost luptãtori hotãrâþi pentru
rãspândirea învãþãmântului românesc, a con-
ºtiinþei naþionale între aromâni, formând nume-
roase viitoare personalitãþi.
În cele din urmã, din varii motive ce þineau de
spiritul lor de dreptate, de rectitudinea moralã
întâlnitã la mulþi din concetãþenii lor, s-au stabilit
în þarã, unde nu au mai profesat ca învãþãtori.
Dar au revãrsat asupra copiilor lor: Alexandru,
Cezar, Petre, Victor, Irina ºi Eliza toatã ºtiinþa
lor, darul pedagogic cu care au fost înzestraþi,
principiile etice ºi morale recunoscute la mulþi
dintre concetãþenii lor asupra copiilor. Bãieþii
Papacostea, prin studii aprofundate, prin serio-
zitatea lor au reprezentat cu cinste elita
intelectualã aromâneascã în marea familie a
intelectualitãþii româneºti, participante ºi la viaþa
politicã a þãrii: Alexandru, reputat elenist, eco-
nomist ºi politolog apropiat al lui Alexandru
Marghiloman, profesor universitar la Cernãuþi;
Cezar, cunoscut elenist, profesor universitar la
Iaºi, traducãtor al lui Platon ºi, din pãcate, a
numai primelor 12 cântece din Odiseea; Petre
Papacostea, avocat, director al Poºtelor, cola-
boratorul politic cel mai apropiat al Mareºalului
Averescu, pânã la moartea acestuia; Victor
Papacostea, istoric eminent, pornind de la cate-
dra de liceu ºi ajungând profesor universitar,
reputat specialist în istoria popoarelor balcani-
ce, creator de ºcoalã în domeniu. Toþi fraþii au
participat activ, cu cinste ºi osârdie (plãtind pen-
tru devotamentul lor în perioada comunistã), la
viaþa cetãþii, ca deputaþi ºi oameni politici. Cele
s-au ocupat intens, urmând exemplul matern,
de familie, educându-ºi exemplar copiii, îndu-
rând cu stoicism ºi fãrã a se plânge, cu demni-
tate toate vicisitudinile aduse de comunism.
Pe linie paternã provine dintr-un neam de
dascãli ºi preoþi dâmboviþeni, dintr-o familie cu
numeroºi copii, ca ºi cei din familia Papacostea.
Ca ºi aceºtia, au ilustrat strãlucit însuºirile
cele mai alese ale satului românesc, cinstea,
munca serioasã ºi susþinutã, grija faþã de familie
(doctorul Ghiþescu renumit chirurg, ajuns la
poziþia profesionalã înaltã numai prin munca
susþinutã, seriozitate, responsabilitate faþã de
bolnavi). Dedicat total carierei medicale, nu ºi-a
neglijat copiii, contribuind semnificativ la forma-
rea lor ca oameni adevãraþi.
Rodica Tanaºoca
13
 PIA DUMITRU-DANIELOPOLU
Micaela Ghiþescu,
o luptãtoare
Micaela Ghiþescu ne-a pãrãsit. Revista
Memoria este orfanã.
Micaela a fost o luptãtoare, avea o per-
sonalitate puternicã, o mare forþã de mun-
cã, animatã de o mare dragoste pentru cul-
turã ºi pentru þarã.
Probabil cã pentru a înþelege mai bine
personalitatea ei puternicã, ne ajutã sã
ºtim ºi cine i-au fost înaintaºii.
Micaela Ghiþescu era prin mama ei,
descendenta unei familii de intelectuali
aromâni din munþii Pindului, ajunºi în patria
mamã în ultimii ani ai secolului 19.
Bunicii ei, Guºu ºi Teofania Papacos-
tea erau învãþãtori, întemeietori de ºcoli ro-
mâneºti în Macedonia. Dragostea pentru
carte ºi pentru þarã le-au cãlãuzit întreaga
viaþã.
Atunci când avea 12 ani, Guºu Papa-
costea fusese adus din Macedonia de
cãtre cãlugãrul Averchie, alãturi de alþi 11
copii, pentru a urma cursurile ºcolii Sf.
Apostoli, la Bucureºti. Cãlugãrul Averchie,
care fusese cu câþiva ani înainte la Bucu-
reºti, a simþit o puternicã trezire a senti-
mentului naþional ºi a decis sã formeze
tineri din regiunea Pindului, tineri care sã
rãspândeascã limba românã la sud de
Dunãre, în Macedonia. A gãsit ecou la oa-
meni de vazã din acea vreme, printre care
14
D. Bolintineanu, V. A. Ureche, Cezar
Bolliac, care l-au ajutat sã creeze ºcoala ºi
internatul de la Sf. Apostoli.
Atunci când cei 12 copii au ajuns în
Bucureºti, au fost prezentaþi însuºi domni-
torului Cuza.
Guºu Papacostea povesteºte în me-
moriile lui: „Cu cultura primitã în aceastã
ºcoalã fãrã recreaþii ºi cu sufletul înãlþat,
mai ales de latinitate – astfel am plecat
spre locurile de unde venisem, ca sã du-
cem ºi altora lumina româneascã. Comuna
sortitã mie a fost Moloviºtea.”
Întors în Macedonia, s-a însurat cu
Teofania Tonu, care deºi fusese educatã în
ºcoli greceºti pentru a preda greaca, a
îmbrãþiºat cauza româneascã ºi a partici-
pat la deschiderea unei ºcoli româneºti de
fete din Macedonia.
Misiunea tinerilor soþi Papacostea nu a
fost uºoarã într-o þarã în care redeºtep-
tarea sentimentelor româneºti nu erau pri-
vite cu ochi buni de cãtre autoritãþile gre-
ceºti. Au întâmpinat multe dificultãþi, ºcoa-
la funcþionând chiar în clandestinitate, iar
Guºu fiind chiar aruncat în închisoare în
anumite perioade.
În 1891 Guºu ºi Teofania Papacostea
s-au decis sã vinã în România, unde lui
Guºu i s-a dat un mic post de diriginte

Dezvelirea bustului profesorului Victor Papacostea,
11 mai 2018, Bucureºti
poºtal în comuna Viziru, jud. Brãila. Deºi
au dus o viaþã grea ºi lipsitã de mijloace
materiale, fiii ºi fiicele lor au fost crescuþi
cu o grijã deosebitã, reuºind sã-ºi facã stu-
diile ºi carierele prin propriile lor strãdanii.
Tatãl Micaelei Ghiþescu era originar din
comuna Potlogi, jud. Dâmboviþa, dintr-un
neam de dascãli ºi preoþi modeºti. În
cartea ei de memorii Între uitare ºi memo-
rie, Micaela ne spune despre tatãl ei: „A
crescut într-o atmosferã care cerea înãl-
þarea prin carte ºi muncã, atmosferã care
i-a stimulat pe toþi copiii sã urmeze cursuri
superioare. Printr-o trudã neobositã, de zi
cu zi, fãrã nici un fel de ajutor direct sau
indirect, (tata) a ales drumul anevoios, dar
sigur, al muncii cinstite, loiale, dobândind
fiecare grad al ierarhiei medicale numai
prin concurs”. Constantin Ghiþescu avea
sã devinã unul dintre cei mai eminenþi
chirurgi din generaþia sa.
Deci atât dinspre mamã, cât ºi dinspre
tatã, înaintaºii Micaelei Ghiþescu au fost
niºte fini intelectuali care ºi-au fãcut un nu-
me ºi ºi-au fãcut loc în societate prin multã
muncã ºi pasiune pentru domeniile lor.
Cu acest model a pornit Micaela în
viaþã ºi în ciuda încercãrilor teribile prin
care a trecut nu s-a lãsat învinsã.
A avut o copilãrie fericitã alãturi de
pãrinþi ºi de fratele ei Andrei, copilãrie rit-
matã de lecturi, de studiul limbilor strãine ºi
de sãrbãtorile familiale care-i reuneau pe
toþi veriºorii.
Încã din liceu Micaela studia cu pasiu-
ne literatura francezã, urmând în paralel cu
cursurile Liceului „Carmen Sylva” unde era
elevã, cursurile Liceului Francez de pe
lângã Institutul Francez de Înalte Studii.
Era pasionatã de cursurile ºi de atmosfera
liceului francez ºi grupul ei de prietene s-a
apropiat mult de directorul liceului, profe-
sorul Marcel Fontaine.
Domnul Fontaine avea legãturi vechi
cu România pentru cã fãcuse parte din mi-
siunea generalului Berthelot în Primul Rãz-
boi Mondial, dupã care se însurase cu o
româncã. Profesorul Fontaine a fost men-
torul acestui grup de tinere liceence, cu
care a avut o legãturã puternicã de idei ºi
de sentimente.
Liceul Francez s-a închis în 1948, oda-
tã cu instaurarea comunismului.
În 1949 Micaela a intrat la Facultatea
de Filologie din Bucureºti unde a studiat
limba ºi literatura francezã, urmându-ºi
pasiunea pentru cultura francezã. Deºi
profesorul Fontaine ºi soþia sa au fost
15
 Nunta dnei ºi dlui Tanaºoca (pãrinþii lui Nicolae ªerban Tanaºoca) – 17 noiembrie 1940
De la stânga la dreapta Micaela Ghiþescu, Andrei Ghiþescu, George A. Tanaºoca, Cornelia, nãscutã Badralexi, Rodica
Papacostea, Cornelia (Motzu) Papacostea
nevoiþi sã pãrãseascã România, tinerele
studente au pãstrat legãtura cu ei prin co-
respondenþã.
Aceastã corespondenþã nevinovatã
între niºte tinere studente ºi profesorul lor,
a fost consideratã de Securitate drept „spi-
onaj în favoarea unei puteri strãine” ºi
tinerele fete au fost aruncate în închisoare
în 1952.
Micaela a fost condamnatã la 4 ani, din
care a executat numai 3 ani, beneficiind de
o hotãrâre a Convenþiei de la Geneva din
1955 prin care au fost amnistiate pedepse-
le sub 5 ani.
În aceºti 3 ani de închisoare petrecuþi
la Jilava ºi apoi la Mislea, Micaela a fost
supusã unor interogatorii grele, nopþi de-a
rândul. ªi-a vãzut murind de tuberculozã o
bunã prietenã, a cãror oseminte nu au fost
niciodatã gãsite de familia ei.
16
Cât de grotesc este un regim care con-
damnã pentru spionaj ºi aruncã în închi-
soare niºte tinere studente, pentru simpla
vinã de a fi purtat o corespondenþã nevino-
vatã cu profesorul lor?
La ieºirea din închisoare, pe peronul Gã-
rii de Nord, Micaela se aºtepta sã fie întâm-
pinatã de Andrei, fratele ei. A fost aºteptatã
însã de o prietenã care a anunþat-o cã tatãl
ºi fratele ei au murit în lipsa ei. ªi-a gãsit
mama singurã, iar diferitele camere ale ca-
sei ocupate de chiriaºi ºi de securiºti.
În timpul absenþei ei mai mulþi membri
ai familiei Papacostea fuseserã arestaþi, fa-
miliile lor date afarã din case ºi din slujbe.
Pentru a putea supravieþui împreunã cu
mama ei, Micaela trebuia sã înceapã sã
lucreze, ceea ce era aproape imposibil
pentru o persoanã care tocmai ieºise dintr-o
închisoare politicã ºi care avea origine
socialã „nesãnãtoasã”. Cunoºtea franceza,
germana, engleza, dar concurenþa era
enormã pentru aceste limbi, aºa cã pentru
ea, cu „dosarul” ei, ºansele de a supravie-
þui graþie lor erau minime.
Micaela a avut îndrãzneaþa ºi curajoa-
sa idee de a se orienta cãtre o altã limbã
latinã, limbã pentru care nu existau în Ro-
mânia specialiºti: portugheza.
În acea perioadã, nu existau în Ro-
mânia nici dicþionare, nici cãrþi de gramati-
cã, pentru cã, de altfel, portugheza nici nu
se studia la facultate. Micaela „a pornit la
drum” cu un singur manual sovietic de por-
tughezã ºi cu niºte cursuri care se þineau
în condiþii foarte precare la Universitatea
Popularã.
Portugheza urma sã devinã nu numai
mijlocul ei de supravieþuire, dar ºi o ade-
vãratã vocaþie.
În urmãtoarele decenii urma sã traducã
capodopere ale literaturii portugheze ºi
braziliene. Respectatã ºi admiratã în Por-
tugalia pentru calitatea traducerilor ei dar
ºi pentru activitatea de promovare a culturii
portugheze, preºedintele Portugaliei, Aníbal Fotografie din 1942
Cavaco Silva i-a conferit în 2015 Ordinul
Infantelui Dom Enrique cu gradul de Mare redactor-ºef al revistei Memoria cu entu-
Ofiþer. ziasm ºi energie.
Dupã Lovitura de Stat, numitã „Revolu- Cele 107 numere din Memoria, revista
þie” din 1989, Micaela Ghiþescu a fost foar- gândirii arestate cuprind mãrturiile vic-
te interesatã de actualitatea politicã ºi a timelor regimului comunist ºi vor rãmâne
cãutat chiar sã se implice în societatea pentru totdeauna o paginã din istoria nea-
civilã. A fost alãturi de preºedintele Emil mului românesc.
Constantinescu în perioada campaniei Micaela Ghiþescu a fãcut corectura
electorale, a participat la manifestaþii ºi a finalã a numãrului 107 ºi l-a trimis la tipar
luptat alãturi de foºtii deþinuþi politici pentru chiar înainte de a fi internatã la spital, unde
pãstrarea memoriei suferinþelor lor. s-a stins dupã câteva zile.
Dupã dispariþia lui Banu Rãdulescu, a Numai boala a reuºit s-o învingã.
continuat sã fie alãturi de Fundaþia Cultu-
ralã Memoria. Timp de 16 de ani a fost

17
18
FERNANDO TELES FAZENDEIRO
Ambasadorul Portugaliei la Bucureºti
„Un loc gol în relaþiile
culturale luso-române”
Tomei conhecimento do falecimento da
Doutora Micaela Ghiþescu notável personali-
dade de mulher letras. A sua morte deixa um
vazio nas relações culturais luso-romenas
difícil de ser preenchido.
Ao longo da sua vida, devido à sua per-
sistência, contribuiu de forma fundamental
para a divulgação de alguns dos mais desta-
cados escritores portugueses na Roménia e
de romenos em Portugal. Aliás, o reconheci-
mento oficial desse grande trabalho ocorreu
em 2015 com a condecoração de Grande
Oficial da Ordem do Infante Dom Henrique
por parte do Presidente da República Por-
tuguesa Aníbal Cavaco Silva, durante a sua
visita a Bucareste. Antes, já lhe tinham atri-
buídos prémios literários relevantes de insti-
tuições portuguesas e brasileiras.
A dimensão da figura da Doutora Mi-
caela Ghiþescu ultrapassou o campo das le-
tras, pois devido ao seu percurso de vida
tornou-se igualmente um admirável exemplo
cívico de coragem e perseverança, supor-
tando a perseguição do regime comunista
romeno. Teve força e resistiu à prisão, e ao
ostracismo e mesquinhez das instituições
oficiais, que marcaram uma época felizmente
já há muito ultrapassada na Roménia actual.
A Doutora Micaela Ghiþescu ficará sem-
pre na Memória das Relações entre Portugal
e a Roménia.
Am luat la cunoºtinþã de trecerea în nefi-
inþã a Doamnei Micaela Ghiþescu, o remar-
cabilã personalitate din domeniul literar.
Moartea sa lasã un loc gol în relaþiile cultu-
rale luso-române, greu de a fi ocupat.
De-a lungul întregii sale vieþi, datoritã
perseverenþei sale, a contribuit de o formã
fundamentalã la popularizarea celor mai
importanþi scriitori portughezi în România ºi
a celor români în Portugalia. De fapt, re-
cunoaºterea oficialã a acestei deosebite
activitãþi a avut loc în anul 2015 prin deco-
rarea sa cu ordinul de Mare Ofiþer al Ordi-
nului Infante Dom Henrique de cãtre Pre-
ºedintele Republicii Portugheze Aníbal Ca-
vaco Silva, în timpul vizitei sale la Bucureºti.
Mai înainte, a primit diverse premii literare
importante din partea instituþiilor portugheze
ºi braziliene.
Dimensiunea profilului Doamnei Micaela
Ghiþescu a depãºit domeniul literar, astfel pe
parcursul întregii sale vieþi fiind un admirabil
exemplu civic de curaj ºi perseverenþã, fiind
persecutatã de regimul comunist din Româ-
nia. A avut forþa sã reziste închisorii ºi ostra-
cizãrii din partea instituþiilor oficiale ce au
marcat acea epocã, din fericire depãºitã în
România de astãzi.
Doamna Micaela Ghiþescu va rãmâne
pentru totdeauna în memoria relaþiilor dintre
Portugalia ºi România.
19
 CORINA BACH
Micaela Ghiþescu,
vãzutã de mine
Cu Banu Rãdulescu
Sigur cã o cunosc de foarte mult timp pe
doamna Micaela Ghiþescu. O cunosc de pe
vremea când mai trãia tata, Banu Rãdulescu,
de la a cãrui dispariþie dintre noi s-au scurs
deja peste 20 de ani. Dar cred cã imaginea
mea despre Micaela Ghiþescu a luat contur
mult mai târziu, abia în anul 2017. Pânã
atunci, o consideram o persoanã „distantã” ºi
foarte „corectã”, care, dintr-o politeþe deose-
bitã, împarte amabilitãþi tuturor. Eu mã consi-
deram în ochii ei, doar „anexa” lui Banu Rã-
dulescu, cu care a colaborat foarte intens în
ultimii lui ani de viaþã. Eu fiind deja de mulþi
ani plecatã din þarã, nu am avut un contact
intensiv cu doamna Ghiþescu în aceea
perioadã.
Am fost foarte plãcut surprinsã când, în
octombrie 2017, m-a sunat personal pe
mobil, sã mã invite la „Lansarea numãrului
20
100 al revistei Memoria”, care, a zis ea: „Va
avea loc într-un cadru festiv, la Ateneul Ro-
mân din Bucureºti, ocazie cu care v-a avea
loc ºi un mic spectacol de teatru, organizat
de Ion Caramitru. Ar fi frumos, dacã tu, ca
fiica lui Banu Rãdulescu, ai putea fi prezentã
ca reprezentanta lui, având în vedere cã el,
tatãl tãu, este pãrintele acestei reviste.” M-
am simþit foarte onoratã de aceste cuvinte,
deºi eu, personal, nu am nici un merit, decât
„onoarea” de a fi fiica lui Banu Rãdulescu. La
cuvintele Micaelei Ghiþescu, mi-am amintit
cã tata repeta foarte des: „revista Memoria
este cel de-al doilea copil al meu...”
Cu ocazia acestei vizite în România, în
octombrie 2017, am avut plãcerea sã o
cunosc mai îndeaproape pe doamna Micaela
Ghiþescu.
Nu numai cã ne-am vãzut mai des, dar,
lucru care mi-a facilitat o privire mai com-
plexã asupra doamnei Ghiþescu, mi-a dãruit
cartea scrisã de ea, a cãrui titlu, Între uitare
ºi memorie, ne leagã ºi semantic...
Citind-o, m-am simþit dintr-odatã, foarte
aproape de Micaela Ghiþescu. Nu numai cãl-
dura sufleteascã cu care îºi prezintã viaþa ºi
nu numai sensibilitatea deosebitã cu care îi
descrie pe cei dragi ei, dar mai ales, surpriza
cu care am constatat cã ne legau (chiar dacã
în diferite decenii) multe „amintiri” comune.
1991, în redacþia revistei Memoria, alãturi de Ion Drescan

Aºa de exemplu, contactul cu „ºcoala sã recuperez „timpul pierdut” în a o cunoaºte

germanã” ºi cu limba germanã, contactul cu mai intens pe stimata doamnã Micaela
mediul medical (ea, prin tatãl ei; eu, prin tata Ghiþescu...
ºi abia apoi direct, prin studiul meu medical). Cu atât a fost dezamãgirea mai mare,
Foarte surprinzãtor a fost pentru mine sã când am aflat de stingerea ei din viaþã... Mi-a
constat cã fratele Micaelei Ghiþescu, care era lãsat un gol al unei dorinþe neîmplinite, do-
un renumit alpinist, este cel despre care rinþa sã cunosc mai îndeaproape un spirit
ºtiam de la un bun coleg de liceu, a cãrui tatã deosebit de fin ºi de sensibil, cel al Micaelei
era ºi el alpinist (domnul Fomino), cã a avut Ghiþescu...
un accident pe când se „cãþãra” prin munþi ºi Micaela, ne lipseºti...
a murit foarte tânãr.
Dupã ce am terminat de citit cartea ei,
mi-am dat seama cât „de aproape de sufletul
meu” îmi este Micaela Ghiþescu. ªi asta nu
numai pentru cã ea este cea care a vegheat
asupra revistei Memoria dupã dispariþia lui
tata. Ea a fost cea care nu a lãsat revista sã
„moarã” dupã ce nu a mai fost tata. Bineîn-
þeles, nu ea singurã, ci împreunã cu tot cole-
giul de redacþie, dar în timp, rândurile lor s-
au subþiat... Din „generaþia lui Banu Rãdu-
lescu” nu a mai rãmas nimeni... Cei care mai
sunt, sunt mult mai tineri...
Îmi propusesem ca la urmãtoarea vizitã Micaela Ghiþescu, Gheorghe Derevencu, Ion Drescan
în România sã o vizitez mai des ºi sã încerc

21
 NICOLAE CONSTANTINESCU
Cuvinte pentru ultimul drum
Îndureratã asistenþã,
Ne-am adunat aici ca sã o conducem pe
ultimul drum pe Micaela Ghiþescu. Fiica lui
Constantin Ghiþescu, chirurg strãlucit al
anilor ’40-’60 din secolul trecut ºi om extrem
de cultivat ºi a Mariei-Luiza, nãscutã din
marea familie a aromânilor Papacostea, cu
merite deosebite pentru dezvoltarea culturii
române, Micaela Ghiþescu ºi-a desãvârºit
studiile elementare ºi liceale la ªcoala
Evanghelicã de Fete ºi la liceele „Carmen
Sylva” ºi „Gheorghe Lazãr” din Bucureºti. A
fost obligatã sã termine Facultatea de
Filologie în douã reprize între 1949-1952 ºi
1955-1957, fiindcã între 1952 ºi 1957 a fost
arestatã ºi condamnatã pentru crimã de
înaltã trãdare comutatã apoi în complicitate
la delict de agitaþie publicã. Marea ei vinã
fusese frecventarea Institutului Francez din
Bucureºti, pe când era elevã, ºi trimiterea
unei scrisori fostului ei profesor de francezã
Marcel Fontaine, expulzat din þarã. Menþio-
nez cã prof. Marcel Fontaine fãcuse parte
din Misiunea Militarã Francezã a generalului
Berthelot, care ajutase armata românã sã se
reorganizeze în a doua parte a Primului
Rãzboi Mondial.
Ce aº putea comenta: o fatã frumoasã,
care va dormi în acelaºi pat cu ºoarecii, un
tatã încã tânãr, chirurg consacrat ºi bãrbat
impozant, care se prãvãleºte plângând în
hohote atunci când fiica lui a fost arestatã, un
frate extrem de dotat, care moare suspect pe
22
munte deºi era un alpinist versat, toate aces-
tea constituindu-se în adevãrate pietre de
hotar ale vieþii acestei doamne discrete ºi
nobile, care a fost Micaela Ghiþescu. Modul
inuman ºi ticãlos cu care era tratat un deþinut
politic se vãdeºte ºi din lipsa oricãrei in-
formaþii, chiar esenþiale care sã-i fie adusã la
cunoºtinþã. La ieºirea din închisoare, pe
peronul Gãrii de Nord, aflã consternatã des-
pre decesul tatãlui ºi fratelui ei.
ªi totuºi, aceastã fiinþã aparent firavã ºi
cu o miopie avansatã nu s-a lãsat îngenun-
chiatã. I se interzice sã profeseze în învãþã-
mânt, ºi atunci, pentru a trãi, funcþioneazã ca
muncitor, apoi traducãtor tehnic ºi do-
cumentarist la Institutul de Stat pentru
Controlul Medicamentelor ºi Cercetãri Far-
maceutice, unde este remarcatã de prof.
Petre Ionescu-Stoian directorul unitãþii cu
care se mãritã ºi realizeazã un mariaj fericit
pânã la moartea profesorului. Este încadratã
ca redactor la Biblioteca Centralã Pedago-
gicã pânã la pensionare. Între timp devine
membrã a Uniunii Scriitorilor, studiazã sin-
gurã limbile spaniolã ºi portughezã, din care
traduce începând cu anul 1964. Colaboreazã
cu articole ºi traduceri la reviste din þarã
(România literarã, Luceafãrul, Secolul XX) ºi
din strãinãtate (Jornal de Letras, Artes &
Ideias, Letras & Letras, Nos, Revista de
Lusofonia, Queirosiana – Portugalia, Trans-
littérature – Paris). Are o intensã activitate de
traducãtor din literaturile portughezã (Pinto,
Garett, Herculano, de Queiros, de Sousa ºi
mulþi alþii) ºi brazilianã (Verissimo, Samey)
dar ºi din literatura englezã (Fielding), fran-
cezã (Gaisseau), canadianã (Leacock). Tra-
duce în limba portughezã din poeziile lui
Blaga ºi Bacovia, apoi este autoarea unor
materiale de uz didactic pentru învãþarea lim-
bilor portughezã ºi spaniolã (dicþionare, cãrþi
de gramaticã). Activitatea ei publicisticã este
rãsplãtitã cu numeroase ordine ºi medalii
dintre care menþionez Ordinul Naþional Ser-
viciul Credincios în grad de Cavaler acordat
de Preºedintele României ºi Ordinul Infante
Don Henrique în grad de Mare Ofiþer înmâ-
nat la Bucureºti de Preºedintele Portugaliei.
Începând din 2003 lucreazã efectiv la
revista Memoria, fiecare numãr demonstrând
grija ei pentru detaliu ºi dragostea pentru
adevãr, pentru România, pentru tineretul þãrii
noastre. A luptat din rãsputeri pentru supra-
vieþuirea revistei, care a ajuns la al 107-lea
numãr, fãrã nici un fel de susþinere financiarã
din partea statului, deºi România este singu-
ra þarã fost comunistã care are o revistã cu
un asemenea titlu.
În ultimii ani a scris volumul de memorii
Între uitare ºi memorie în care descriindu-ºi
viaþa, prezintã o întreagã epocã de frãmân-
tãri, neajunsuri ºi injustiþii, care nu trebuie
uitate. Opusul iubirii nu este ura, opusul me-
moriei nu este uitarea, opusul lor este indife-
renþa, citeazã ea apãsat în carte. Ultimele ei
cuvinte din memorii au caracter prevestitor:
„am ajuns la capãtul cãlãtoriei mele, o cãlã-
torie lungã ºi grea, cu meandre ºi ocoliºuri,
dar ºi cu momente de bucurie, aºa cum e
viaþa. ªi fãrã întoarcere. E numai dus.”
Dispariþia Micaelei Ghiþescu va fi greu de
înlocuit, dar promisiunea pe care o facem la
cãpãtâiul ei este cã nu vom lãsa revista
Memoria sã moarã, cã prin paginile ei vor
continua sã trãiascã în inimile noastre ºi ale
multor români, atât ea cât ºi directorul fonda-
tor Banu Rãdulescu.
Dumnezeu sã o odihneascã, iar pe noi sã
ne întãreascã sã ne putem þine de cuvânt.
Adio scumpã ºi dragã prietenã, adio
suflet nobil.
15 mai 2019
23
 LUANA SÃVESCU
„Mai avea lucruri de spus ºi de fãcut”
Am fost rugatã sã scriu ceva despre
doamna Ghiþescu. Despre omul Micaela
Ghiþescu.
La început am refuzat. Nu am putut.
Acum lucrurile s-au mai limpezit. Pot
spune cu siguranþã: Mie îmi lipseºte!
Mã obiºnuisem sã o aud cum rãspun-
dea la telefon: „Luana, tu eºti?” „Da, tanti,
ce faci?” „Sunt bine.”
Îmi lipsesc ºi discuþiile lungi pe diverse
subiecte, pe care le purtam cu ea: familie,
politicã. Toate de actualitate, despre
prezent ºi viitor.
Despre omul Micaela Ghiþescu pot sã
spun cã ani de zile a fost o prezenþã dis-
cretã în viaþa noastrã.
Cu Ioana Costa, ªerban Papacostea, Luana Sãvescu, Petre Papacostea ºi Daniela Nenciulescu, aprilie 2016
24
În familia mea s-a vorbit despre
Micaela cu voce caldã ºi cu admiraþie
nemãrginitã pentru realizãrile ei profesio-
nale, despre puterea ei de a merge mai
departe în ciuda tuturor evenimentelor
triste din viaþa ei.
Primele mele amintiri legate de Micaela
(Ica, cum o alintam noi în familie) sunt ca
un pachet frumos, legat cu fundã de sãrbã-
toare. În pachet este inclusã ºi tanti Eliza
(mama Micaelei), o doamnã micuþã de
staturã, slãbuþã, o persoanã finã, elegantã,
politicoasã cu maniere impecabile.
Când le-am cunoscut eu, nici Andrei
fratele ºi nici tatãl Micaelei, doctorul
Ghiþescu (unchiul Costicã) nu mai erau.
Cu mama ºi Andrei, 1944
Eu, bunica mea (Elena Ghiþescu) ºi
bunicul meu, Nicolae Ghiþescu (fratele
doctorului Ghiþescu) mergeam des „în vizi-
tã” la Ica. De obicei eram întâmpinaþi de
tanti Eliza, îmbrãcata ºi coafatã impecabil.
Cafeaua ºi dulceaþa servite în ceºcuþe
ºi farfurioare micuþe ºi elegante fãceau ºi
ele parte din ritualul acestor întâlniri. Alte
subiecte abordate nu mai fac parte din
pachet, dar îmi aduc perfect aminte de du-
rerea cu care Ica ºi tanti Eliza aminteau
mereu de Andrei ºi de unchiul Costicã. De
durerea despãrþirii prea de timpuriu de
aceºtia. O frumoasã prietenie era între
Micaela ºi pãrinþii mei. Ei reprezentau
acum ramura Ghiþeºtilor. Era vorba ºi de
respect reciproc. Tatãl meu era vãrul
Micaelei, iar mama era prietena ei bunã.
Dupã moartea mamei mele (în 2013), a
rãmas doar „tanti”. Un om de o modestie
rarã, de o nobleþe rarã, o persoanã resem-
Eliza ºi Constantin Ghiþescu, 1931
natã ºi împãcatã cu trecutul trist ºi tumul-
tos. Am înþeles mai bine acest lucru cu
ocazia lansãrii cãrþii ei, Între uitare ºi me-
morie. O carte blândã, molcomã, ca lumina
soarelui în dupã-amiezile târzii de toamnã.
În rest, în viaþa de toate zilele era o per-
soanã foarte activã ºi bine ancoratã în
prezent. Admiram la ea forþa cu care abor-
da problemele ºi demnitatea cu care
suporta încercãrile de zi cu zi. A trecut
mândrã peste toate obstacolele pe care
viaþa i le-a adus în ultima perioadã. A în-
vins o boala cruntã cu calm ºi demnitate.
Întotdeauna spunea: „O sã fie bine!”
Acum nu mai este printre noi. Avea de
finalizat o mulþime de proiecte minunate.
Mai avea lucruri interesante de spus ºi de
fãcut.
Mai mult ce pot sã spun? Destinul nu
poate fi înfrânt.
25
 OCTAV BJOZA
La moartea
unei doamne
Provenind dintr-o familie de intelectuali
de marcã, Micaela Ghiþescu a urmat licee
ºi facultãþi, fiind beneficiara unor dascãli de
excepþie, veniþi din timpurile interbelice.
La vârsta de doar 21 de ani, este acu-
zatã cã are relaþii cu Statul Francez, iniþial
fiind bãnuitã de înaltã trãdare. În final i se
însceneazã un proces politic, fiind con-
damnatã la 4 ani închisoare corecþionalã
pentru delictul de „agitaþie publicã”. A exe-
cutat detenþia în cea mai cruntã perioadã
din istoria temniþelor comuniste, adicã în
prima jumãtate a celui de al ºaselea dece-
niu al secolului XX (perioada anilor ’50), în
temniþa pentru femei de la Mislea, avându-l
comandant pe criminalul Viºinescu.
Dupã eliberarea din temniþã, d-na Mi-
caela Ghiþescu îºi definitiveazã studiile uni-
versitare, în specialitatea Litere ºi Filozo-
fie, în paralel fiind o autodidactã desãvâr-
ºitã, studiind mai multe limbi strãine.
Întrucât în acele vremi valoarea intelec-
tualã nu conta, asemeni nouã, tuturor, a
fost obligatã ca mai mulþi ani de zile, sã
presteze munci necalificate. Abia târziu,
dupã anii ’70, încetul cu încetul, avea sã
pãtrundã în lumea oamenilor de culturã. A
publicat numeroase articole în presa de
specialitate ºi traduceri în ºi din limbi
strãine, atât prozã cât ºi poezie.
26
Micaela Ghiþescu, Victoria Baltag ºi Octav Bjoza,
la Gala Istoriei Contemporane, 2018
Am cunoscut-o în mod cu totul întâm-
plãtor, pe la mijlocul anilor ’90, când, la
Braºov, eram cãutat de trei „fetiþe” care o
însoþeau: era vorba de fiicele lui Radu Gyr,
Vasile Voiculescu ºi Mircea Vulcãnescu.
Aveam sã o reîntâlnesc dupã mai bine de
15 ani, în calitatea domniei sale de redac-
tor-ºef al revistei „Memoria”. Sub scutul
unei blândeþi ºi modestii ieºite din comun,
se ascundea, de fapt, un om de o perseve-
renþã, tenacitate ºi moralitate de excepþie.
S-a zbãtut din rãsputeri ca aceastã revistã
„Memoria” sã nu moarã ºi sã aibã continu-
itate. Nu puþine au fost momentele prin
care Statul Român ºi-a demonstrat dis-
preþul ºi a considerat inutilã apariþia unei
astfel de reviste. Prin refuzul finanþãrii
acesteia la nivelul nevoilor, a demonstrat
cã nu este interesat de cunoaºterea ade-
vãrului despre istoria recentã a României.
În numele foºtilor deþinuþi politici ºi
deportaþi, o asigurãm cã nu vom precupeþi
nici un efort în continuitatea acestei
reviste, precum ºi de faptul cã-i vom purta
veºnic o frumoasã amintire.
12 august 2019
MIRCEA CARP
CARMEN GRIGORAª
Cu multã durere!
Vestea subitã a încetãrii din viaþã a
Micaelei Ghiþescu m-a impresionat ºi în
acelaºi timp m-a emoþionat foarte puternic.
Am fost prieteni ºi colaboratori la revista
Memoria – revista gândirii arestate mai
bine de 20 de ani, încã de când prietenul ºi
colegul meu de la Mãnãstirea Dealu, Banu
Rãdulescu m-a invitat sã mã alãtur Funda-
þiei Culturale Memoria ºi revistei Memoria –
revista gândirii arestate.
Am apreciat la Micaela Ghiþescu faptul
ca a fost continuatoarea ideii bine trasate
de fondatorul Memoriei: dezvãluirea a cât
mai multe din ororile sãvârºite în „anii de
aur” ai comunismului. La Micaela Ghiþescu
m-a impresionat mult lupta ºi un patrio-
Lansare Memoria, nr. 96, Ateneul Român,
26 octombrie 2016
tism cu care s-a angajat pânã în ultima
clipã. Ea a cãzut la datorie, dar ºi cu datoria
împlinitã: numãrul 107 al revistei Memoria
era dat la tipar.
De-a lungul anilor mulþi martori oculari
ai perioadei comuniste au pãrãsit aceastã
lume, alþii mai tineri au venit în locul lor, cu
informaþii de la bunici ºi rude. ªi astãzi încã
mai existã multe surse referitoare la urgia
comunistã: un început de articol într-un
geamantan vechi din pod, o scrisoare re-
gãsitã, o fotografie – douã de martori de
atunci, experienþa durã a unui þãran bãtrân
din timpul colectivizãrii care se temea de
braþul lung al Securitãþii. Existã deci, în
continuare, informaþii, surse, mãrturii care
trebuie sã aparã mai departe în Memoria –
revista gândirii arestate, ca sã nu rãmânã
doar amintirea acestei reviste. Aceasta va
fi sarcina sacrã a celor ce vor veni la cârma
revistei.
Toate acestea la un loc formeazã
buchetul de flori pe care ºi l-ar fi dorit Mi-
caela ca recunoaºtere a dãruirii ei la efortul
de a arãta adevãrul asupra comunismului
în România.
Micaela Ghiþescu îºi are locul ei în rân-
dul celor mai buni ºi bune, fii ºi fiice ale
neamului românesc.
Odihneascã-se în pace!
27
 ANA BLANDIANA
Fãrã Micaela,
lumea va fi mai micã
Existã spirite care atunci când dispar
lasã în urmã sentimentul cã lumea se face
mai micã nu doar în sensul cã se reduce,
ci ºi cã îºi pierde din consistenþã. Trãim azi
o asemenea clipã prin plecarea dintre noi a
Micaelei Ghiþescu, fost deþinut politic, scrii-
toare plinã de sensibilitate ºi fineþe, tra-
ducãtoare în românã a unor capodopere
ale literaturii universale, dar, în ultimele
decenii, mai ales, redactor-ºef al revistei
Memoria, revistã care reprezintã o ade-
vãratã coloanã de sprijin a reconstruirii
memoriei noastre colective.
Aceastã revistã pe care – dupã dispa-
riþia lui Banu Rãdulescu – a reuºit timp de
douã decenii sã o scoatã cu enorme efor-
Cu Ana Blandiana. Sighetul Marmaþiei,
ªcoala de varã, 2007
28
turi, este o operã care se adaugã operei ei
intelectuale ºi se însereazã în egalã mã-
surã istoriei literare ºi istoriei propriu zise.
Este darul pe care l-a fãcut tuturor foºtilor
deþinuþi politici din România, colegii ei de
detenþie, cãrora le-a celebrat în mod
exemplar memoria ºi nerenunþarea.
Memorialul Victimelor Comunismului ºi
Fundaþia Academia Civicã, douã instituþii
cãrora le-a fost fãrã încetare colaboratoare
ºi reper, îºi exprimã în acest deprimant
moment admiraþia pentru viaþa ºi opera sa
ºi recunoºtinþa pentru solidaritatea con-
stantã care ne-a legat.
Dumnezeu sã o odihneascã
ºi sã o rãsplãteascã! 15 mai 2019
Cu Romulus Rusan. Sighetul Marmaþiei,
ªcoala de varã, iulie 2000. Foto: DOD
ANDREI DIMITRIU
Elita irepetabilã
Evocarea Micaelei Ghiþescu, nume care
se alãturã glorios listei adevãraþilor eroi ai
României bolºevizate, îmi oferã prilejul sã
formulez câteva reflecþii.
Micaela Ghiþescu este modelul rarisim
de om înþelept al cetãþii, adolescenta fru-
moasã ºi modestã, curajoasã pânã la mar-
tiriu, inteligentã ºi cu o culturã de mare rafi-
nament, devotatã pânã la sacrificiu pentru
valorile morale ºi principiile democratice ale
lumii libere, demnã ºi seninã, o personali-
tate deplinã care a onorat România în vre-
murile cele mai triste ale istoriei recente.
Provenind dintr-o strãlucitã familie de in-
telectuali cu remarcabile performanþe aca-
demice, Micaela Ghiþescu a marcat sub-
stanþial lumea româneascã post-decem-
bristã în efortul – sabotat de „structuri” – de
a recupera memoria publicã pentru ceea ce
e glorios, unic, demn, curajos ºi cu adevãrat
patriotic: lupta anticomunistã curajoasã din
primele decenii ale ocupaþiei sovietice.
România a oferit astfel un caz singular
de rezistenþã armatã la scarã naþionalã,
împotriva regimului criminal comunist, spri-
jinit de tancurile Moscovei.
Atât cât a fost posibil – dupã noaptea
comunistã – Micaela Ghiþescu, alãturi de
alþi supravieþuitori ai genocidului roºu, a
contribuit devotat pentru a introduce pe
agenda publicã tema luptei ºi sacrificiilor
luptãtorilor anticomuniºti ca terapie pentru o
societate anesteziatã ºi amnezicã, cãzutã
în toropealã, fricã, cenuºiu ºi compromisuri
degradante.
O listã lungã de femei luptãtoare pentru
ca istoria þãrii noastre în perioada postbe-
licã sã aibã pusee de demnitate, onoare ºi
curaj, recunoscute planetar, care au dovedit
vocaþia europeanã ºi creºtinã a poporului
român fãrã tarele balcanismelor subcultur-
ale ºi oricum combãtând curajos modelul
asiatic retardant ºi violent adus de „elibera-
torii” din Rãsãrit.
Doar câteva nume de femei, pe care
istoria tuturor timpurilor le impune imperativ
sã fie reþinute în galeria eroilor naþionali:
Arlette Coposu, Adriana Georgescu, Maria
Plop, France Marcovici, Mara Lazãr, Annie
Bentoiu, Niculina Mihalache, Mariana, cole-
ga doamnei Ghiþescu, Dorina Potârcã, Oa-
na Orlea-Cantacuzino, Elisabeta Rizea,
Elena Brãtianu-Sturza, alte Marii, Elene,
Sabine ºi alte mii ºi mii de victime uitate,
care meritã rugãciunea smeritã a celor
mulþi, vinovaþi de paralizie moralã ºi de cu-
rajul în comã care dominau societatea
amorfã ºi înfricoºatã a perioadei.
Nu toþi ne naºtem cu vocaþie pentru acte
de eroism. De vinã e gena, educaþia ºi
mentalitatea tradiþionalã.
Dar exerciþiul de admiraþie, preþuire ºi re-
cunoºtinþã þine de bunul simþ elementar...
29
 Memoria – revista gândirii arestate, fon-
datã de providenþialul Dr. Banu Rãdulescu,
a continuat sub conducerea Doamnei Mi-
caela Ghiþescu, cu acelaºi profesionalism ºi
dãruire sã arhiveze eroi, fapte ºi gânduri
care au onorat istoria noastrã recentã. Pos-
teritatea trebuie doar sã înþeleagã cã au
existat pagini autentice de curaj, demnitate,
onoare ºi patriotism, care au înnobilat isto-
ria poporului român. ªi e necesar sã le cu-
noascã, sã le respecte ºi sã le omagieze
recunoscãtor.
Când am propus acum câþiva ani lansa-
rea revistei în incinta sacrã ºi grandioasã a
Ateneului Român, m-am gândit cã doar
eroii ºi victimele represiunilor comuniste
meritau onoarea sã fie omagiaþi într-un spa-
þiu simbolic al unei Românii democrate ºi în
spiritul valorilor creºtin-europene. Am simþit
cã Doamna Micaela Ghiþescu s-a bucurat...
Cum nu pot sã uit evenimentul lansãrii
nr. 100 al revistei în Sala Mare a Ateneului.
O salã plinã, personalitãþi din lumea cultu-
ralã, din societatea civilã, Preºedintele Emil
Constantinescu ºi lideri politici europenizaþi,
universitari, tineri. Loja Regalã ºi alte loji
Lamsare Memoria, nr. 100, Ateneul Român, 4 octombrie 2017
30
onorate de prezenþa deþinuþilor politici su-
pravieþuitori. O salã întreagã care, dupã
momentul de reculegere în memoria „celor
care nu mai sunt”, a aplaudat minute în ºir,
în picioare, eroii în viaþã prezenþi la ceremo-
nie... Nespus de impresionant ºi de înãlþã-
tor... S-a lãcrimat... Rãmâne pentru tot-
deauna emoþia copleºitoare care stãpânea
sala... Era o dovadã cã încã putem deveni
normali, cã axiologia lumii civilizate se
poate întoarce pe malurile Dâmboviþei.
Aº vrea sã cred cã, exaltat ºi impresio-
nat de atmosfera momentului sã nu fi for-
mulat excesiv de optimist o dorinþã intimã...
Rãmâne imaginea unei Mari Doamne,
distincþia aristocratã, cãldura conversaþiilor,
omul tonic ºi cordial, seninãtatea ºi modes-
tia elitei autentice...
Important este ca memoria ºi modelul
Doamnei sã reuºeascã sã transmitã ener-
gia ºi sã inspire soluþiile magice care sã
permitã apariþia revistei, în beneficiul unei
bune întâlniri a poporului român cu propria
lui istorie.
Drãgãneasa, iulie 2019
foto: Corneliu Sarion
DANIELA ÞÃRANU

Micaela Ghiþescu,
un model etic

Dupã decembrie 1989 modelele cultu-

rale au fost depãºite de modelele etice pe
care destui dintre foºtii deþinuþi politici au
ajuns sã le reprezinte, la nivel mentalitar, în
România. Micaela Ghiþescu a fost ºi este un
astfel de model admirabil. Modelele etice
au primit mai ales în postcomunism co-
loratura unor cruciaþi ai vremurilor noastre:
cruciaþi pãmânteºti, oameni din carne ºi
oase, nu idoli, oameni cu care m-am simþit
înruditã moral, fiindcã au încercat sã con-
struiascã instituþii ºi paradigme de recupe-
rare a memoriei românilor. Aºa am cunos-
cut-o pe Micaela Ghiþescu, prin construcþia
sa tenace de a continua munca lui Banu
Rãdulescu la revista Memoria. Exista în
Micaela un sens etic de recuperare a me-
Lisabona, 1999
moriei, pe care îl aveam în comun (eu, ca
fiicã a unui fost deþinut politic, Nicolae sertaþii ori teze de doctorat în lucru pe tema
Mãrgineanu). Prin pasiunea pentru adevãr, Gulagului românesc. Avea o dedicaþie
Micaela Ghiþescu ºtia cã România argoticã aparte în sprijinirea acestor tineri, întrucât
ºi adesea suburbanã din postcomunism ea însãºi pãtimise, aproape patru ani, în
putea fi salvatã nu doar prin culturã, cât mai varii închisori, foarte tânãrã fiind, din „culpa”
ales prin sensuri morale reinvestite ºi de a fi fost o franþuzoaicã prin adopþie,
rãspândite printre oamenii tineri. De aceea, adicã o pasionatã de cultura francezã.
Micaela a încurajat întotdeauna reportajele Nu ne-am întâlnit niciodatã faþã cãtre
scrise de studenþii ºi liceenii care vizitau faþã, doar am vorbit la telefon, dar ne-am
Memorialul Victimelor Comunismului ºi al înþeles întotdeauna sororal ºi comunional. Îi
Rezistenþei de la Sighet, publicându-le simt lipsa, mi-e dor de ea. Dumnezeu sã o
prompt, fiind interesatã de toþi cercetãtorii odihneascã!
tineri ori pe cale de afirmare, cu licenþe, di-

31
 DOINA CERNICA
Micaela Ghiþescu
ºi lunga sa zi cu portugheza
ºi cu Portugalia
Prietenia mea cu Micaela Ghiþescu s-a
nãscut sub auspiciile dragostei noastre
pentru limba portughezã ºi pentru Portu-
galia. Printr-o întâmplare fericitã, în vara
anului 1978 am însoþit, ca translatoare ºi
ziaristã, un ansamblu de dansatori ºi cân-
tãreþi la un festival de folclor din zona
nordicã, a oraºului Porto. A fost o iubire la
prima vedere, trãitã în continuare cu lecturi
ale unor cãrþi descoperite prin anticariate,
ale traducerilor din beletristica lusitanã din
bibliotecile ºi librãriile de la noi, ale impre-
siilor de cãlãtorie publicate în presã ºi în
volume. ªi cu interesul statornic pentru
limba portughezã, hrãnit pe atunci doar de
dicþionare, gramatici, ghiduri de conversa-
þie de peste hotare. De aceea, apariþia Micii
gramatici portugheze în 1984 a reprezentat
un veritabil eveniment, cu atât mai mult cu
cât autoarea, Micaela Ghiþescu, era un
nume gravat deja în memorie de cãrþi
cãutate, de valoare, de rãsunet, precum
„Ce spune Molero” de Dinis Machado.
Aceastã gramaticã mi-a devenit carte de
cãpãtâi ºi mi-a alimentat visul unei reîntoar-
ceri în Portugalia, mai depãrtat cu fiecare
anotimp care trecea într-o Românie tot mai
zãvorâtã, tot mai izolatã.
Dar au venit anii ’90, cu mii de speranþe
ºi de proiecte, românii din lumea întreagã
au început sã se reîntâlneascã, strãini
32
interesaþi de þara noastrã ne-au trecut pra-
gul, mulþi conaþionali s-au aºezat la cozi
interminabile pentru vize pe paºaport, pen-
tru nãdejdea unor locuri de muncã mai bine
plãtite, suflete de cãlãtor ºi-au luat zborul
spre noi orizonturi. Cam în perioada aceea,
am citit un anunþ într-un ziar, care invita la
o întâlnire, în Bucureºti, pe cunoscãtorii ºi
iubitorii de portughezã, într-un elan carac-
teristic acelor zile, pentru ca sã se cunoas-
cã, sã se asocieze, sã vadã ce pot face îm-
preunã pentru apropierea celor douã þãri, a
celor douã limbi de origine latinã. Am cãlã-
torit o noapte de la Suceava pentru a rãs-
punde acestei invitaþii. ªi astfel, într-o dimi-
neaþã de duminicã, pe strada Cobãlcescu,
50, mi s-a deschis primitor o uºã, care în
ani avea sã mi se deschidã de nenumãrate
ori, ºi m-a întâmpinat surâzãtoare o doam-
nã înaltã ºi frumoasã. Mai tânãrã decât mã
aºteptam sã fie. Neschimbatã peste aproa-
pe douã decenii, avea sã li se parã un chip
aproape ireal românilor veniþi la sediul
Societãþii pentru Cultura Româneascã „Mi-
hai Eminescu” din Cernãuþi ca sã o cunoas-
cã pe Doamna „Memoriei. Revista gândirii
arestate”, fost deþinut politic, un om cu stu-
denþia întreruptã de închisoare, care trecu-
se nu numai prin privaþiunile, chinurile tem-
niþei, ci ºi prin tragedia morþii tatãlui ºi mor-
þii fratelui în anii lipsirii sale de libertate,
amândouã provocate, legate de detenþia
sa. Dar atunci, când ne-am cunoscut, nu-i
ºtiam biografia, surpriza þinea doar de
numeroasele volume traduse, or, eu însãmi
traducãtoare, ºtiam cât timp cere transpu-
nerea unei cãrþi într-o altã limbã.
Nu i-am aflat povestea vieþii nici mai târ-
ziu, deºi ne împrietenisem, eram la curent
cu evenimentele vieþii literare în care se
implica, pe care le concepea, îmi trimitea
cu plãcere veºti pentru paginile sãptãmâ-
nale de literaturã ºi artã pe care le realizam
la cotidianul „Crai nou” Suceava, traduceri,
fragmente din cãrþile traduse aflate la tipar,
accepta interviuri ºi nu o datã i-am fost
alãturi la Bucureºti, la colocvii, lansãri de
carte cu invitaþi din Portugalia, la mani-
festãri al cãror arhitect perfect era. Pe de o
parte, cunoºtinþele noastre comune din
Bucureºti credeau cã sunt la curent, pe de
alta, Doamna Micaela Ghiþescu era o per-
soanã foarte discretã, rezervatã, nu îºi
exhiba nici meritele, nici rãnile, rãmânea
tãcutã în larma celor care nu oboseau sã-ºi
clameze nedreptãþile îndurate sub comu-
niºti, împotrivirea, revoltele. În schimb, vor-
bea cu bucurie de Portugalia, de prietenii
de acolo, iar eu nu mã mai sãturam sã o
ascult, sã o întreb. Cuceritã de scrisul ºi de
personalitatea lui António Lobo Antunes,
candidat la Premiul Nobel pentru Literaturã,
îi traducea unul dupã altul romanele capti-
vante ºi dificile, în vreme ce eu, între primii
lor cititori din România, nu încetam sã-i ad-
mir mãiestria tãlmãcirii. Astfel cã amân-
douã fermecate de o literaturã, iar eu ºi de
o traducere de excelenþã, i-am fost alãturi
lui António Lobo Antunes la decernarea ti-
tlului de Doctor Honoris Causa al Universi-
tãþii Ovidius din Constanþa. Mai multe întâm-
plãri de acest gen adunându-se mãnunchi ºi
apoi buchet, ideea de a merge împreunã, cu
Cu Doina Cernica, 2010
mine ºi cu fiica mea, Niadi, universitara, scrii-
toarea Niadi Cernica, la un eveniment la
Institutul Cultural Român din Lisabona, a
venit ca vara dupã primãvarã.
Era în iunie 2009, chiar de Zilele Li-
sabonei, o perioadã care îi plãcea mult. Îi
inspira adânc aerul cu mireasmã de majeric
ºi rostea cu glas tare numele lisabonezilor
pe care dorea sã-i aibã alãturi la lansare,
vorbind despre ei, evocând frumoase
momente. Niadi ºi cu mine eram bucuroase
ºi pentru cã ne aflam în Portugalia, un
pãmânt cu care începe Oceanul, ºi pentru
perspectiva unei vacanþe de neuitat, dar ºi
pentru manifestarea care ne adusese aici.
Era vorba, desigur, ºi de Valea pasiunilor
de Lídia Jorge, apãrutã de curând la
Editura Art Bucureºti în traducerea Micaelei
Ghiþescu, o carte despre care scrisesem ºi
cãreia abia aºteptam sã-i cunosc autoarea,
dar vârful de interes îl constituia Gramatica
portughezã proaspãt publicatã de Editura
Niculescu Bucureºti, ediþie revãzutã ºi
adãugitã a eroicei Mici gramatici portughe-
ze din 1984. Aºa a fost sã fie, atâtea
lucruri, esenþiale, pe care nu le ºtiam des-
pre prietena mea le-am aflat în seara
aceea, pregãtitã cu atâta grijã ºi respect de
33
 poetul ºi muzicologul Virgil Mihaiu, directo-
rul Institutului Cultural Român din Lisa-
bona, ºi de traducãtoarea Anca Milu Vaide-
segan, director-adjunct al aceleiaºi insti-
tuþii, ºi care a reunit un public numeros, cu
nume de primã mãrime ale literaturii ºi cul-
turii din superbul oraº de pe Tejo, între
care, prof. univ. dr. José Esteves Pereira,
prof. univ. Maria João Coutinho, directoa-
rea Bibliotecii Facultãþii de Litere de la
Universitatea din Lisabona, eseiºtii, publi-
ciºtii João Bigotte Chorão, Fernando Coto
e Santos, Daniel Perdigão, editorul José
Balbino, romancierii Lídia Jorge ºi Almeida
Faria, ca sã-i amintesc doar pe cei cu care,
într-un fel sau altul, am pãstrat ºi eu le-
gãtura, ºi pentru care, mai mult decât scrii-
toare, ziaristã, traducãtoare, eram prietenã
a inegalabilei Micaela Ghiþescu. Românca.
Aºadar, în seara aceea, al cãrei cere-
monial l-a oficiat Virgil Mihaiu cu distincþia
care îl defineºte, searã plinã de lume înda-
toratã Micaelei Ghiþescu pentru cunoaº-
terea cãrþilor ºi evenimentelor sale culturale
în România ºi cu atâta lume faþã de care
Micaela Ghiþescu se simþea îndatoratã pen-
tru preþuire, afecþiune, prietenie, neaº-
teptat, rãscolitor, Micaela Ghiþescu ºi-a
deschis inima într-o sobrã confesiune, care
a umezit ochi ºi a stârnit irepresibile suspi-
ne. A povestit despre detenþia care a fost
pe punctul de a-i distruge viaþa, despre
interdicþia prezenþei la catedrã dupã elibe-
rare ºi finalizarea studiilor, despre învãþa-
rea de una singurã a portughezei, o limbã
fãrã cunoscãtori în România, dar cãutatã
de edituri pentru traduceri, mai ales dupã
Revoluþia Garoafelor Roºii. Despre maxima
autoperfecþionare în aceastã limbã pentru
care pânã în 1990 a fost „mutã ºi surdã”,
fiindcã nu avea cu cine sã o vorbeascã ºi
de la cine sã o audã. Despre primul drum
34
fãcut în strãinãtate, fireºte în Portugalia, la
volanul maºinii sale, cu o prietenã care nu
era conducãtor auto. Dar ºi despre bursa ºi
revenirile în aceastã þarã, dar ºi despre
prietenii pe care îi dobândise, cei mai mulþi
scriitori ale cãror cãrþi le tradusese sau
avea sã le traducã. De altminteri, la contro-
lul bagajelor la plecarea de pe Aeroportul
Bãneasa, mã uimise cu un geamantan gol.
Întotdeauna, mi-a explicat, primeºte o mul-
þime de cãrþi de la autorii lor, cu rugãmintea
sã le citeascã ºi cu speranþa sã le traducã.
Însã nu are ochi ºi zile pentru câte ar vrea
sã le dãruiascã cititorilor români! Ani dupã
aceea, aflând din cartea sa autobiograficã,
Între uitare ºi memorie, cã una din pedep-
sele cele mai greu de îndurat în temniþã a
fost lipsirea de ochelarii de vedere, pentru
ea chiar lipsirea de vedere, de pe filmul me-
moriei ºi-a ridicat capacul geamantanul gol,
strângându-mi încã o datã inima: îmi vorbi-
se despre satisfacþia traducerii dupã gãsirea
celor mai inspirate soluþii, despre ecoul
amar, prelungit în suflet, al unor romane
transpuse în limba românã, dar niciodatã
despre preþul fizic, dacã slãbirea vederii
poate fi consideratã doar un preþ „fizic”...
Micaela Ghiþescu iubea cu putere
Lisabona, în care revenea de câte ori avea
posibilitatea (o datã doar ca sã-l însoþeascã
pe complicatul António Lobo Antunes, invi-
tat la lansarea la Bucureºti a unuia din
romanele pe care i le tradusese) ºi cãreia îi
dedicase, la Bucureºti, în anul 2006, coloc-
viul „A cidade de Lisboa / Oraºul Lisabona”,
cu volumul documentelor sale prefaþat de
Virgil Mihaiu ºi deschis de o acuarelã cu
tramvaiul 28 pe o strãduþã tipicã din cartie-
rul Alfama. Ce departe pãreau, tramvai,
strãduþã ºi Lisabona, faþã de acel iunie
2009, care devine acest iunie 2009 în clipe-
le de acum, când scriu, ºi îl descopãr
cumva înnoit în memorie! Fiecare statuie în
preajma cãreia întârziam, fiecare monu-
ment, fiecare bisericã pe care o vizitam, fie-
care loc în care pãºeam împreunã – Monu-
mentul Descoperitorilor, ca o caravelã cu
Prinþul Henrique Navigatorul la prorã,
Mãnãstirea Jerónimos, cu Vasco da Gama,
Camões, cu Alexandro Herculano, Fernan-
do Pessoa ºi-atâþia portughezi de seamã
odihnindu-se aici sub cerul splendorilor
artei, Turnul Belém, înãlþat cu o jumãtate de
mileniu în urmã în apãrarea Lisabonei,
Podul 25 Aprilie, Elevadorul Santa Justa,
Terreiro do Paço, Castelul de São Jorge –
veneau pentru Niadi ºi pentru mine din isto-
rie, din filme ºi mai ales din cãrþi. Pentru
Micaela, toate aveau nimbul delicat al unor
amintiri care îi fãceau bine, care o întine-
reau sub ochii noºtri. Astfel, Teatrul Tivoli
rãmãsese pentru ea în primul rând teatrul
unde a fost sãrbãtorit Dinis Machado, el ºi
soþia sa, mezzosoprana Dulce Cabrita, fiin-
du-i cei mai buni prieteni din Portugalia,
mereu alãturi, mereu gata sã o ajute încã
din prima sa ºedere aici. Nenumãrate ges-
turi îi legaserã, pe unele mi le împãrtãºea
în cãlãtoria noastrã cu tramvaiul 28, tre-
când prin locuri în care fuseserã împreunã.
Muzica din acest tramvai special, muzicã
fado, desigur, ºi amintirile îi puneau un nod
în gât: Dinis Machado se stinsese din viaþã
numai cu câteva luni înainte. Dar a fost
prezentã pentru amândoi la lansarea de la
Institutul Cultural Român din Lisabona
Dulce Cabrita, care la rându-i ne-a invitat la
un eveniment: sãrbãtorirea apariþiei unei
reeditãri din cãrþile de început ale soþului
într-o micuþã librãrie din Passos Manoel. A
întârziat în tãcere ºi miºcându-se lent pânã
la gãsirea luminii potrivite pentru fotografii
la monumentele lui Camões ºi Pessoa.
Poate încã de atunci se gândea la lunga
Cu Dolce Cabrita, 2009
destãinuire, la dureroasa poveste a vieþii
sale din Între uitare ºi memorie ºi-i cãuta
imaginea pentru copertã. Trei ani dupã
aceea, când mi-a trimis sã-i citesc în primã
formã manuscrisul singurei sale cãrþi, nu m-am
mirat sã vãd cã alesese cel mai popular
monument al lui Pessoa din Lisabona,
deopotrivã o mãrturisire de dragoste pentru
capitala lusitanã, pentru Portugalia. Unica
ediþie pentru care avea sã prefere altceva
este aceea apãrutã în Italia, cu o sculpturã
de Daniela Nenciulescu, nepoata sa dragã,
stabilitã la Milano.
Tot ce am trãit în vara aceea în oraºul
de pe þãrmul lui Tejo se desface acum în
amintire ca un boboc de trandafir, fiecare
petalã, cu propria frumuseþe pusã în lumi-
nã, intensificându-i mireasma. Era încân-
tatã de entuziamul meu pentru O Aniba-
leitor de Rui Zink pe care o tradusese ºi
care se tipãrise la Humanitas cu titlul
Cititorul din peºterã ºi s-a bucurat când a
gãsit prilejul sã ni-l prezinte pe fermecãtorul
scriitor, sã stãm de vorbã pe îndelete la o
cafea, sã mergem împreunã la Institutul
35
 Cultural Român din Lisabona, unde Rui
Zink a fost întâmpinat cu saluturi ºi prie-
tenoase îmbrãþiºãri de Virgil Mihaiu ºi Anca
Milu Vaidesegan, ºi ea cu traducerea unei
cãrþi de ale sale în lucru. Acestor momente
pline de expresivitatea sentimentelor, simt
nevoia sã le alãtur unul mut, de mare tensi-
une emoþionalã: momentul în care a primit,
cu o zbatere de pleoape, de la prof. univ. dr.
Ana Paula Guimarães, apãrutã în colecþia
livros de cordel pe care universitara o îngri-
jea, foarte cãutatã, foarte preþuitã de bi-
bliofili pentru parfumul sãu de odinioarã,
pentru aspectul sãu manufacturat su-
gerând o îndepãrtatã tinereþe a cãrþii în
Portugalia, Pastores versus Marinheiros
e… Mulheres de Micaela Ghiþescu,
Apenas, Lisabona, 2009, cu douã din co-
municãrile sale þinute la reuniuni ºtiinþifice
internaþionale organizate aici.
Desigur, aº putea sã povestesc multe
despre ataºamentul Doamnei Micaela Ghi-
þescu pentru Portugalia ºi aproape tot atât
de multe despre zilele petrecute în
Lisabona. Le-am ales din cele trei decenii
de amintiri comune, fiindcã niciodatã nu am
simþit-o fericitã un timp atât de lung, era ca
ºi cum aerul sãrat al oraºului îi oxigena
sângele, îi dãruia tinereþe. Poate de aici ºi
curajul sãu de a pleca singurã în Brazilia,
sãrbãtorindu-ºi a 80-a aniversare într-un fel
care li s-a pãrut temerar ºi apropiaþilor, iar
celorlalþi cunoscuþi de-a dreptul nãucitor,
cãlãtorie însã încheiatã cu bine ºi fireºte
urmatã previzibil de siajul coletelor de cãrþi
cu propuneri, rugãminþi pentru traducere.
Dar despre Brazilia sa, altãdatã! Cine
ºtie… (Cu o strângere de inimã observ cã
aceste rânduri sunt secondate de sonori-
tatea aparte a portughezei vorbite în
Brazilia graþie primului episod difuzat pe
TVR2 al telenovelei „Além do tempo”/
36
Iubire dincolo de timp ºi cã nu mai pot pune
mâna pe telefon sã o anunþ ºi sã-mi
rãspundã veselã: „Scumpa mea, ºtiu, m-a
sunat Þunca!”, adicã prietena cu care în
deceniul nouã al vieþii lor continua sã
împartã acest soi de mãrunte ºi binefãcã-
toare bucurii.)
Reîntorcându-mã din îndepãrtata varã
a anului 2009, nu pot sã nu trãiesc simþã-
mântul neîntâmplãtorului. Poetul, muzico-
logul, universitarul Virgil Mihaiu, atunci
întâiul director al Institutului Cultural Ro-
mân din Lisabona ºi ministru consilier pe
lângã Ambasada României din Portugalia,
astãzi director onorific al Centrului Cultural
Casa do Brasil ºi al Bibliotecii de Studii
Latino-Americane, instituþii patronate de
Universitatea din Cluj, a fost anul trecut
iniþiatorul ºi arhitectul constituirii, „în con-
textul diplomaþiei culturale româno-luso-
braziliene”, a Fondului de Carte „Micaela
Ghiþescu” pentru care marea noastrã tra-
ducãtoare a decis sã-ºi doneze valoroasa
ºi bogata sa bibliotecã de specialitate cu
încredere desãvârºitã în viitorul ei bun,
ocrotit de neobositul ºi cutezãtorul cãlãtor
Virgil Mihaiu, în spaþiul geografic ºi de car-
te, a ceea ce poetul Virgil Mihaiu numeºte
„lusoromânã punte de vânt”. Tot anul tre-
cut, aflând cã împreunã cu Niadi aveam sã
plec la Beijing pentru Congresul Mondial de
Filosofie ºi cã era un drum care mã
neliniºtea, a þinut sã iau legãtura cu o altã
dragã nepoatã a sa, Luana Sãvescu, din
Bucureºti (cea de a treia dragã nepoatã
fiind Pia Danielopolu, din Franþa), al cãrei
fiu era un om realizat în universul turismului
asiatic ºi graþie cãruia cãlãtorise de mai
multe ori în China. Experienþa sa avea sã
ne fie de ajutor, mã asigura, cu o preocu-
pare pentru noi pe care nu i-o percepusem
pentru ea înaintea plecãrii în Brazilia. În
ianuarie, mi-a apãrut o carte de poveºti de
cãlãtorie. Când i-am spus cã am sã i-o tri-
mit, m-a rugat sã pun pe aceeaºi adresã,
Cobãlcescu, 50, a casei în care venise pe
lume ºi în care avea sã-ºi trãiascã ultimele
clipe, un exemplar pentru Luana. Când le-a
primit, m-a sunat, neobiºnuit de emoþio-
natã: între poveºtile de cãlãtorie desco-
perise „Cu ochii Micaelei”, o depãnare a
timpului petrecut împreunã în Portugalia,
însoþitã de versiunea sa în limba por-
tughezã realizatã de universitara, traducã-
toarea, traductologul Anca Milu Vaide-
segan. De la care am primit nu mult mai
târziu romanul Pânã ce pietrele vor deveni
mai uºoare de António Lobo Antunes, în
traducerea sa împreunã cu Dinu Flãmând.
Am descifrat acest dar ca un semnal: al
continuãrii unei misiuni. La fel îmi apar, ca
preluarea unei misiuni asumate întâi de
Micaela Ghiþescu, traducerile sale din Rui
Zink. Cu talentata ºi serioasa Anca Milu
Vaidesegan în comandamentul lor, drumu-
rile cãrþii deschise ºi susþinute impresionant
de Micaela Ghiþescu, sunt pe mâini bune.
Doar douã cuvinte ºi despre Rui Zink. Cu
Dinis Machado, înainte sã ajungem în Por-
tugalia ºi cu soþia sa, mezzosoprana Dulce
Cabrita, stinsã din viaþã destul de repede
dupã plecarea noastrã, a început pentru
Micaela Ghiþescu un ºir lung de inevitabile
despãrþiri. Rând pe rând treceau la cele
veºnice ºi prieteni din Portugalia, oameni
de care se simþise puternic legatã, dincolo
de cãrþile lor sau mai exact spus împreunã
cu scrierile lor. Aºa cã nu îndrãzneam sã-i
cer veºti despre una sau alta din cunoº-
tinþele noastre comune. Dar des îmi spu-
nea: „M-a sunat Rui!” ªi mã bucura firea
generoasã a scriitorului mai tânãr, care mã
încântase ºi când i-am citit prima carte, ºi
când l-am cunoscut la Lisabona. Poate cã
în acest fel, cu grija pe care i-o purta lisa-
bonezul Rui Zink, Lisabona continua sã-i
spunã cã o iubeºte. ªi cã între uitare ºi
memorie, alegerile se fac cu inima, adicã
fãrã greº.
Am pomenit de douã cãlãtorii cu trenul
de noapte spre ziuã, de la Suceava spre
Bucureºti ca sã o cunosc pe traducãtoarea
Micaela Ghiþescu, de la Suceava spre
Constanþa ca sã-l cunosc pe scriitorul de a
cãrei literaturã era atât de legatã prin
tãlmãcirea în româneºte, António Lobo
Antunes. Le-aº adãuga încã una, tot de la
Suceava la Bucureºti, ca sã-i fiu alãturi în
sala mare a Bibliotecii Centrale Univer-
sitare, pe 18 iunie 2015, când a fost de-
coratã de prof. dr. Aníbal Cavaco Silva,
preºedintele Portugaliei, cu Ordinul Infante
Dom Henrique în grad de Mare Ofiþer, pen-
tru cele peste 80 de titluri din literaturile de
expresie portughezã, pentru gramaticile ºi
dicþionarele sale. Pentru podul de hârtie
mai trainic decât piatra ridicat între cele
douã þãri-surori aflate la extremitãþile
latinitãþii europene. „Se petrec lucruri în
viaþã care aparþin mai curând minunii decât
întâmplãrilor reale. Un astfel de lucru este
pentru mine ziua de azi“, i-a mãrturisit
Excelenþei Sale. ªi am ºtiut atunci cã dacã
într-o viaþã plinã de întâmplãri reale
dureroase existã fie ºi doar una a bucuriei
fãrã nor, a minunii, aceea a fost lunga zi a
Micaelei Ghiþescu cu portugheza ºi cu
Portugalia. Portugheza ºi marii scriitori ai
Portugaliei i-au salvat viaþa ºi i-au dat sens
într-o lume ºi un timp care încercaserã sã-i
smulgã vederea. Sufletul.
Ultimul dar pe care mi l-a fãcut, la
ieºirea din ultima operaþie, a fost traduce-
rea unei poveºti, ultima sa traducere în por-
tughezã. Ultima datã când am vorbit, a fost
de Paºti: „Hristos a înviat!”
37
 IRINA-MARGARETA NISTOR
Un privilegiu nemaipomenit.
Memoria unei întâlniri aparte
Toatã lumea îi spunea Micaela, mai
puþin mama mea care îi zicea Miki, probabil
din marea ei afecþiune pentru Mickey
Mouse, pe care îl conota cu tandreþea ab-
solutã ºi cu sufletul de copil, pe care nu l-a
rãtãcit niciodatã. Fireºte am preluat de la ea
acelaºi nume, ºi-mi plãcea sã spun cã o
cunosc de când mã ºtiu, iar ea mai adãuga
câteva luni, formulând cã mã ºtie din bur-
tica Simonei. Mi se adresa precum rudele
apropiate, cu Irinel ºi m-am bucurat sã aflu
cã aºa figuram ºi în agenda ei de telefon.
Îmi plãcea sã-i ascult mesajele de pe robot
ºi am sã rãmân cu regretul neîmpãcat cã
n-am apucat s-o sun de Paºte! Era un per-
sonaj pe care l-am îndrãgit din primul
moment. Când aveam vreo câþiva ani, am
mers în vizitã ºi mama ei fãcuse niºte
ecleruri de casã. Pofticioasã cum mã ºtiu,
de o viaþã, la întrebarea dacã mai vreau am
zis cã da. Mama a intrat în pãmânt de
ruºine, iar Miki a zis: Lasã fata în pace,
dacã i-au plãcut... Îmi amintesc cã aveau ºi
un cãþel foarte drãguþ ºi cã întreaga casã
era mai degrabã ca o bibliotecã asemenea
unui muzeu, în care ai fi vrut sã te muþi cu
totul, pentru cã mereu era ceva de citit, ori
un album de artã sau de amintiri, de rãsfoit.
Mobilã elegantã, porþelanuri, tacâmuri de
argint, flori în glastre frumoase ºi mai ales
38
multe conversaþii, la care eram lãsatã sã fiu
de faþã ºi care m-au învãþat arta de a ascul-
ta ºi mai ales de a reþine, fascinatã, toate
detaliile. Aºa am cãlãtorit, virtual, cu relatãri
ºi poze, pentru prima datã în Disneyland,
împreunã cu eruditul ei soþ. Am mers la lan-
sãrile de carte, (volume pe care le am, cu
preþioase dedicaþii) m-a inspirat (cum se
zice mai nou) curajul, cum dupã ani grei de
închisoare a luat-o de la capãt, cu o carierã
strãlucitã ºi de unde iniþial fusese colegã de
facultate cu mama, la francezã cu românã,
pe atunci, a învãþat o spaniolã ºi o por-
tughezã subtile, a tradus cu mult har clasicii
lor ºi scriitori la modã, a fost decoratã de
ambasadorul Braziliei, într-o ceremonie mai
ceva ca în filme, cu ea am mers la Casa
Americii Latine ºi o fotografie de acolo a
fost cea pe care mama a îndrãgit-o cel mai
tare ºi a þinut neapãrat sã i-o pun la cãpãtâi,
la Bellu, fiind, de fapt, chintesenþa fericirii
rafinate ºi cultivate pe care ºtia s-o îm-
pãrtãºeascã Miki. Cu ea ºi cu Ambasadorul
ºi poetul José Augusto Seabra, am aflat, de
Ziua Naþionalã a Portugaliei, cã vinul de
Porto, pe care îl ºtiam din serialul „Linia
Maritimã Onedin” poate fi ºi alb, ºi am vãr-
sat un strop, recent, în amintirea ei, la Old
Lisbon, un restaurant, din Sibiu, care, cu
siguranþã, i-ar fi plãcut. El mi-a spus cu
 Pe la vârsta adolescenþei am aflat dra-
ma ei. Arestarea dupã o percheziþie în care
au fost împrãºtiate mii de cãrþi, la care a
doua zi mama a ajutat sã fie puse înapoi în
rafturi... Dar Miki fusese deja ridicatã! ºi mai
apoi judecatã! Una dintre cruzimile vremii
era, ca în temniþã, miopilor sã li se ia
ochelarii, ceea ce e o pedeapsã mai com-
plicat de explicat sau de imaginat, pentru
Cu prieteni dragi, mereu împreunã la aniversãri.
Aici cu Liliana Alexandrescu ºi Irinel Nistor, 2004
cineva care vede bine. Pentru noi ceilalþi e o
derutã totalã, un blestem. Când în sfârºit a
fost eliberatã, cãci fusese incriminatã pentru
simpatiile ei, fireºti, anti-comuniste, s-a
drag, cã e un act de creaþie sã tãlmãceºti
întors acasã, numai cã între timp familia ei
un text, în limba ta, ºi n-am uitat niciodatã.
se înjumãtãþise. Tatãl ei, doctorul Ghiþescu,
Când oboseala pune stãpânire pe tine, o
murise, la fel ºi fratele ei, în mod suspect,
asemenea remarcã încurajeazã enorm. Cu
cãci era un bun alpinist ºi totuºi a pierit pe
Miki ºi cu o altã colegã a lor, Liliana Pavlo-
munte. Destinul ei, în mod paradoxal îþi
vici, pasionatã de teatru ºi mutatã în
dãdea curaj, dar ºi îndemnul de a nu aban-
Olanda, am sãrbãtorit-o la Marriott, pe
dona chiar ºi în cele mai grele ºi nedrepte
Simona noastrã, profesor la politehnicã, de
momente, de a izbândi profesional, deºi
francezã în limbaje de specialitate, iar Miki,
totul îi fusese potrivnic.
ºi-a invitat la 80 de ani, musafirii la Monte
Dupã Revoluþie a putut, în sfârºit, sã
Carlo, în Ciºmigiu, la o aniversare fastu-
voiajeze dupã pofta inimii ºi mai ales sã
oasã ºi generoasã, cu mulþi aromâni, atât
reprezinte România, în întruchiparea ei cea
de speciali!
mai elegantã, inclusiv alãturi de Preºedin-
ªi apoi n-am sã uit cã a venit la Institu-
tele Constantinescu, în America de Sud. A
tul Francez, când a fost ºi Majestatea Sa
ºtiut sã se lupte ºi cu o boalã necruþãtoare,
Regele Mihai ºi Regina Ana, la apariþia unei
peste un deceniu!
cãrþi a lui Gabriel Badea Pãun, de la Paris,
Dar mai ales sã ne lase în memorie, o
despre Regina Elisabeta, uimitoarea reginã
imagine unicã, racord cu Revista pe care a
a României, la care lucrasem pentru publi-
condus-o, cu atâta abnegaþie!
carea în româneºte! ºi cã avea o vorbã
bunã, caldã, maternã, de care eram atât de
dornicã, ori de câte ori vedea ce am mai
fãcut în meseria mea!

39
 MARILENA ROTARU
Oameni luminã
din vremuri întunecate
Am fost alãturi de Banu Rãdulescu ºi
de Micaela Ghiþescu încã din primele zile
de viaþã ale Fundaþiei Culturale Memoria ºi
ale Revistei gândirii arestate. Am publicat
în revistã articole dedicate personalitãþilor
din exilul românesc ºi, sub egida Fundaþiei
am realizat o serie de evenimente publice
ºi spectacole pe scena Ateneului Român,
a Operei Române ºi în Aula Universitãþii
din Bucureºti. Pe aceste scene au urcat
Doina Cornea, profesorul de filosofie al
Regelui Mihai, cãrturarul Ion Zamfirescu,
distins istoric al teatrului, Alexandru Pa-
leologu, maestrul Dan Grigore, poetul Dan
Laurenþiu, pictorul Sorin Dumitrescu,
alãturi de tineri artiºti. La finalul spectaco-
lului din 31 ianuarie 1995, intitulat „Memo-
rie ºi exil”, s-a auzit, în direct de la Versoix,
ca o exorcizare îndelung aºteptatã, mesa-
jul Regelui Mihai. Petreceam mult timp în
redacþia revistei ºi ascultam deseori, amin-
tirile din detenþie ale doctorului în medicinã
Banu Rãdulescu (arestat în 1948 când era
student la medicinã ºi purtat în ºase ani
prin ºapte închisori) ºi ale scriitoarei ºi tra-
ducãtoarei Micaela Ghiþescu, încarceratã
tot în studenþie la închisoarea de la Mislea.
Peste tot ce se putea închipui cã oamenii
pot face oamenilor! O întâmplare a domnu-
lui Banu Rãdulescu mã va urmãri cât voi
trãi. Într-una din mutãrile de la o închisoare
40
la alta, Petre Þuþea, alãturi de care se afla
în dubã, i-a propus sã se urce pe spatele
lui, ca sã poatã trage puþin oblonul, sã
vadã pe unde sunt. Prin mica deschi-
zãturã, aproape orbit de luminã, a vãzut
aleea din cimitirul Sf. Vineri pe care se afla
mormântul tatãlui sãu. Tulburãtor semn,
cum numai de Sus putea veni!
Dincolo de ceea ce trãiserã în închisoa-
re rãzbãtea o forþã continuã de a mãrturisi
adevãrul, cu calm, cu credinþã, cu mult
curaj. „Memoria – revista gândirii arestate”
stârnea în întreaga societate româneascã
adevãrate tsunami-uri. Când încã nu exista
CNSAS-ul, în paginile acestei reviste, foºtii
deþinuþi politici vorbeau despre închisorile
comuniste, numeau torþionari ºi securiºti.
Efectul? O cenzurã economicã menitã sã
lichideze revista plus ameninþãrile telefoni-
ce care promiteau o rapidã lichidare fizicã.
Nici Banu Rãdulescu, nici Micaela Ghi-
þescu nu s-au lãsat intimidaþi. Au apelat la
buzunarele proprii ºi au redus cheltuielile
permiþând, cu grele sacrificii, adevãrului sã
iasã la luminã. La sfârºitul anului 1998,
când doctorul Banu Rãdulescu a plecat la
cele veºnice, unii au rãsuflat uºuraþi, cre-
zând cã revista a murit. Cât s-au înºelat!
Micaela Ghiþescu a fost continuatoarea
perfectã a operei începute de Banu Rã-
dulescu, adeverind replica datã de fonda-
torul Memoriei unui securist devenit om
politic: „Memoria n-o sã disparã. Asta e
Gazeta matematicã a crimelor voastre!”.
Sunt oameni care trãiesc ºi lucreazã
asemenea firului de iarbã. Cu o teribilã
forþã ºi tenacitate, cu asumarea sacrificiu-
lui personal, cu credinþa cã indiferent de
grelele opreliºti, de agresiunile fizice ºi psi-
hice, trebuie sã-ºi urmeze drumul, adicã
sã-ºi împlineascã misiunea cu care au
venit în aceastã lume. Aceºti oameni, din-
colo de dimensiunea fizicã, sunt conºtiinþe.
Doamna Micaela Ghiþescu a fost o
conºtiinþã a acestui neam. Venind dintr-o
aleasã familie de cãrturari patrioþi –
Papacostea, Tanaºoca – Micaela Ghiþescu
ºi-a purtat permanent, în libertate ºi în în-
chisoare, cu discreþie ºi cu curaj, blazonul
unui spirit ales, plin de nobleþe. Încarcera-
tã în studenþie pentru cã frecventa Biblio-
teca Francezã, dormind în pat cu ºobola-
nii, una dintre primele victime ale torþio-
narului Alexandru Viºinescu în perioada
când era închisã la Mislea, fiind pedepsitã
timp de o lunã pentru cã a îndrãznit sã
cearã sãpun, Micaela Ghiþescu, scriitoa-
rea, traducãtoarea, autoarea unei impre-
sionante opere care culmineazã în ultimii
16 ani cu Memoria – revista gândirii ares-
tate, ºi-a învins torþionarii ºi regimul care
au condamnat-o.
Privind-o astãzi, în capela cimitirului
Bellu, auzeam vorbele unuia din sfinþii pã-
rinþi: „Iubirea este strãinã celor ce nu-l
cunosc pe Dumnezeu!” Din iubire a venit
forþa acestei fiinþe fragile, ºi din mãrturisi-
rea credinþei în Bunul Dumnezeu! O aud ºi
acum spunându-mi, cu câteva sãptãmâni
în urmã la telefon, ceea ce mãrturisise ºi în
paginile Memoriei. „Sunt la capãtul cãlã-
toriei mele.” „Nu, i-am spus atunci, ceea ce
cred ºi acum. Cãlãtoria ta va continua îm-
preunã cu cei ce vor duce revista mai de-
parte. În spiritul acestei reviste vei dãinui
împreunã cu Banu Rãdulescu, fondatorul
Memoriei.”
Astãzi, Preºedintele României, domnul
Klaus Iohannis, a semnat decretul de de-
corare post-mortem a scriitoarei ºi tra-
ducãtoarei Micaela Ghiþescu. „În semn de
apreciere pentru îndelungata ºi rodnica
activitate depusã în calitate de scriitor ºi
traducãtor, în semn de respect pentru
suferinþele ºi înalta þinutã moralã de care a
dat dovadã, de-a lungul întregii sale vieþi,
în apãrarea ideilor democratice din þara
noastrã, Preºedintele României a conferit
post-mortem Ordinul Naþional «Serviciul
Credincios» în grad de Ofiþer scriitoarei ºi
traducãtoarei Micaela Ghiþescu.”
Regimentul „Mihai Viteazul” s-a aflat la
catafalc ºi la mormânt pentru onorurile
cuvenite.
Au însoþit-o, în afara familiei îndurera-
te, cei care au preþuit-o ºi iubit-o: Preºedin-
tele Emil Constantinescu, Ana Blandiana,
prof. dr. Nicolae Constantinescu, vicepre-
ºedinte al Fundaþiei Culturale Memoria,
maica Gabriela de la mãnãstirea Voroneþ,
Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii
„George Enescu”, Ion Andrei Gherasim,
Preºedintele Fundaþiei „Corneliu Coposu“,
colaboratori ºi prieteni apropiaþi. Între
coroanele aduse era ºi cea a Ambasadei
Portugaliei la Bucureºti. I-au evocat me-
moria prof. dr. Nicolae Constantinescu,
Ana Blandiana ºi maica Gabriela, ºi a fost
rostit un legãmânt: Fundaþia ºi revista Me-
moria vor continua sã existe ºi sã exprime
adevãrata noastrã istorie.
Dumnezeu s-o ierte ºi s-o odihneascã
în Împãrãþia Sa!
41
 MARINA DUMITRESCU
Opera unei vieþi
Nu rareori, întâlnirea dintre oameni se
face în trepte. În aceasta poate consta de
altfel substanþa unei relaþii interumane sau
chiar fascinaþia ei. Inflaþia de socializare ne
face de atâtea ori sã trecem cu superbie
alãturi de esenþa unei persoane, de fru-
museþea unei existenþe, de relevanþa ei.
Contactele circumstanþiale alcãtuiesc o
cortinã de fum, suficient de groasã pentru
a ne „ajuta” (de atâtea ori) sã ratãm comu-
niunea sau recunoaºterea unor afinitãþi.
Atunci când, în mod fericit, destinul reme-
diazã asemenea imperfecþiuni sau limitãri,
ne dãm seama ce pãcat ar fi fost sã nu
sãvârºim pasul înainte... În ceea ce mã
priveºte, întâlnirea cu Micaela Ghiþescu se
descrie într-o astfel de luminã. ªi trebuie
sã spun cã deseori am reflectat asupra ei,
chiar în aceºti termeni.
Am cunoscut-o prima datã, personal, la
Lisabona, prin 2003, 2004, cu prilejul unor
evenimente legate de relaþia culturalã ro-
mâno-portughezã, pe care o reprezenta la
înalt nivel. Deºi nu mai era tânãrã, aerul
juvenil, zâmbetul cuceritor, fineþea com-
portãrii ºi a prestaþiei sale, mi s-au întipãrit
de la bun început în amintire. Cu toate
acestea, nu pot spune cã am trecut acel
prag formal, specific contextelor pasagere
care aduc oamenii laolaltã. În 2005, la re-
venirea mea în þarã, ne-am reîntâlnit pen-
42
tru a realiza (împreunã cu prietenul comun
Daniel Perdigão) câteva emisiuni radio, pe
aceeaºi temã a raportului între extremi-
tãþile latine ale Europei. Multã vreme dupã
aceea, am pãstrat-o pe doamna Ghiþescu
în sertãraºul unei admiraþii „la rece”. O
admiraþie care nu depãºea un anume for-
malism – probabil ºi pentru cã discreþia
funciarã a regretatei doamne îi dicta
cumva sã nu se investeascã ostentativ sau
pripit într-o relaþie nouã, fie ºi de prietenie.
Anii au trecut ºi mã bucur sã spun cã
destinul ºi-a dovedit lucrarea tainicã.
Instrumentul acestei lucrãri a fost cartea
Micaelei Ghiþescu Între uitare ºi memorie,
apãrutã la Humanitas în 2012, dar pe care
eu o citeam abia prin 2016... Acea carte,
întâi printre rânduri, mi-a revelat-o cu ade-
vãrat pe doamna Ghiþescu. Mi-a deschis
ochii dar ºi sufletul cãtre persoana ei ade-
vãratã. Bineînþeles, ca realizator la Radio
Romania Cultural, pornirea instinctivã a
fost de a o invita într-o emisiune, axatã pe
volumul menþionat. Ne revedeam astfel
dupã circa un deceniu, în casa familialã din
strada Cobãlcescu, într-o primã convorbire
radiofonicã despre trecutul sãu de fost
deþinut politic. Începând din acel moment
am privit-o pe doamna Ghiþescu cu o
atenþie aproape filialã, preþuind tot mai
multe aspecte ale trãirii ºi firii sale, peste
 surã, din moment ce „revista gândirii ares-
tate”, apãrutã neîntrerupt din 1990, ajunge
azi la numãrul 108-109, constituind o
nepreþuitã arhivã pentru toþi cei preocupaþi
de istoria trecutului recent.
Pe mãsurã ce timpul trecea, aºteptam
cu tot mai mult interes sã mã reîntâlnesc
cu doamna Ghiþescu, pentru cã admiraþia
mea sporea de fiecare datã. Ultima ase-
menea ocazie s-a arãtat în toamna anului
trecut ºi o þin minte foarte bine. În contextul
Anului Centenar, evocam împreunã per-
sonalitatea lui Marcel Fontaine – omul care
i-a marcat în multiple sensuri viaþa ºi
cãruia, prin admirabila traducere a Jurna-
lului de rãzboi, îi aducea un valoros oma-
Foto: Savu Mihuþ

giu... testamentar. Aceeaºi rigoare, mo-

destie, generozitate a discursului, placate
de astã datã pe o slãbiciune fizicã vizibilã,
cu care nu eram deloc obiºnuitã. Luân-
Responsum pentru Premiul Opera Omnia, du-mi rãmas bun atunci, ºtiam cã o fac
Fitralit, noiembrie 2018. pentru ultima datã... În aceºti ultimi ani,
când am „redescoperit-o” pe doamna
care guvernau, solemn împletite, deli- Ghiþescu, mi-a fost tot mai limpede cã ea a
cateþea ºi discreþia. Oricât de absurde intrat în galeria mea de modele. Galeria
lucruri povestea despre experienþa carce- luminoasã a celor care ºi-au luat ansam-
ralã de la 20 de ani, despre coºmarul trãit blul existenþei în serios, transformându-l,
de familie în cei trei ani de închisoare, sau fãrã a ºti, în operã. Opera omnia.
despre marile greutãþi de reintegrare
socialã de dupã eliberarea din 1964,
Micaela Ghiþescu se dovedea aceeaºi
inteligentã ºi robustã femeie care, ajunsã
la senectute, înþelegea cã nu îi rãmâne de
fãcut decât un lucru: sã ducã mai departe
lupta pentru adevãr, dreptate, onestitate,
memorie... Urmãtoarele noastre dialoguri
(devenite azi, preþioasã arhivã radiofonicã)
au fost tocmai despre Fundaþia ºi revista
Memoria, care au reprezentat probabil cea
mai nobilã misiune a sa, din ultimii 30 de
ani. Misiune dusã la îndeplinire peste mã-

43
 ION-ANDREI GHERASIM
Un exemplu
de verticalitate ºi demnitate
Am avut privilegiul sã o cunosc pe dis-
tinsa doamnã Ghiþescu la începutul lui
februarie 1990, la sediul Asociaþiei Foºtilor
Deþinuþi Politic, de pe strada Mântuleasa,
într-o forfotã teribilã, cu oameni fericiþi cã
se vedeau ºi revedeau dupã ani de zile.
Eram acolo cu mama ºi cu tatãl meu, care
veniserã de dimineaþã, de la Cluj, ºi doreau
sã-ºi rezolve câte ceva cu actele ºi legiti-
maþiile de fost deþinut politic. La un moment
dat, tatãl meu s-a oprit în faþa unui domn,
pe care l-a îmbrãþiºat tare de tot ºi i-a spus:
„Banule dragã, au trecut atâþia ani de când
nu te-am vãzut, dar eºti neschimbat!“ Tata
fusese „coleg” de penitenciar la Gherla cu
Foto: Florin Eºanu
Împreunã cu Ana Ciucan Þuþuianu, Nae Constantinescu,
la prezentarea Testamentului politic al lui Corneliu
Coposu, Teatrul Naþional, 20 mai 2018
44
fondatorul revistei „Memoria”, Banu Rãdu-
lescu. S-au îmbrãþiºat ºi le-au dat lacrimile,
pentru cã nu se mai revãzuserã de atunci,
din 1954, când Banu s-a eliberat. Dupã
bucuria revederii, Banu ne-a prezentat-o pe
doamna care-l însoþea, spunându-ne cã
este una dintre primele victime ale torþio-
narului Alexandru Viºinescu, distinsa tradu-
cãtoare, Micaela Ghiþescu. Auzind asta,
mama a îmbrãþiºat-o ºi i-a spus: „Îmi închi-
pui prin ceea ce aþi trecut, pentru cã tatãl
meu, Ilie Lazãr, a fost aproape omorât la
Râmnicu-Sãrat de acest cãlãu.“. Cred cã
discuþia a durat mai mult de o jumãtate de
orã, cu toatã agitaþia ºi gãlãgia care era în
sediul AFDPR, dar a fost plinã de istorie
adevãratã ºi de învãþãminte pentru un
tânãr ca mine, deoarece aveam posibilitate
sã aflu, nu numai cele povestite de ai mei,
înainte de 1989, ci ºi mãrturii ale unor
oameni despre care nu ºtiam nimic pânã
atunci.
În 1993, anul în care s-a înfiinþat Memo-
rialul Sighet, graþie admirabilelor eforturi ale
Anei Blandiana ºi Romulus Rusan, eram
plecat la facultate în Franþa, dar nu am sã
uit niciodatã cum îmi povestea mama într-o
scrisoare, pe care mi-a trimis-o, de cât de
onoratã a fost cã doamna Ghiþescu ºi dom-
nul Rãdulescu au venit ºi la Giuleºti (14 km.
de Sighet) sã participe ºi la inaugurarea
casei memoriale a bunicului meu, marele
patriot maramureºean, dr. Ilie Lazãr, cel
care a fost cel mai tânãr semnatar al Actu-
lui Marii Uniri de la Alba-Iulia. Pânã în
1998, anul în care mama a plecat la Dom-
nul, legãtura dintre ea ºi doamna Ghiþescu
a fost una foarte strânsã, cele douã gãsin-
du-ºi foarte multe cunoºtiinþe ºi puncte co-
mune, ambele terminând filologia ºi având
o mare pasiune ºi dragoste pentru literatu-
ra francezã ºi nu numai. Revista „Memoria”
Alãturi de Ion Diaconescu, Marcela Trandafir, Liviu
a publicat articole ºi mãrturii ale mamei ºi Tudoraº, la un eveniment PNÞ-CD, 2002
tatãlui meu ºi asta datoritã celor doi
neobosiþi cãrturari: Micaela Ghiþescu ºi tineri sã-ºi cunoascã istoria adevãratã, nu
Banu Rãdulescu. cea trunchiatã de cãtre Roller ºi pseudo-
În ceea ce mã priveºte, din 2014, istoricii lui.
momentul în care am preluat conducerea Oamenii minunaþi ºi buni, cei care au
executivã a Fundaþiei Corneliu Coposu, am ºtiut ºi au avut tãria sã ierte ºi sã meargã
avut o colaborare excelentã ºi foarte fruc- mai departe, au fost puþini, dar remarcabili
tuoasã cu doamna Ghiþescu, în toate pro- în þinuta ºi caracterul lor.
iectele de educaþie, istorie ºi memorie care Micaela Ghiþescu a fost unul dintre ei!
aveau, au ºi vor avea un singur scop: scoa- Dumnezeu Sã aibã grijã de sufletul
terea adevãrului ºi dreptãþii la luminã. dvs., distinsã doamnã!
Demnitatea ºi verticalitatea distinsei
doamne Micaela Ghiþescu au fost pentru Bucureºti, septembrie 2019
mine un exemplu ºi o motivare de a conti-
nua cu tãrie sã mã bat pentru ca cei mai

Cu Adriana Georgescu, Atena Cu soþul, dr. Petre Ionescu-Stoian, 1983

45
 ILIE POPA
Un exemplu remarcabil
de luptãtoare anticomunistã
Am cunoscut-o direct pe Doamna
Micaela Ghiþescu abia la puþin timp dupã
împlinirea a 10 ani de la evenimentele din
Decembrie 1989, deºi eram foarte apropiat
de publicaþiile care prezentau atrocitãþile
dictaturii comuniste din România ºi citeam
aproape regulat articole apãrute în „Memo-
ria – revista gândirii arestate” editatã de
Fundaþia Culturalã Memoria din Bucureºti
începând cu anul 1990.
Dar iatã care a fost împrejurarea în
care ne-am cunoscut. În 1990, am gãsit în
librãrii ºi am cumpãrat cartea Fenomenul
Piteºti scrisã de marele om de culturã ºi
reputat anticomunist stabilit la Paris, Virgil
Ierunca. Am citit-o cu scurte pauze pentru
a-mi reveni, profund afectat fiind de tor-
turile diabolice care erau prezentate acolo.
Mã bulversase ºi nopþi la rând n-am putut
sã dorm. Nu-mi închipuisem cã se pot apli-
ca astfel de atrocitãþi fizice ºi psihice
asupra oamenilor, deºi crescusem într-o
familie în care se vorbea adesea, cu oare-
care perdea, despre abuzurile inumane ale
autoritãþilor comuniste ºi mã formasem
într-o educaþie anticomunistã. Atunci mi-
am zis cã aceste metode diabolice, aºa
zise de „reeducare” trebuie scoase la lu-
minã cu orice preþ, introduse în conºtiinþa
publicã pentru a nu mai putea fi repetate.
Dar cum profesia ºi activitatea mea fiind de
46
naturã preponderent tehnicã, am aºteptat
ca acest demers sã fie fãcut de istorici,
supravieþuitori ai oribilului experiment,
oameni de culturã umanistã, ei fiind mai
apropiaþi ai acestui tip de subiecte. Cum
timpul trecea fãrã ca acest lucru sã se
întâmple, chiar observând în unele discuþii
oarecari reþineri faþã de subiectul acesta,
fiind considerat ca legat de fenomenul le-
gionar, mi-am propus sã scoatem la luminã
prin expuneri publice, cu orice preþ, „feno-
menul reeducãrilor prin torturã” practicat
mai întâi la închisoarea din Piteºti ºi apoi
extins ºi la alte închisori. Între timp îl cu-
noscusem pe domnul Aristide Ionescu,
care trecuse prin „reeducãri” la închisoarea
Gherla. Am devenit foarte apropiaþi ºi ne-am
propus sã organizãm o serie de conferinþe,
expoziþii ºi alte forme de expuneri publice
ale fenomenului-experiment. Dar pentru
aceasta era nevoie sã facem o fundaþie
sau filialã de fundaþie cu profil cultural. Am
ajuns la concluzia cã cea mai potrivitã ar fi
Fundaþia Culturalã Memoria din Bucureºti
ºi aºa am ajuns la conducerea de atunci a
acesteia. Aºa am cunoscut-o pe Doamna
Micaela Ghiþescu, i-am cunoscut pe domnii
Ion Drescan ºi Gheorghe Derevencu.
În 2001 am mers la sediul fundaþiei,
le-am expus ce dorim sã facem, iar dânºii
ºi-au exprimat un acord imediat ºi total.
Mi-amintesc cã, acum regretata Doamnã
Micaela Ghiþescu, m-a ascultat cu mare
atenþie, oarecum surprinsã ºi tãcutã, m-a
privit, prin ochelarii domniei sale de miop
cu multe dioptrii, cu un zâmbet discret, se-
nin-aprobator de parcã asta ar fi aºteptat
dintotdeauna. Mi-a insuflat atunci un imens
optimism ºi curaj. Am hotãrât pe loc, îm-
preunã, înfiinþarea unei filiale Argeº la Pi-
teºti ºi organizarea unei serii de conferinþe
cu aceastã temã. ªi aºa a început prima
conferinþã „Fenomenul-experiment Piteºti
de reeducare prin torturã – PERT’01” pe 6
decembrie 2001. M-am întrebat adesea ce
s-ar fi întâmplat dacã propunerea noastrã
nu ar fi fost atât de repede agreatã, sau
chiar respinsã. În mod cert, prima ediþie a
conferinþei nu ar fi avut loc în 2001. De
atunci, colaborarea dintre noi a rãmas foar-
te strânsã, apropiatã, de suflet, cât timp
Doamna Mihaela Ghiþescu a fost în viaþã.
Atunci nu ºtiam aproape nimic despre
Doamna Micaela, decât cã face parte din
conducerea Fundaþiei ºi a revistei Memo-
ria. Nu ºtiam cã din 1978 era membrã a
Filialei Bucureºti – Traduceri Literare a
Uniunii Scriitorilor din România (FITRALIT)
Lansare Memoria 104, la Ateneul Român, 30 septembrie 2018
pe care a condus-o între 2005 ºi 2009,
fiind o excepþionalã traducãtoare a litera-
turii portugheze ºi braziliene (a tradus nu
mai puþin de 60 de titluri), autoare a unor
dicþionare indispensabile studenþilor ºi tra-
ducãtorilor în/din spaniolã ºi portughezã.
Nu ºtiam cã a publicat peste 80 de volume
de traduceri din limbile portughezã, spa-
niolã, francezã, germanã ºi englezã,
numeroase referinþe critice în þarã ºi
strãinãtate, pentru care a fost rãsplãtitã cu
numeroase premii ºi distincþii. A fost ºi
rãmâne una dintre marile noastre perso-
nalitãþi în domeniu, dar ºi una dintre vic-
timele regimului comunist.
Micaela-Alexandra Ghiþescu era fiica lui
Constantin Ghiþescu, medic chirurg, ºi a
aromâncei Maria-Eliza (n. Papacostea), li-
cenþiatã în litere. A mai avut un frate, Andrei.
A fãcut studii elementare, medii ºi licea-
le în Bucureºti, la ºcoala Evanghelicã de
Fete ºi la liceele „Carmen Sylva” ºi „Gheor-
ghe Lazãr” (1937-1949), iar Facultatea de
Filologie din Bucureºti a început-o în 1949,
dar a absolvit-o abia în 1957, fiind întrerup-
tã în perioada de detenþie (1952-1955).
A fost arestatã de acasã în noaptea de
47
 24 octombrie 1952, dupã spusele domniei
sale, ºi condamnatã la 4 ani de închisoare
ca „duºman al poporului” pentru spionaj în
favoarea unei puteri strãine. Iatã cum
povesteºte Micaela Ghiþescu împrejurãrile
în care a fost arestatã ºi condamnatã: „În
timpul liceului ºi pe lângã liceu (la vârsta
de 15-16 ani), frecventasem, în unele du-
pã-amieze, cu alte colege, cursurile pu-
blice ale Liceului Francez, care funcþiona
pe lângã Institutul Francez de Înalte Studii.
În atmosfera care ne întuneca adoles-
cenþa, acele cursuri erau o razã de luminã
pentru noi. Odatã cu celelalte centre cul-
turale occidentale, Institutul Francez ºi
Liceul au fost desfiinþate în 1947-1948, iar
profesorii strãini au fost expulzaþi din þarã.
Fostul nostru profesor ºi director, Marcel
Fontaine, odatã ajuns la Paris ºi rãmas
Cu Ático Vilas-Boas da Mota în Brazilia, 1996
foarte ataºat de România, a înfiinþat în
cadrul Radiodifuziunii franceze (care încã
nu se numea RFI) postul de radio în limba – printre care noi, ºase foste eleve, ºi vreo
românã. Noi, fostele lui eleve, am core- trei-patru profesoare, unele chiar necunos-
spondat un timp cu profesorul Fontaine, cute de noi înainte. […] În a doua jumãtate
întâi prin poºtã, iar când nu a mai fost posi- a anului 1952, întregul «lot» a fost arestat
bil, prin ambasada Franþei. În emisiunile ºi apoi condamnat în urma procesului jude-
sale, profesorul Fontaine era extrem de cat în noiembrie 1953. Noi, fostele eleve,
critic la adresa regimului instaurat în am primit între un an ºi ºase ani (eu, patru)
România prin ocupaþia sovieticã, alun- condamnare, iar profesoara noastrã de la
garea Regelui, interzicerea partidelor poli- liceul românesc – care preda ºi la Liceul
tice ºi arestarea marilor noºtri oameni Francez ale cãrui cursuri ne îndemnase sã
politici. Postul lui însemna Radio Europa le urmãm – a fost condamnatã pe viaþã.”1
Liberã a acelor timpuri ºi era foarte urmãrit A fãcut detenþie în închisorile Uranus,
în þarã. În 1952, când noi, elevele, ajunse- Jilava, Mislea ºi a fredonat „Odã Bucuriei"
serãm deja la facultate, iar corespondenþa când a aflat de moartea lui Stalin. Dupã trei
încetase prin forþa lucrurilor de câþiva ani, ani fãrã trei sãptãmâni, la 6 octombrie
în România au început – printre nenumã- 1955, a fost eliberatã, prin amnistie, ºi
rate alte procese – ºi unele de mare rãsu- ____________________

net, intentate ambasadelor occidentale
pentru a se «dovedi» cã ele erau «agenturi
de spionaj». Astfel s-a încropit ºi un «lot
francez» de aproximativ 100 de persoane
1
„Ne iluzionãm cã seminþele pe care le rãspândim
în cele patru vânturi nu cad, toate, pe pãmânt ne-
roditor“, interviu cu Micaela Ghiþescu, realizat de
Matei Martin, apãrut în Dilemateca, anul VII, nr.
78, noiembrie 2012.

48
atunci a aflat de moartea tatãlui, de supã- ºef al publicaþiei Memoria – revista gândirii
rare, ºi a fratelui, într-un accident miste- arestate.
rios, pe munte. În anii din urmã reuºise sã învingã ºi
Dupã terminarea facultãþii, fiind pro- cancerul.
scrisã ca fost deþinut politic, nu s-a putut Întrebatã fiind ce a învãþat-o închisoa-
angaja. ªtia franceza, germana ºi engleza, rea, Doamna Micaela rãspundea: „Închi-
dar aceste limbi, atunci, nu erau cãutate ºi soarea m-a învãþat sã am rãbdare ºi sã am
nu-i foloseau la nimic. Simþind cã trebuie credinþã. Am devenit mai umilã.”
sã facã ceva unde nu are concurenþã, s-a Prin decesul Doamnei Micaela-Alexan-
înscris la Universitatea Popularã, la spani- dra Ghiþescu, atât Fundaþia Culturalã Me-
olã, unde a frecventat un an. Aici, profe- moria, revista Memoria, cât ºi cultura þãrii
sorul de spaniolã, Paul Teodorescu, s-a noastre pierde nu numai o strãlucitã tra-
oferit sã facã ºi un curs de portughezã, dar ducãtoare de literaturã, ci ºi unul dintre in-
dupã câteva luni a plecat din þarã ºi, deºi a telectualii de mare valoare, dublat de un
trebuit sã înveþe singurã, foarte greu, pen- om cu un suflet de o rarã nobleþe, bunã-
tru cã nu se gãseau materiale, în 1964 în- tate, delicateþe.
cepe deja sã traducã din aceste limbi. Dumnezeu sã o odihneascã în pace!
Pânã în 1970 nu s-a putut angaja ca Fie ca amintirea Domniei Sale sã rã-
profesoarã conform diplomei de licenþã, ci mânã veºnic în sufletele noastre.
a lucrat ca muncitor necalificat, apoi ca tra-
ducãtor tehnic ºi ca documentarist la Insti-
tutul pentru Controlul de Stat al Medica-
mentului ºi de Cercetãri Farmaceutice din
Bucureºti, iar din 1971 devine redactor la
Biblioteca Centralã Pedagogicã, pânã la
pensionare, în 1987.
În 1972 se cãsãtoreºte cu prof. dr. Pe-
tre Ionescu-Stoian (decedat în 1985), per-
sonalitate recunoscutã în lumea medico-
farmaceuticã româneascã.
A colaborat cu articole ºi traduceri la re-
viste din þarã, din strãinãtate ºi a scris nu-
meroase prefeþe ºi postfeþe, fãcând cunos-
cute la noi literaturile spaniolã ºi portu-
ghezã. A tradus în portughezã din lirica lui
Lucian Blaga ºi George Bacovia, în ediþii bi-
lingve, apãrute în þarã ºi în strãinãtate, iar
în 2012 îi apare la Editura Humanitas volu-
mul autobiografic Între uitare ºi memorie.
În 1990 a fost membru fondator al Fun-
daþiei Culturale „Memoria” ºi din 2010 pre-
Cu decoraþia Ordinul Infantelui Dom Enrique (Ordem do
ºedinte al acesteia, iar din 2003 redactor- Infante D. Henrique) în grad de Mare Ofiþer, 2015.

49
 DOINA JELA
„ªi deodatã, ºtirea s-a rãspândit
ca fulgerul: A murit Stalin!
Atunci s-a fluierat Odã Bucuriei...”
În 1995
Este greu sã-þi pãstrezi „neutralitatea
epistemicã” ºi sã scrii un text obiectiv, so-
bru, de informare, în amintirea unui om dis-
pãrut în urmã cu doar câteva luni, despre
care ºtii, pe deasupra, cã lasã în peisajul
cultural din care tocmai a plecat, un mare
loc gol, imposibil de umplut.
50
Micaela Ghiþescu (18 iulie 1931 – 13 mai
2019) face parte din acea categorie rarã de
intelectuali umaniºti pentru care munca
reprezintã principalul rost al vieþii, nu pen-
tru a echilibra ºi compensa alte vocaþii,
nerealizate, ci pentru cã ei dispun de o
educaþie ºi o disciplinã, transmise în fami-
lie, din tatã-n fiicã ºi din unchi în nepoatã,
ca sã spunem aºa, lucru pe care nu con-
teneºte sã-l scoatã în evidenþã în unica ei
carte autobiograficã1 ºi în relativ puþinele
interviuri ºi texte autobiografice încre-
dinþate unor publicaþii de-a lungul timpului.2
Unde de asemenea nu uitã sã sublinie-
ze condiþia materialã, deloc ieºitã din co-
mun a familiilor din care provine, atât pe li-
nie maternã, cât ºi pe linie paternã. ªi într-o
ramurã ºi în cealaltã, „cheagul” din care au
crescut câteva generaþii, nu multe, ºi unica
avere, a constituit-o ºcoala. Dinspre ma-
mã, licenþiatã la rându-i în litere, fãrã sã
practice ea însãºi o profesie în acest sens,
Micaela Ghiþescu provine dintr-un neam de
origine macedoneanã, de învãþãtori, cu
copii mulþi, trimiºi însã toþi la „studii supe-
rioare” ºi reuºind toþi strãlucit în domeniul
lor de activitate, filologie, istorie, respectiv
_______________________
1
Între memorie ºi uitare, Bucureºti, Ed. Humanitas, 2012.
2
Notoriu ºi accesibil fiind în special interviul realizat pentru
emisiunea sa „Profesioniºtii”, de Eugenia Vodã.
medicinã, cunoscuta familie Papacostea.
Nu orgoliul o determinã la aceste sublinieri
ci, în ciuda unei seninãtãþi remarcabile, o
structuralã aversiune faþã de minciuna
instrumentatã propagandistic a regimului
comunist privind blocarea accesului la cul-
turã al celor nevoiaºi înainte de venirea
„lor” la putere. Nepoatã, deci, ºi respectiv
varã, dupã mamã, a mai multor strãluciþi
intelectuali din faimoasa familie, Micaela
Ghiþescu evocã în memoriile ei, numele ºi
figurile numeroºilor savanþi ºi cam tot atât
de numeroºilor deþinuþi politici, ca ºi ea,
care sunt, printre alþii, ªerban ºi Victor
Papacostea. Pe linie paternã, fiicã a chirur-
gului Constantin I. Ghiþescu (1898-1955),
specialist cu o reputaþie remarcabilã printre
confraþi, în România ºi în lume, ºi el
provenind dintr-o familie numeroasã ºi
nedispunând de altã zestre decât ºcoala ºi
dragostea de muncã, Micaela Ghiþescu a
fost, într-o cãsnicie târzie ºi împlinitã, soþia
unui mare savant doctor în farmacologie,
Petre Ionescu-Stoian (1909-1985), ctitor
de instituþii, membru în organisme inter-
naþionale legate de domeniul lui de activi-
tate, înscris într-un fel de tradiþie a respon-
sabilitãþii civice.
Dar mai ales, Micaela Ghiþescu a reuºit
performanþa de a converti nãpasta cãzutã
peste familia ei dupã instalarea regimului
comunist, moartea tatãlui ºi a fratelui în
intervalul celor 3 ani ai detenþiei sale ºi a
celor mai mulþi dintre membrii ambelor ra-
muri ale familiei, într-o viaþã plinã ºi rod-
nicã. Plinã, ocrotitã de Dumnezeu în care
credea profund încã din perioada detenþiei,
ºi rodnicã, atât moral cât ºi profesional.
Conducând 16 ani Memoria – revista
gândirii arestate, pe care a preluat-o, aºa
cum mãrturiseºte, ca pe un legat testamen-
tar, de la Banu Rãdulescu (1924-1998), ne-
uitând niciodatã sã consemneze cu orgo-
liul modestiei aceastã datorie asumatã ºi
neabãtând-o nicio clipã de la linia impri-
matã de predecesorul ei, nu a uitat sã-ºi
urmeze vocaþia adâncã, forjatã în ani, de
„traducãtor literar”, cum iarãºi þinea sã pre-
cizeze, din francezã, spaniolã, ºi mai ales
portughezã, devenind una dintre marile
noastre traducãtoare din literatura de
limbã portughezã. ªi, alãturi de altã legen-
darã figurã a profesiei, Antoaneta Ralian
(1924-2015), una dintre marile noastre tra-
ducãtoare de literaturã, pur ºi simplu, încu-
nunatã cu nenumãrate, premii, distincþii,
medalii ºi alte semne ale unei depline,
meritate ºi norocoase recunoaºteri.
Fãrã îndoialã, supravieþuind aproape
30 de ani regimului comunist, Micaela Ghi-
þescu a putut sã-ºi împlineascã pe deplin
acest talent ºi aceastã vocaþie de o viaþã,
transpunând în limba românã peste 80 de
cãrþi, începând de la clasicul Eça de
Queiroz, trecând prin Gonçalo M. Tavares,
Érico Verissimo, Fernando Pessoa, etc. ºi
sfârºind cu António Lobo Antunes, alcã-
tuind ºi editând o Gramaticã a limbii por-
tugheze, folositã ºi în Portugalia ºi Brazilia,
un Dicþionar de proverbe portughez, spa-
niol, francez, italian, român, o vocaþie de
intelectual educat, cum am spus, în cultul
efortului, trãitã ca o adâncã soteriologie.
Dar ceea ce pare sã irige pe dedesubt
toatã existenþa ei atât de armonios realiza-
tã, nu numai aceastã eticã a muncii, este
experienþa excepþionalã a anilor de deten-
þie politicã, ai ei, ai membrilor familiei, ai
apropiaþilor ºi prietenilor, felul în care
aceasta i-a modelat viaþa ºi reflecþia pro-
fundã ºi neîntreruptã pe care a generat-o,
punând-o alãturi de alte figuri feminine
51

Cu ES José Jerônimo Moscardo de Sousa, Ambasadorul
Braziliei la Bucureºti, 1996
pentru care, din motive adânc personale,
regimul comunist a constituit obiect pre-
dilect de meditaþie ºi de acþiune: Monica
Lovinescu, Adriana Georgescu, Annie
Bentoiu, Sanda Golopenþia etc.
Micaelei Ghiþescu îi plãcea sã citeze de
câte ori avea ocazia un adagiu cunoscut:
„Opusul iubirii nu este ura, opusul memo-
riei nu este uitarea, opusul sãnãtãþii min-
tale nu e demenþa, opusul tuturor acestora
este indiferenþa”. Memoriile sale, consem-
nate în cartea amintitã, mãrturisesc toate,
mãsura în care etica Micaelei Ghiþescu
este impregnatã de acest crez. Atenþiei ei
în permanenþã îndreptatã spre efigiile celor
dispãruþi, pãstrate intacte în memorie, îi
datorãm astfel paginile luminoase evocând
dureros imaginea celei mai bune prietene
din adolescenþã, moartã de tuberculozã în
închisoare. Chipul Adrianei Georgescu,
52
ºefa de cabinet a generalului Nicolae Rã-
descu, cãreia i-a reeditat cu eforturi ºi sa-
crificii, a doua ediþie a unicei cãrþi, este o
altã ilustrare a fidelitãþii faþã de adagiul
asumat, integrat, respectat în litera ºi spi-
ritul lui. La fel dureroasa imagine a tatãlui,
plângând cu capul pe masã în momentul
arestãrii ei; sfâºietoarea, via iubire a
amintirii curajosului frate, alpinist, mort în
condiþii neclare în munþi, în acelaºi interval
de timp al absenþei sale de acasã, ºi al
periplului prin închisorile comuniste; dis-
cretul devotament al greu încercatei sale
mame. Foarte rara loialitate faþã de priete-
nul Banu Rãdulescu, atât cea vizibilã, cât
ºi cea invizibilã, îi ilustreazã de asemenea
angajamentul faþã de sine: revista Memoria,
al cãrei tiraj a scãzut dramatic de la câteva
zeci de mii de exemplare, la 1.000, nu ºi-a
încetat niciodatã apariþia sub conducerea
Micaelei Ghiþescu, în ciuda dificultãþilor în
care a supravieþuit ºi de care n-a fãcut
niciodatã caz. Cum n-a fãcut vreodatã caz,
de precaritatea propriei sãnãtãþi ºi a luptei
cu o boalã îndelungatã ºi necruþãtoare.
Multe alte dovezi ale unei înalte ºi pro-
funde moralitãþi ar fi de evocat aici: onesti-
tatea rarã cu care Micaela Ghiþescu notea-
zã abaterea, sau neabaterea de la propria
linie de conduitã: „Au fost ani în care copi-
lul de altãdatã devenit adult, nu doar rãb-
da, înghiþea, ci chiar uita. Sigur, au fost ani
în care am uitat” (p. 80); bucuria intensã,
proaspãtã, cu care la 20 de ani distanþã
evocã momentul cãderii regimului ºi regã-
sirea libertãþii; recunoºtinþa vie faþã de cei
care i-au oferit cu preþul vieþii aceastã liber-
tate; devotamentul tineresc cu care s-a
angajat în primenirea vieþii, activitatea în
Alianþa Civicã, sprijinirea partidelor demo-
cratice etc.; grija nuanþatã cu care se
abþine de la a judecã fãrãdelegile, compro-
misurile, fãrã a cãdea în pãcatul capital al
indiferenþei (vezi miºcãtoarea paginã 93, în
care evocã situaþia sub comuniºti a familiei
scriitorului Cezar Petrescu); cãldura ºi gra-
titudinea faþã de mentorul Marcel Fontaine,
care nu-ºi uitase þara de elecþiune ºi încer-
case, din Franþa, sã ajute România cãzutã
sub ocupaþie; repedea ºi sobra trecere în
revistã a trãdãrii, josniciei, cruzimii colabo-
raþioniºtilor, gardienilor, anchetatorilor,
(vezi pãtrunzãtoarele ºi nuanþatele portrete
risipite în numeroasele pagini de memorii,
neconsemnate în volumul de care vorbesc,
ale unor figuri cunoscute deja din literatura
detenþiei: faimoasa ºi pitoreasca „Diri”,
„Caligula” – Elena Tudor, directoarea închi-
sorii Mislea în primii ani ai deceniului ºase,
sumbrul Viºinescu, venit la conducerea pe-
nitenciarului, imediat dupã mutarea aces-
Decoratã cu Ordinul „Cruzeiro de Sul” (Crucea Sudului) în
grad de Ofiþer, 2000.
teia, sau a întunecatei Vida Nedici, cu care
o vreme, a împãrþit detenþia, tot la Mislea,
unde faimoasa torþionarã ajunsese ca pre-
supusã, ori realã spioanã a lui Tito.
Cu regret închizi paginile acestor mult
prea puþine evocãri în care autoarea ºtie
cã existã lacune, dar nu se îndoieºte cã
ultima exigenþã a crezului ei, aceea de a fi
corectã, a îndeplinit-o. Nici cititorul nu are
motive sã se îndoiascã.
Discretã, distinsã, devotatã, conºtientã
de propria valoare, adicã ºtiind bine cine
este, de unde vine ºi unde se duce, pro-
fund credincioasã, cum am spus, nu e sur-
prinzãtor cã marea lecþie pe care o trans-
mit memoriile acestea este una optimistã,
luminoasã. Iatã un ultim eºantion descriind
atmosfera din mediul carceral, în anii
1953-1955, petrecuþi acolo: „Mai comuni-
cam între noi ºi fluierând, dupã urmãtorul
sistem: se începea scurt, cu primele
mãsuri dintr-o melodie, care era apoi pre-
luatã de altã celulã, ºi tot aºa, pânã se
isprãvea cântecul. În acele momente, gar-
dienii intrau într-un fel de amok. Începeau
sã alerge de la o vizetã la alta, dar nu
reuºeau sã prindã firul: când fluieram,
aveam grijã sã þinem în mânã o bucatã de
pâine, ca sã ne prefacem cã mâncãm! La
8 noiembrie, am fluierat în felul acesta
«God Save the King», de Crãciun colinde,
iar când, auzind clopotele în aprilie, ne-am
dat seama cã este noaptea Învierii, am
fluierat «Hristos a înviat», ambiþionându-ne
sã nu întrerupem imnul pânã nu reuºeam
sã-l fluierãm de trei ori, ºi acesta chiar trei
zile la rând. Prin martie ʼ53 s-a întâmplat
ceva deosebit: gardienii au închis brusc
oberlihturile ºi se simþea o anumitã tensi-
une printre ei. ªi deodatã, ºtirea s-a rãs-
pândit ca fulgerul: A murit Stalin! Atunci s-
a fluierat «Odã Bucuriei»...”
53
 RUXANDRA CESEREANU
Doamna Ghiþescu
Micaela Ghiþescu a fost o doamnã mi-
nunatã care a purtat bãtãlie cu indiferen-
þa (ca un vãl care acoperã totul, cum nu-
mea dânsa indiferenþa), nu doar prin re-
vista Memoria, al cãrei lider a fost în ulti-
mii ani, ci prin statornicia sa discretã de
a nu se lãsa înfrântã (de istorie, destin ºi
altele). Mãrunþicã, distinsã, sobrã (deºi
nu i-a lipsit niciodatã o formã de joacã
gingaºã), rasatã, o remarca oricine pe
doamna Ghiþescu mai ales prin felul în
care nu voia sã iasã în evidenþã. Dis-
creþia sa a fost întotdeauna exemplarã.
Deþinutã politicã pentru 3 ani de zile,
pentru cã era pasionatã de limba ºi cultura
francezã, era adicã o franþuzoaicã prin
adopþie, drama tinerei Micaela, odatã ieºi-
tã din puºcãrie, a fost sã afle cã tatãl ºi fra-
tele sãu pieriserã în anii de detenþie când
fusese absentã din viaþa lor. Tocmai întru-
cât a trecut printr-o asemenea traumã, dis-
creþia ºi delicateþea doamnei Ghiþescu au
fost întotdeauna admirabile (ºi probabil cã
ele au depins ºi de faptul cã aceastã
doamnã delicatã, dar incoruptibilã, gãsise
rugãciunea ca soluþie de rezistenþã, atât în
închisoare, cât ºi în afara ei). Nu voia sã
încarce pe nimeni cu povestea sa, deºi din
aceastã poveste asprã s-a nãscut pânã la
urmã o carte exemplarã – Între uitare ºi
memorie (Humanitas, 2012).
54
Copilã fiind, Micaela Ghiþescu i-a
auzit ºi vãzut pe George Enescu ºi Dinu
Lipatti la Ateneu; a fost instruitã cu
atenþie ºi dedicaþie de pãrinþi; a avut un
cult faþã de originile aromâne pe linie
maternã; ºi un cult admirabil ºi meritat
pentru figura tatãlui sãu, un reputat chi-
rurg la început de secol XX, dispãrut pre-
matur din pricina presiunilor impuse,
persecuþiilor ºi traumelor produse de
regimul comunist.
Povestea fetiþei mioape care devine
pasionatã de limba ºi cultura francezã (ºi
nu numai), care apoi va fi în mod abuziv
ºi injust deþinutã politicã, iar în postco-
munism devine cunoscutã ca o tradu-
cãtoare performantã mai ales din limba
portughezã, onoratã în 2015, cu Ordinul
Infantelui Dom Enrique, oferit de cãtre
preºedintele Portugaliei – este un ade-
vãrat bildungsroman.
Mãrturia Micaelei Ghiþescu este ºi o
poveste despre cum e perceput rãzboiul
(al Doilea Mondial) de un copil, despre
ce se înþelege din rebeliunea legionarã ºi
cum a fost invazia ruseascã cu tot ce a
urmat dupã, trecând prin adolescenþã,
tinereþe, maturitate, senectute (în post-
comunism). Bucureºtiul este cartografiat
cu tandreþe: Ciºmigiul e matricea, dar
mai existã o matrice moralã emblematicã
reprezentatã de tânãrul monarh Mihai I
(„regiºorul nostrum”, cum îl numise o ad-
miratoare) pânã când are loc catastrofa
stalinizãrii României.
Fragmente importante sunt dedicate
traseului de iniþiere al adolescentei ºi
tinerei în cultura francezã. Povestea este
frumoasã ºi pitoreascã, dar întreruptã
traumatic de arestarea Micaelei Ghiþes-
cu. Îmi îngãdui sã redau aici citate am-
ple, dar elocvente, explicative pentru
francofonia care a fãcut-o sã pãtimeascã
pe mãrturisitoare ºi care constituie o fiºã
esenþialã de viaþã ºi culturã:
„Generaþiile mai tinere nu ºtiu – nu au
de unde sã ºtie – în ce mãsurã viaþa
noastrã intelectualã ºi spiritualã, înainte
de a fi cufundatã în comunism ºi izolatã
în felul acesta de valorile occidentale,
era îndreptatã, dintre toate þãrile Eu-
La festivitatea de premiere, alãturi de domnul ºi doamna Fontaine ºi câteva colege, 23 iunie 1947
ropei, în primul rând cãtre Franþa. Din cei
câþiva ani de copilãrie «interbelicã» pe-
trecuþi într-o familie medie fãrã rãdãcini
«aristocratice» sau averi moºtenite, mi-
amintesc cã acasã se vorbea curent lim-
ba francezã, ea fiindu-ne inculcatã ºi
nouã, copiilor, odatã cu germana, aproa-
pe ca o limbã maternã. Literatura france-
zã clasicã ºi contemporanã, chiar ultime-
le romane apãrute la Paris, ca ºi Revue
des Deux Mondes, se aflau pe rafturile
bibliotecii din casã. Mama era abonatã la
Marie Claire ºi Modes & Travaux, tata îºi
comanda cãrþile de specialitate direct
prin sucursala bucureºteanã a editurii
Masson din Paris ºi instrumentarul din
cabinet prin sucursala firmei franceze
Collin. Cãrþile noastre de copii (cãrþile
din La Bibliothèque rose cu romanele
Contesei de Ségur, aventurile lui Jules
55
 Verne, dar ºi Gulliver ºi Don Quichotte în
traducere francezã) ni se cumpãrau de la
librãria Cartea Româneascã de pe bule-
vardul Elisabeta. Profesoara noastrã de
francezã de la «Carmen Sylva», Sma-
randa Chéhata (pe care o numeam, pe
scurt, Madame), ne insuflase o dragoste
profundã pentru Franþa – a cãrei istorie
ºi literaturã le cunoºteam uneori mai
bine decât istoria ºi literatura noastrã –
ºi pentru Paris (ale cãrui monumente ne
erau atât de familiare încât, atunci când
am ajuns în Franþa dupã vreo patru de-
cenii, mã miram cã nu le gãseam aliniate
unul dupã altul, ca în imaginaþia ºi în
visurile mele...).
În paralel cu ºcoala româneascã, am
urmat ºi cursurile Liceului Francez de pe
lângã Institutul Francez de Înalte Studii.
Erau aºa-numitele cursuri practice, de
douã sau trei ori pe sãptãmânã, dupã-
amiaza. Liceul Francez funcþiona în
actualul local al Consulatului american,
pe str. Nicolae Filipescu, colþ cu str.
Batiºtei. Pe atunci uºa de intrare era
încadratã de glicine, motiv pentru care
clãdirea era numitã de noi la maison aux
glycines. Institutul Francez ºi frecventata
sa bibliotecã se aflau în acelaºi sediu ca
ºi astãzi, pe Bd. Dacia.
Directorul Liceului Francez era profe-
sorul Marcel Fontaine, venit în România
în timpul Primului Rãzboi Mondial ca
tânãr ofiþer în cadrul misiunii generalului
Berthelot; luase parte la bãtãlia de la
Mãrãºeºti ºi se ataºase de camarazii de
arme români. [...] Dupã rãzboi, în virtu-
tea amintirilor care îl legau de þara noas-
trã, obþinuse sã revinã în România, de
astã datã ca profesor, membru al misiunii
universitare franceze. În aceastã calitate
a funcþionat mai întâi la Turnu Severin,
56
unde s-a cãsãtorit cu o româncã, iar apoi
la Bucureºti, ca director, cum am spus, al
Liceului Francez.
Profesorul Fontaine, apropiat de noi,
întotdeauna binedispus ºi spiritual, ne
inspira totodatã un imens respect pentru
modul cum ne preda, educându-ne în
acelaºi timp: mi-amintesc cã, de câte ori
îl întrebam ceva, nu rãspundea direct, ci
recurgea la enciclopedii ºi dicþionare,
învãþându-ne astfel ºi pe noi sã le mâ-
nuim ºi insuflându-ne simþul probitãþii ºi
al rigorii. Neavând copii, atât el cât ºi
doamna Fontaine se ataºaserã de noi ºi
organizau diferite manifestãri care ne
încântau: serbãri de 11 Noiembrie (Ziua
Armistiþiului dupã Primul Rãzboi Mon-
dial), 14 Iulie (Ziua Naþionalã a Franþei),
Sfântul Nicolae (pe care am avut «onoa-
rea» sã-l întruchipez), puneam în scenã
spectacole de teatru (scene din Molière,
de exemplu memorabila «scenã a sone-
tului» din Mizantropul, în care am inter-
pretat rolul lui Alceste).
[...]
La Liceul Francez se organizau ºi
audiþii muzicale, dupã discuri, cum se
obiºnuia pe atunci; de exemplu, o memo-
rabilã audiþie a operei Pelléas et Méli-
sande de Debussy, despre care am toate
motivele sã cred cã ne-a fost prezentatã
de cãtre însuºi Roland Barthes, care,
înainte de a deveni celebrul eseist ºi se-
miotician, fusese bibliotecar la Institutul
Francez ºi apoi ataºat cultural la Legaþia
Franþei din Bucureºti (pe atunci, numele
lui nu îmi spunea nimic). Mai târziu, când
a început degringolada ºi Institutul a fost
închis, cred cã tot Roland Barthes ne-a
chemat ca sã ne ofere din volumele pe
care nu puteau (sau nu voiau) sã le eva-
cueze: mai posed ºi astãzi un La Fon-
taine ºi un Rousseau din acel lot de cãrþi.
[...]
Ajuns la Paris, profesorul Marcel
Fontaine nu a avut liniºte pânã nu a gãsit
o modalitate de a-ºi dovedi solidaritatea
cu românii în mijlocul cãrora trãise timp
de aproape trei decenii ºi pe care îi iu-
bea ca pe propriii sãi conaþionali. A înfiin-
þat postul de radio pour les pays danu-
biens et balkaniques ºi a devenit directo-
rul emisiunilor destinate românilor (acolo
ºi-au fãcut ucenicia «pe unde scurte»
Monica Lovinescu ºi Adriana Georges-
cu). Iar noi, în þarã, le ascultam vocile ºi
le urmãream spusele cu speranþa dispe-
rãrii. Cãci nu ne spusese Profesorul nos-
tru, luându-ºi rãmas-bun de la noi: il faut
espérer dans l’inespéré?”
Corespondenþa cu profesorul Fon-
taine a dus la condamnarea Micaelei
Ghiþescu (care a cunoscut detenþia la
Uranus, Jilava, Mislea). Puºcãria politicã
s-a desfãºurat dupã un tipar deja cunos-
cut: anchetã (deºi fãrã brutalitãþi fizice), Bildungsromanul mãrturisitoarei este
persecuþii, presiuni, rutina detenþiei, de- secondat ºi conþine istoriile dramatice, tra-
prinderea unor tehnici de supravieþuire, gice ori amare ale tuturor celorlalþi membri
rezistenþa, subversivitatea (atât cât era ai familiei: ºi este impresionat sã vezi cã o
posibilã), comuniunea cu alte deþinute. familie, cu toate ramificaþiile ei, a fost per-
Etapa aceasta a vieþuirii e privitã ca prin- secutatã cu tendinþã, traumatizatã, împu-
tr-un binoclu în spatele cãruia viaþa celor þinatã în regimul comunist. O metaforã, de
din afara închisorilor îºi are ritmurile ei fapt, pentru întreaga Românie.
relativ fireºti. Aºa cum scrie pe un bilet o Citind doar acum, cu întârziere, car-
deþinutã marcatã de sarcasm pe care o tea doamnei Ghiþescu, am o nostalgie
citeazã Micaela Ghiþescu: „Viaþa, ca o ne- anume, cã aº fi putut sã o cunosc mai
simþitã, continuã”. Dupã eliberare ºi dupã bine, întrucât câteva prilejuri au fost, dar
ºocul în faþa unei þãri deteriorate moral (ºi eu nu am ºtiut sã le dau curs. Emoþiile
nu numai), urmeazã caruselul slujbelor, por- mele de acum în faþa cãrþii dânsei rã-
tugheza salvatoare, primele traduceri (cu mân, însã, acute ºi intense. Mãcar atât îi
peripeþii), vocaþia pentru cultura lusitanã, datorez doamnei Ghiþescu.
cãsãtoria, cãlãtoriile, ceauºismul, decembrie
1989, postcomunismul, din nou cãlãtoriile,
reabilitarea, traducerile ºi tot aºa.

57
 IOANA PÂRVULESCU
Decoraþii
pe o viaþã distrusã
Era nãscutã în 1931. (Am reþinut anul pen-
tru cã era acelaºi în care se nãscuse mama.)
Am cunoscut-o la Facultatea de Litere, unde
mi-a fost profesoarã (oare suplinea pe cine-
va?) la un mic curs opþional de francezã. Spun
„mic” pentru cã eram numai câteva studente
înscrise la el. Pe chip ºi în întreaga ei fãpturã,
în mers, în voce ºi mai ales în zâmbet avea
ceva straniu, ceva ce noi, tinere studente în
floare, nu cãutam sã descifrãm, ceva care ne
împiedica oarecum sã ne apropiem de ea. Era
ca ºi cum un zid de ceaþã ar fi separat-o de
noi, dar de dincolo de zid, ºtiam cã zâmbetul ei
ni se adreseazã totuºi. De parcã ar fi trimis, de
dincolo de ea însãºi, din altã viaþã, un palid
semn. Emana un rafinament extrem, iar france-
za ei se vedea cã e ºtiutã organic, din copilãrie.
Doar cã ceva era definitiv rupt în legãtura dintre
ea ºi viaþã. Nu pãrea sã-ºi doreascã nimic.
Dupã 1990, am reîntâlnit-o pe Micaela Ghi-
þescu la România literarã, unde mai colabora
din când în când cu câte o traducere. Am fost
miratã sã constat cã nu atât din francezã, ci mai
ales din portughezã. Parcã ceaþa dintre ea ºi
lume se mai subþiase, dar nu dispãruse cu totul,
iar zâmbetul era mai viu. Ne mai aducea la
redacþie ºi revista Memoria, pe care o conducea
ºi în care, spre deosebire de altele, aveam întot-
deauna ce citi.
Nu ºtiu când – foarte târziu, în orice caz –
am pus la un loc piesele de puzzle: Micaela
Ghiþescu, fiicã de medic, crescutã frumos
într-o casã de intelectuali, fãcuse închisoare
58
în anii ’50. Dintr-un motiv la fel de absurd ca
toate cele care au trimis în epoca aceea
oamenii la închisoare: îi scrisese unui fran-
cez. Aºa se explica deci expresia chipului ei
din vremea studenþiei mele, reþinerea
excesivã, vocea vagã, zâmbetul învins. Era
încã o viaþã strivitã de istorie, la fel ca aceea
a Adrianei Georgescu, a cãrei carte o tradu-
sese, de altfel.
Am colaborat la „Cartea de pe noptierã”,
unde mi l-a recomandat (ºi tradus) pe Ruy
Zink. Am invitat-o sã scrie la volumul colec-
tiv ªi eu am trãit în comunism ºi mi-a trimis
niºte fragmente scurte ºi percutante. Reiau
aici doar mica biografie pe care a scris-o pen-
tru volum: „Micaela Ghiþescu, nãscutã în
1931, în Bucureºti. A trãit 42 de ani sub comu-
niºti, din care a supravieþuit trei în închisorile
lor. Înainte de 1989 a fost, succesiv, ºomerã,
muncitor calificat, traducãtor tehnic, documen-
tarist, redactor de bibliotecã, pensionarã. Dupã
1989, ca traducãtor literar, a cãlãtorit mult
(congrese ºi colocvii de specialitate), a primit
burse (tardive) premii ºi decoraþii”. Câtã
amãrãciune e în acest „premii ºi decoraþii”, date,
puse pe o viaþã distrusã.
Ne mai scriam la câte o sãrbãtoare, nu în-
totdeauna, dar întotdeauna cu afecþiune. I-am
citit cu mare bucurie amintirile scrise în „singu-
ra ei carte”, cum spunea ignorând zecile de
volume traduse: Între uitare ºi memorie. ªtia
cã nu mai are timp. Acum, într-adevãr, timpul
ei s-a oprit. Sã n-o uitãm prea repede.
https://www.lapunkt.ro/2019/05/ micaela-ghitescu/
SMARANDA VULTUR
O luptãtoare
pe mai multe fronturi
Forþa coezivã a unei memorii împãrtãºite
sau despre „romanul de viaþã al unei ado-
lescente mioape” aºa s-ar putea intitula scur-
tul meu omagiu adus Micaelei Ghiþescu.
Sã conduci timp de 16 ani o revistã cum
este „Memoria”, sã te dedici celor care au
suferit sau au fost victime ale regimului
comunist dându-le, chip, voce sau posibili-
tatea de a mãrturisi prin mãrturiile altora e
semnul credinþei cã acest lucru are un rost.
Constanþa ei, rãbdarea învãþatã în închi-
soare, credinþa în Dumnezeu ºi presupun în
dreptatea lui, a fãcut-o sã ducã mai departe,
în condiþii de cele mai multe ori vitrege, de
ostilitate deschisã, tacitã sau de indiferenþã,
ºtafeta preluatã de la Banu Rãdulescu. A
ºtiut sã facã pentru asta echipã cu oameni
mai tineri ºi sã sacrifice mult, foarte mult timp
pentru cã a crezut cã libertatea dobânditã
dupã 1989 e o valoare ºi o ºansã pentru ea
ºi pentru noi toþi. A înþeles cã nu trebuie
În 1968
irositã ºi cã dacã nu punem la baza ei
cunoaºterea ºi înþelegerea a ceea ce s-a
întâmplat în trecutul nostru recent, expe-
rienþa a unei jumãtãþi de veac de comunism,
nu ne va sluji la mare lucru. Oricum colecþia
revistei se aflã în biblioteci ºi acolo unde nu
e completã ar trebui sã se facã rapid un efort
de recuperare. Un moment ca acesta, care e
unul memorial, ne aminteºte cã oamenii care
au fost martorii regimului totalitar ºi i-au
cunoscut ororile, servituþile ºi efectele pleacã
de lângã noi lãsându-ne prin viaþa ºi acþiunile
lor obligaþia de a continua ceea ce ei au
fãcut.
Fire optimistã, cu vocaþie de supravieþui-
toare, trecând ea însãºi la o vârstã tânãrã
prin bolgiile închisorilor comuniste pentru o
vinã inventatã, cum s-a întâmplat adesea ºi
cu consecinþe tragice pentru mai multe gene-
raþii în perioada Dej, Micaela Ghiþescu a fost
o luptãtoare pe mai multe fronturi. Una
enorm de discretã ºi de modestã, deºi cali-
brul intelectual ºi excelenþa manifestate ca
profesoarã ºi traducãtoare mai întâi de toate,
rãsplãtite cu premii ºi recunoscute în mediul
literar ºi cultural românesc ºi internaþional,
i-ar fi permis sã fie un star.
I-am citit interviurile ca sã scriu aceste
rânduri ºi mi-am dat seama cã a fost un om
împlinit, în ciuda traumelor prin care au tre-
cut ea ºi familia ei. Cã poate vorbi cu
detaºare ºi relativã împãcare despre rãnile
destinului ei, fãrã a pierde speranþa cã o
59

memorie împãrtãºitã e o cale de a vindeca
societatea, de a o reîntemeia la modul ideal.
Am avea mare nevoie de prezenþa ei ºi de
vocea ei publicã în continuare, a ei ºi a altora
de aceeaºi structurã moralã ºi umanã, mai
ales acum când noi generaþii uitã sau sunt
reideologizate în sensul uitãrii violenþelor
regimurilor totalitare sau revitalizãrii politi-
cilor de prostire în masã. Condiþia intelectu-
alului, conceptul ca atare de intelectual
suferã azi o mutaþie la fel de importantã ca
cea a relaþiei dintre memorie ºi istorie.
Micaela Ghiþescu le-a dat sens ºi le-a apãrat
prin activitatea ei civicã, prin scris ºi prin
60
„1968. Fotografii vechi ale
drumului meu meteoric la
Facultate.” (M.G.)
Lansarea Proiectului
„Memorialul Fortul 13 Jilava”,
Muzeul Þãranului Român, 1998
cuvântul vorbit, prin modelul unei vieþi în care
a precumpãnit firescul ºi dorinþa de a spune
adevãrul. Preþioase lucruri!
„Am ajuns la capãtul cãlãtoriei mele, o
cãlãtorie lungã ºi grea. Cu meandre ºi oco-
liºuri. O cãlãtorie frumoasã, aºa cum e
viaþa... ºi fãrã întoarcere. Numai dus.” – aºa
începe cartea ei mãrturie, publicatã la editu-
ra Humanitas, Între uitare ºi memorie. O
carte fascinantã, care va de cititorului ocazia
de a vedea cã nimic din ceea ce am spus aici
nu e lipsit de temei, cã nu e vorba doar de un
gest omagial, conjunctural.
VIOLETA POPESCU
Omul care a readus istoria
ºi memoria în rândul tinerilor
Am avut bucuria ºi privilegiul sã o
cunosc pe doamna Micaela Ghitescu mai
întâi citind revista Memoria încã de la pri-
mele sale numere. Ani de-a rândul revista
Memoria a fost (este) o resursã documen-
tarã foarte importantã, care m-a ajutat sã
recuperez un capitol recent din istoria
României, pe care din pãcate în anii ’90
era greu sã îl studiezi la Facultatea de
Istorie, chiar ºi una prestigioasã cum era
cea din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai”
din Cluj.
Nu pentru cã nu aveam deja libertatea
studierii regimului comunist, ci pentru cã
încã o bibliografie temeinicã nu avea cum
sã existe în acel timp, lucru de la sine înþe-
les. Prin revista Memoria am completat
studiile mele de istorie pe zona contempo-
ranã a istoriei României ºi, mai mult, am
realizat importanþa studiului acestei pe-
rioade, de care mã simt ºi acum legatã, o
perioadã pe care, cum bine spunea Lucia
Hossu-Longin în serialul „Memorialul dure-
rii”, o receptãm cu durere ºi la orice paginã
cititã îþi vine sã te întrebi pe drept cuvânt:
„Noi unde eram când se petreceau aceste
atrocitãþi în mijlocul nostru?”
Într-un fel ºtiam câte ceva, desigur, ca
toatã generaþia mea nãscutã în anii ’70, de
la pãrinþi, de la bunici, de cum au rãmas
fãrã pãmânt, cum a venit colectivizarea,
naþionalizarea proprietãþilor, cum nu tre-
buia sã vorbeºti despre regele Mihai, cum
românii erau arestaþi pe stradã, în miezul
nopþii º.a. Recuperând cu tristeþe ºi dure-
rere în suflet sacrificiul unei întregi gene-
raþii, primul sentiment perceput dupã anii
’90, a fost imensul dar ca generaþia din
care fac parte sã intre în viaþã, sã intre în
libertate la vârsta majoratului, lucru la care
sute de tineri nici nu au îndrãznit sã vise-
ze! Un dar ºi o responsabilitate în acelaºi
timp!
Micaela Ghiþescu a fost, ºi mai mult
„este” (în ceea ce înseamnã dimensiunea
creºtinã) dincolo de ceea ce numim o per-
sonalitate a culturii româneºti, prin efortul
traducerilor fãcute ani de zile, o conºtiinþã,
un Om de la care eu, ºi cred cã mulþi alþii,
am dobândit inspiraþie, curaj ºi încredere.
Toate acestea la un loc înseamnã o anume
demnitate, nobleþe, pe care Micaela Ghi-
þescu o transmitea în mod deplin! Interesul
tinerilor pentru aceastã revistã a venit, de-
sigur, pe filiera cunoaºterii acestei perioa-
de, dar în acelaºi timp ºi pentru latura ine-
ditã a descoperirii unor persoane caracte-
rizate de cu totul alt tip de discurs, menta-
litate, culturã, atitudine faþã de valori.
Prezenþa Micaelei Ghiþescu în cadrul unor
61
 emisiuni de televizune schimba întru totul
registrul cotidian, interviul cu Domnia Sa îþi
dezvãluia aspecte ale societãþii româneºti
de dinainte de al Doilea Rãzboi Mondial, ºi
de dupã instaurarea regimului, cu totul ne-
cunoscute publicului contemporan. Însãºi
memoria extraordinarã (cu detalii amãnun-
þite), în relatarea unor situaþii dificile avute
în cursul vieþii ºi privite cu un soi de înþele-
gere peste timp, era menitã sã îþi provoace
în mod direct respect ºi admiraþie.
Atât de mult Domnia Sa s-a întrepã-
truns cu destinele revistei Memoria încât
pare o surprizã sã descoperi ºi celelalte
laturi ale activitãþii sale, cum sunt, de
exemplu, zecile de traduceri literare de
mari autori din cinci limbi strãine. Cum ar fi
arãtat destinul Micaelei Ghiþescu dacã nu
venea regimul comunist, nu ar fi fost are-
statã, nu ar fi purtat stigmatele puºcãriilor
comuniste? Este tardivã aceastã între-
bare, iar rãspunsul, prin prisma acestei
generaþii rãstignite, poate fi sugerat doar
de vederea unei cruci (pe care foarte mulþi
nici nu o pot avea la cãpãtâi). Uimeºte nu
atât implicarea Micaelei Ghiþescu în rostu-
rile revistei Memoria cât o anume determi-
nare atât de clarã în aceastã misiune,
împlinitã pentru contemporani dar cu sigu-
ranþã vãzutã prin prisma celor care nu au
mai apucat nici sã ducã aceastã misiune
mai departe.
Întâmplarea a fãcut ca dupã mulþi ani
sã cunosc nu doar revista, ci ºi omul din
spatele revistei, ºi mai mult, recuperarea
memoriei acestei perioade sã constituie o
preocupare în contextul ºi calitatea mea
de emigrant în Italia, o recuperare a unui
trecut prin aducerea în atenþia publicului
occidental a unor momente necunoscute
din istoria recentã a României. O muncã, o
implicare care continuã ºi astãzi dupã
62
mulþi ani, cu ajutorul unor puþine persoane
dãruite acestui minim efort.
În mod cu totul fericit la Milano am
intrat în contact cu nepoata doamnei Mi-
caela Ghiþescu, artista Daniela Nenciu-
lescu, sositã în Italia în 1969, devenitã o
colaboratoare apropiatã ºi susþinãtoare a
Centrului cultural de la Milano, o ocazie în
plus de a sta în legãturã ºi mai directã cu
Fundaþia Memoria. De atunci ne-am inter-
sectat în mai multe împrejurãri, care au dus
la realizarea unor parteneriate în decursul
acestor ani. Cu anul 2012 rãsare prima
noastrã colaborare Milano – Bucureºti. Pri-
mul volum publicat de editura Rediviva, în
fapt anuarul Centrului Cultural Italo-Ro-
mân Repere de culturã ºi istorie românea-
scã în Peninsulã, are Cuvântul înain-
te semnat de Micaela Ghiþescu, care a
onorat cu scrisul ºi gândurile dumneaei
aceastã apariþie a noastrã, din care îmi
permit sã public câteva rânduri: „Cartea pe
care o avem în faþa ochilor este un dar. Un
dar fãcut nouã, celor din þarã, de cãtre voi
care cãlcaþi astãzi pe urmele strãmoºilor
noºtri (cãci «de la Rîm ne tragem»...) ºi
vieþuiþi pe meleagurile lor. Cu toate ispitele
care vã ademenesc ºi vã înconjoarã acolo,
ºi poate cu amintirile nefaste din þara pe
care aþi pãrãsit-o pentru cã nu o mai sim-
þeaþi a voastrã, aþi ºtiut, prin aceastã carte,
sã ne daþi de ºtire cã, pornind la drum, în
sãrãcãcioasele voastre bagaje de bejenie,
aþi luat cu voi povara «dureros de dulce» a
dorului. Iatã esenþa, rãdãcina acestei cãrþi:
ne-aþi dãruit dorul vostru care, pe drumul
de întoarcere, s-a întâlnit cu dorul nostru
de voi, cei din depãrtare. Ne-am fãcut unii
altora semne, ne-am fluturat pãlãriile ºi
eºarfele, spunându-ne, voi, «Bun rãmas!»,
rãspunzându-vã, noi, «Mergeþi cu bine!»,
ºoptindu-ne, ºi unii ºi alþii, în tainiþele sufle- ze cu reunirea mai multor articole ale revi-
tului, «Sã nu ne uitaþi!»” stei Memoria (pe care sperãm sã o ducem
În anul 2014, la 25 de ani de la cãderea la bun sfârºit).
regimului comunist, prin eforturile scriitoa- Activitãþile de la Milano în spiritul punþi-
rei Ingrid Coman, apãrea în traducere în lor de legãturã cu Þara, ºi-au gãsit spaþiu
limba italianã volumul de memorii al generos în paginile revistei Memoria în
Micaelei Ghiþescu: Între uitare ºi memorie, aceºti ultimi ani, fiind printre puþinele revis-
Ed. Humanitas, [Tra oblio e memoria], te ale Capitalei care au fãcut pod între cei
colecþia Memoria, din cadrul editurii Re- de aici ºi cei de acolo. Sigur, întrebarea ºi
diviva, o carte pilon de rezistenþã al acestei în fapt frãmântarea vine din ce putem face
colecþii care îºi propune sã readucã în în continuare noi cei care am primit aceas-
atenþie perioada regimului comunist ºi tã moºtenire a Micaelei Ghiþescu pe dru-
îndeosebi represiunea exercitatã asupra mul recuperãrii memoriei colective, cum
poporului român. De la publicarea ei în ita- contribuim noi sã nu se stingã flacãra
lianã, aceastã carte o prezint în mai toate acestei datorii?
întâlnirile cu publicul cititor din Italia, amin- Micaela Ghiþescu rãmâne vocea celor
tind cã aceste memorii reconstruiesc nu mulþi care s-au stins încet ºi în suferinþã, a
doar viaþa autoarei, ci întreg tabloul ºi con- cãror vieþi au fost curmate înainte de
textul istoric al României de dupã anul vreme, a celor care nu au apucat sã mai
1945, iar cartea comportã o certã valoare mãrturiseascã nimic din suferinþele lor,
documentarã. Lucru în fapt mãrturisit de suferinþe cunoscute doar de Dumnezeu.
mulþi cititori italieni care au lecturat volumul.
Tot în anul 2014, o carte a editurii Milano, 3 iulie 2019
noastre vedea lumina tiparului ca un oma-
giu adus celor care prin jertfa lor ne-au
transmis demnitatea, este vorba de vo-
lumul: Catacombele României. Mãrturii din
temniþele comuniste 1945-1964, [Le ca-
tacombe della Romania. Testimonianze
dalle carceri comuniste 1945-1968], volum
realizat împreunã cu Mirela Tingire, Clau-
dia Bolboceanu ºi Lorena Curiman, unde
între primele pagini se regãseºte Fundaþia
Memoria ºi revista Memoria, ca repere în
cercetarea perioadei regimului comunist.
Ne-am revãzut la Bucureºti la Librãria
Cãrtureºti în 2015, cu ocazia prezentãrii
de carte a editurii Rediviva, împreunã cu
Ingrid Coman, Maria Floarea Pop, Claudia
Bolboceanu, în fapt ultima noastrã întâlni-
re. Am continuat apoi corespondenþa lega-
tã de apariþia în limba italianã a unei sinte-

63
 MARIA TOACĂ
„În faþa lui Eminescu avea
mai multã putere sã evoce
anii de suferinþã ºi rezistenþã”
În aceste zile îndoliate, de evocare a
suferinþelor neamului nostru, când ne
comemorãm martirii, dar ºi trecerea în
eternitate a Poetului care ne-a dãruit ne-
murirea, gândul mã poartã la douã fiinþe
dragi, apropiate întru dragostea de Bu-
covina ºi Eminescu, plecate ºi ele în veº-
nicie. Le-am cunoscut în aceeaºi zi, la Cer-
nãuþi, într-un cãlduros început de septem-
brie, în toiul pregãtirilor pentru sãrbãtoarea
„Limba Noastrã cea Românã”. Era în 2011,
anul când peste toate festivitãþile naþionale
ºi petrecerile populare se aºternea umbra
neagrã a tragediilor declanºate în viaþa
românilor din þinutul Cernãuþiului în 1941.
Atunci, preludiul la sãrbãtoarea Limbii
Române – „Respirãrile” iniþiate de scriitoa-
rea din Suceava, Doina Cernica, au decurs
cu triste rãscoliri prin memorie, avându-i ca
protagoniºti pe mãicuþele de la Voroneþ,
monahiile Elena Simionovici ºi dr. Gabriela
Platon, actuala stareþã a Sfintei Mãnãstiri,
precum ºi pe cei doi oaspeþi de care am
amintit mai sus – scriitorul Radu Mareº de
la Cluj-Napoca (cu o casã a copilãriei la
Cernãuþi) ºi Micaela Ghiþescu din Bucu-
reºti, eminent traducãtor, mai ales din
portughezã, preºedinte al Fundaþiei Cultu-
rale Memoria ºi redactor-ºef al revistei cu
acelaºi nume.
64
Deºi a fost un moment de triste evocãri
ºi reculegere pentru victimele deportãrilor
în masã, acea întâlnire mi-a rãmas ca o
frumoasã poveste, una din cele mai fericite
întâmplãri ale vieþii mele. De la Radu
Mareº am primit cea mai valoroasã operã
a sa, romanul „Când ne vom întoarce”,
consacrat Bucovinei, iar întâlnirea cu
Micaela Ghiþescu mi-a deschis colabora-
rea la revista „Memoria”, având astfel posi-
bilitatea de a le face cunoscute bucu-
reºtenilor suferinþele românilor noºtri. Tot
datoritã acelei întâlniri, nu fãrã mâna
uºoarã a prietenei Doina Cernica, am avut
fericitul prilej sã particip la festivitatea
lansãrii numãrului 100 al „Memoriei” în
somptuoasa salã a Ateneului Român. Cei
care ºi-au pierdut tinereþea în închisorile
comuniste, aºa cum s-a întâmplat cu
Micaela Ghiþescu, cu fondatorul revistei
Banu Rãdulescu ºi atâþia alþi adevãraþi eroi
ai neamului, ºi-au meritat onoarea de a fi
omagiaþi în sanctuarul þãrii – exponentul
spiritual al naþiunii române.
Manifestarea consacratã revistei „Me-
moria”, implicit tuturor victimelor regimului
totalitar comunist, a culminat cu aplauzele
nesfârºite ale bucureºtenilor pentru martira
pãmântului nostru Aniþa Nandriº, reînviatã
de monologul dramatic „20 de ani în Sibe-
ria” (dupã cartea 20 de ani în Siberia.
Amintiri din viaþã de Aniþa Nandriº-Cudla),
interpretat de actriþa Amalia Ciolan, regizor
Sorin Misirianþu, spectacolul fiind prezentat
cu un an înainte (iunie 2016) la Cernãuþi ºi
Mahala.
De la cele douã zile, cât am beneficiat
de invitaþia dnei Ghiþescu la sãrbãtoarea
revistei „Memoria”, mi-a rãmas o impresio-
nantã imagine a dragostei românilor pentru
Eminescu – mormântul Poetului din cimiti-
rul Bellu, troienit de flori. Scriu cu durere
aceste rânduri, pentru cã doamna care mi-a
dãruit frumoasele amintiri nu mai este prin-
tre noi. Radu Mareº, nãscut în 1941, ne-a
lãsat cu un dor mai puþin de Cernãuþi ºi
Bucovina la 26 martie 2016, iar Micaela
Ghiþescu, nãscutã la 18 iulie 1931, a plecat
într-o lume mai bunã, de curând, la 13 mai
2019, fiind înmormântatã cu onoruri milita- În Muzeul Satului Bucovinean, 2010
re în acelaºi cimitir ortodox Bellu, unde ºi-a
gãsit veºnicul repaus Eminescu, prive- Micaela Ghiþescu sã se întâlneascã cu
gheat de florile de tei. români din Cernãuþi, de dragul cãrora a
Am cunoscut-o la vârsta senectuþii, cu fãcut cale obositoare din Bucureºti, cu un
sãnãtatea fragilã, însã ca pe o fiinþã dârzã popas de-o noapte la Suceava, ne-am
ºi curajoasã, care a suportat vicisitudinile reþinut în faþa statuii lui Mihai Eminescu din
vieþii cu demnitate ºi fãrã patima rãz- centrul Cernãuþiului, locul ce-i dãdea puteri
bunãrii. Viaþa ºi suferinþele generaþiei sale, sã evoce anii de sacrificii ºi rezistenþã.
precum ºi ale martirilor noºtri, se funda- Suferea de dureri la picioare, ºi parcã dina-
menteazã pe nãdejde, credinþã ºi dragos- dins nu era nici o bancã pe aproape. I-am
te, aceastã sfântã treime care astãzi nu propus sã ne oprim într-un loc mai comod,
prea mai are valoare într-o lume obsedatã însã ce putea fi pentru ea mai scump ºi
de bunuri materiale. Atunci, în prima dumi- mai frumos în oraºul nostru?! Privirile,
nicã a lui septembrie 2011, trecuse pentru vorba, fãptura îi revãrsau o incredibilã vi-
prima datã prin vama de la Porubna. Prima goare tinereascã. În faþa lui Eminescu
ºi ultima datã, la 80 de ani împliniþi, a cu- avea parcã mai multã putere sã evoce anii
treierat oraºul lui Eminescu, a aprins o lu- de suferinþã ºi rezistenþã.
mânare la mormântul lui Aron Pumnul, a Dimineaþa se închinase în Biserica de
ascultat pe viu mãrturiile unor fraþi români la Universitate, iar dupã masã dorea sã
întru aceeaºi suferinþã. Folosindu-mã de mai treacã pe acolo, sã admire fãrã grabã
timpul ce-l mai aveam înainte ca dna aceastã podoabã arhitectonicã. Mi-a po-

65
 Cu stavrofora dr. Gabriela Platon, stareþa Mãnãstirii Voroneþ, monahia Elena Simionovici ºi romancierul Radu Mareº,
Cernãuþi, 2011
vestit cã în familia ei se vorbea despre
Cernãuþi. Un frate al mamei sale, Alexan-
dru Papacostea, a fost profesor la Univer-
sitatea de aici. Cu doctoratul la Paris, a
predat economia ºi dreptul la Cernãuþi.
Dorea ca dupã întâlnirea de la Cernãuþi
sã primeascã la redacþia revistei Memoria
mai multe materiale din aceastã zonã a
Bucovinei.
ªi-a descris viaþa în volumul de amintiri
Între uitare ºi memorie, aducând în actua-
litate fapte ºi evenimente, care au marcat
viaþa multor români dupã instalarea comu-
nismului în România. I-am solicitat ºi eu o
evocare din anii de temniþã pentru culege-
rea Martiri români din infernul foametei.
Mi-a acceptat propunerea ºi mi-a trimis la
timp articolul, deºi la acel moment se afla
pe patul de suferinþã, internatã la spital.
66
Se împlinesc 40 de zile de când Mi-
caela Ghiþescu a pãrãsit aceastã lume, pe
care a iubit-o ºi i-a servit cu credinþã în ciu-
da atrocitãþilor înfruntate. Credinþa i-a fost
salvarea în clipele grele, credinþa a þinut-o
pânã aproape de 87 de ani pe pãmânt.
Onorurile militare la funeraliile Micaelei
Ghiþescu, filmul-eseu „Antidot la Zadar”,
construit în jurul personalitãþii ei ºi care
redã publicului o micã parte din povestea
acestei curajoase doamne, sunt dovezi cã
sacrificiile nu i-au fost zãdarnice, cã sufle-
tul dornic de dreptate, gândirea liberã nu
pot fi þinute dupã gratii.
Iunie 2019
ILEANA MATEESCU
Tânãra „Memoria”
din nou în doliu
Tânãra „Memoria”, pe numele ei com-
plet „Revista gândirii arestate”, ajunsã
între timp la deplinã maturitate, este din
nou în doliu, din nou într-un moment de
cumpãnã. Toþi cei care aºteptãm de fiecare
datã apariþia ei cu sufletul la gurã, avem si-
guranþa cã întregul colectiv care-i dã viaþã
de aproape trei decenii, va depãºi ºi acest
moment greu, aºa cum a reuºit ºi prima
datã. Le transmit pe aceastã cale condo-
leanþe, îi asigur cã suntem mulþi cei care-i
iubim, îi respectãm pentru ceea ce fac ºi
vrem sã le fim alãturi.
„Memoria” avea doar opt ani de la ap-
ariþie când „tatãl spiritual”, Banu Rãdules-
cu, a lãsat-o orfanã ºi cei care se temeau
de ea (foºtii ºi rãmaºii pânã astãzi „tova-
rãºi”), fiindcã era încã firavã, au crezut cã
va pieri. Bucuria le-a fost zadarnicã pentru
cã revista reuºise deja sã-ºi semnaleze
prezenþa ºi sã câºtige încrederea publicu-
lui care avea mare nevoie de o sursã au-
tenticã de adevãr. Cu mult succes, colecti-
vul revistei s-a mobilizat la decesul fonda-
torului ei ºi i-a continuat exemplar munca,
i-a dus mai departe ideea ºi dorinþa. Au
reuºit, conduºi de o altã figurã emblema-
ticã, Micaela Ghiþescu, sã dezvãluie în
continuare toate relele pe care regimul co-
munist le-a pricinuit românilor ºi omenirii în
2009
general, în existenþa lui destul de scurtã
raportatã la scara istoriei.
Cu toate lipsurile materiale ºi piedicile
puse (care sunt la fel de mari ºi acum), re-
vista a continuat sã aparã fãcându-se mai
îndrãgitã, cãpãtând încrederea cititorilor cã
prin intermediul acestei încã foarte tinere
reviste se poate afla adevãrul în toatã hi-
doºenia ºi monstruozitatea lui, ºi de aceea
fiecare numãr al ei a produs multã bucurie
cititorilor. Este, ºi cu siguranþã va rãmâne,
un izvor de adevãr adus direct de la sursã,
de la cei care au suferit în temniþele ºi
coloniile de muncã ale odiosului regim.
Mai ales cã acum, dupã ce s-a depãºit
cifra de 100 de numere neîntrerupte, „Me-
moria” a devenit puternicã, cunoscutã mult
peste graniþele României, apreciatã, res-
pectatã, apariþiile ei sunt aºteptate cu inte-
res. Aºa trebuie sã rãmânã, chiar dacã
Micaela Ghiþescu ne-a pãrãsit ºi ea.
Dedicaþi trup ºi suflet acestei opere, pe
67
 care chiar ei o considerau opera vieþii lor,
Banu Rãdulescu ºi Micaela Ghiþescu au
slujit pânã în ultima clipã, pe patul grelei lor
suferinþe, ideea continuitãþii Memoriei ºi a
încrederii în eliberarea gândirii arestate din
România. Atât ea, cât ºi colectivul în care
Micaela a lucrat pânã de foarte curând, s-au
condus dupã principiul cã fac parte dintr-o
generaþie a cãrei menire este aceea de a
se zbate ca, cu preþul propriei suferinþe, a
renunþãrilor de tot felul, sã facã luminã în
legãturã cu ceea ce s-a petrecut în trecutul
recent al României, sã schimbe în bine
destinul neamului din care fac parte, resta-
bilind adevãrul.
Nãscutã în 18 iulie 1931, Micaela Ghi-
þescu fãcea parte dintr-o familie de intelec-
tuali de primã mãrime, cu origini nobile.
Nobleþea familiei Ghiþescu venea nu atât
din originea socialã, ºi ea nobilã, cât din
În 1944, alãturi de pãrinti ºi fratele Andrei
68
faptul cã toþi membrii ei au fost animaþi de
un puternic sentiment de patriotism, de
dragoste de þarã, pe care au dovedit-o prin
fapte, nu prin vorbe.
A fost fiica chirurgului Constantin Ghi-
þescu ºi a Mariei-Eliza nãscutã Papacos-
tea. Arborele ei genealogic este unul stu-
fos, cu rezonanþã în istoria românilor. De la
ambii pãrinþi Micaela a moºtenit un carac-
ter frumos, de lãudat, blând, iubitor, care
împrãºtia numai iubire în jur. Dumnezeu a
înzestrat-o cu un chip luminos fãrã niciun
pic de urã, fãrã fiþe vizavi de funcþia pe
care a deþinut-o la revistã pânã la sfârºitul
vieþii. A demonstrat pânã la sfârºit cã nu
iubeºte opulenþa, nu-i plac figurile infatua-
te, nu suferã fanfaronismul ºi vorbele goa-
le. Îndemna cu blândeþe la credinþã ºi în-
þelegere între toþi oamenii.
ªi-a început studiile la ªcoala Evan-
ghelicã de Fete – cursul primar, le-a conti-
nuat la Liceul „Carmen Sylva” din Bucu-
reºti, unitate de elitã a învãþãmântului ro-
mânesc interbelic ºi le-a terminat la Liceul
„Gheorghe Lazãr” din Bucureºti, toate între
anii 1937-1949.
Din pãcate, anii adolescenþei sale au
fost umbriþi de relele care se întâmplau
frecvent în societatea româneascã, unde
aveau loc cele mai dramatice transformãri
pe care ea le trãise pânã în acei ani. Fata
lua aminte la schimbãrile din jurul ei ºi cu
spiritul de observaþie ascuþit încerca sã
discearnã ºi sã nu se abatã de la drumul
corect, chiar dacã tinerii din jurul ei, su-
focaþi de doctrina comunistã ºi neavând o
culturã proprie solidã, începuserã sã nege
dumnezeirea, sã fie confuzi în a deosebi
binele de rãu.
Atunci când împlinea 20 de ani, în citi, de a se angaja în conversaþii ºi activi-
1951, era în plinã ascensiune regimul co- tãþi extraºcolare cu scop patriotic ºi umani-
munist, dar tânãra nu putea sã nu observe tar în cercuri elevate sau mai puþin cunos-
cã acest regim se impunea cu forþa. cute. Se spunea despre ea cã „Era o puº-
Violenþele din societatea româneascã din toaicã mioapã cãreia nu-i pãsa de lumea
acei ani i-au marcat întreaga viaþã. Cu- din jur”. Ea încerca sã nu se abatã de la
noscuse în ºi prin cercul ei de prieteni morala însuºitã în familie ºi, înscrisã pe
nume mari de români care au fãcut pentru aceastã linie directoare, nu se va înde-
þarã sacrificiul suprem: Iuliu Maniu, Ion pãrta de la drumul ales. A urmat cursurile
Mihalache, Nicolae Iorga ºi mulþi, mulþi Facultãþii de Filologie, secþia limba ºi litera-
alþii. Prin forþa lucrurilor, viaþa în anii ’50 îi tura francezã (1949-1952, 1955-1957).
oferea Micaelei mai mult aspecte rele Nu a intenþionat sub nici o formã sã
decât bune. Lumea noastrã româneascã intre în conflict cu autoritãþile vremii ºi to-
din deceniul V al secolului trecut trãia tuºi, a devenit o victimã a regimului comu-
tulburãri mari din punct de vedere social, nist. A fost arestatã în 24 octombrie 1952
dar ºi politic. împreunã cu aºa-numitul „lot francez” –
În lumea aceea instabilã ºi bulversatã foste eleve ºi profesoare de la Liceul
Micaela s-a evidenþiat printre colegele sale Francez –, fiind condamnatã la 4 ani de
prin inteligenþã ºi seriozitate, cu toate cã închisoare. La cea mai frumoasã vârstã din
avea o problemã de vedere încã din copi- viaþa oricãrui om, ea a fost silitã sã trãiascã
lãrie. Dar miopia nu a fost o problemã care în spatele gratiilor în condiþii de extermina-
sã-i înfrângã dorinþa de a face bine, de a re. Este o minune faptul cã a supravieþuit,

69
 cu fizicul ei firav ºi delicat, acelor condiþii.
Micaela Ghiþescu avea 21 de ani când
a fost arestatã. S-a întâmplat noaptea, cla-
sica metodã a comuniºtilor de a sãvârºi
toate fãrãdelegile la adãpostul întunericu-
lui, sperând cã adevãrul va rãmâne necu-
noscut. Durerea pãrinþilor la momentul
arestãrii sale nu i-a ieºit din minte toatã
viaþa. Dupã o percheziþie la domiciliu fã-
cutã de cei patru angajaþi ai Securitãþii care
le-au intrat cu forþa în casã, a fost arestatã
fãrã sã i se precizeze motivul. Nici nu
aveau ce spune, fiindcã nu exista nici un
Cu Dinu Flãmând
motiv întemeiat de arestare, dar acest
lucru nu a contat nici cât negru sub unghie.
Fãrã sã-ºi facã nici un fel de complexe
legate de consternarea ºi durerea prici-
nuitã familiei prin aceastã arestare, cei
patru securiºti, deveniþi dumnezei în situa-
þia datã, au luat douã cãrþi din bibliotecã –
„Britannicus”, o piesã de teatru a lui Jean
Racine, ºi „Chipurile ºi priveliºtile Americii”,
de Petre Comarnescu – fiindcã nimic altce-
va compromiþãtor nu au gãsit (în capul lor,
aceste douã cãrþi erau o dovadã de necon-
testat cã are legãturi cu strãinii), ºi pe
70
tânãra studentã la Filologie care nu
conºtientiza în totalitate ceea ce i se
întâmpla. Ea a fost scoasã brutal din casã
sub privirile îndurerate ale familiei, îmbrã-
catã cum s-a nimerit ºi dusã spre infernul
concentraþionar cu celebra dubã neagrã.
I-au scos ochelarii de vedere, pe care
au informat-o cã nu îi meritã, ºi i-au pus
ochelarii de tablã. Pe drum, a închis ochii
ºi i-a revenit în minte imaginea tatãlui pe
care nu avea sã-l mai vadã niciodatã,
aceea a „unui om prãbuºit pe masa din su-
fragerie, plângând”.
„Eu am fost detaºatã, pentru cã nu
ºtiam ce se va întâmpla”, spunea Micaela
Ghiþescu în cartea autobiograficã, privind
retrospectiv la acea searã de 24 octombrie
1952, iar spiritul acesta optimist va fi pâr-
ghia ei salvatoare toatã viaþa. E una dintre
lecþiile importante pe care le învãþase de la
profesorul ei de francezã din liceu, Marcel
Fontaine, un nume care a atârnat greu la
arestarea ei. „Il faut espérer dans l’inespé-
ré”, adicã trebuie sã sperãm chiar ºi atunci
când nu mai e nimic de sperat, i-a spus
francezul Fontaine ca rãmas-bun, când a
fost expulzat din România. Micaela a þinut
minte ºi, când i-a fost greu, atât a putut
face: a continuat sã spere.
Urmãtorii trei ani dupã acea searã din
toamna anului 1952 au purtat-o prin trei
puºcãrii comuniste, timp în care nu a ºtiut
nimic de pãrinþii ºi de fratele ei mai mare,
Andrei. Era singurã ºi, totuºi, printre atâtea
femei cu care avea în comun aceleaºi acu-
zaþii nãscocite de regimul totalitar, „crimã
de înaltã trãdare” ºi „spionaj”, nu s-a simþit
abandonatã. În aceastã reuniune de femei
care nu se cunoºteau, dar care purtau
aceeaºi „patã”, s-au legat adesea prietenii,
s-au fãcut mici gesturi de generozitate, ba

Cu António Lobo Antunes, 2003
câteodatã chiar au complotat împotriva sis-
temului. Un motiv în plus de a ne aduce
aminte cã ele singure ºi toate la un loc ne
transmit, prin atitudinea ºi demnitatea lor,
multe decenii mai târziu, o autenticã lecþie
de bãrbãþie.
Peste 4.000 de femei au fost arestate
ºi condamnate în primele douã decenii ale
regimului comunist (1950-1960), potrivit
unor date oferite de Institutul de Investi-
gare a Crimelor Comunismului ºi Memoria
Exilului Românesc (IICCMER).
În afara închisorilor mixte, precum
Jilava sau Vãcãreºti, au existat câteva re-
zervate exclusiv femeilor. Aºadar, dubele
negre în care se aflau femei se opreau la
Mislea, Mãrgineni, Miercurea Ciuc, Dum-
brãveni sau la Arad.
Primul loc de detenþie al Micaelei Ghi-
þescu a fost închisoarea Uranus, unde a
stat 13 luni. Nimeni n-a informat-o asupra
locului unde fusese „depusã”! A aflat mult
mai târziu unde ºi-a petrecut primul an de
umilinþe ºi mizerii. Ea l-a numit „Un an de
detenþie în ceaþã”, fiindcã nu ºtia unde se
aflã... Þine minte câteva trepte pe care a
trebuit sã le urce ºi sã le coboare atunci
când a pãºit în clãdire prima datã. Era, de
fapt, o înscenare ca sã o sperie.
Închisoarea Uranus, care a fost demo-
latã de Nicolae Ceauºescu în anii ’80, nu
avea etaj. Deþinutele erau plimbate pe ho-
luri, cu ochelarii de tablã ataºaþi ermetic pe
faþã sã nu zãreascã nici o razã de luminã,
conduse brutal de gardieni care nu le ghi-
dau întotdeauna corect. Se împiedicau, se
izbeau de ziduri, de uºi ori alte obstacole.
Aºa începea teroarea – prin inducerea spai-
mei, a confuziei. Apoi, teroarea s-a ampli-
ficat – anchetatorii n-au lãsat-o pe Micaela
Ghiþescu sã poarte ochelari cât timp a stat
în celulã. „Uneori e bine sã nu vezi, dar
acolo era foarte periculos”, spune ea des-
pre anul petrecut „în ceaþã” la Uranus.
Nici jignirile, nici umilinþele nu erau atât
de dure ca presiunea psihicã la care era
supusã la anchete. Ea spunea: „Eu sunt
mioapã, port ochelari din clasa I. A fost
cumplit, pentru cã trebuia sã-mi dau sea-
ma când paznicul ne pândea. Dacã eram
cu cineva în celulã, fãcusem împreunã un
fel de cod, ca eu sã-mi dau seama cã cine-
va ne ascultã. «Soarele» era codul, nu ºtiu
cum l-am ales, fiindcã nu se potrivea deloc
cu condiþiile întunecate de acolo. Când o
auzeam pe colega mea spunând «Vai de
mine, dar soarele ãsta mã înnebuneºte!»,
îmi dãdeam seama cã suntem suprave-
gheate”, povestea Micaela Ghiþescu.1 Sin-
gurele momente când primea ochelarii
erau în timpul anchetei. În rest, „nu-i meri-
ta”, dupã cum îi spuneau gardienii.
Anchetele aveau loc noaptea, pentru
ca impactul asupra deþinuþilor sã fie
maxim. O trezeau la câteva minute dupã
ce se suna stingerea, iar discuþiile se
încheiau cu câteva minute înainte de ora
71

Cu Dinis Machado
de deºteptare. Dupã o noapte albã de inte-
rogatorii, ziua nu avea voie sã se sprijine
sau, mai rãu, sã aþipeascã lipitã de perete-
le celulei. Trebuia ori sã se plimbe dintr-un
colþ în altul, ori sã stea aºezatã pe margi-
nea patului.
O scrisoare care avea destinaþia Occi-
dent ºi adresatã eminentului profesor Fon-
taine avea sã-i dea mari bãtãi de cap în
timpul anchetelor. Era pentru anchetatori
„corpul delict” care îi dovedea colaborarea
cu imperialiºtii strãini! Ce se întâmplase în
realitate? În perioada liceului, pe care l-a
absolvit la „Carmen Sylva”, Micaela Ghi-
þescu a urmat cursuri de limba francezã la
Institutul Francez. L-a avut profesor pe
Marcel Fontaine, un francez îndrãgostit de
România, cãsãtorit cu o româncã. Dupã
instalarea regimului comunist, acesta a
fost expulzat din þarã. O perioadã, profeso-
rul a pãstrat corespondenþã cu o parte din
fostele sale eleve. Fontaine îi povestea
Micaelei despre cum erau ornate vitrinele
de Crãciun în Paris, iar ea îi enumera ce
cãrþi a mai citit. Aluziile la actualul regim
aproape cã nu existau. Un singur amãnunt,
notat printre rânduri, a cântãrit decisiv la
procesul în care a fost acuzatã cã „dãdea
informaþii”.
72
Micaela Ghiþescu povesteºte despre ce
informaþii era vorba: „Anchetatorii se tot
rãsteau la mine: «Ai vorbit despre niºte ne-
plãceri pe care le-ai avut la Bacalaureat!».
Eu nu înþelegeam, fiindcã mã prezentasem
chiar exemplar la examen. Mi-am amintit
foarte târziu despre o povestioarã pe care
i-am scris-o lui Marcel Fontaine. S-a fãcut
vâlvã la un moment dat când una dintre
fetele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a venit
sã dea Bacalaureatul la liceul nostru. Se
zvonea cã se fãcuse o serie specialã pen-
tru ea, de fete mai proaste, ca ea sã strã-
luceascã. Asta am scris în corespondenþã,
genul acesta de anecdote pe care le au-
zeam ºi noi ºi le vorbeam, despre care ei
au zis cã e «crimã de înaltã trãdare».”2
În noiembrie 1953, a fost condamnatã
la patru ani de închisoare. De la „crimã de
înaltã trãdare”, cum a fost încadratã la
arestare, a fost reîncadratã la „complicitate
la delict de agitaþie publicã”.
Toatã familia Micaelei a avut de suferit
pentru cã nu au fost docili faþã de noul
regim. Doi unchi din partea mamei, Victor
ºi Petre Papacostea, fuseserã arestaþi ºi
închiºi la Sighet. Mulþi alþi prieteni de fami-
lie înfruntau aceeaºi soartã. Tatãlui Micae-
lei, Constantin, care era medic apreciat,
ºeful secþiei de chirurgie de la Spitalul
Colentina, i-a fost interzis sã mai intre în
spital dupã arestarea fiicei. Fratele Micae-
lei a avut un accident în munþi, soldat cu
moartea tânãrului, neelucidat niciodatã. ªi
acestea sunt doar câteva cazuri de asupri-
re din sânul unei singure familii, victime ale
regimului Dej.
Micaela Ghiþescu a petrecut iarna
geroasã din ’53-’54 la Jilava, într-o celulã
cu 80 de femei. Lume multã ºi pestriþã.
Printre deþinute erau femei simple, de la
þarã, dar ºi doamne din înalta aristocraþie,
ca fiica regelui Albaniei, înruditã cu
prinþesa Elisabeta. Într-unul dintre paturile
pe trei niveluri din celulã, a vãzut-o pe prie-
tena ei cea mai bunã, Mariana Ionescu.
Era foarte bolnavã. Mariana fusese
arestatã cu doar câteva zile înaintea
Micaelei, iar revederea le-a emoþionat pro-
fund pe amândouã. Avea însã sã fie ultima
lor întâlnire. Mariana a murit la scurt timp,
în 9 ianuarie 1954, în spitalul-penitenciar
de la Vãcãreºti de tuberculozã.
Majoritatea deþinutelor încercau cu dis-
perare sã uite de condiþiile inumane din
celulã, gândindu-se la lucrurile frumoase
din viaþa lor de dinainte de a fi închise. În
celulã era o austeritate totalã. Nici o masã,
nici un scaun, fãrã spaþiu în care sã te poþi
miºca în voie. Nici un petic de hârtie sau
muc de creion sã-þi poþi consemna gându-
rile. Nici o posibilitate de a lua legãtura cu
familia. Fãrã paturi pentru o singurã per-
soanã, fãrã saltea sau lenjerie de pat, sin-
gurul bun personal era gamela ºi o lingurã.
Tot înãuntrul celulei, delimitatã de niºte
rogojini, era improvizatã ºi o toaletã, for-
Cu preºedintele Portugaliei, Aníbal Cavaco Silva ºi
Antonio Manuel Canhestro Ferro la primirea decoraþiei
Ordinul Infantelui Dom Enrique, 2015
matã din douã tinete, folositã zilnic de cele
80 de femei.
Odatã, la Mislea, Micaela Ghiþescu a
fost izolatã timp de o lunã pentru cã a
îndrãznit sã cearã sãpun. A fost pedepsitã
de renumitul Alexandru Viºinescu, „care
era foarte sever ºi ironic”, dupã cum ºi-l
aminteºte ea. „Am fost foarte surprinsã cã
era doar cu câþiva ani mai mare decât mine
ºi se comporta în halul acela”3, mai spune
ea despre torþionarul condamnat, în 2015,
la închisoare pentru sãvârºirea de infrac-
þiuni contra umanitãþii.
În puºcãriile comuniste femeile nu au
fost scutite de niciuna dintre privaþiunile pe
care le-au suferit bãrbaþii: foametea, pe-
depsele ºi torturile psihice. Micaela Ghiþes-
cu a fost martorã timp de trei ani a acestui
regim chinuitor, cãruia i-a supravieþuit cu
demnitate ºi cu optimism. Mãrturiile sale
despre perioada detenþiei dovedesc faptul
cã au fost, totuºi, puþini români care au
acceptat colaborarea cu ideologia ºi regi-
mul comunist, cei care s-au comportat ca
niºte laºi. Mulþi au fost cei care au avut
curajul de a se organiza în rezistenþa anti-
comunistã, iar femeile nu au fãcut excepþie
de la legile strãbune, care cer românilor
curaj, putere de sacrificiu ºi patriotism.
În închisoare avea sã cunoascã femei
de generaþii, naþionalitãþi, clase sociale ºi
credinþe diferite, dar unite prin suferinþã
pentru a rezista regimului de exterminare
fizicã ºi mentalã la care erau supuse zilnic
de torþionarii comuniºti, care sperau sã
înainteze în grad ºi în funcþii prin modul
barbar de a se comporta. Unite, femeile
deþinute au gãsit cãi pentru a supravieþui.
Unele dintre cele întâlnite au fost de o
demnitate ieºitã din comun, care n-au
fãcut nici un fel de compromis cu cãlãii. In-
geniozitatea lor de a gãsi cãi sã-ºi þinã mâi-
73
 nile ºi mintea ocupate era mai mare decât
a bãrbaþilor. κi fãceau ace de tricotat din
orice bucãþicã de sârmã, fire pentru tricotat
sau reparat îmbrãcãmintea scoteau des-
trãmând pãturi sau orice bucãþicã textilã.
Experienþele îngrozitoare ale femeilor
din închisoare în loc sã le fi înrãit, au ac-
centuat ºi mai mult toleranþa, rãbdarea,
bunãtatea ºi grija lor faþã de cele mai bol-
nave sau neputincioase ajunse în pericol
de moarte. Fetele tinere, împreunã cu
Micaela erau mereu sãritoare în ajutorul
celor mai vârstnice ºi astfel îºi câºtigau
uºor simpatia ºi respectul colegelor de
suferinþã care le cãutau prietenia. Dacã nu
puteau fi mereu de ajutor cu fapta, se
fãceau utile celor cãzute în deznãdejde cu
vorba, cu optimismul lor. Se aflau peste tot
unde simþeau o durere sau o lipsã, pentru
a face sã disparã rãul respectiv.
Micaela era mândrã cã a fost vremelnic
colegã de detenþie cu nume foarte cunos-
cute în societatea româneascã precum
Maria Antonescu, surorile Samuelli, Eleo-
nora Bunea (nãscutã de Wied), Niculina
Mihalache sau Arlette Coposu. Au fost în
închisoare mii de românce care ºi-au dus
existenþa mai puþin zgomotos, aproape în
anonimat, dar care au servit cu toatã
abnegaþia þara ºi poporul român.
Din mãrturiile ei aflãm, pe lângã amã-
nunte despre atitudinea intransigentã a co-
mandanþilor, ºi despre solidaritatea dintre
colegele de celulã. Ea este doar unul din
miile de modele feminine care au fost în de-
tenþia comunistã, adevãrate repere pentru
societatea actualã desacralizatã sau pentru
familia contemporanã aflatã în derivã.
Ca orice tânãrã, Micaela, deºi era
arestatã, continua sã viseze la o lume mai
bunã, mai justã, adicã la o viaþã adevãratã
74
în care vor dispare lacrimile, suspinele,
dorurile ºi nedreptãþile care o copleºeau în
temniþã. În puºcãrie au fost ºi momente
plãcute, îºi aminteºte Micaela Ghiþescu, ca
serile când compuneau poezii sau rosteau
rugãciuni în ºoaptã, care le insuflau o bru-
mã de speranþã cã o sã fie bine.
Pentru a-ºi abate gândurile de la cei
de-acasã, foloseau orice prilej oferit de co-
legele de celulã pentru a se instrui. Setea
de culturã devenise o obsesie. Având în
vedere cã erau deþinute de diverse naþio-
nalitãþi, învãþau limbi strãine, în special en-
gleza. La Jilava, a luat primele lecþii de
spaniolã de la o colegã de celulã. ªtia lu-
crurile esenþiale: „buenos días”, „luchar” ºi
„esperanza de vida”. Micaelei îi va fi de
mare folos faptul cã învãþase mai multe
limbi strãine cât a fost deþinutã. „Infracþiu-
nea” de a învãþa limbi strãine era pedep-
sitã cu severitate în închisoare, dar ele în-
vãþau fãrã hârtie ºi creion, prin lecþii orale,
aºa cã nu puteau fi prinse ºi pedepsite.
Ea îºi mai aminteºte cã la Uranus, de 1
martie, ºi-au fãcut mãrþiºoare din miez de
pâine frãmântat cu scrum de þigarã. Le-au
ieºit niºte figurine mici, frumoase, pe care
le-au împãrþit între ele. De la Mislea, unde
fiecare femeie lucra într-un atelier, are un
suvenir pe care-l pãstreazã ºi astãzi. Suro-
rile Annie ºi Nora Samuelli, judecate în
aºa-numitul „proces al bibliotecilor ame-
ricanã ºi englezã”, i-au dãruit o batistuþã
din material albastru brodatã cu monogra-
ma ei, în culorile alb ºi roºu. Culorile Fran-
þei, lesne de înþeles mesajul.
Pe 5 martie 1953, când femeile au aflat
vestea morþii lui Stalin transmisã din celulã
în celulã prin cod Morse, au început sã flu-
iere „Odã Bucuriei”. Rãsuna Beethoven în
puºcãrie! De ziua Regelui, Micaela Ghiþes-
cu a fredonat „God save the King”. Într-o
altã zi din aprilie, a auzit clopotele bãtând
ºi a ºtiut cã se apropie Paºtele. Atunci a
fluierat „Hristos a Înviat”. Aºa se instala
voia bunã dupã gratii.
Unul dintre momentele hilare de care
îºi aminteºte s-a întâmplat în atelierul de
þesut covoare, la Mislea, din pricina gardie-
nilor nãtângi. „Lucram cu tupiþa la covoare,
în atelier, unde pot sã spun cã mi-a ºi
plãcut. Am avut la un moment dat un covor
mare ºi lucram în echipe de patru-cinci
fete. Doar cã gherghefurile de care era
prins, care se numea rãzboi, a cãzut într-o
zi din pricina greutãþii. Fetele au început sã
þipe: «Vai, rãzboiul, rãzboiul». ªeful de ate-
lier a venit speriat crezând cã începusem
noi cine-ºtie-ce rãzboi.”4
Tot la Mislea, a întâlnit o femeie gar-
dian, foarte simplã, de la þarã, dar cumse-
cade. „Ne-a povestit cã, atunci când au ve-
nit cei de la partid sã o ia din sat, i-au spus
cã or sã-i dea uniformã ºi cã or sã o facã Cu Gilberto Mendonça Teles, 2011
aviatoare. Ea i-a crezut. Într-adevãr, i-au
dat o uniformã, dar au fãcut-o paznicã la În cei trei ani de puºcãrie, Micaela
închisoare. Îi plãcea sã stea cu noi, ne pu- Ghiþescu nu a putut sã-ºi vadã familia. Nu
nea sã-i povestim tot felul de lucruri, sã o ºtia nimic despre ai ei. Un singur semn a
pensãm. Odatã a vrut sã-i pensãm fruntea, primit de acasã. S-a întâmplat când era la
cã o avea micã! Voia sã-i luãm din pãr ca Mislea. A fost chematã la infirmerie de o
sã i se mãreascã fruntea”5, îºi aminteºte tânãrã asistentã, care i-a fãcut o injecþie
amuzatã Micaela Ghiþescu. intravenoasã cu vitaminã ºi a întrebat-o:
Rezultã cã ºi printre gardieni sau „ªtii cine e Tax?”. Micaela a tresãrit. Pentru
anchetatori au mai fost excepþii. Cei demni o clipã, s-a întors în copilãrie. „Când eram
au reacþionat la regimul terorii fãcând mici mai mici, eu ºi fratele meu îi spuneam
servicii deþinuþilor, dar în mare tainã. Nu mamei, în glumã, Max. Am vrut sã-i spu-
toþi au fãcut pactul cu puterea. Mulþi dintre nem ºi lui tata Tax, dar lui nu-i prea plãcea.
ei înþelegeau cã sunt manipulaþi ºi dacã nu Când asistenta mi-a zis de Tax, am ºtiut cã
puteau riposta, mãcar rãbdau fãrã sã facã vitamina era de la el. Mai târziu, mama mi-
excese de cruzime cu deþinuþii. Existã, a povestit cã tata reuºise, într-adevãr,
aºadar, ºi o altã faþã, mai puþin încrânce- printr-un medic, sã-mi trimitã o vitaminã ºi
natã, a vieþii dupã gratii. o tabletã de ciocolatã. Probabil asistentei i-

75
 a fost fricã sã-mi dea ºi ciocolata, fiindcã ar
fi trebuit sã o mãnânc acolo, în cabinet”6,
explicã ea.
În urma Convenþiei de la Geneva, din
toamna anului 1955, guvernanþii au fost
obligaþi sã elibereze din închisori deþinuþii
cu pedepse de sub 5 ani, fie prin graþiere,
fie prin amnistiere. Micaela Ghiþescu primi-
se o condamnare de patru ani, din care
executase trei. A fost, aºadar, „scutitã” de
un an, fiind eliberatã la 6 octombrie 1955,
fãrã ca mentalul ei sã fi fost afectat ireme-
diabil de suferinþele îndurate de ea perso-
nal, dar ºi de cele ale colegelor de temniþã
la care fusese martorã neputincioasã.
Reîntoarcerea acasã nu a fost lipsitã
de ºocuri ºi de trista constatare cã viaþa îi
fusese furatã. Bucuria eliberãrii a fost
umbritã de vãlul de doliu aºternut peste
Cu Antônio Olinto la lansarea romanului acestuia, Copacabana, 17 mai 1993
76
casa ei. Ajunsã pe peronul Gãrii de Nord,
a aflat cã, în acel an, muriserã ºi tatãl, ºi
fratele ei. Situaþia familiei era dezastruoa-
sã: mama sa primea o pensie de 210 lei,
camera ei fusese ocupatã de un ofiþer de
securitate – ºi aºa va rãmâne timp de 17
ani. Peste toate aceste neajunsuri se vor
adãuga o serie de alte privaþiuni, de
restricþii de studii ºi de muncã, fiind peste
tot urmãritã de stigmatul dosarului de fostã
deþinutã politic.
ªi totuºi, nu-i spusese profesorul ei de
francezã „Il faut espérer dans l’inespéré”?
Cu greu ºi-a reluat studiile universitare,
devenind licenþiatã în Filologie la Universi-
tatea din Bucureºti în anul 1957. Cu toate
cã era absolventã de studii universitare,
deoarece a fost deþinut politic, este din nou
pedepsitã, fiind nevoitã sã lucreze la înce-

put ca muncitor necalificat. Ulterior, este
traducãtoare de texte tehnice ºi documen-
taristã la Institutul pentru Controlul de Stat
al Medicamentului ºi Cercetãri Farma-
ceutice din Bucureºti (1959-1970), dupã
care ocupã postul de redactor la Biblioteca
Centralã Pedagogicã (1971-1986).
Învaþã singurã limbile spaniolã ºi portu-
ghezã, dupã ce se iniþiase în timpul deten-
þiei ºi începe sã traducã din 1964. Colabo-
reazã cu articole ºi traduceri la reviste cul-
turale din þarã ºi strãinãtate. În 2013, ºi-a
publicat memoriile, Între uitare ºi memorie,
la Editura Humanitas.
A tradus îndeosebi din portughezã ºi
brazilianã, dar ºi din francezã, spaniolã,
englezã ºi germanã. A fãcut ºi retroversiuni
din opera poeticã a lui Lucian Blaga ºi
George Bacovia.
Am avut onoarea ºi bucuria sã o
cunosc pe d-na Micaela Ghiþescu în ultimii
sãi ani de viaþã, când am devenit ºi eu
colaboratoare a revistei. Am fost anunþatã
de colectivul revistei Memoria de dispariþia
sa, chiar în ziua decesului, 13 mai 2019.
M-am alãturat ºi eu miilor de români care
au primit cu mare tristeþe aceastã veste.
Cultura þãrii noastre pierde nu numai o
intelectualã de valoare, o strãlucitã tradu-
cãtoare de literaturã, ci ºi un om cu un
suflet bun, nobil, delicat, un om sãritor cum
puþini se gãsesc pe lume.
Ambii conducãtori de pânã acum ai
„Memoriei”, Banu Rãdulescu ºi Micaela
Ghiþescu, s-au implicat cu inepuizabile re-
surse fizice ºi sufleteºti în lupta pentru
recuperarea adevãrului ºi pentru cinstirea
celor ce l-au slujit cu preþul suferinþei ºi al
vieþii lor. Amândoi, sprijiniþi de un colectiv
inimos ºi devotat, au salvat de la uitare
oameni ºi fapte care ajutã mult la înþe-
legerea în sensul ei tragic ºi profund a isto-
riei noastre din a doua jumãtate a veacului
XX. Jertfa lor ne dã un imbold sã înþelegem
cã fiecare dintre noi este rãspunzãtor de
soarta comunitãþii în care trãieºte ºi sun-
tem datori sã luptãm toatã viaþa pentru o
mai dreaptã aºezare a lucrurilor. Prin ple-
carea lor pierdem niºte prieteni ºi niºte
repere morale. Îi vom cinsti prin gândurile
noastre de întristatã aducere aminte ºi nu
ne rãmâne decât sã ne rugãm ca bunul
Dumnezeu sã ajute România ºi pe
români…
Dumnezeu sã-i odihneascã în pace!
_______________
1
Micaela Ghiþescu, Între uitare ºi memorie, Bucureºti,
Editura Humanitas, 2012, p. 31.
2
Anca Vancu, Femeia în puºcãriile comuniste. Mãrtu-
riile Micaelei Ghiþescu, una dintre primele victime ale
torþionarului Alexandru Viºinescu, în Adevãrul de week-
end, nr. 344, 9-11 martie 2018.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
5
Ibidem.
6
Ibidem.
77
 VIRGIL MIHAIU
La despãrþire
Cu mare tristeþe, la scurt timp dupã
Sãptãmâna Luminatã, am aflat ºtirea des-
pre moartea distinsei intelectuale ºi a bunei
noastre amice Micaela Ghiþescu (1931-
2019). Utilizez pluralul, întrucât una dintre
cele mai frumoase fapte împlinite de dânsa
în ultima perioadã a vieþii se leagã de Casa
do Brasil ºi de Biblioteca de Studii Latino-
Americane din Cluj (unde activez ca direc-
tor onorific). Episodul, realmente miºcãtor,
s-a petrecut pe la începutul anului 2018:
apreciata traducãtoare de literaturã luso-
brazilianã mi-a comunicat intenþia de a-ºi
dona propria bibliotecã de specialitate,
acumulatã de-a lungul vieþii, celor douã
instituþii profilate pe domeniul cultural lati-
no-american. Gestul atestã nobleþea sufle-
teascã a acestei mari Doamne, capabilã sã
dãruiascã bucurie semenilor sãi, dupã ce,
în plinã tinereþe, parcursese experienþa
limitã a închisorii politice staliniste. Volumul
ei autobiografic Între uitare ºi memorie (ed.
Humanitas, 2012) e unul de referinþã în
privinþa supravieþuirii prin demnitate în faþa
opresiunii totalitare. Exemplarã este ºi
implicarea doamnei Ghiþescu – din 2003
redactor-ºef al publicaþiei Memoria, revista
gândirii arestate – în restabilirea adevãrului
asupra acelui scelerat regim. O admirasem
„de la distanþã” pe doamna Ghiþescu, încã
de la apariþia lucrãrii sale Micã gramaticã
portughezã în perioada dinainte de 1989.
78
Ca poliglot, mãrturisesc cã rar am întâlnit o
carte de acest fel atât de bine alcãtuitã ºi
de utilã. Dupã vreo trei decenii, când s-a
reeditat într-o versiune augmentatã, am
reuºit sã-i organizez o lansare la ICR
Lisabona. Întrucât tot pe atunci (2009)
apãruse la noi un roman al cunoscutei scrii-
toare portugheze Lídia Jorge – bineînþeles,
tot în traducerea Micaelei Ghiþescu – serata
le avu ca protagoniste pe ambele literate. O
altã colaborare între ICR Lisabona ºi doam-
na Ghiþescu fusese ocazionatã de lansarea
traducerii în portughezã a lucrãrii lui
Gheorghe Ceauºescu, Naºterea ºi configu-
raþia Europei/Nascimento e Formaçao da
Europa. Amintesc momentul, întrucât –
atras de tematica volumului – la acea pre-
zentare participase însuºi Eduardo Lou-
renço, considerat a fi cel mai important filo-
sof portughez contemporan, iar printre
spectatori se afla ºi poeta Manuela
Nogueira, nepoatã de sorã a lui Fernando
Pessoa. În acele timpuri de pionierat ale
ICR-ului, pentru reuºita unor asemenea
acþiuni a contat enorm deplina implicare
profesionalã a adjunctei mele, dr. Anca
Doina Milu-Vaidesegan.
Probabil cã modul cât se poate de firesc
în care s-a legat amiciþia mea cu doamna
Ghiþescu þinea ºi de faptul cã amândoi
eram nativi cancerieni, nãscuþi într-o zodie
a oamenilor hipersensibili. Pe de altã parte,
implicarea noastrã sincerã ºi dezinteresatã
în promovarea culturilor de sorginte ibericã
jucase de asemenea un rol, pe care îl evi-
denþiasem incluzând-o în dedicaþia ce pre-
cede poemul meu intitulat Persoana-perso-
naje Pessoa: „se dedicã lusitaniºtilor ro-
mâni: Marian Papahagi, Mihai Zamfir, Mi-
caela Ghiþescu, Dinu Flãmând”.
Doamnei Ghiþescu i-am purtat întot-
deauna sentimente de admiraþie, ameste-
cate cu compasiune pentru suferinþele pe
care le înfruntase. În deceniile de libertate
de dupã 1989, m-au bucurat enorm activis-
mul ei cultural, succesele editoriale, ataºa-
mentul faþã de Cluj (nãscut din cunoaºterea
in situ a sublimei urbe transilvane), recu-
Rui Zink, Doina Cernica, Micaela Ghiþescu, Anca Milu Vaidesegan ºi Virgil Mihaiu. Lansarea Gramaticii Portugheze,
Institutul Cultural Român din Lisabona, 2009
noaºterile (individuale sau oficiale) pe care
le-a primit – cu exagerata modestie ce o
caracteriza. Bineînþeles, am jubilat atunci
când, cu ocazia vizitei oficiale în România a
lui Aníbal Cavaco Silva, preºedintele
Portugaliei, acesta i-a înmânat titlul de
Mare Ofiþer al Ordinului Infante Dom
Henrique (Ordem do Infante Dom Henrique
com o grau de Grande Oficial).
Sunt convins cã, dupã modul cum
Micaela Ghiþescu ºi-a trãit soarta, Domnul îi
va proteja sufletul. Requiescat in pace!
https://www.facebook.com/CentrulCulturalBrazilian
CasaDoBrasil/posts/2778730935502194?comment_id=277
9210182120936&comment_tracking=%7B%22tn%22%3A
%22R%22%7D
79
 MIHAI ZAMFIR
Eroismul discret
S-a stins zilele acestea una dintre cele
mai bune ºi mai harnice traducãtoare din
România, Micaela Ghiþescu. Discreþia cu
care ea a trãit, a muncit ºi a murit nu ne
face sã uitãm – acum, la ora bilanþului – cã
existenþa acestei intelectuale de elitã a fri-
zat, fãrã voia ei ºi în cel mai natural mod,
eroismul. Concepem de obicei eroismul
sub forma faptei spectaculoase, a înfrânge-
rii inamicului în câmp deschis, a coifului cu
panaº; infinit mai prezent ºi mai impresio-
nant s-a dovedit însã, în secolul XX, erois-
mul care nu ºi-a strigat numele, modest ºi
aproape anonim. În þara noastrã, sub
comunism, zeci de mii de oameni au fost
obligaþi sã-l practice, chiar dacã amintirea
lor s-a ºters fãrã urmã. Ce se poate spune
despre o tânãrã de 20 de ani, arestatã întro
noapte sub ochii pãrinþilor ei îngroziþi,
acuzatã de spionaj ºi de înaltã trãdare,
doar pentru cã întreþinuse o corespondenþã
cu fostul ei profesor de la Institutul
Framcez? Tânãrã care, dupã câþiva ani de
puºcãrie în condiþiile sinistre ale anilor ’50,
aflã cã în rãstimp tatãl ei murise (de inimã
rea, ºtiindu-ºi fata la închisoare), iar fratele
ei avusese un „accident” mortal, aranjat
probabil de Securitate? ªi dupã ce, cu mari
dificultãþi, reuºeºte terminarea facultãþii, sã
nu poatã gãsi nici o slujbã din cauza dosa-
rului de cadre, dosar de fost deþinut politic?
Poseda câteva limbi strãine ºi numai în ele
80
mai putea gãsi salvarea. Singura soluþie de
supravieþuire pentru Micaela Ghiþescu a
rãmas traducerea de literaturã, traducerea
ºi iar traducerea. La început a tradus texte
oarecare, doar pentru a câºtiga un ban;
apoi literaturã, mai ales literaturã, din ce în
ce mai bunã, þintind în permanenþã spre
capodopere. Traduce iniþial din limbile pe
care foarte mulþi le ºtiau atunci la noi
(francezã, germanã, englezã), apoi din
portughezã, limbã pe care n-o ºtia aproape
nimeni ºi pe care Micaela a învãþat-o
singurã. Au existat ofiþeri români, prizonieri
de rãzboi în Gulagul sovietic, care ºi-au
datorat supravieþuirea doar culturii, adicã
aptitudinilor ºi cunoºtinþelor lor de limbi
strãine: posesori ai mai multor idiomuri, ei
ºi-au însuºit rapid rusa, transformându-se
în indispensabili translatori pentru colegii
lor de alte naþionalitãþi (germani, maghiari,
italieni). Recurgând fãrã sã ºtie la o
schemã asemãnãtoare, Micaela Ghiþescu a
supravieþuit în România sub comunism în
primul rând datoritã poliglosiei sale impre-
sionante ºi abilitãþii de a folosi limbile
strãine. S-a salvat prin traduceri. Când
cineva se naºte sau devine erou, el are
vocaþia de a aborda eroic ºi alte aspecte
ale existenþei. Aºa se face cã, dupã afirma-
rea ºi confirmarea drept una dintre cele mai
bune traducãtoare, eroina arestatã la vâr-
sta de 20 de ani, obligatã apoi sã trãiascã
Cu ES Zozimo Justo da Silva, Ambasadorul Portugaliei la Bucureºti, António Lobo Antunes (laureatul Premiului Uniunii
Latine ºi Marele Premiu Ovidius) ºi Mihai Zamfir, 2003
tragedia ºi promiscuitatea, a simþit nevoia
sã demaºte public pe cei vinovaþi de intro-
ducerea teroarei în þara noastrã. Aºa a luat
naºtere, în 1990, revista „Memoria”, formi-
dabila publicaþie contemporanã condusã la
început de Banu Rãdulescu, iar din 1998,
deci de peste 20 de ani, doar de Micaela
Ghiþescu. Tot ce nu s-a putut spune cu
voce tare în România între 1944 ºi 1990
s-a spus acum în paginile acestei reviste.
Pentru a face ca ea sã aparã, a fost nevoie
nu doar de disponibilitate ºi bunãvoinþã, ci
pur ºi simplu de consacrare. Cu un numãr
infim de colaboratori, dar beneficiind de
energia traducãtoarei-eroine, „Memoria” îºi
îndeplineºte pânã astãzi rolul. Secþiunea
finalã a fiecãrui numãr s-a transformat în
inventarul sistematic al victimelor comunis-
mului din România; dedicaþia ºi stãruinþa
unui mic grup ghidat de o personalitate
excepþionalã a fãcut pentru istoria noastrã
mai mult decât un întreg Institut de
cercetãri sau o Arhivã Naþionalã. Ca sã-ºi
dea curaj una alteia, în închisorile pe unde
treceau, deþinutele politice de la noi din anii
1950 compuneau uneori poezioare, sub
formã de epigrame sau ode cu adresã
personalã. O tânãrã profesoarã arestatã în
acelaºi „lot francez” i-a dedicat Micaelei o
odã din care, peste ani, adresanta mai
þinea minte doar un singur vers: „Iar þie,
Micaela, un coif de cavaler”. Intuiþia colegei
de celulã mersese în sens bun: descifrase
exact personalitatea tinerei care îºi ajuta
mereu tovarãºele de suferinþã, le
îmbãrbãta, încerca sã le insufle optimism,
pentru a nu se lãsa doborîte. Acþiunea ei,
câteva decenii mai târziu, de editare a
„Memoriei”, s-a înscris spontan în aceeaºi
linie. Eroina lasã în urmã aproape o sutã de
volume traduse din marea literaturã a lumii.
Dar lasã ºi o emoþionantã autobiografie –
sobrã, delicatã, fãrã urmã de patetism –
apãrutã în 2012 sub titlul Între uitare ºi
memorie. Ea poate sta perfect alãturi, într-
un florilegiu feminin al suferinþei, de cãrþile
semnate Anuþa Nandriº, Annie Bentoiu sau
Lena Constante.
https://romanialiterara.com/ 2019/06/eroismul-discret/
81
 PETER SRAGHER
Zâmbetul
Micaelei Ghiþescu
O mare bucurie este atunci când
cunoºti un om pe care nu numai cã-l res-
pecþi pentru ceea ce face în domeniul cul-
turii, dar îl ºi apreciezi ca om.
Pe Micaela Ghiþescu am cunoscut-o
mai întâi ca pe o excelentã traducãtoare
din portughezã. Ea mi-a înfrumuseþat via-
þa, ca ºi multor alþi români, prin traducerea
în limba românã a unor romane ale scriito-
rului portughez Eça de Queiroz. Apoi, am
descoperit dicþionarele de limbã spaniolã ºi
portughezã pe care le-a alcãtuit. O muncã
imensã, plinã de acribie, inteligenþã ºi
anduranþã este alcãtuirea unui dicþionar, o
îndeletnicire pe care puþini oameni pot s-o
ducã la bun sfârºit, cu atât mai mult când
este vorba de o muncã individualã. Dar,
aºa cum a învãþat singurã portugheza ºi
spaniola, Micaela Ghiþescu a dovedit cã
poate sã se înhame ºi la dificila muncã de
concepere ºi realizare a unor dicþionare.
Apoi, cu experienþa dicþionarelor sus-amin-
tite, a alcãtuit un original dicþionar trilingv:
structuri frazeologice din spaniolã ºi por-
tughezã cu echivalenþe în românã. Dar ºi o
gramaticã a limbii portugheze.
Mai târziu, am cunoscut omul. Am avut
ocazia s-o vizitez în casa ei din apropierea
Parcului Ciºmigiu. M-a primit cu o ceaºcã
de ceai negru ºi biscuiþi, aºa cum se
82
obiºnuia pe vremuri. Timpul parcã se opri-
se în loc. Casa ei elegantã pãstrase ºar-
mul ºi rafinamentul gesturilor de curtoazie
interbelice, unde oaspetele era tratat cu
statornic respect. Atunci am sesizat atmos-
fera caldã, care nu era datã nici de frumo-
sul mobilier, nici de elegantele lumini, nici
de ferestrele mari. Ea izvora din bucuria
Micaelei Ghiþescu de a primi oaspeþi.
Rareori am putut vedea o fiinþã – care
a trecut prin atâtea încercãri în viaþã, care
a suferit în tinereþe o condamnare ne-
dreaptã la închisoare, care ºi-a pierdut
rudele atât de timpuriu, secerate cu bruta-
litate de regimul comunist – cu un spirit
atât de optimist. Micaela Ghiþescu se bucu-
ra în fiecare zi de raza soarelui, dar ºi de
darul de a fi. Calvarul zilelor întunecate din
vremea încarcerãrii dispãruse. Pentru ea
se ºtersese, odatã cu chinul suferit, ceea
ce este rãu pe pãmânt. În existenþa ei,
rãmãsese, pentru totdeauna, numai lumi-
na, numai soarele.
Imaginea Micaelei Ghiþescu întipãritã
în memoria mea, va sta perpetuu sub sem-
nul zâmbetului ei atotcuprinzãtor ºi bun.
https://www.fitralit.ro/ 31-05-2019-
zambetul-micaelei-ghitescu/
EUGEN ISTODOR
Acuzatã de spionaj,
de „crimã de înaltã trãdare”, a fost de
fapt o traducãtoare seducãtoare
„Viaþa, ca o nesimþitã, continuã”. Chiar
nesimþitã. Câþi ºtiu cine-i Micaela? Mai
nimeni. Deºi este în vãzul tuturor, a fost ºi
va fi pomenitã alãturi de Coelho, Pessoa,
Antunes. Da, a fost o traducãtoare de pri-
mã mânã din portughezã, spaniolã, engle-
zã. „Viaþa, ca o nesimþitã, continuã”. Chiar
nesimþitã. Câþi ºtiu cã Micaela a fost
„spion” al Franþei la Bucureºti în anii 1950?
„Viaþa, ca o nesimþitã, continuã” ºi noi,
cei care trãim credem în toate bazaconiile
cu „spioni”. Cine preþuieºte o traducãtoa-
re? Vã spun eu, prea puþini. Vã numãr pe
deºtele de la o mânã. Dar cine citeºte
aventurile unei spioance mioape? Oho,
potoliþi-vã nãravul, curiozitatea. Sunteþi
prea mulþi. V-am întãrâtat, acum vã poves-
tesc despre Micaela.
Micaela era o puºtoaicã mioapã. ªi
învãþa dumnezeeºte. κi cautã modele ca
orice om ºi le aflã la Institutul Francez din
Bucureºti. Cãrþi, conversaþii, profesori.
Cititul, conversaþiile, profesorii îi „otrãveau”
viitorul. Nu ºtia. Era o puºtoaicã mioapã ºi
nu-i pãsa de lumea din jur. Într-o noapte a
fost arestatã. Fãcutã spioancã, acuzatã de
83
 crimã de înaltã trãdare. I s-a repartizat ºi puºcãrie pentru cã nu le plãcea de faþa ºi
un lot, „lotul francez” de puºtoaice ca ºi ea, ideile lor. 
seduse de moda, civilizaþia occidentalã.  Asta e, comunismul a fost o crimã. 
I s-a reproºat mai ales o scrisoare cãtre A ieºit din puºcãrie cu ochelarii ei de
un profesor francez în care povestea miop, dar fãrã niciun reper altul decât
amuzatã cã fiica ºefului statului dãduse ºi mama sa. Familia îi fusese decimatã. ªi
ea examene, dar aia era atât de proastã fata a-nvãþat ºi mai bine sã traducã din
încât i s-a creat o clasã de proºti mai mari. limbi strãine. Aºa cum traducea „soare”
Hahaha, cum sã nu urli în hohote de o ase- drept cãlãu, dar cu mult mai inventiv.
menea bazaconie. S-a mulþumit o viaþã cu ce-i dãduse
A fost arestatã pentru anturaj ºi scri- Domnul, la care se ruga. Învãþase sã înþe-
soare.  leagã cuvintele profund ºi sã le redea
I-au luat ochelarii de miop ºi i-au dat înþelept celor din jurul ei. Sã rescrie univer-
ochelari de tablã – asta este ºi mai haios. surile literare ale altora.
A stat în celulã fãrã sã vadã nimic-nimic. Mare lucru. Pentru cei care sunt obiº-
Simþea lumea prin ºoapte, gesturi, prin nuiþi cu „google translate” trebuie spus cã
cuvintele celorlalþi. De exemplu, o colegã sunteþi niºte maimuþoi.
de celulã îi vorbea despre Soare atunci Micaela era zeu în portughezã, spa-
când un cãlãu era prin preajmã.  niolã, englezã. A traduce e cool ºi exclusiv.
A fost torturatã de Viºinescu, pe atunci Te lupþi nu doar cu ce spune un scriitor în
de vârsta ei aproape. A fost pusã de o carte, ci mai ales cu ce sugereazã, tace.
gardiancã sã-i penseze pãrul de pe frunte Iatã acum Micaela tace. ªi, spun clar, am
pentru a pãrea aia mai deºteaptã. A dansat tradus viaþa Micaelei prost, foarte ticãlos.
cu ºobolanii. A fluierat „Hristos a-nviat de
Paºte”. A fluierat „Odã bucuriei” la moartea https://www.hotnews.ro/stiri-perspektiva-23142462-
micaela-ghitescu-murit-acuzata-spionaj-crima-inalta-
lui Stalin. Povestesc despre Micaela, fã- tradare-fost-fapt-traducatoare-seducatoare.htm
cutã spioancã pe vremea lui Dej ºi Stalin,
bãieþi care au bãgat tone de oameni la

Cu Simona Grazia Dima ºi Barbu Cioculescu Cu ªtefan Zorzor, Paris, 2010

84
Mesaje de condoleanþe
Inegalabilei mele prietene, Micaela
Ghiþescu, m-am hotãrât sã-i rostesc, din
izolarea în care mã aflu, câteva gânduri,
astãzi când se împlinesc 6 sãptãmâni de la
plecarea dintre noi.
Îþi cer iertare Micaela, cã nu sunt acum,
acolo, alãturi de toþi cei care te-au preþuit ºi
iubit, dar sufletul meu se aflã alãturi de al
tãu, într-o îngemãnare indestructibilã.
Nu trebuia sã pleci, Micaela, dar orân-
duirile Domnului cu greu le putem înþelege.
Un fapt este sigur, cã va fi aproape
imposibil sã mai întâlnesc un om cu
calitãþile tale intelectuale, morale ºi civice.
Tu pentru mine ai fost ºi vei rãmâne un
reper ale cãror virtuþi ating cote aproape
imposibile.
Bunul Dumnezeu mi-a acordat ºansa
sã te întâlnesc ºi sã-þi fiu alãturi mai bine
de 60 de ani, atât în momente fericite, dar
ºi în unele mai grele.
Dormi liniºtitã, scumpa mea, acel somn
fãrã oprire, îl meriþi cu prisosinþã dupã o
viaþã de zbucium, de cãutãri ºi incertitudini.
Nu te voi uita niciodatã, scumpa mea
Micaela.
Graziela (Þunca) Baicu – Bucureºti
Cu Graziela Baicu
*
Despre apariþia revistei Memoria am
fost informat de o persoanã din Bucureºti,
care mi-a ºi trimis primul numãr. Chiar de
la citirea acestui prim numãr am devenit un
pasionat cititor al revistei. De aceea, moar-
tea lui Banu Rãdulescu a fost pentru mine
un ºoc total, considerând, ca ceva de la
sine înþeles, cã revista îºi va înceta
apariþia. Dar atunci a avut loc marea ºi
neaºteptata minune. Doamna Micaela
Ghiþescu a salvat revista de la moarte, pre-
luând sarcina de a o publica în continuare
ºi anume fãrã sã-i schimbe stilul. A fost
vorba de o sarcinã deosebitã, cãci ea
implica, pe de o parte, o uriaºã cantitate de
muncã iar pe de altã parte o înaltã
competenþã în domeniu. Pentru asta i-am
fost profund recunoscãtor ºi îi voi fi
recunoscãtor toatã viaþa. Au urmat mulþi
ani cu diferite discuþii telefonice despre tot
felul de probleme ºi de teme. M-a interesat
foarte mult viaþa ei anterioarã, în care am
descoperit ºi o cunoºtinþã comunã. Perso-
nal nu ne-am întâlnit, însã, niciodatã. Cu
mare durere am aflat despre suferinþele
Doamnei Ghiþescu provocate de diferite
Cu Liana ªerbescu, Paris, 2010
85
 probleme de sãnãtate. În final a venit foar-
te trista veste a decesului.
Dumnezeu sã o odihneascã în pacea
binemeritatã.
Corneliu Constantinescu – Benglen
* creazã la realizarea publicaþiei, sãvârºirea
Vestea trecerii dnei Micaela Ghiþescu la
cele veºnice ne-a surprins dureros.
Personalitatea domniei sale se aso-
ciazã, în cugetul nostru, cu imaginea revis-
tei Memoria la a cãrei dãinuire ºi împlinire
a muncit neobosit, conducând cu har un
mãnunchi de entuziaºti pe cât de restrânºi
pe atât de valoros, rezultatul fiind o pu-
blicaþie cu ecouri reverberate mult dincolo
de lumea – din nefericire din ce în ce mai
restrânsã – a foºtilor deþinuþi anticomuniºti.
Contribuþia sa la strãdaniile colectivului
redacþional de a asigura înalta calitate a
revistei este de prim ordin.
Ca scriitor ºi director, a contribuit ener-
gic ºi inspirat, la reflectarea valorilor mora-
le în paginile revistei, la restituirea adevã-
ratei istorii recente a românilor, la dezvã-
luirea ororilor regimului nãscut dintr-o ideo-
logie antiumanã. Conducând, cu com-
petenþã, în spiritul imprimat de fondatorul
Banu Rãdulescu, grupul de realizatori ai
Cu Teolinda Gersão
86
publicaþiei, atrãgând colaboratori de vârste
ºi profesii diferite, în primul rând dintre
foºtii deþinuþi politici, precum ºi din ce în ce
mai mulþi cititori, dna Micaela Ghiþescu ºi-a
împletit existenþa cu cea a revistei.
Pentru familie, pentru toþi cei care lu-
sa din viaþã înseamnã o grea pierdere.
Dumnezeu sa îi odihneascã sufletul!
George Cuºa, Vlad Nicolau
Nicolae Chiselev, Al. Mihalcea
Mirel Stãnescu, Marian Moise
Marcel Bouroº – Constanþa
*
Dumnezeu sã aibã în grijã sufletul bun
al dnei Micaela Ghiþescu, reper de morali-
tate, educaþie ºi curaj. Cãrþile (manuale,
dicþionare etc.) scrise de dna Micaela
Ghiþescu au fost abecedarul tinereþii mele
când am început studiul limbii spaniole ºi
al limbii portugheze, învãþãtura care mi-a
deschis cel mai frumos drum în viaþã.
Interviul pe care l-am publicat cu dna
Micaela Ghiþescu în volumul Acul busolei -
convorbiri politice ºi diplomatice, în anul
2018, este mai mult decât o amintire vie,
este un simbol al generaþiei tinere tero-
rizatã de cãtre comuniºtii cu cizme ruseºti.
Cu Florica Ciocea, 2010
Tuturor celor care au cunoscut-o ºi au Dacii au ºtiut asta.
apreciat-o pe dna Micaela Ghiþescu le Doamna Ghiþescu ºi tata, Fericitul Vla-
recomand acest volum de interviuri publi- dimir Ghica ºi pãrintele Arsenie Boca, au
cat sub egida Editurii Universitare. înþeles de asemenea acest lucru.
Sincere condoleanþe. Iar comuniºtii n-au înþeles cã atunci
Elena Chiriþã, jurnalistã UZPR când iubeºti pe Dumnezeu, Þara ºi Nea-
mul tãu, te sacrifici.
*
Pânã în ziua de azi vedem cum „puii de
Dumnezeu sã vã odihneascã doamna
comuniºti” trãdeazã, furã ºi nesocotesc
Ghiþescu,
Þara pentru cã ce naºte din pisicã, ºoareci
O persoanã cu un caracter vertical,
mãnâncã.
cãreia am avut onoarea sã-i iau un inter-
La fel ºi cu urmaºii mãrturisitorilor ºi
viu, în seria Româniana: Români cu care
martirilor din închisori. ªi pentru cã „ºoare-
ne mândrim (http://www.memoria.ro/mar-
cii” noºtri sunt corupþia, minciuna, laºitatea
turii/perioade_istorice/dupa_1989/inter-
ºi crimele trecute ºi prezente, le dãm în
viu_cu_doamna_micaela_ghitescu,_roma-
vileag ºi îi aducem în oprobiul public pe
nia/1611/).
aceºti (neo)comuniºti corupþi (inclusiv su-
A fost din aceeaºi generaþie cu tata ºi
fleteºte).
ca ºi tatãl meu a fãcut puºcãria politicã a
Fiinþa umanã este creatã de suflet
anilor ’50, ieºind frânþi fizic ºi înnobilaþi su-
(fiinþa) ºi corp (umanul). La cimitir va mer-
fleteºte, mintal, emotiv ºi iarãºi împu-
ge umanul doamnei Ghiþescu. Printre, în ºi
terniciþi fizic.
cu noi, va rãmâne fiinþa doamnei Ghiþescu,
Comuniºtii au încercat sã frângã sufle-
ca model de inspiraþie, tenacitate, dragoste
tul omului prin torturarea corpului; nici la
ºi sacrificiu.
Piteºti n-au reuºit din plin.
Vã vom þine aprinsã candela memoriei
ªi asta pentru ca din vâltoarea cruzimi-
ºi a demnului exemplu de caracter vertical,
lor istoriei, cã omori un om sau
doamnã Ghiþescu.
100.000.000 (ca ºi comuniºtii în 100 de
Cu tot dragul ºi admiraþia,
ani), invariabil sufletul rãmâne neatins decât
Gabriel Gherasim – SUA
de Dumnezeu, care este ºi Creatorul sãu.

Alãturi de prietenele Nina ºi Elena Stoenescu, 2012 Cu Marie-Joëlle Desserre, 2006

87
F|URITORII
MARII UNIRI

______________________
*Fragment din cartea doam-
nei Liliana Iocobescu, Tatãl
meu, Teodor Iacobescu, f.e.,
Braºov, 2018
1
Am gãsit aceste informaþii în
Enciclopedia Cugetarea de Lu-
cian Predescu, 1940, Editura
„Cugetarea – Georgescu Dela-
fras”, precum ºi în revista „Cultu-
ra Poporului” nr. 1, din ianuarie
1939, revistã a Asociaþiei Învã-
þãtorilor din Jud. Cetatea-Albã.
TEODOR IACOBESCU
Jurnal de front
(1887-1918)*
Viaþa ca o Sonatã
Viaþa unui om poate fi asemuitã cu forma de Sonatã din
muzicã, o formã complexã ºi atotcuprinzãtoare, pe care o
aflãm ºi în literaturã.
Tatãl meu, Teodor Iacobescu, s-a nãscut la Bucureºti, la
22 octombrie 1887. Pãrinþii lui, Ioana ºi Dumitru, au mai avut
3 copii: Ioan, Ana-Maria ºi ªtefan. Tatãl lui a murit devreme.
Mama lui s-a cãsãtorit a doua oarã, luând numele de
Niþescu. ªcoala primarã a urmat-o la Focºani, apoi a absolvit
ªcoala normalã de învãþãtori „C. Negri” din Galaþi.
Iatã cum îl descrie Iordan I. Tacu, secretarul general al
Asociaþiei Învãþãtorilor din România: „Pe Teodor Iacobescu
mi-l amintesc de copil – sã tot fi avut vreo 11 ani când veni,
admis în mod excepþional în clasa I a ªcolii normale de
învãþãtori Costache Negri din Galaþi. Îmbrãcat în uniforma
Orfelinatului de la Focºani, unde a urmat cursul primar, avea
aceeaºi þinutã ca ºi azi: grav, la vârsta de 5 ani, poate prea
grav pentru anii de-atunci ºi cuminte – ca o fatã aproape –
cãci avea, copil fiind, oarecare feminitate în figurã. Era ºi bun
muzicant ºi avea, mi se pare, singurul din ºcoalã voie de a
merge duminica dimineaþa sã cânte la Corul Episcopal, unde
regretatul nostru profesor de muzicã, Teodor Teodorescu,
era dirijor. Printre fruntaºii clasei, a fost din seria primilor
absolvenþi cu 6 clase normale, în anul 1905”.
Tot la Galaþi a fost numit ca învãþãtor la ªcoala de apli-
caþie, apoi în comuna Mitreni, judeþul Ilfov (1905-1906)1. Între
anii 1906-1908, a funcþionat în comuna Plãtãreºti, judeþul
Ilfov (în satul d-lui prof. univ. Mihail Dragomirescu).
Dupã cum aflu din Revista „Cultura Poporului”, documen-
tul cel mai preþios pe care mi l-a lãsat (pag. 20), „în acest
rãstimp, se intercaleazã în cariera sa rãscoalele de la 1907,
cu care trist prilej ºi-a dat unul dintre cele mai înãlþãtoare
89
 oboluri pentru Neam ºi Þarã. Învolburãrile de la 1907 îl gãsesc pe Teodor Iacobescu la dato-
rie, el salvând de la pieire, prin îndemnuri cuminþi ºi grai molcom, ascultat de þãrãnime, vieþile
ºi averea satului Cucueþi-Moara, potolind rãscoala, în martie 1907”.
Mama mea îmi spunea cã aceastã atitudine a lui din 1907 l-a salvat de închisoare în
perioada comunistã, în care a fost în mod continuu urmãrit ºi anchetat. Între anii 1907-1912,
funcþioneazã la Cernica-Ilfov, iar mai departe, pânã la 1914, îl aflãm îndeplinind funcþia de
secretar al Revizoratului ªcolar de Ilfov (Bucureºti) ºi institutor la ªcoala nr. 23, Bucureºti.
Între timp, participã la Campania din Bulgaria (1913), caporal în Regimentul 6 „Mihai Viteazul”.
A fost înaintat sublocotenent în rezervã în 1914.
A fãcut rãzboiul în Regimentul 20 Teleorman, distingându-se în luptele de la Dunãre ºi
lângã Cãlugãreni, la satul Uzum.
Dupã retragerea la Iaºi, a luat în primire sectorul pãrãsit de Armata Rusã, pe Siret, la
Nãmoloasa. A stat în tranºee pânã în decembrie 1917. Înaintat locotenent, dupã numai 6 luni
de la intrarea în rãzboi, iar dupã un an, cãpitan. Pentru bravurã ostãºeascã pe câmpul de
luptã, a fost citat prin Ordin de zi pe Corp de Armatã, la 17 mai 1917. Citat prin Ordin de zi pe
Corp de Armatã pentru a doua oarã, la 28 iunie 1918.
La Arhivele Naþionale, am gãsit Jurnalul lui de front (Dosarul nr. 8), care era expus la
intrare ºi care a fost consultat ºi de alte persoane. Tata avea un scris foarte frumos, dar pe
alocuri, anumite pagini, scrise cu creionul, se citesc greu – de aceea nu pot fi scanate. Îl
reproduc întocmai, fiind conºtientã de importanþa acestui document, cu vechime de 100 de
ani, pentru mine, dar ºi pentru alþii.

Ileana Iacobescu

90
 15.VIII.1916. Alexandria.
16.VIII.1916. Gãurieni, pãdure l. g.
ªoimu
22.VIII. Compania gardã. Un zeppelin.
30.VIII. Marº spre Zimnicea. Trag
tunuri.
3.IX. Îmbarcare g. Smârdioasa.
4.IX. Comana.
6.IX. Prundu. ªosea – Flãmânda –
Aeroplane. Rãniþi.
16.IX. Pregãtire p. trecerea Dunãrii pe
podul de vase. Flãmânda.
17.IX. În marº spre Dunãre. Noaptea
comp. stã pe malul stâng pânã trece bat. I.
18.IX. Compania cu bat. III trece Du-
nãrea la Flãmânda pe pod de vase. Primim
obuze ºi ºrapnele monitoare.
19.IX. Comp. luptã în linia 2-a sub fo-
curile tunurilor bulgare, trecând prin satele:
Riahova, Slivopole, Kaja-Mahle. Seara
lupta înceteazã ºi Regim. Cantoneazã în
Kaja-Mahle, sat pãrãsit de Bulgari.
20.IX. În retragere de la Kaja-Mahle (11
km. de Dunãre) pânã în satul Riahova. Re-
gim. are misiunea de a proteja trecerea tru-
pelor pe Dunãre. Focuri de la tunuri bulgare,
de la monitoare. Aeroplanele aruncã bombe.
Podul de vase e distrus. Infern. Un ulan pri-
zonier la Gl. Petala. Sub focuri de tunuri
franceze, la 8.30 seara trecem în bãrci.
21.IX. La Prundu.
23.IX. Încãrcare de pontoane ºi bãrci la
Flãmânda, din podul distrus.
24.IX. În avantp. la Flãmânda.
25.IX. Gardã mare în dreptul Ostrovului
Lung ºi posturi mici în Ostrov.
28.IX. Prundu – repararea ºoselelor.
30.IX. În av.p. la Flãmânda.
2.X. În marº prin Frasinu, pãd. Co-
mana, spre Bãneasa, Dãiþa, Daia, Frãþeºti,
Remuº.
3.X. Remuº 3 km. de Giurgiu.
4.X. În marº spre cota 23 (Malu Roºu).
5.X. Gardã mare Malu Roºu cu posturi
m. Comasca ºi Ostrovul Mocanu.
6.X. – 9.X. În Ostrovul Mocanu. Zile de
continuã încordare. Nopþi frumoase cu
barca pe Dunãre.
10.X. La Remuº.
13.X. La Giurgiu (Vii) gardã mare.
16.X. Gardã m. Malu Roºu.
17-26-X. Gardã Ostrov Mocanu – Co-
masca.
26.X. Giurgiu. Comp. în rezervã.
Petrecem Sf. Dumitru la Hotel Europa.
Oraºul pustiu bombardat zilnic de tunuri
bulg. Starea mizerabilã a oraºului. Arderea
hotelului Dacia.
27.X. Sãparea unui ºanþ de com. spre
Ramadan.
29.X. În marº spre Hodiroaia-Vieru.
30.X. Repaos la Vieru.
31.X. Marº spre Malu-Arsache. De-
monstraþie noaptea la Arsache, spre a sili
monit. austriace sã treacã prin barajul de
mine, instal. de marinã.
1.XI. Canton. la Vieru.
4.XI. La Pietroºani.
5.XI. Gardã mare Pietroºani, malul
Dun. posturi mici: unul între km. 518-526 ºi
II între 526-535. Schimb de focuri.
8.XI. Vine d. Nit. ºi mama la mine.
11.XI. Debarcã Bulgarii ºi trupe germa-
ne, dupã monitoare ºi bãrci, ceaþã deasã
în dreptul Zimnicei ºi km. 540. Schimb vio-
lent de focuri între ambele maluri în sec-
torul Comp. Încercarea de debarcare din
dreptul km. 532 e zãdãrnicitã.
12.XI. 2 plot. rãmân posturi mici, iar
restul (cu mine) pe dealul Scãeºti. Primul
contact între patrule. Compania are ajutor
100 marinari cu Cãp. Koslinski. 2 posturi
mici în tranºee la Scãeºti ºi restul comp.
gardã mare Bujoru. Sosirea cãruþei cu
91
 merinde. Vitejia marinarilor. Întreruperea
legãturii cu Regimentul.
13.XI. Retragerea post. mici la Bujoru.
Podul de pe mlaºtinã. Noaptea luptã de
patrule. Primul rãnit al Companiei: Soldatul
Coajã Paraschiv.
14.XI. Retragere spre Pietroºani – Pie-
triºu. Inamicul superior: o brigadã inf. ºi o
baterie artilerie. Comp. pierde legãtura cu
linia Bragadiru – Bujorul, unde se aflã Re-
gim. Luptã la Pietriºu. Retragere Gãujani.
15.XI. Tunuri pe automobile. Retragere
spre Arsache – Malu.
16.XI. Vine Comp. 11-a din Reg. 20 la
Malu ºi o comp. din Reg. 28 Inf. cu o
mitralierã. Focuri de tun: monitoare, din
spre Vieru ocupat de inamic ºi Arsache. La
centrul liniei I de trãgãtori, un escadron cãl.
bulgari atacã planul drept (Comp. 11), pe
la spate ºi ia prizonieri ofiþeri ºi toatã
Compania. Tragem pânã la termin. mu-
niþiei. Retragerea sub focuri cumplite ºi
adunarea comp. la Daia (Vlaºca).
17.XI. Compania e încadratã în Reg. A
Inf. ºi luptã toatã ziua în linia I la Buturugari
Noi. Respingerea trupelor bulgaro-germ.
spre searã. Eroismul trupelor!! Lipsa de
artil. ne sileºte a ne retrage spre Cã-
lugãreni. Eroismul Cãp. Cristescu (st.
major) ºi un Col. comand. al Diviziei. Far-
macia de la Buturugari Noi. Noaptea în
repaos la Crucea de Piatrã Regim. A sub
comanda lui N. Popovici.
18.XI. Compania (80 oameni) luptã în
Reg. A linia I la Crucea de P. Foc intens
mitraliere ºi tunuri inamice. Ocup. satului
Uzum. Prizonieri ºi material de rãzboi.
Cade rãnit grav Slt. Bacicu Nicolae ºi Plot.
major Ene Gh.. Cele 2 linii din rez. (Bat. 49
ºi 50 Miliþieni) se retrag. Nu dau ajutor.
Spre a evita înconjurarea, linia I pãrãseºte
satul cucerit.
92
19.XI. Retragere spre fortul Jilava.
Încadrarea în Regim. 20.
20.XI. Marº spre Ad. Copãceni în linia I
sub focuri cumplite. Noaptea ocup. tranº.
de pe malul drept Argeº la Adunaþi Cop.
Moartea subl. Bacicu N.
21.XI. În defensivã la Adun. Cop. Foc
intens artilerie grea. Cãp. Teodor Sãvescu
– noaptea merinde vin. Lt. Popovici N.
evacuat spital Bucureºti.
22.XI. Retragere peste Argeº pod de
vase spre Jilava. Noaptea marº pe linia de
centurã prin Jilava, Cãþelu, Pantelimon,
Afumaþi.
23.XI. Inamicul ocupã Capitala.
Retragere ºi canton. Afumaþi.
24.XI. Pãdurea Gãneasa. Avantp. de
luptã.
25.XI. Cãtruneºti (Ilfov) – retragere.
26.XI. Repaos la Urziceni. Posturi
detaºate spre râul Ialomiþa, în satul
Armãºeºti.
27.XI. Gardã mare Armãºeºti.
28.XI. Avantp. de luptã Dudeasca.
29.XI. Gazota, Cârligu Mare, Glo-
deanu-Cârlig, Cârligu Mic. Compania în
g.m. la Gârla Cucoanei, spre a observa
miºc. inamicului. Patrula de cav. rusã în
pãdure.
30.XI. Regim. e în rezevã linia II în
lupta de la Glodeanu-Cârlig. Seara retra-
gere prin Mitropolia – Smârdan – Po-
goanele – Caragele – Cilibia – Gãvãneºti.
1.XII. Trecerea Buzãului ºi marº spre
Obidiþi (R. Sãrat).
2.XII. Repaos la Obidiþi.
3.XII. Canton în Niculeºti.
4.XII. Trecerea Siretului. Canton. la
Nãneºti (R. Sãrat).
5.XII. Marº spre Iveºti.
6.XII. La ªerbãneºti.
8.XII. Nãrteºti.
 9.XII. Marº toatã ziua.
10.XII. Ghilãveºti.
11.XII. Marº.
12.XII. Nãneºti (Putna).
13.XII. Intrare pe zona Div. 4-a
Parnicea.
14.XII. Locul p. refacere: Bibireºti.
20.XII. Lt. Popovici. N. reia comanda.
21.XII. Sosirea recruþilor 1917 ºi 1918.
22.XII. Plecarea spre Roman prin
Mileºti – Buhociu – Bacãu, Letea, Cârligi.
23.XII. Arãmeºti (Liliacul). Merg la
Roman ºi moare un cal pe drum.
25.XII. Crãciunul la Arãmeºti. Lipºa.
Botezãm un copilaº. Mãrioara.
26.XII. Prin Roman la Adjudeni.
27.XII. La Cuza Vodã (Roman).
28.XII. La Heleºteni.
29.XII. Pietriºul de Jos.
2.I. 1917. În marº spre Tg. Frumos.
3.I. În bivuac g. Sârca.
4.I. Prin Tg. Frumos – Podu-Iloaei.
5.I. Cant. la Cucuteni.
6.I. Marº spre Iaºi. Canton. la
Vocoteºti. Vãd pe Miticã-Jean ºi Oicã
(fratele - n.n.) la Iaºi.
7.I. Lungani (Iaºi) locul defin. de
refacere. Compania ocupã 6 case mici.
Pânã la 1 mai 1917, comp. trece prin cea
mai crudã mizerie. Mor de tifos ºi foame
cei mai buni soldaþi ºi ofiþeri. M. S. Regina
vine la Lungani cu daruri. Am petrecut
Paºtele la Iaºi cu Oicã. În martie 1917, la
Þibana (Vaslui), zile bune cu Ioan
Constantin. Locuri frumoase. Lt. Popovici e
avansat cãp. ºi mutat Reg. 2. ªc. grenade
Iaºi cu Lt. Bonnet. Zile bune la Iaºi –
Mãrioara. Exerciþii numeroase ºi obosi-
toare în tranºeele de la Horleºti. ªc. de
grenade. Vizita Gl. Berthelot. Cãp. francez
Charles du Breil.
***
Vineri 25.VIII. Plecarea din Lungani la
G. Bârnova. Îmbarcarea tren.
27.VIII. Debarcarea g. Nichiºeni, ora 10
ajuns în Þepul de Jos (Tecuci), unde stãm
în cantonament. Tunurile bubuie zi-noapte.
Sat bun. Struguri, vin.
28.VIII. Facerea corturilor în grãdini.
Ofiþerii în cantonament. Iau de la g.
Berheci alimente pentru ofiþeri.
29.VIII. Instrucþia oam. înapoiaþi ºi spe-
cialitãþi în Pãd. Þigãneºti.
30.VIII. Idem. Puºtile mitraliere.
31.VIII. Idem. Tragere cu p. mitraliere.
1.IX. Instrucþie. Idem.
2.IX. Idem.
3.IX. Prima slujbã religioasã pe front.
Cuvântarea Comand. Reg. Corul ofiþerilor
cântã „Cât de mãrit este Domnul”. Horã
mare cu muzicã.
4.IX. Instrucþie: ºc. plutonului, comp. ºi
batalionului.
5.IX. Lupta companiei în pãdure.
6.IX. ªcoala plutonului ºi companiei.
7.IX. Pregãtirea plecãrii. Seara la ora
21, plecarea din Þepul de Jos, pe lângã
Pãd. Þigãneºti, prin Munteni-Þigãneºti,
Tecuci, Drãgãneºti, la Dorãºti. Divizia e
rezerva corpului de cavalerie care ocupã
tranº. de la Siret.
8.IX. Aranjarea bivuacului. Curãþirea
oamenilor ºi efectelor.
9.IX. Tragere cu puºti-mitraliere ºi tunul
Aasen.
10. IX. Recunoaºterea sectorului Cava-
leriei (Condrea ºi Salcia). Bombardament
de artilerie la postul de comandã al Brig.
de Cavalerie. Un rãnit (o ordonanþã).
Vizitarea tranºeelor ocupate de Cavalerie.
11.IX. Instruirea specialiºtilor compa-
niei: puºti-mitraliere, grenadieri, semnali-
zatori, tun Aasen, cercetaºi, patrule, etc.
12.IX. Idem. 13, 14, 15, 16.IX. Idem.
93
 17.IX. Amenajarea unor bordeie lângã
Barcea Nouã ºi Dorãºti, unde se va muta
Regimentul. Serviciu religios.
18.IX. Lucru la bordeie.
19.IX. Instrucþie cu specialitãþile.
20.IX. Recunoaºtere la Condrea a
reduitului.
21.IX. Instrucþie cu specialiºtii.
22.IX. Idem.
23.IX. Idem. Seara, plecarea a 111 oa-
meni din companie la tranºee p. amenajare.
24.IX. Serviciu religios.
25.IX. Instrucþie cu puºti-mitraliere ºi
grenade.
26.IX. Idem.
27.IX. Idem. Experienþe de tragere de
baraj cu mitralierele.
28.IX. Exerciþii de tir de baraj ºi indirect
cu mitralierele.
29.IX.Instrucþie.
30.IX. Repararea bordeielor. Directive
Gl. Vasilescu Paraschiv com. Corp III: „Sã
se acopere cu orice preþ Moldova. În cazul
ofensivei duºmane, o izbiturã teribilã sã se
dea. a) Reorg. ºi complect. unitãþilor; b) re-
împrosp. instrucþiei; sãnãtatea, echipam. ºi
hrana oamenilor. Culcuºul. Disciplina.
Ofensiva – gândul tuturor. Pilda de abne-
gaþie ºi sacrificiu a ºefilor. Interesul de hra-
na, sãnãtatea, starea sufleteascã a oame-
nilor. Însemnãtatea rãzboiului. Linia rarã
de trãgãtori. Însemnãtatea grenadei. For-
tificaþia de poziþie. Organizarea poziþiilor.”
1.X. Serviciu religios.
2.X. Instrucþie pentru perfecþionarea tu-
turor oamenilor. Vine vestea morþii Cãp.
Nae Popovici, cel mai bun prieten al meu
din timpul campaniei. Cel mai ales suflet
de ofiþer din câþi am cunoscut. Fusese rãnit
grav la picior, în spre Valea ªuºiþei.
3.X. Instrucþie. Visul cu Nae Popovici.
4.X. Instrucþie.
94
5.X. Vizita generalului Grigorescu Iere-
mia. Defilarea trupelor din Brigadã.
6.X. Amenajarea bordeielor.
7.X. Gardã în cantonament. Spãlat.
Baie. 8.X. Serviciu religios.
9.X. Exerciþii cu specialiºtii. 10, 11, 12,
13.X. Lucrãri pentru amenajarea locu-
inþelor.
14.X. Compania pleacã din Dorãºti la
Conacul Cioara, 5 km N.E. de Iveºti.
15.X. Serviciu religios la Dorãºti cu res-
tul oamenilor rãmaºi.
16-21.X. Lucrãri de sapã (fortificaþie
complectã cu 4 linii, la Est de Iveºti).
22.X. Serviciu religios cu cor de soldaþi
la Conacul Cioara.
23.X. Lucrãri la tranºee.
24.X. Idem.
25.X. Idem. Pregãtiri pentru plecarea
de la Conacul Cioara.
26.X. Sf. Dumitru – Mã poartã gândul la
ziua de acum un an, la Giurgiu.
27.X. Lucru la tranºee.
28.X. Idem.
29.X. Serviciu religios. Odihnã.
30.X. Lucru în alt sector (lângã Iveºti).
31.X. Idem (reþele de sârmã).
1.XI. Trasare de ºanþuri de comunic.
2.XI. Pregãtiri de plecare.
3.XI. Repaos la Conacul Cioara. Pre-
gãtiri.
4.XI. Repaos.
5.XI. Plecarea la Blãjerii de Sus (Iveºti),
unde stãm o zi.
6.XI. Plecarea la ªerbãneºti (Tecuci).
7.XI. Pregãtirea cantonamentului.
Greutãþi din pricina Ruºilor, care nu pãrã-
sesc casele.
8.XI. Sf. Arhangheli. Amenajarea can-
tonamentului. Facerea sobelor. Recu-
noaºtere la Nãmoloasa a sectorului ce va
ocupa rezerva 0. Dezordinea armatei ruse,
destrãbãlarea de acolo îmi impune între-
barea: Cum a fost posibil sã þinã ei frontul
cu Siretul în spate?
9.XI. Exerciþii în curtea cantonamen-
telor. Trag tunurile în satele din spre N.
10.XI. Instrucþie pe lângã cantonament.
Viaþa în mijlocul Ruºilor, care ocupã satele.
Prostia omeneascã e încã în floare.
11.XI. Repaos în cantonament.
12.XI. Facerea grajdurilor p. cai. Cãrat
lemne. Curãþenie, baie, etc. La Bisericã în
ªerbãneºti cu ruºii – Soldaþii lor cântã.
13.XI. Pregãtirea plecãrii. Seara în
drum prin g. Hanu Conachi, peste Siret la
Blehani (com. Nãmoloasa).
14.XI. Într-un sat ruinat de Ruºi, care
ºi-au fãcut bordeie ºi foc în sobe cu lem-
nele caselor. Nu mai gãseºti nimic în case,
nimic din gospodãria veche a bieþilor
oameni. Într-un cui a mai rãmas o suveicã
stingherã, ca un simbol în mijlocul ruinelor
înfiorãtoare. Va rãmâne de pominã dis-
trugerea satelor noastre ºi murdãria cu
care Ruºii au pângãrit bietele noastre sate.
Avem 2 zile comandant pe maiorul Giuacu
de frumoasã aducere aminte. Începem
repararea drumurilor ºi a caselor în care
ne adãpostim. Pe unde trecem, construim
ºi reparãm totul, fãrã a avea norocul sã
gãsim ºi noi undeva locuinþe amenajate.
Bordeie ruseºti murdare, fãrã ordine alcã-
tuite, efecte zvârlite, grenade, lopeþi,
aruncãtoare de rachete. ªi-or fi lãsat oare
aci ºi pãcatele lor? Greutãþile cu care tre-
buie sã lupte soldatul nostru îmi îndreaptã
gândul spre armatele strãine, ce sunt în
luptã.
15.XI. Lucrul la ºosea ºi începerea con-
strucþiei de noi bordeie. Pedepsirea unui
soldat cu lovituri p. pãrãsirea postului. O
lipsã a bunei educaþii militare, lipsã de con-
ºtiinciozitate. Mã tem sã nu aibã influenþã
nefastã asupra sold. nostru apropierea de
Ruºi. Incidente neplãcute, vorbe zvârlite
fãrã socotealã din partea unui mare X.
16.XI. Plec în recunoaºterea sectorului
Reg. 51 rus. La Div. 13-a Rusã (Vameºul).
O masã mare cu mulþi ofiþeri ºi un distins
general, care vorbeºte cu cãldurã de sol-
datul român ºi cu duioºie de nenorocirile
României ºi ale Rusiei. Ofiþerii ruºi dezo-
laþi, fiindcã soldaþii n-au voit sã intre la
tranºee. Un basarabean îmi spune cã ar
dezerta mai bine la noi ºi s-ar înrola ca sol-
dat. Merg în sector, care începe la satul
Crângeni, având la dreapta Reg. 5 Vl (un
colonel gentil). Adãposturi subterane.
Tranºee murdare, nepãzite. Abia mã înþe-
leg în 3 limbi cu un ºtab cãpitan rus.
Iluminatul cu rachete la Fundeni p. pace.
17.XI. Iarãºi în sectorul rus. S-au primit
ordine de armistiþiu: sã nu se mai tragã în
Germani. În gazetele ruseºti, se vorbeºte
cã România e trãdãtoare. În liniile înain-
tate, Nemþii au adus tutun ºi gazete. Colo-
nelul îmi dã G. Bucureºtilor. Artileria rusã
trage fãrã cruþare, încep ºi Nemþii. Aproa-
pe sã ne ajungã: suntem la 100 m. de ei.
18.XI. La Blehani – bordeie. Zgomot,
lucru ºi noaptea. Anarhist revoluþionar.
Ofiþeri care trebuiesc daþi în judecatã; nu
meritã sã poarte haina militarã. Injurii
grave. Lucruri care nu se vor uita nicio-
datã. Pãstreazã nenorocitul în suflet ºi
rabdã ºi mai mult.
19.XI. Duminicã. Lucrãm bordeie, fãrã
a avea parte sã locuim în ele, fiindcã la
20.XI. intrãm în tranºee. Auzim cã Ruºii au
silit pe generalul din 40 sã meargã în tranº.
germane, unde a fost bine primit ºi întrebat
de ce nu vine cu com. armatei ºi cu Col. P.
Miticã ºi iubitul Cãpitan Charles du Breil
mã felicitã p. înaintarea la gr. de Cãpitan
pe 1 sept. 1917.
95
 20.XI. Plecãm dim. în recunoaºtere a
tranºeelor Reg. 5 Vlaºca, pe care le
ocupãm. Seara, compania schimbã comp.
10 din Reg. Vlaºca, ocupând linia I ºi II, în
sectorul cuprins între Siret-Gura Râmni-
cului, 750 m. spre Vest. Pentru întâia oarã,
compania intrã în tranºee, în faþa inamicu-
lui, tranºee bine organizate de Reg.
Vlaºca. Avem pe Nemþi (Prusaci cãlãreþi)
foarte aproape: 25 m. la posturile de
ascultare. Dimineaþa salutã: „Bunã dim.
Romanski”. Focuri rare, noaptea tragem
asupra Nemþilor care lucreazã la reþele de
sârmã. Nimeni nu doarme.
21.XI.1917. Cer Nemþii gazete ger-
mane de la Iaºi. Aruncã 2 pachete cu
„Lumina” ºi „Gazeta Bucureºtilor”. Ies dea-
supra tranºeelor, ridicã capetele ºi cer sã
nu mai tragem, cã e pace. Gloanþele noas-
tre îi silesc sã ne arate numai faþa prin
crenele. Ruºii din dreapta noastrã, de la
Fundeni, trec cu barca ºi fac vizite Nem-
þilor. Tragem în grãmadã pe malul drept.
Fug mâncând pãmântul. Ruºii fraternizea-
zã. Se aude cã au silit pe Generalul Cer-
baceff sã se ducã în tranºeele germane,
unde a fost bine primit. „De ce n-a venit ºi
Col. Panaitescu? au zis ei. E doar pace
între noi”.
22.XI.1917. Ordin sã nu mai tragem
asupra inamicului. La orele 10.30, Col.
Panaitescu, Lt. Colonel Budeanu, Maior
Sãvescu ºi Bãrbulescu, Cãpitan Aurel
Magheru (Vlaºca) vin însoþiþi de un cornist
cu un steag alb. La postul de ascult. No. 4,
cel mai apropiat de inamic, se ridicã stea-
gul alb. Se cere sã vinã ofiþerul german
comandant. Lt. Col. Budeanu, ca delegat
al Diviziei, însoþit de Cãp. Magheru (inter-
pret) ºi cornistul cu steag alb, trec reþelele
noastre de sârmã ºi se întâlnesc cu 2
ofiþeri germani lângã apa râului Râmnic.
96
Se hotãrãºte ora 16 spre a veni delegatul
armatei germane. La ora 16, când încep sã
cadã fulgi de zãpadã, delegatul român
predã celui german condiþiunile armistiþiu-
lui. Seara primim ordinul cã guvernul
român a hotãrât încheierea armistiþiului ºi
deci ostilitãþile înceteazã. Doamne, ce ne-
aduce Rusia! Câþi nu se bucurã astãzi de
preludiile pãcii, oricum ar fi încheiatã! Ne
lipsesc suflete. ªi mâine e un an de la cãde-
rea Capitalei. Seara împing reþele de sârmã
înaintea unui post de ascultare. Nemþii aud:
Ce faci Romanski? Se cere armistiþiu de
cãtre guvern în urma cond.: Sã nu se mai
tragã foc de armã. Artileria nu trage. Avioa-
nele nu zboarã. Se va trage numai asupra
avioanelor duºmane ce vin deasupra
noastrã. Lucrãrile defensive continuã.
23.XI.1917. Zi liniºtitã în sector. Niciun
foc nu se trage. Nemþii stau liniºtiþi în adã-
posturi. Nicio miºcare. Ici-colo, mai ridicã
capul câte unul, spre a da bunãdimineaþa.
Seara lucrãm la mutarea unor cai de frizã.
Se face zgomot. Nemþii trag un foc de
armã. Îmi refac locuinþa, cãptuºind-o cu
scânduri. Acum e plãcut sã stai în bor-
deiaºul meu, curat ºi mai bine luminat. Un
an de la moartea iubitului meu camarad ºi
bun prieten, Nicu Bacicu. Sãrmana lui
mamã, cât îl iubea. Aniversarea tristã a
ocupãrii oraºului meu scump. Îmi trec pe
dinainte zilele mohorâte cu priveliºti
dureroase, când treceam în trist convoi pe
lângã drumurile copilãriei mele, spre a
pribegi un an ºi mai bine.
24.XI.1917. Scriu iubitului prieten,
Cãpitanul francez Charles du Breil,
rãspunzându-i la felicitãri pentru înaintare.
Îi arãt cum s-a nimerit sã fiu în acest
nenorocit loc, unde parlamentarii noºtri au
fost siliþi sã cearã armistiþiu Nemþilor mizer-
abili. Zi liniºtitã. Ruºii trec în bãrci Siretul.
Noi ne facem adãposturi de iarnã. Zvonuri
de schimbarea guvernului Brãtianu. Ce
tristã soartã avu ºi nefericitul nostru Rege,
atât de bun ºi atât de apropiat inimilor
noastre, în nenorocire.
25.XI. America declarã rãzboi Austro-
Ungariei. Germanii din ºanþurile vecine
ademenesc pe soldaþii noºtri cu vin, þigãri,
jurnale. „Merge la mama, Romanski. Nu e
bun frig, Romanski!” Pãrãsesc ºobolanii
adãposturile ºi ies la ivealã, fãrã teama
gloanþelor noastre, de care au pierit atâþia.
Un avion inamic viziteazã linia inamicã.
Înapoi fac exerc. cu grenade, iar Ruºii le
aruncã în Siret, sã prindã peºte. Împart
cizme ºi flanele la oamenii mei.
26.XI. Duminicã. Vine dimineaþa preo-
tul ºi face slujbã bisericeascã în linia I. Se
înalþã inimile noastre spre Dumnezeu, cu
ruga îndurãrii Lui pentru mântuirea neamu-
lui ºi împlinirea dorurilor lui. Tot felul de ºtiri
ajung la noi. Nu ºtiu ce sã mai cred. Cât
sunt de aproape de ai mei ºi parcã e,
totuºi, o veºnicie ce mã desparte de dânºii.
Înfrumuseþez tranºeele, dregând pe ici-
colo ce au stricat tunurile. Etichete albe,
scrise colorat, împodobesc drumurile
noastre aici. Liniºte desãvârºitã. Ies Nemþii
deasupra ºanþurilor. Azi sunt mai mulþi ca
întotdeauna. Siretul a îngheþat.
27.XI.1917. Luni. Îmi fac de lucru prin
preajma tranºeelor. Zi caldã. Ai noºtri ºi ai
lor au ieºit la soare. Un ofiþer austriac în-
treabã dacã avem Italieni aici; spune cã e
italian. Primesc vizite dese în sector. Vine
lumea ca la bâlci, sã vadã pe Nemþi, la 20
de paºi. Câtã desnãdejde avem cã nu le
putem trimite gloanþe în loc de priviri curi-
oase. Singurul om mare al þãrii, scrie în li-
niºte, cu toatã sinceritatea, dar ºi cu multã
durere, despre evenimentele de azi: „ªi pe
deasupra tuturora, se întinde o fatalitate
mai puternicã decât toate voinþele laolaltã”.
Mi-e gândul la zilele bune, la zilele de mun-
cã pentru cei mici ºi chinuiþi; mã poartã
dorurile toate spre cei iubiþi de dincolo de
zidul acestor nemernici cari-mi stau în cale,
la câþiva paºi. Azi îmi scrie iubitul Alecu Chi-
rilã (Bârlad). Tudorache I. e sãnãtos ºi el.
28.XI.1917. Zi liniºtitã. Soldaþii sunt
ocupaþi cu îmbunãtãþirea adãposturilor.
Seara, în timpul inspectãrii posturilor, e in-
teresant drumul prin întuneric, în mijlocul
nenumãratelor cotituri. Dacã nu ºtii bine
toate colþurile, uºor nemereºti înspre re-
zerve. Câte un ºobolan îþi taie calea. ªori-
ceii mãrunþi aleargã pe deasupra ºan-
þurilor. 3 luni de la moartea iubitului Nae
Popovici. ªi vor mai trece altele, fãrã
speranþa de a-l mai revedea printre noi.
29.XI. Cu 3 lumânãri, date de Regi-
ment, mai întreþin lumina în bordeiaºul
meu, care mi se pare cochet acum. Ne vin
ºi câþiva pezmeþi. Nemþii lucreazã la adã-
posturi, ca ºi noi. Tot vorbesc mereu de
pace, ca ºi când s-ar teme cã nu se poate
97
 ajunge la înþelegere deplinã cu Ruºii. Apar
ºi ofiþerii austrieci, îngâmfaþi, cu capete
înalte ºi urâte.
30.XI. Se începe a se mãri raþia de
hranã a oamenilor, dându-le ºi mãlaiu. Azi
sacrific o gãinã pentru sãraca mea masã.
De la Iaºi primesc nenorocita ºtire despre
O... Încã o verigã la lanþul durerilor vieþii
mele. Nu mi-a fost datã vieaþa, decât pentru
a suferi într-însa. Nu pot precumpãni bucuri-
ile ºi fericirea zilelor mele, aceste lovituri
nenorocite ale Societãþii. ªi totul e urmarea
tristei stãri sociale a bietei þãriºoare, care a
pierit mulþãmitã unor conducãtori netrebnici.
1.XII.1917. Nemþii cântã prin satele din
apropiere, atunci când bieþii oameni, ai
noºtri, îi servesc la masã, ori plâng, sus-
pinând cã sunt aºa de aproape de noi ºi
totuºi atât de departe. Plânge ºi tremurã
bietul þãran român, pe care-l aud, aci la 50
de paºi, la Gura Râmnicului, strigând „hãis”
boilor, cu care carã pentru stãpânii lui de
azi. De altfel, pentru el, a fost aceeaºi vieaþã
truditã ºi sub „ceilalþi”, dar acum se adaogã
regretul dureros al zilelor când îºi vedea
feciorii sau fraþii întru necazuri în preajma
lui.
2.XII. Facem reþele de sârmã în
apropiere, la 25 metri de inamic. Aproape
de puþul, ce va rãmâne poate neuitat sol-
daþilor noºtri, vãd stârvul unui nenorocit
brancardier german. A venit, poate, sã-ºi
adune morþii, lângã sârmele noastre ºi l-au
ajuns gloanþele aci. Ai lui, nu l-au mai vãzut,
nici nu l-au cãutat ºi a rãmas hranã ciorilor.
Noi ne întãrim liniile ºi Germanii carã mate-
rial de aici în altã parte. Încep ei – duºmanii
din faþã – în serile reci ºi liniºtite, sã vor-
beascã de oraºele noastre scumpe ºi de
Bucureºti, oraºul care numai acum mi se
pare scump, numai fiindcã ºtiu cã acolo
sunt foarte mulþi din cei cari suferã cu ade-
98
vãrat robia duºmanã. Nu doresc Bucureºtii
pentru trãdãtorii cari îl locuiesc azi. Noaptea
la ora 24, Compania se schimbã cu C. 9-a.
3.XII.1917. Rãmân astãzi în sector spre
a da lãmuriri C. 9-a. Batalionul se adunã
spre a auzi suferinþele ce a îndurat capo-
ralul Neagu ªtefan din 67 Bacãu, fost pri-
zonier la nemþi ºi scãpat din tranºeele, la
care lucra, în Alsacia. La rezervã, compania
a sãpat azi 5 bordeie. Noaptea se lucreazã
spre a le acoperi, fiindcã mâine vine
Generalul div. El nu ºtie doar cã s-au ridicat
ca în basme aceste nenorocite cãsuþe, nu
pentru a fi locuite de cei care le fac, ci spre
satisfacþie ºi glorie deºartã. ªi câtã trudã,
câtã sudoare, câtã energie, se epuizeazã în
aceste zile, când suntem la rezervã.
Compania face reþele de sârmã. Noaptea
lucreazã 2 bordeie, spre a fi vãzute terminate.
4.XII. 2 ofiþeri germani vin în dreptul pos-
tului a ºi cer sã vorbeascã cu un ofiþer român,
în chestia armistiþiului, care s-a terminat azi la
orele 7. Fac pe-ai dracului Nemþii!…
Compania lucreazã la bordeie. Un soldat mi-
aduce fasolea datã azi, împuþitã din cauza
seului stricat. Ce pot sã fac în aceastã tristã
împrejurare. Murmure surde încep sã se
audã.
5.XII. Lucru la bordeie.
6.XII. Organizasem un parastas în amin-
tirea neuitatului Nae Popovici. Nu se poate
însã face, din pricina unui X care nu mai vine.
Pleacã preotul. La ora 14 compania e schim-
batã de C. 9 Reg. 5 Vlaºca. La ora 16 Comp.
ia în primire paza podurilor de peste Siret:
Blehani ºi Nãmoloasa.
7.XII. Joi. La pod stãm foarte bine, în bor-
deie frumos lucrate de ruºi (indescifrabil).
Trec mereu chesoane de artilerie rusã, fãrã a
se mai întoarce.
8.XII. Ne schimbã Comp. 1-a din
Regim. La noi se fac pregãtiri pentru
revista de Duminicã a Generalului Kur-
batoff, Com. div. 40 rusã, la care suntem
detaºaþi Brig. 7a.
9.XII. Sâmbãtã. Defilarea Companiei.
Oamenii fac baie. Cor cu ofiþeri.
10.XII. Duminicã. Pe vreme rece, cu
vânt ºi uºoarã fulguire de zãpadã, Gl. Rus
Kurbatoff trece în revistã regimentul. Bã-
trânul cu surâsul dureros pe buze trãdeazã
durerea ce-i plânge în suflet. Se descop-
erã ºi se închinã în faþa drapelului. Þinuta
mândrã ºi impunãtoare a batalioanelor ro-
mâne, îl face sã strige cu entuziasm: Bunã
ziua, copii! Trãiascã România! ªi Armata
Românã! S-o fi gândind sãrmanul general
– cãruia i s-a pus în vedere de Comitetul
Sold. sã-ºi lase epoleþii – la trecutul
armatelor ruseºti, când era ºi acolo disci-
plinã. Era, cred, disciplina care încãtu-
ºeazã puternic sufletele clocotinde ºi care
n-au aºteptat decât ruperea cãtuºelor, spre
a izbucni cu toatã ura ce adunase poporul
în contra conducãtorilor, ce ºi-au bãtut joc
de el. E o rãtãcire grozavã în inima poporu-
lui rus ºi din lipsa de îndrumãtori luminaþi ºi
conºtienþi, suferim ºi noi astãzi. Mã gânde-
sc la Dostoievsky, Andreiev ºi Tolstoi; la
blânda frumuseþã a nuvelelor ºi romanelor
lui Turghenieff. Mi se perindeazã scene
numeroase din vieaþa chinuitã a robilor ºi
din trista ºi amãrâta sãrãcie a revoluþiona-
rilor. A fost, în Rusia, o veºnicã revoluþie, o
luptã care nu s-a terminat ºi nu va înceta
cred niciodatã, fiind prea întinsã suferinþa
ºi prea mare numãrul celor cu suflete
întunecate de mizerie!! A petrecut astãzi –
sãrmanul general – o zi în mijlocul veseliei
noastre, dar eu am avut impresia cã asist
la pregãtirile unei ceremonii triste. În adân-
cul inimii lui, era cred o mare suferinþã, fãrã
a putea avea tãria de a o manifesta.
Strigând „Trãiascã România”, cu toatã sin-
ceritatea a arãtat o parte din simþãmintele
sale; atunci, el nu s-a mai gândit la Rusia
trecutã, nici la cea de azi, ci poate numai la
Rusia de mâine, pe care ar dori-o liniºtitã ºi
cu ordinea ce a vãzut cã existã în oºtirea
noastrã.
11.XII. Plecãm la bordeiele din rezerva
Reg. 5 Infant., unde schimb Comp. 6a. Aici
încep lucrul adãposturilor pentru oameni.
12.XII. Lucrul la bordeiele-adãposturi.
ªtiri neliniºtitoare despre Ruºi, care devas-
teazã satele ºi oraºele noastre. La Bo-
toºani au dat foc Liceului Laurian, cu mân-
dra lui bibliotecã.
13.XII. Versiuni circulã despre pacea
mult doritã de militarii noºtri. Oricari vor fi
condiþiunile ei, numai acasã sã mergem!
Aceasta e mentalitatea oºtenilor noºtri as-
tãzi. De altfel, nu e altã soluþie; dar atâta
manifestare zgomotoasã a bucuriei cã so-
seºte pacea nenorocitã, nu ar fi de dorit!
14.XII. Joi. (Indescifrabil).
15.XII. Stau la podul Blehani, unde mi-
am aranjat bine cãsuþa ºi... butoiaºul. Paza
se face cu multã ordine. Satul a rãmas
pustiu, de când a plecat Regimentul.
Totuºi, sãtenii nu mai au teama cã Ruºii îi
vor devasta. Primesc ordin sã plec la
Batalion. Aceasta e cea mai neplãcutã
veste, fiindcã iar trebuie sã-mi iau casa în
spinare. Mã mut la Casa Verona (Hanul
Conache), unde e ºi Div. 40 Rusã. Stau cu
ofiþerul basarabean, Petricã Luchianov, un
bãiat foarte bun.
16.XII. În noaptea trecutã, am vãzut pe
M. în vis, cu un vãl albastru, frumos, cum
era acum 4 ani la serbarea de la Paºti, în
Piscu. Plec în inspecþia posturilor de la
gãrile: T. Vladimirescu, Vameº ºi… Piscu.
Nu mai fusesem aici de 4 ani. ªi câte
amintiri a rãscolit în sufletul meu vederea
acestor locuri. Satul Piscu a fost cuibul,
99
 unde a început iubirea curatã... ºi atât de
crud sfãrâmatã. Merg la Dimitrie Popovici,
bunul învãþãtor, socrul lui Petruº Puchianu,
unde gãsesc ºi pe soþia lui. De 2 zile a fost
ºi el acasã. Îmi pare rãu cã nu l-am vãzut.
Dejunez împreunã cu iubiþii mei prieteni,
cari nu se aºteptau la vizita mea. Satul plin
de Ruºi, cari se uitã cu bãnuialã la gãrzile
aºezate de armata românã prin gãri ºi
sate. La reîntoarcerea în g. Piscu, gãsesc
pe Lt. Dobre în mijlocul prietenilor ceferiºti,
cu vin ºi alte bunãtãþi, luate de la Depozitul
Rus din garã.
17.XII. Duminicã. Mã odihnesc acasã,
dupã plimbarea obositoare de ieri.
18.XII. Luni. Mã plimb pe la posturile
Siretului ºi în satul Blehani.
19.XII. Marþi. La odihnã.
20.XII. Idem.
21.XII. Joi. Merg din nou la Piscu, Va-
meºu, etc. Se face la g. Hanul Conache un
parastas pentru regretatul Nae Popovici.
22.XII. Vizita medicalã a oamenilor.
Alaltãieri am trimis o scrisoare lungã Mã-
rioarei, printr-un om credincios. Îmi pare
rãu acum de ce am scris.
23.XII. Mã plimb pe la staþiile unde
avem posturile. Revãd iarãºi Piscu.
24.XII. Au venit asearã soldaþii cu colin-
dul ºi bunãdimineaþa. Ce era altãdatã ºi ce
astãzi! Câtã jale picurã din cântecele lor!
Sunt cu gândul acasã sãrmanii cântãreþi.
Seara suntem invitaþi la vecernia fãcutã la
Div. 40 Rusã. Admir religiozitatea gene-
ralilor ºi þinuta demnã a preotului rus. La
masa bogatã (cam rar aºa ceva astãzi la
ofiþerii ruºi) petrecem plãcut clipele liniºtite
ca vremea de acum. Un general ne foto-
grafiazã cu un aparat luat de la un ofiþer
prusian în Galiþia.
25.XII. Merg la slujba bisericeascã a
Ruºilor. Soldaþii sunt mai veseli azi.
100
Mãnâncã mai bine. Le soseºte ºi mult
doritul tutun. Mã poartã mereu gândul la
cei de dincolo ºi la sãrmanul meu frate,
care suferã între strãini, în robie. Cum sun-
tem azi departe, rãtãcind unul de altul ºi
cum ne strângeam altãdatã la cãminul nos-
tru scump. E al doilea Crãciun al pribegiei
ºi suferinþei noastre. Jertfa nu va fi nicio-
datã prea mare dacã scumpa noastrã
Patrie va izbuti sã se ridice triumfãtoare la
locul de cinste al neamurilor. Situaþia din
Rusia ºi din armata de la noi e încã ne-
clarã. Formarea unei armate ucrainiene ºi
basarabene mi se pare o himerã.
26.XII. Petrec câteva clipe vesele la T.
Vladimirescu, împreunã cu câþiva ofiþeri
(cei mai mulþi doctori) ruºi, bãieþi foarte de
treabã ºi cu mai multe „sistriþe”. Nina Wladi-
mirovna Coºoleva, Moscova. Div. 13 Rusã.
27.XII. Merg la Vameºul, invitat de
fetele ruse, unde sunt iarãºi departe de
lumea rãzboiului. Sunt clipele acestea
necesare zbuciumatelor suflete. Parcã nu
mai vãzusem „lumea” de multã vreme.
Trãim ºi zile bune, fericite, o fericire trecã-
toare, dar binefãcãtoare singurãtãþii ºi
suferinþelor noastre. Însemn în ziua aceas-
ta ziua lui Fãnicã, fratele meu scump, a
cãruia bucurie nu ne e cunoscutã azi, ca în
zilele anilor trecuþi. Ce vei fi fãcând tu,
fratele meu drag, în robia strãinului, care
ne urãºte de moarte, fiindcã nu cedãm.
Svonuri diferite ne ajung: la 1.I.1918, noi
vom reîncepe ostilitãþile ºi vom rezista
pânã când vom termina muniþiuni ºi provizii
ºi apoi... la Prut. Alta: Krilenco, marele (sic)
generalisim al armatelor ruse ar fi dat ordin
ca ºi Ruºii sã reînceapã rãzboiul la 1.I.
În fine: la Stockholm se va muta confe-
rinþa pãcii, a pãcii generale, ale cãrei trata-
tive vor începe curând.
 Îmi scrie Oicã de la Iaºi, cã a putut da
2 scrisori unor lucrãtori cari au plecat la
Bucureºti. Sunt fericit cã scumpii mei de
acolo ºi mai ales draga mea mamã va afla
cã suntem sãnãtoºi. Doamne, ajutã-ne!
Bunii mei camarazi ºi cei mai de aproa-
pe pieteni: Fãnicã Oprescu ºi George Chi-
riac, nu mã uitã. Îmi scriu rânduri frumoase
ºi-mi trimit bunãtãþi, ca în zilele bune. Cât
sunt ei de drãguþi cu mine! ªi cât de re-
cunoscãtor le voiu fi pentru aceastã atenþi-
une delicatã. Îmi scrie Mãrioara Lupu, dar
nu aºa cum aºteptam. La Piatra N. voiu
putea-o vedea? Nu mai cred posibilã o
întâlnire cu dânsa; ºi cât mi-este de dragã!
Vãd pe Bogdan-Duicã printre ostatecii
din Bulgaria, liberaþi de curând.
În „Neamul Românesc” scrie Iorga
despre victoria francezã în Italia, un suc-
ces care pe noi Românii „ne bucurã, dar ne
doare”. Noi, cari n-am fost ajutaþi niciodatã
la timp ºi niciodatã cu prisosinþã, suntem
presaþi acum sã ne jertfim. Un sacrificiu
inutil, ne mai având nicio bazã sigurã.
28.XII. Joi, Compania mea face exer-
ciþii de tragere. Trimit din nou un om la
Oicã cu bunãtãþi.
29.XII. Mici plimbãri în sectorul cel mai
plãcut ce am avut vreodatã.
30.XII. 1917 e în agonie. Ruºii se
frãmântã mereu. Vor sã plece cu tot dina-
dinsul din România, unde – spun ei – nu
mai au de ce sta. Rãzboiul s-a terminat
pentru dânºii ºi pacea e gata! Rãmân în
locul Maiorului Sãvescu la Batalion. Am
foarte mult de lucru. Stau la telefon încon-
tinuu, spre a primi ºi trimite diferitele ºtiri
din sector, despre plecarea Ruºilor.
31.XII. Duminicã. Ultima zi din 1917.
Anul nefast – pentru România – s-a înche-
iat, fãrã a se termina cu el ºi rãzboiul. Pa-
cea e departe de noi. Cu Rusia cred cã e
aproape gata. Ei nu vor mai fi în stare sã
lupte. Ne gândim de cu ziuã sã petrecem ºi
noi... Revelionul! Ce era altãdatã! Îmi vin în
minte, din nesfârºita depãrtare, amintirile
trecuþilor ani, când petreceam aceastã fru-
moasã noapte acasã, la Bucureºti sau cu
iubitul ºi regretatul Cãpitan Stroe ºi cu cei
iubiþi ai lui. Ne soseºte însã ordin sã fim
gata de plecare la… Odaia Gerului. Ce
nume sugestiv! În noaptea Anului Nou, pe
frigul cumplit, sã pleci în necunoscut. Ordin
sã plec cu Batalionul la Odaia Gerului ºi de
acolo la Conacul Giuvara. În noaptea
aceasta, o clipã n-am închis ochii. Plecãm
la ora 5 spre Odaia Gerului, unde sunt 2
case ºi de acolo la Conacul Giuvara, care
are câteva locuinþe nelocuibile.
De Anul Nou, 1918, suntem pe drumuri
depãrtate...
Ne viziteazã, azi, 1 Ianuarie 1918,
Generalul Ghinescu, Comand. Div. 4 ºi
ureazã soldaþilor mulþi ani. La ora 14,
plecãm înapoi prin Odaia Gerului la Hanu
Conache, la vechiul post, de unde expe-
diem Batalionul I cu Cãp. Georgescu
Gavril, la ªerbãneºti. Seara merg la T.
Vladimirescu, sã vãd un doctor rus.
2 Ianuarie 1918. Marþi. Vãd la Vameº
prietenele rusoaice ºi pe Nina cu veºnicul
surâs, cu ºiretenia în ochi, cu lacrimi gata
sã aparã. Va rãmâne în ciudatul meu
suflet, alãturi de atâtea figuri interesante, ºi
surâsul drãgãlaº al surioarei Nina…
3.I. Plecãm dimineaþa la orele 5 spre
Odaia Gerului, la punctul Movila Chitului,
unde întâmpinãm o coloanã rusã, ce vrea
sã plece în Rusia. Sunt trimis cu compania
întru întâmpinare. Vin delegaþi ai ruºilor.
Soseºte ºi Dl. General Ghinescu, care le
spune cã nu vrea sã stea de vorbã cu
101
 comitetele. Dacã nu se înapoiazã imediat,
trage cu tunurile în ei. Coloana se îna-
poiazã. La ora 12.30 plecãm la Odaia Ge-
rului, iar la 2 spre Hanu Conache. Regi-
mentele din Div. 40 Rusã, care plecaserã,
se înapoiazã amãrâte.
4.I. Stãm la pândã cu arma în mânã,
apãrând mai mult pe bieþii ofiþeri, de furia
soldaþilor lor. Nenorocitele comitete au
adus aceastã stare mizerabilã.
5.I. Zi caldã, parc-ar fi începutul
primãverii. Ruºii tot pleacã ºi se înapoiazã.
E ajunul Bobotezii.
6.I. Sâmbãtã. Boboteaza! Zi cu cãldurã
ºi soare, ca niciodatã. Parcã n-are farmecul
de altãdatã. Petrecem liniºtiþi în cãsuþele
noastre. La Vameºul, biata Nina plânge...
7.I. Merg la Blãjerii de Sus, la Regi-
ment, ºi fac cor cu ofiþerii la serbarea datã
p. copiii orfani. Seara petrecem cu Costel
Dimitriu ºi Oprescu la Ilie Bery, în Dorãºti.
8.I. Luni mã reîntorc la Casa Verona.
9.I. Merg la T. Vladimirescu, spre a
observa înarmãrile Regimentelor ruseºti.
Sunt înconjurat de soldaþii ruºi ºi silit sã
merg la Comitetele lor, unde mã þin arestat
5 ore. În fine, comitetele Reg. se întrunesc
ºi hotãrãsc liberarea, fiindcã de la Batalion
li s-a spus: „Dacã nu sunt lãsat liber, nu
mai rãmâne nimeni în T. Vladimirescu”.
Scap de huliganii, cari cereau sã mã
împuºte.
10.I. Miercuri. Generalul rus Kurbatoff,
Com. Div. 40 ºi comitetul Diviziei vin ºi cer
scuze pentru ofensa ce mi s-a adus.
Regretã fapta ticãloasã a derbedeilor.
11.I. Joi. Auzim cã astã searã Colonelul
Panaitescu dã în primire Brigada 7
Generalului Aristid Lecca. Îmi pare rãu de
aceastã schimbare. Era omul în care noi
aveam toatã nãdejdea; era sufletul cinstit
ºi bun, ale cãruia calitãþi nu se gãsesc ade-
102
sea. Dea Domnul sã avem parte de
comandant înþelept, ca ºi dânsul.
12.I. Vineri. Nina vine sã mã vadã. ªi
plânge. Nu vrea sã stea, fiindcã nu m-am dus
s-o vãd... Ce suflet gingaº are fata aceasta!
Seara merg la Vameº cu Chiriac George,
care cumpãrã un cal frumos, de la Generalul
Gernieff, de la Div. 13 Rusã, cu 2100 lei. Nina
e frumoasã. Noaptea vine la noi, la Casa
Verona. O noapte pierdutã frumos.
13.I.1918. Sâmbãtã. Îmi pare rãu cã ne
schimbãm de aici. Mergem azi la Iveºti.
Plec cu compania la Blãjenii de Sus, unde
se instaleazã.
14.I.1918. Las pe Lt. Constantinãscu P.
comandant al companiei. La ora 11 vine
cãpit. rus Kustowsky de la Div. 40, cu care
plec seara la Iaºi.
15.I. Gãsesc pe Oicã logodit. Casa e ca
dupã mare petrecere.
16.I. La maiorul Patriciu. Puica lo-
goditã. Col. Budeanu mã anunþã cã pleacã
de la Regim.
17.I. Întâlnesc pe Dna G. (indescifra-
bil), o foarte bunã prietenã.
18, 19, 20, 21.I. Zile vesele, petrecute
cu ai mei: Vasile, rãmas la Iaºi din cauza
evenimentelor, dupã rãtãcire prin Rusia ºi
Japonia, Jean, Pascal ºi alþi bãieþi buni.
Diferite zvonuri de schimbare a guvernului
cu gen. Averescu ºi încheierea pãcii cu
Germanii. Trupele noastre curãþã Basa-
rabia de bolºevici.
22.I. Plec la Regiment, la Hanul
Conache, unde mi s-a înapoiat compania,
împreunã cu Vasile.
23.I. Primesc telegramã de plecare la
Iaºi. În urma intervenþiei Ministr. de Culte,
Marele C. G. mã demobilizeazã spre a fi
trimis în Basarabia. Soseºte ºi Miticã de la
(indescifrabil), cu 8 cai. Ce pãcat cã nu pot
sã-i þin! Mã pregãtesc de plecare la Iaºi.
Îmi iau rãmas bun de la camarazi, în ochii
cãrora vãd sincera pãrere de rãu, de la
ofiþerii ruºi ºi de la soldaþii mei iubiþi. În
ochii lor vãd lacrãmi adunate, gata sã
izbucneascã, alþii nu se pot stãpâni. Mã
simt înduioºat. Cu unii din aceºti bravi sol-
daþi, am început rãzboiul ºi am trecut prin
toatã amãrãciunea lui. Nu mã pot despãrþi
de ei fãrã sã plâng. Cine ºtie, dacã vor
avea parte de oameni buni, care sã-i
iubeascã, sã-i încãlzeascã cu sfaturi bune
când sunt necãjiþi, sã-i mângâie în zile de
suferinþã. La g. Hanu Conache mã despart
de iubitul nenea Vasile Dimitriu ºi Sebescu.
Seara la Chiriac ºi Oprescu. Plec la Iaºi,
unde fratele meu mã primeºte cu bucurie,
dar ºi cu mirare: de o zi doar ne despãr-
þisem. La Minister, Dl. Duca ne explicã
motivele chemãrii: Misionari trimiºi de
patria mumã sã câºtige sufletul românilor
din Basarabia; sã lumineze drumul spre
înfrãþirea cât mai repede a acestei provincii
uitate de guvernele noastre trecute. Ne
facem haine civile. Ne aprovizionãm în
zilele cât mai stãm în Iaºi.
24.I. Basarabia se declarã independen-
tã. Rupe legãturile cu Rusia.
27.I. Guvernul Brãtianu demisioneazã.
Generalul Averescu ia conducerea ºi for-
meazã un guvern de tranziþie (indescifrabil).
29.I. Ministrul de Culte Matei Canta-
cuzino ne vorbeºte despre misiunea noas-
trã în Basarabia.
1.II. Plecarea la Chiºinãu. În oraºul pe
care nu credeam sã-l vãd aºa curând,
întâlnim pe iubiþii noºtri prieteni: Tofan, Dr.
Mateiu, Munteanu-Râmnic, Haneº, cari
lucreazã de aproape un an în Basarabia p.
rãspândirea luminii ºi culturii româneºti.
2.II. Facem cunoºtinþã cu Þanþu, învã-
þãtor ºi deputat câºtigat cauzei noastre na-
þionale. G. Mare, alt învãþãtor de inimã.
3.II. La soc. „Fãclia”, înfiinþatã de inte-
lectuali români de pretutindeni, vedem
adunaþi tineri ºi bãtrâni entuziaºti, însu-
fleþiþi de dorinþa unirii cât mai rãpede cu
România.
4.II. Plec cu iubitul Sârbescu, de acum
tovarãºul meu de drum, de bucurii ºi
necazuri, la Cãpriana, satul unde ne
aºezãm locuinþa. Prin drumuri rele ºi
pãduri nesfârºite, rãtãcind, aflãm satul ºi
mânãstirea frumoasã de la Cãpriana, unde
nu suntem primiþi. Stareþul rus ne spune cã
nu e loc, deºi vãd prea multe încãperi în
jurul bisericii bogate. Gãsim o locuinþã
(departe de a fi comodã) la Neculai
Ciobotarul. Începem vieaþa pe cuptor, înve-
liþi cu þoale a cãrora curãþenie e problema-
ticã. O ducem greu ºi cu de-ale gurii.
5.II. Vizitãm pe preotul Andrei Gavrilã,
un biet bãtrân bolnav, în ochii cãruia
cetesc puþinã bãnuialã. Stãpânirea rusã a
pecetluit simþirea româneascã. Nu se poa-
te opri preotul de a vorbi ruseºte cu fata lui,
studentã la Odessa, care aproape ºi-a
pierdut limba. Vedem ºi ºcoala de la mânã-
stire, unde sunt vreo 60 copii orfani. Aici
profeseazã o înv. moldoveancã, d-ra Gro-
su, sorã cu Arhimandritul Gurie, un bun ro-
mân de la Chiºinãu. La mânãstire întâlnim
ºi doi tineri bucovineni, Pavel Scolobin ºi
Ilie Muº, cari dau ajutor învãþãtoarei în
ºcoalã. Sunt liceeni, cari au rãtãcit mult
prin România. Cel dintâi a fost înv. la
Dãrãºti Ilfov.
7.II. Vin la noi moldoveni din sat, curioºi
sã afle de unde suntem ºi ce gânduri
avem. Cautã sã afle rostul venirii noastre
aici ºi tot vorbind cu dânºii, li se schimbã
gândurile ºi se înfrãþesc cu noi.
Oamenii aceºtia simpli, cu minþile
întunecate, au fost robiþi de stãpânirea
nenorocitã a Rusiei. Trebuesc rãspândiþi
103
 misionari în toate satele, sã le arate calea
adevãrului ºi a vieþii ce trebue sã-ºi
croiascã de acum, pe a lor socotealã.
Lipsa de pãmânt este ºi aici – ca ºi la
noi – adânc simþitã. Satul e înconjurat
numai de pãduri. Totuºi, oamenii au bune
cuprinsuri, case încãpãtoare, curþi mari,
livezi de pruni, vii.
Au fost exploataþi neomenos de statul
rus ºi de mânãstirea Cãpriana, cei doi
stãpâni ai lui de pânã azi.
Mânãstirea a fost ziditã de ªtefan cel
Mare ºi a ajuns sã fie stãpânitã de cãlugãri
bulgari!
Mânãstirea este ctitoria bisericii Zograf
de la Sf. Munte. Prin mijlocirea Bulgarilor,
s-a dat acest aºezãmânt în mâinile lor,
atunci când Ruºii le-au declarat rãzboiu, în
schimbul unei alte mânãstiri ruseºti din
Bulgaria. Venind armata românã, Bulgarii
au fugit. Stareþul rus exploateazã bogãþia
acestei mânãstiri.
Sunt cãlugãri ºi preoþi români (majori-
tatea), totuºi sunt stãpâniþi de nemernicii
strãini. Aceasta datoritã faptului, ce se
repetã de când e lumea, cã Românul e
blând, milos ºi prost din firea lui. E o ocarã
pentru neamul nostru, dar trebue sã o
primim aºa dupã cum ne e dãruitã de soar-
ta noastrã nenorocitã. Te minunezi de
starea aceasta curioasã…
Ceva mai mult: la mânãstire, sunt 60
copii orfani (50 români), cari urmeazã
ºcoala sub conducerea unei învãþ.
românce. 2 tineri liceeni din Bucovina îi
dau tot ajutorul, cãutând sã introducã
simþirea româneascã în ºcoalã. Totuºi, un
nemernic de renegat moldovean, un argat,
se opune învãþãrii limbii româneºti ºi e
tolerat de stareþul rus, dar ºi de nemernicii
noºtri de Moldoveni. La mânãstire au
rãmas câþiva ofiþeri ruºi, din vremea când
104
erau pe aici armatele ruse. Ei procurau
lemne armatelor. Sunt bolºevici, dar tole-
raþi aici de ai noºtri; mai stau încã ºi cu 2
sistriþe în mânãstirea lui ªtefan cel Mare!
Nenorocita Basarabie!
8.II. Joi. Mergem – întâmplãtor – la o
nuntã româneascã. Suntem foarte bine
primiþi. Aceleaºi obiceiuri ca ºi la noi. Masa
bogatã; vinul curge din belºug. Însufleþire
româneascã printre meseni. Aici gãseºti
doar simþire curatã, neîntinatã de Ruºi ºi
de moldovenii maximaliºti.
9.II. Zi mohorâtã ºi tristã.
10.II. Stau ºi cetesc (pe cuptor).
11.II. La mânãstire slujba în ruseºte,
stau puþin ºi apoi vin la biserica satului,
unde preotul slujeºte româneºte, dar
rãspunsurile liturgice se dau în ruseºte.
Sunt rãu impresionat, vãzând pornirea
hrãpãreaþã a preotului ºi dascãlilor, cari cer
mereu ridicarea preþului serviciilor bise-
riceºti, fiindcã vieaþa s-a scumpit, deºi sunt
cei mai bogaþi oameni din sat.
12.II. Plec la Chiºinãu, unde sunt gãz-
duit la un bun român, Preotul Adam Po-
pescu, refugiat din România, la Mitropolie.
Îmi povesteºte din rãtãcirile clericilor
români de peste Prut.
14.II. La Iaºi stau 4 zile, adunând câte-
va cãrþi pentru Basarabia. Trãim acum cele
mai grele zile ale neamului nostru. Ger-
manii fac presiuni sã încheiem o pace
aproape umilitoare pentru noi, o pace care
ne aduce robia economicã ºi încãtuºarea
simþirii noastre naþionale. E teribilã situaþia
de azi. Alþii sunt pentru continuarea rãz-
boiului. Nemþii cer abdicarea Regelui.
20.II. Petrecem o searã liniºtitã la g.
Bucovãþ, unde gãsim o rusoaicã ospita-
lierã. Iau de aci pe „Abatele Constantin” (în
franþuzeºte).
21.II. Revenim la Cãpriana ºi reînce-
pem vieaþa, cu amãrãciunea în suflete ºi
cu neliniºtea evenimentelor, a cãrora
deslãnþuire nu o putem prevedea.
22.II Joi. Stãm de vorbã cu sãtenii, a
cãrora dorinþã e sã fie pace, liniºte ºi... pã-
mânt, oricare ar fi stãpânirea Basarabiei.
Suntem primiþi foarte bine. E un gospo-
dar bun, fãrã copii, cu inteligenþã ºi vioi-
ciune în ochi ºi miºcãri. Se bucurã mult de
vorbele noastre. Ne cere sfat în chestiuni
de pãmânt ºi stricãciunile ce i s-au fãcut de
sãtenii din Ciobanca, cu prilejul revoltelor.
23.II. În aºteptarea veºtilor bune de la
Iaºi, mã poartã gândul la cei de acasã, pe
care voiu avea poate norocul sã-i vãd
curând. Niciodatã nu a trecut atâta timp
fãrã sã-i vãd ºi-mi par cu atât mai dragi ºi
cu atât mai lungã vremea despãrþirii noas-
tre nenorocite.
24.II. Suntem în cãutarea unei case
mai bune. Mergem la o nuntã, unde vedem
aceleaºi obiceiuri ca ºi în România. Jocul
se mai deosebeºte puþin, fiind influenþat de
dansurile orãºeneºti ºi în micã parte de
cele ruseºti.
Stãm de sfat cu sãtenii, cari se plâng
mereu ºi pe bunã dreptate, de lipsa de
pãmânt.
25.II. La Bisericã sãtenii ascultã prima
predicã a lui Serbescu. Pãcat cã nu sunt
mai numeroºi.
26.II. Iatã-ne în fine la… Ivan Dimitrici,
noua gazdã. Ne simþim mai bine aici. Un
om cumsecade, vesel, în toatã clipa cu
voie bunã ºi un fel de boem, cu lipsa grijei
pentru ziua de mâine. Gãsim la dânsul
cãrþi multe (ruseºti), reviste ilustrate, cân-
tece multe... Ivan Dimitrici e monarhist.
Declarã hotãrât cã lui nu-i place „Sfatul
Þãrii”, ci stãpânirea rusã ori românã.
27.II. Cunoaºtem pe dra Iulia Cuiº, în-
vãþãtoare moldoveancã, cu idei socialiste.
28.II. Cetim drei învãþãtoare din
Eminescu. Îi place mult. Doreºte ºi alte
scrieri româneºti. Începem sã cântãm cu
copiii din ºcoalã.
1.III. Hotãrâm sã se joace o piesã de
teatru cu învãþãtoarele.
2.III. Zilele frumoase ale începutului de
primãvarã ne îndeamnã sã pãrãsim dru-
murile satului ºi sã colindãm pãdurea. Ieri
am petrecut plãcut la rusul pãdurar
Hruglicu Leonid.
3.III. La Chiºinãu întâlnesc pe iubiþii
mei prieteni. Aflãm ºtiri despre schimbarea
guvernului. Averescu nu cred sã suþinã
mult lupta cu politicienii noºtri.
4.III. Plecãm la Iaºi, unde stãm pânã la
11 martie.
11.III. În gara Bucovãþ, întâlnim un înv.,
Zaharia I. din Plopana Tutova, cu care
stãm mult de vorbã. Ne spune lucruri
interesante ºi plãcute. La Iaºi am aflat de
venirea lui Marghiloman la guvern, spre a
semna pacea cu Nemþii. Se aude cã pre-
tenþiunile duºmanilor se mai reduc. Demo-
bilizarea a 5 divizii e fapt împlinit. Soldaþii
noºtri vor merge de acum acasã, unde vor
da ochi cu Germanii. Nenorocitã soartã
mai avem.
12.III. Plecãm prin pãdure la Mãnãsti-
rea Condriþa, aºezatã la vreo 7 km. de aici.
În locuri încântãtoare. 2 biserici curate ºi
alte dependinþe primitoare se aratã ochiu-
lui. Toþi cãlugãrii sunt moldoveni. Suntem
primiþi cu multã cãldurã. Aflãm aci ºi pe Pr.
Damaschin, de la Mãnãstirea Cocoº.
13.III. Începe vreme urâtã, care nu-þi dã
pace sã pãrãseºti casa.
14.III. Plecãm la Chiºinãu.
15.III. Adunarea învãþãtorilor. Consfã-
tuire. Nevoile ce avem în propaganda
noastrã, piedicile întâmpinate.
19.III. La Mãnãstirea Cãpriana, un cãp.
105
 de jandarmi (avocat C.D. Grigorescu) face
o anchetã în urma reclam. cãlugãrilor cã s-au
înstrãinat odoarele ºi averea mânãstirii.
Oameni nechemaþi îndeplinesc tocmai
ceea ce nu sunt în mãsurã sã priceapã. Nu
vom câºtiga noi cauza cu asemenea indi-
vizi. Ei nu vãd mai departe de interesele lor
ºi de îndestularea stomacului lor. Bieþii cã-
lugãri se tem cã iar vor fi stãpâniþi de Ruºi
ºi cu bunã dreptate, dacã nu are cine sã-i
ajute. Totul e rusificat, mai ales biserica.
20.III. Cu copiii de la mânãstire cântãm
Dvina.
21.III. Hotãrâm sã intervenim cu mai
mult folos la ºc. mânãstirii. Le spunem
poveºti ºi poezii româneºti, cântãm
melodiile noastre frumoase. Copiii ne
ascultã cu drag.
22.III. La ºcoala din sat ºi la mânãstire.
24.III. Stând de vorbã adesea, cetind
aproape în fiecare searã cu învãþãtoarea
Iulia Cuiº, vedem cu bucurie cã ºi-a schim-
bat sufletul, s-a apropiat mult de noi,
începe sã iubeascã pe fraþii, cari au stat
atât de departe de Basarabeni, în vreme
ce Ruºii le-au smuls dragostea hãrãzitã
nouã. La ºcoalã vin copii foarte puþini: vreo
15; la ºcoala cealaltã 2-3. E slabã influenþa
ºcoalei asupra norodului. Nimeni nu e con-
vins de folosul învãþãturii. În trecut, sãtenii
ºi-au dat copiii la ºcoalã, simþind numai
nevoia de carte pentru ei la slujba militarã.
Necesitãþi pentru vieaþã nu cunosc ei ºi nu
aflã în aceastã învãþãturã. Adaog lipsa
totalã de legãturã între învãþãtor ºi sãteni.
Nu au fost (învãþãtorii) oameni devotaþi cu
tot sufletul ºi legaþi hotãrât de ºcoalã ºi de
sat. Toþi sunt vremelnici ºi în cea mai mare
parte strãini de neamul nostru. Se bucurã
de respectul oamenilor, dar un respect
datorit tuturor funcþionarilor ºi surtucarilor
cari au stãpânit poporul. Nu sunt iubiþi de
106
sãteni, aºa cum sunt învãþãtorii noºtri buni.
În ºcoalã, totul se reduce la învãþarea
scrierii ºi cetirii. Nu cautã nimeni sã
formeze inima copilului ºi sã-i sãdeascã în
suflet dragostea de patrie ºi de neam.
27.III. În Sfatul Þãrii, la Chiºinãu, se
proclamã Unirea Basarabiei cu România.
Sunt momente însemnate în vieaþa unui
popor. Pentru noi Românii, aceastã unire e
urmarea cea mai însemnatã a rãzboiului.
Semnarea pãcii se amânã mereu. În oraºul
Chiºinãu, trec vânãtorii cu torþele în mâini,
cu steagurile desfãºurate ºi cu cãscile
lucind în noaptea frumoasã. Mã gândesc
ce neaºteptatã a fost ziua aceasta mai
ales pentru cei câþiva rãtãciþi, cari tot mai
înclinã spre Rusia. C. Stere e ales deputat
în Sfatul Þãrii ºi apoi preºedinte.
28.III. Vãd Benderul (Tighina) ºi Nistrul
cu apele liniºtite ºi albastre. Oraº oriental,
înstrãinat, plin de Evrei. Cetatea a mai rã-
mas, ca veche amintire a vremilor trecute,
pline de glorie odatã. La podul de peste
Nistru, cadavre de soldaþi ruºi sunt scoase
la mal. Legaþi cu mâinile la spate au fost
aruncaþi în apã. De unde or fi ei ºi cât îi va
fi aºteptând cineva, departe, în nemãrginita
Rusie, care se frãmântã încã cu grozãvie.
29.III. La Varniþa ºi Lipcani. Sate ro-
mâneºti, cu limba, portul ºi obiceiurile
noastre. Învãþãtorii din sat au mare râvnã
pentru limba româneascã. Fac cântece
ºcolare cu copiii.
31.III. În Gura Bâcului, sat românesc,
fãrã niciun rus.
1.IV. Se adunã oamenii la Primãrie,
unde li se lãmureºte Unirea. Ei mã privesc
cu entuziasm, le e indiferent ce stãpânire
va fi în Basarabia, numai pace sã fie... ºi...
materie sã vinã de undeva. Bieþi oameni
rãtãciþi. În vinele lor, sângele românesc s-a
prefãcut cu totul. Stãpânirea ruseascã i-a
depãrtat mult de lumina cea adevãratã.
Cum sã-i mai cerem noi acestui popor sã
aibã suflet românesc!
2.IV. La Chiºinãu.
5.IV. În satul Scoreni petrec o searã la
înv. român Alexandru Gavrilescu. Se dis-
cutã aprins chestiunea Unirii ºi a schim-
bãrii ce trebue sã aibã loc în Basarabia.
6.IV. Vizitez Ciobanca ºi Pãnãºeºti.
8.IV. Duminicã. Zi frumoasã, plinã de
flori ºi de voie bunã.
11.IV. La Iaºi.
13.IV. Vizitez pe dragul meu prieten I.
Tudorache în satul Ciocârleºti, jud. Vaslui.
14.IV. Merg la Bârlad, unde-i vãd nevasta,
fosta noastrã prietenã, Doamna Guþulescu.
20.IV. La Cãlãraºi (jud. Botoºani) cu
Sârbescu, la inginerul I. Ghiþim, un ad-
mirabil prieten. Zile vesele, cu plimbãri în
pãdurea din apropiere, cu cântece ºi voie
bunã. Dna Ghiþim, italiancã din Neapoli, ne
primeºte ca acasã la noi, cu prea multã
bunãtate ºi cu o gingãºie pe care nu voiu
uita-o niciodatã. Ce frumos vorbesc ei de
Lopãtari, satul prietenului Sârbescu! Elena
T. Radeº.
25.IV. În a treia zi de Paºti, mã reîntorc
la Cãpriana. E o minune pãdurea plinã de
mãrgãritar. Câteva zile stau ca în raiu aici,
în mijlocul pãdurii fermecate. De dragul
pãsãrelelor ºi al frumuseþii drumului, por-
nesc în zori spre gara Strãºeni, pe jos, cu
toatã oboseala cãlãtoriei.
2 Maiu. Prin Bãlþi, oraº frumuºel, unde
întâlnesc o vrednicã învãþ. – Claudia Sobe-
nischi, ajung cu trãsura la Soroca, oraºul
mult visat, unde þineam sã vin cât mai
repede ºi unde în adevãr am gãsit ade-
vãrata frumuseþe, aºa cum numai am bã-
nuit. Poziþiuni vrednice de admirat. Oraºul
cu privighetori ºi grãdini. Malul înalt, în-
verzit, dominã toatã câmpia din faþã, din
Ucraina. ªi ce frumos pare Nistrul prin
locurile acestea. Zãresc ºi mândra cetate a
Sorocii, streajã adormitã acum pe malul
liniºtit, dar atât de frãmântat altãdatã.
Încep sã adun copiii la ºcoalã, spre a
întocmi o ºcoalã de aplicaþie.
Zile bune ºi liniºtite.
15 Maiu. Deschiderea cursurilor pentru
învãþãtorii basarabeni. Se adunã pânã la
350, aceiaºi blânzi ºi modeºti luptãtori, pe
cari îi întâlneam aºa de des în locurile
noastre. Vin sã primeascã luminã ºi cãldu-
ra învãþãturii româneºti, de care ei au fost
lipsiþi pânã acum.
16 Maiu. Cunosc pe Maria Kvea-
tevscaia, înv. la Dubna.
21 Maiu. Sãrbãtorim printr-o masã
comunã, la care iau parte lectorii cursurilor,
pe Dl. C. Fedeleº, Directorul Cursurilor de
înv.. Câtã bucurie caldã e în ochii sãi! E un
om nepreþuit, a cãruia valoare sufleteascã
nu se poate mãsura. Cu vorba ºi gesturile
sale liniºtite, nu vrea sã atingã pe nimeni în
trecerea sa, ci vrea sã vadã numai voie
bunã. Sunt admirabile sfaturile ce dã în
privinþa purtãrii lectorilor cu învãþãtorii.
22 Maiu 1918. În grupa IV, unde lucrez
cu iubitul meu amic Al. Necula, se grã-
mãdesc învãþãtorii. Aleg pe cei mai buni,
tot cu gând bun, spre a determina un cu-
rent de vieaþã româneascã sãnãtoasã pe
ruinele stãpânirii ruseºti.
Vine la cursuri Dna Ludmila Madan.
N-aº putea spune hotãrât ºi clar de ce
notez aici numele acesta. E oare o preves-
tire pentru mai târziu? Va determina cursul
zilelor viitoare? Nu-mi dau încã seama.
25 Maiu. În luna florilor ce te îmbatã la
tot pasul cu parfumul lor, se naºte totdea-
una dragostea în suflete. E legãturã strânsã
între aceste gingaºe plãsmuiri ale naturii ºi
iubirea sufletelor curate, iubire care se
107
 aseamãnã adânc cu florile delicate ale pri-
mãverii.
Am stat de vorbã câteva clipe, în
farmecul înserãrii, cu d-ta, frumoasã dom-
niþã, cu cel mai blând surâs ºi cu cei mai
luminoºi ºi inteligenþi ochi ce am întâlnit
veodatã.
Mã simt impresionat adânc ºi legat
strâns de sufletul cel mai curat din câte
cunosc. Cât de frumos rãsunã glasul ei
dulce! Parte din seninul curat al cerului îi
umbreºte ochii când zâmbeºte tuturor ºi
atunci când unde de duioºie licãresc în
luminile lor, vãd palide raze din farmecul
nopþilor cu lunã plinã.
E tot ce-am sperat mai bun în vieaþã. E
însãºi fericirea, aºa cum numai visurile ne
îngãdue sã o privim.
Te vãd în frãmântarea viselor, domniþã
îndureratã, te privesc fãrã sã-mi satur
privirea, te acopãr cu haina iubirii mele ºi
te pãstrez întreagã, comoarã dulce a vieþii
mele zbuciumate.
Era într-o vreme nãpraznicã, atunci
când viforul morþii mã înconjura în lupte.
Doriam cu tot dinadinsul sã pier, simþind cã
e de prisos sã mai târãsc dupã mine ne-
trebnicul hârb ce trebue cedat pãmântului.
Astãzi simt dorul de a trãi, cu gândul la
tine, mamã iubitã ºi nefericitã, care-þi frângi
mâinile ºi-þi împleteºti visuri de bucurie, de
bucuria revederii noastre.
ªi pentru tine, doamnã, prietenã scum-
pã, simt adânca trebuinþã de a mai pluti în
barca ce înfruntã valurile vieþii. Te-am re-
gãsit pe tine, copilã iubitã, te-am revãzut,
aºa cum demult, tare demult, întruchipam
numai în gândurile mele icoana ta blândã
ºi veneratã.
30 Maiu. Primesc multe scrisori de la
Bucureºti ºi mã simt înviorat cã ai mei toþi
sunt sãnãtoºi.
108
2 Iunie. Se duce primãvara, ne pãrãsesc
fragedele flori, ne înãbuºe cãldura verii, cu
nopþile scurte ºi pline de lumina lunii.
Te-am revãzut, domniþã cu graiul fer-
mecat, te-am simþit alãturi de mine ºi m-am
îmbãtat de dulceaþa privirilor tale. E poate
cea mai frumoasã noapte din vieaþã.
Începe sã rãsarã sãmânþa dragostei sãdite
atât de frumos în sufletele noastre.
4 Iunie. Destãinuiri. Nu mai suntem
strãini, ci prieteni buni. Ne cunoaºtem
adânc suferinþele ºi trecutul viforos al
tinereþii noastre. Urzim firul vremii viitoare,
cu gânduri senine, cu inima plinã de feri-
cirea dorurilor împlinite.
5 Iunie. Îþi trimit cea dintâi scrisoare, în
seara când nu te-am putut vedea. Ce trist
mã simt în singurãtate ºi ce amarã mi-este
vieaþa, fãrã surâsul dulce al ochilor tãi, fãrã
blândeþea gingaºã a vorbelor tale pline de
farmec”.
*
* *
Din pãcate, Jurnalul se terminã aici. Nu
este doar un Jurnal de front, ci el continuã
cu prima perioadã a plecãrii în Basarabia.
Dupã cum se poate observa din acest do-
cument, pe care l-am transcris în între-
gime, tatãl meu s-a remarcat în timpul
rãzboiului, prin comportamentul sãu, fiind
înaintat la gradul de Cãpitan ºi apoi trimis
în Basarabia, unde va petrece 20 de ani.
(Ileana Iacobescu)
 IOAN VLAD
O încercare
de definire
ºi identificare (II)
(continuare din nr. 107)
Generaþia de la 1848-1894
sau „partidul românismului”
ca al doilea fãuritor
Acest al doilea fãuritor al Marii Uniri,
generaþia paºoptistã, activã pânã la Me-
morandum, cu „pasiviºtii” ardeleni ai
P.N.R. dar ºi cu liberalii ºi nu numai din Re-
gatul român, constituie factorul intern, ro-
mânesc, care a prestat o „muncã titanicã ºi
dezinteresatã”, a desfãºurat un rãzboi na-
þional al rezistenþei ºi pentru independenþã.
Partea din acea generaþie care a
reprezentat cu adevãrat interesele neamu-
lui, „partea cea tare” a poporului, cum o
numea ªincai („partea slabã” era cea care
s-a dat cu strãinii, cu turcii, cu polonii, cu
ungurii etc.), a fost „partidul patriot” sau
„partidul românismului”, cum l-a numit
Bãlcescu. În acest partid, Bãlcescu îi inclu-
dea „pe toþi românii adevãraþi” din toate
provinciile româneºti, iar þelul unirii ºi
mãririi la români nu se va atinge decât
„concentrându-ºi puterile, toate voinþele
într-o singurã putere, într-o singurã voinþã”.
Numai un astfel de „partid naþional”, cu
tradiþie în istoria româneascã, îºi are ros-
tul, crede istoricul braºovean. A face parte
din acest partid, dupã 1848, însemna „a
face politicã româneascã, a urmãri desro-
birea neamului românesc prin solidaritatea
ºi unirea tuturor fiilor luminaþi ºi reprezen-
tanþi ai tuturor celorlalte clase sociale”.
În articolul „Originea României Mari”,
pe aceeaºi schemã partidistã de douã forþe
adverse, A.A. Mureºianu identificã, pentru
mijlocul sec. al XIX-lea, douã grupãri
politice: grupul romanticilor, patronat de I.
Heliade Rãdulescu, ºi grupul realiºtilor,
reprezentat de N. Bãlcescu. Acesta credea
cã românismul se va dezvolta ºi va scãpa
de atâþia vrãjmaºi, când Principatele vor fi
libere ºi îºi „vor organiza puterea lor
armatã, cu care sã-ºi tragã cu sabia
hotarele sale naþionale”. Deci, spune A.A.
Mureºianu, „numai forþa, numai sabia
putea decide soarta neamului nostru”,
ceea ce nu s-a înþeles atunci ºi „ºcoala
romanticã, afirmã Bãlcescu… a pierdut
revoluþia noastrã”.
Romanticii lui Heliade, visãtori ºi fan-
teziºti, credeau cã aspiraþiile neamului se
vor realiza când se va forma „republica
universalã a Europei”, prin „solidaritatea”
popoarelor de cãtre un tribunal sau mare
congres european. Or romanticii „se aflau
într-o mare rãtãcire” dacã sperau cã nobili-
mea maghiarã va renunþa vreodatã „de
109
 bunã voie la supremaþia lor politicã ºi
naþionalã asupra românilor”. N-au fãcut-o
în 1849, cu cuþitul la gât, când li s-a propus
împãcarea cu românii, „au preferat sã fie
înfrânþi de austrieci”, spune Mureºianu.
ªi în Ardeal exista aceastã divizare în
clasa politicã româneascã: cei care cre-
deau într-o rezolvare pe cale paºnicã a pro-
blemei naþionale, prin împãcare cu ungurii
în cadrul regatului coroanei Sf. ªtefan; ºi
cei care credeau doar într-o energicã acþi-
une naþionalã, prin forþã, chiar armatã, „în
unire cu fraþii lor de peste Carpaþi”.
Aceºtia din urmã vãd mântuirea nea-
mului prin redeºteptarea demnitãþii ºi mân-
driei naþionale, prin alianþa naþiunilor
interesate de „dezrobirea popoarelor sub-
jugate ºi reprezentante adevãrate ale tra-
diþiilor de civilizaþie latinã în Orient”. Deci,
nu „solidaritatea” tuturor popoarelor Eu-
ropei, o himerã la acel moment, „ci solida-
ritatea latinã” era soluþia.
De pe vremea lui Napoleon al III-lea,
cãruia românii „îi datorau tot ce au ºi tot ce
sunt”, spunea Alecsandri, s-a conturat
„opera mãreaþã începutã de cei ce traserã
pe pãmântul Franþei ºi al Piemontului
primele contururi precise ale României de
astãzi”. Aceste aspiraþii „împlântate în
sufletele câtorva români aleºi” au rezistat
furtunilor externe ºi oportunismului intern
ºi la momentul destinat „au putut arãta sin-
gura cale deschisã acestui neam pentru
mai marea lui menire pe pãmânt”.
Aceºti politicieni „realiºti” ai Ardealului
au luminat calea ºi „ne-au condus pe ea la
biruinþã”, deci la România Mare.
110
Generaþia „marelui rãzboi”
ºi a „Marii Uniri”
„Munca titanicã ºi dezinteresatã” a
„partidului românismului” este continuatã
de generaþia care a pregãtit ºi a purtat
rãzboiul nostru de eliberare ºi întregire ºi
apoi a fãcut România Mare, adicã a conti-
nuat rãzboiul naþional al secolului al XIX-
lea, transformându-l, în contextul confla-
graþiei mondiale, din rãzboi rece în rãzboi
cald, alãturi de Aliaþii noºtri naturali.
Strategia politicã pe care s-a bazat
rãzboiul naþional al ardelenilor în perioada
dualismului, a fost cea a pasivismului, me-
nitã sã respingã categoric dualismul, sã
respingã unirea cu Ungaria, ideea de stat
naþional maghiar, sã nu participe sub nici o
formã la viaþa politicã a Ungariei.
Dupã cam trei decenii de solidaritate
româneascã în pasivism, o parte din „bãr-
baþii noºtri chemaþi a se ocupa ºi cu politi-
ca, spune A.A. Mureºianu, au înaintat cu
învãþãtura ºi ºcoala pânã la a pierde firul
ce-i leagã de aspiraþiunile istorice ale
poporului, …rupând cu politica tradiþionalã
de rezistenþã a out rance faþã de maghia-
rism”, au recunoscut sistemul dualist, au
trecut la „activism” ºi au intrat în parlamen-
tul maghiar. Primul a fãcut-o dr. Aurel Vlad,
în 1903, peste autorizarea partidului ºi
abandonând programul acestuia. Deºi
nepot de la fiicã al lui G. Bariþ, A. Vlad, for-
mat în gimnaziu ºi universitate strãinã a
optat pentru „înlãturarea doctrinelor înve-
chite ale naþionalismului din era veche” ºi
„introducerea spiritului vremii”.5 El a fost
urmat ºi de alþi tineri ai P.N.R.: Al. Vaida
Voevod, Iuliu Maniu, Nicolae ªerban etc.
Colaborarea cu regimul asupritor
maghiar, prin „câþiva deputaþi intraþi în
 Avram Iancu Andrei ªaguna
graþia ungureascã ºi prin strâmtorile legii
electorale excepþionale a Ardealului în cel
mai ºovinist parlament din lume” i se pãrea
lui A.A. Mureºianu „incompatibil cu demni-
tatea unui popor de milioane”, asistat de
fraþii de sânge „de peste hotarele artificiale
ale Carpaþilor”.
Pânã ºi cei ce acceptaserã colabo-
rarea, activiºtii bãnãþeni, în frunte cu
Antoniu Mocioni, recunoºteau într-o moþi-
une din 1875 cã „este o nebunie de legat a
mai pune vreun preþ pe promisiunile ungu-
rului ºi a mai aºtepta de la dânsul vreo
faptã compatibilã cu simþul de dreptate, de
echitate ºi frãþietate”. Adicã, ceea ce
susþinea ºi „Gazeta Transilvaniei” la 21 mai
1875, românii ardeleni nu aveau altã cale
decât „sã salveze ce încã nu au pierdut:
adicã principiul, demnitatea ºi onoarea”.
Pe calea pasivismului, prin lupta dârzã
împotriva maghiarismului dominator, cau-
za românilor a avut un ecou rãsunãtor în
strãinãtate, iar legitimitatea dreptului la auto-
determinare s-a impus „a fi recunoscutã la
momentul dat de cãtre marele areopag al
pãcii din inima latinitãþii învingãtoare”.6
Mihail Kogãlniceanu
Ruptura produsã în P.N.R. ºi apoi
târârea lui în „activism” (1905) n-au fost de
naturã sã sporeascã potenþialul frontului
naþional în deceniul premergãtor rãzboiu-
lui. Serviciile aduse cauzei naþionale de
parlamentarii ardeleni la Budapesta sunt
de micã însemnãtate, iar palmaresul indi-
vidual al fiecãruia a rãmas modest.
Aceºti politicieni ardeleni, care se aco-
modeazã „spiritului timpului”, care pãrã-
sesc pasivismul ºi deci „rãzboiul naþional”
de dupã 1848, tineri formaþi în ºcoli strãine,
ajunºi parlamentari la Budapesta, „vor sã-
ºi asume meritul Albei-Iuliei din 1918,
spune revoltat A.A. Mureºianu, la a cãrei
realizare ei au contribuit mai puþin, cu-
legând roadele muncii de decenii ºi ale
victoriei altora” (subl. I.V.). „Laudele lor
ditirambice” ajung la ridicol dupã ce, în tim-
pul rãzboiului, „în loc sã pãstreze ...o tã-
cere demnã ºi o… rãbdare eroicã” au avut
o activitate opusã spiritului Adunãrii de la
Alba Iulia. ªi ne dã cazul lui Vaida-Voievod,
care cerea în 1915 ca „România sã sarã în
ajutorul monarhiei habsburgice”.7
111
 Prin astfel de prestaþii politice, cât ºi
prin „declaraþiile de loialitate” n-am fi ajuns
la Alba Iulia „dacã geniul cel bun al neamu-
lui nostru nu ar fi arãtat calea cea dreaptã
bãrbaþilor providenþiali ai României”, spune
A.A. Mureºianu.
Disputele politice din preajma aniver-
sãrii din 1928 a Marii Uniri, care fac din
Alba Iulia „teatrul demagogiei de partid”,
sechestrarea acesteia de cãtre liderii
P.N.Þ., pretinºii moºtenitori ai P.N.R. îl
revoltã pe istoricul braºovean. El gãseºte
ºi niºte rãdãcini în viaþa politicã româ-
neascã din Ardeal înainte de 1918, precum
ºi douã cauze: „influenþa dezastruoasã a
mediului strãin în care ºi-au fãcut în cea
mai mare parte educaþia” acei lideri ºi
„nesatisfãcuta ambiþie ºi vanitate perso-
nalã a acestori domni”. Acþiunea acestora,
printr-o adunare de partid (1928) la Alba
Iulia, nu face decât sã arate Europei „slãbi-
ciunea ºi dezbinarea neamului românesc,
nematuritatea lui politicã”, iar Cetatea lui
Mihai Viteazul, simbolul românismului inte-
gral sã devinã „teatrul demagogiei” lor de
partid ºi dovada cã nu pot gãsi „calea cea
dreaptã a înþelegerii ºi singura care poate
fi de folos neamului nostru întreg”.8
Liderii PNR din perioada activismului,
în primul rând parlamentarii budapestani,
„luptã” pentru cauza româneascã pe cãile
ºi cu mijloacele parlamentare ºi vãd sal-
varea românilor ardeleni prin Austria, pe
calea federalizãrii, cel mai adesea. Statutul
lor de parlamentari îi aparã, nu sunt expuºi
în mod deosebit, nici în perioada rãzboiu-
lui. Acþiunile lor sunt moderate, calculate,
în limitele legilor ºi uzanþelor politice. Nici
unul din aceºti lideri: Maniu, Vaida-
Voievod, Mihaly, ªt. Cicio Pop, N. ªerban
nu se remarcã prin ceva special în timpul
rãzboiului, în serviciul cauzei româneºti,
112
sunt circumspecþi, aºteaptã desfãºurarea
rãzboiului, au soluþii ºi sunt solvabili pentru
oricare variantã de victorie, fie a Centra-
lilor, fie a Antantei. Ei trebuie sã cadã
oricum în picioare! Este vorba evident de
un real ºi meºteºugit oportunism politic!
Toþi ceilalþi lideri politici, ºi nu numai,
din Transilvania au optat pentru variante
sau cãi mai expuse, mai radicale, mai
riscante, de luptã efectivã, la vedere, pe
faþã împotriva asupritorului austro-ungar.
Octavian Goga, Vasile Lucaciu, Vasile
Stoica ºi mulþi alþii au trecut munþii la
Bucureºti ºi s-au încadrat în cele mai mari
acþiuni naþionale pentru cauza ardele-
neascã. Ofiþerii ardeleni cãzuþi prizonieri la
ruºi sau italieni au dezvoltat o amplã
miºcare a voluntarilor, prin care au votat la
Darniþa ºi la Celiabinsk unirea Transil-
vaniei cu România „avant la lettre” (aprilie
1917 ºi octombrie 1918) înainte de a lupta
în armata românã pe frontul din Moldova.
Refugiaþii români ardeleni cu armata
românã în Moldova ºi Rusia au adus ser-
vicii valoroase rezistenþei româneºti în anii
1917-1918, pe lângã o jertfã impresionantã
de suferinþã individualã, de familie, de
grup. Cei rãmaºi în Ardealul reocupat în
octombrie 1916 au îndurat un lung ºir de
suferinþe ca deportaþi în vestul Ungariei,
arestaþi, închiºi, condamnaþi ºi deþinuþi cu
anii în închisorile maghiare, storºi de toate
resursele-umane, prin abatorul rãzboiului,
materiale pentru susþinerea rãzboiului,
spirituale ºi culturale prin maghiarizare,
zonã culturalã, distrugerea ºcolii româneºti
confesionale etc. Aici se înscrie ºi jertfa
martiricã a liderului din Fãgãraº al PNR,
avocat dr. Ioan ªenchea, asasinat politic
de cãtre poliþia maghiarã, la 8 septembrie
1916, la Fãgãraº.
 Ion C. Brãtianu Al. I. Cuza
Cei din diaspora, cei plecaþi în misiuni
în þãrile Antantei, cei refugiaþi acolo în tim-
pul rãzboiului ºi-au pus toate energiile în
slujba cauzei naþionale, realizând lucruri
deosebite în promovarea interesului na-
þional, în lãmurirea ºi atragerea de partea
cauzei româneºti a opiniei publice, a pre-
sei, liderilor, guvernelor ºi parlamentelor
din þãrile respective. Pregãtirea unei sen-
tinþe favorabile la Conferinþa de Pace li se
datoreazã în mare mãsurã!
Toate aceste categorii de luptãtori
ardeleni, pe diferite fronturi ale rezistenþei
ºi ofensivei în lupta naþionalã, adesea ºi în
lupta armatã, au contribuþii semnificative
de suferinþã, de jertfã ºi de biruinþã na-
þionalã. Ei au pus la bãtaie, în mai toate
cazurile, totul – viaþa, familia, avutul, cari-
era, destinul neamului întreg, au luptat pe
viaþa ºi pe moarte, au pariat pe o singura
carte – cea a victoriei, a împlinirii visului
naþiunii. Teoretic ºi nu numai, putea ieºi
invers ºi pierdeau totul!
Dacã în plan strategic liderii români
parlamentari la Budapesta vedeau sal-
varea doar într-o federalizare a Austriei,
cei menþionaþi mai sus erau cu toþii ataºaþi
ºi luptãtori pentru soluþia eliberãrii ºi între-
Dr. Ioan Raþiu
girii naþionale prin Marea Unire. Au pro-
bat-o pe deplin prin toatã activitatea lor pe
front ºi în spatele lui, în Moldova refugiului
sau în strãinãtate, în prizonierat în Rusia
sau Italia, dar ºi prin acte explicite:
Proclamaþia de la Darniþa sau Declaraþia
din Siberia a voluntarilor, o declaraþie simi-
larã a ardelenilor organizaþi la Iaºi sub
preºedinþia lui Al. Lapedatu, actele unionis-
te ale lui Ioan Podea ºi Vasile Stoica din
America.
Dar din toate acestea, ce ºi-au asumat
primii, liderii „activiºti” ai P.N.R, parlamen-
tarii de la Budapesta? Nimic! N-au riscat,
nu s-au expus, ºi-au asigurat un viitor pe
oricare variantã. Dar soarta le-a surâs,
momentul oportun i-a gãsit disponibili, la
locul potrivit! În vidul de putere creat la
Viena, Budapesta ºi în Ardeal, ei au avut
dexteritatea ºi inspiraþia sã preia controlul
butoanelor, frâiele puterii. Erau doar politi-
cieni… versaþi, cu experienþã, cu aptitudini
organizatorice ºi de conducere a maselor.
Puterea de la Viena le-a devenit partener
ºi solicitant de ajutor salvator, cea de la
Budapesta se disipã ºi lasã locul experi-
mentului bolºevic, care, pânã se trezeºte
la ºovinismul tradiþional, pierde totul, pânã
113
 ºi capitala, ajunsã sub controlul opincarilor
români bine înarmaþi ºi conduºi!
Ceea ce au fãcut aceºti lideri în revo-
luþia naþionalã din 1918 în Transilvania
este însã admirabil, pe deplin patriotic,
eroic, memorabil ºi salvator pentru neamul
românesc. A fost o adevãratã revelaþie di-
vinã în tot ceea ce au conceput, prefigurat,
organizat, condus ºi finalizat. Au o con-
tribuþie remarcabilã la finalizarea apoteo-
ticã a unui proces istoric, împlinesc un des-
tin pentru care atâtea generaþii au luptat ºi
s-au jertfit, desãvârºesc o lucrare naþionalã
care a început mãcar la 1848, dacã nu la
1600, conduc masele de români ardeleni
într-o bãtãlie politicã deopotrivã democra-
ticã, de facturã modernã, europeanã, de
maximã demnitate ºi autoritate naþionalã,
gestioneazã un demers unic în istoria
europeanã, menit sã convingã Europa ºi
lumea de maturitatea politicã ºi culturalã a
unei naþiuni demne atât în suferinþã, cât ºi-n
biruinþã, o naþiune luatã în serios pentru
prima datã de cãtre Marile Puteri.
Sine ira et studio! Sã dãm Cezarului, ce
este al Cezarului! ªi deontologia profesio-
nalã, gravitatea problemei în discuþie ºi
respectul pentru Centenarul ctitoriei naþio-
nale din 1918 ne obligã sã spunem ade-
vãrul întreg. L-am luat aliat ºi pe istoricul A.
A. Mureºianu, a cãrui expertizã în materie,
chiar necunoscutã, este o autoritate.
Prestaþia acestor lideri în politicianis-
mul românesc interbelic i-a coborât mult
din turnul de glorie ºi de evlavie a maselor
de la 1 Decembrie 1918 ºi-n aceastã cã-
dere au maculat ºi lucrarea lor din 1918.
Mãreþia acelui gest i-ar fi obligat sã rãmânã
acolo, sã nu coboare în rãzboiul politic,
care avea sã-i terfeleascã pe fiecare. Dar
erau politicieni ºi au rãmas politicieni! Ba
114
unii chiar se vor strãdui sã-ºi cosmetizeze
trecutul austro-ungar, sã-ºi prezinte merite
inexistente ºi, foarte grav, sã nu recunoas-
cã merite reale ale altora, recunoaºtere
adesea vitalã pentru adevãraþii „fãuritori”.
Deci sã concluzionãm: Liderii „activiºti”
ai PNR sunt fericiþii executori ai întregii
strategii naþionale pentru fãurirea Româ-
niei Mari, dar nu sunt nici singurii, nici cei
mai importanþi. Nici nu e cazul de a face
ierarhii ºi clasamente!
Toate celelalte contribuþii pe provincii,
pe etape ºi fenomenele istorice, pe gene-
raþii, instituþii etc. sunt obligatoriu de inclus
în lista fãuritorilor Marii Uniri.
ªi apoi, tot pentru o recunoaºtere com-
pletã a prestaþiilor unioniste, trebuie sã
adãugãm la lista „fãuritorilor” ºi pe fãuritorii
colectivi, precum ºi instituþiile unioniste,
luptãtori ºi unii ºi alþii în grupuri mari, în mai
multe generaþii, poate de-a lungul întregii
lupte naþionale seculare, cu merite deose-
bite, recunoscute în epocã, în istoriografie
ºi-n conºtiinþa publicã. Voi da doar câteva
exemple, mai ales dintr-o perspectivã bra-
ºoveanã.
Ca fãuritori colectivi aº aminti pe: oierii
bârsani, sãceleni, brãneni, fãgãrãºeni,
mãrgineni etc. transhumanþi de la munte la
mare, din Ardeal în toate spaþiile româneºti
sudice ºi estice, purtãtorii ºi difuzorii cul-
turii româneºti dintr-o parte în alta spre uni-
tate în cugete ºi simþiri, fãuritori de graniþe
româneºti, de limbã, de culturã, de tradiþii
unitare, peste graniþele artificiale ºi
episodice, românizatori de stepã în est ºi
în Dobrogea, fãuritori ai României Mari cu
mult înainte de 1918; negustorii români
braºoveni, purtãtori de valori nu doar
materiale, ci ºi culturale naþionale, de cãrþi
bisericeºti ºi civile, de presã, de informaþii
ºi mesaje între fraþi, deveniþi clasã politicã,
au condus ºi întreþinut lupta naþionalã, cul-
tura românã unitarã ºi militantã pentru
visul naþional, creatori ºi susþinãtori ai insti-
tuþiilor naþionale, ai intelectualitãþii româ-
neºti luptãtoare, ai culturii, artei, ºcolii, bi-
sericii, a întregului front naþional pentru
Marea Unire; Voievozii unioniºti, conºtienþi
de unitatea neamului românesc, apãrãtori
ai unitãþii de credinþã ºi de neam, apãrãtori
ai românilor din provinciile înstrãinate, lup-
tãtori adesea cu arma ºi armatele pentru
apãrarea întregului neam românesc, ba
chiar ºi pentru unitatea lui politico-statalã,
prezenþi la Braºov ca într-o capitalã de re-
zervã sau de refugiu, dar ºi o capitalã de
varã, deopotrivã de unionistã; „bejenarii
vremurilor de primejdie”, mai ales boieri
refugiaþi la Braºov ºi-n celelalte oraºe de
graniþã ale Ardealului, sub ameninþarea
revoluþiilor, a invaziilor sau a represiunilor
politice sunt în egalã mãsurã fãuritori în
timp ai unitãþii româneºti; revoluþionarii
paºoptiºti sunt, dintre aceºtia, cei mai
vehemenþi unioniºti, la Braºov ca ºi la Blaj,
încrezãtori cã „regatul dacic” se putea
înfãptui chiar atunci la 1848; descãlecãtorii
de þarã: Radu Negru, Bogdan ºi alþii, dar ºi
descãlecãtorii de culturã, de ºcoalã, de
presã dinspre Ardeal spre Principate, dar
ºi invers, Coresi, de exemplu.
Toþi aceºtia sunt fãuritori ºi apãrãtori de
unitate româneascã medievalã ºi moder-
nã, transfrontierã, transcarpaticã. Alþii sunt
fãuritori ºi apãrãtori prin rezistenþã în latini-
tate, rezistenþã în ortodoxie, rezistenþã prin
limbã, prin obiceiuri, tradiþii, spirit ºi speci-
fic naþional etc., prin dãinuire româneascã
în Transilvania, în Basarabia, în Bucovina.
Fãrã aceastã rezistenþã, o Transilvanie ca-
tolicizatã, calvinizatã, maghiarizatã sau
germanizatã, la fel cu Basarabia sau Buco-
vina, nu mai aveau ce uni în 1918 cu Ro-
mânia, ar fi fost definitiv pierdute!
Dintre instituþiile fãuritoare de unitate
româneascã amintesc doar câteva, toate
deplin meritorii ºi obligatorii de menþionat:
ªcoala Ardeleanã, Biserica neamului, orto-
doxã ºi unitã, ºcolile confesionale, Astra;
cele braºovene: Gazeta Transilvaniei,
Liceul „A. ªaguna”, Casina Românã,
Reuniunea Femeilor Române, Biserica „Sf.
Nicolae” din ªchei, Junii Braºoveni ºi
altele.
Din Sala Unirii în mari demnitãþi
politice ºi apoi în închisorile comuniste
Generaþia 1918 a fãuritorilor Marii Uniri
a fost rãsplãtitã de þara pe care au creat-o,
România Mare, cu înalte demnitãþi politice
ºi administrative, cu onoruri ºi preþuire
publicã în toatã perioada interbelicã, pe
mãsura meritelor naþionale, a prestaþiei ºi
poziþiei în viaþa politicã româneascã, a
dinamicii acesteia sub apãsarea multor
factori favorizanþi sau perturbatori, interni
ºi externi. Cum nici Dumnezeu nu-i mulþu-
meºte pe toþi, nici România politicã inter-
belicã nu i-a mulþumit pe toþi politicienii.
Unii s-au supãrat pe politica dâmbovi-
þeanã, s-au supãrat chiar ºi pe România,
alþii au devenit nostalgici dupã vremurile
apuse, au creat diversiuni, disensiuni,
chiar separatisme etc. Dar asta-i politica!
ªi cea româneascã interbelicã nu s-a putut
menþine la cota de demnitate, de unitate ºi
solidaritate a anului 1918, a cãzut în politi-
cianism, în luptã politicã adesea ciudatã ºi
înjositoare. S-a întâmplat acest lucru ºi cu
liderii unioniºti din 1918, care n-au reuºit
sã þinã acolo sus ºtacheta momentului
115
 astral 1 Decembrie 1918, ºi au coborât de
pe soclul pe care-i instalase naþiunea atunci
când îi împliniserã idealul ºi voinþa.
O listã lungã dintre aceºtia, lideri ai
fãuririi României Mari, lideri ai vieþii politice
în România Mare, vor fi fãcuþi rãspunzãtori
de cãtre puterea comunistã, sub presiunea
Moscovei, ºi vor plãti în închisorile comu-
niste, cu multã suferinþã ºi cei mai mulþi ºi
cu viaþa, atât ctitoria lor din 1918, cât ºi
lucrarea lor naþionalã din România Mare.
Iatã o listã incompletã a acestora: Iuliu
Maniu, liderul recunoscut la Alba Iulia,
1918, în fruntea Consiliului Dirigent ºi al
Marelui Sfat Naþional, a sfârºit la Sighet în
1953; episcopul Iuliu Hossu membru în
Consiliul Dirigent, în delegaþia de cinci
care a dus regelui actul Unirii, senator, a
fost condamnat la 20 de ani de închisoare
ºi domiciliu forþat; Ion Mihalache, comba-
tant în Rãzboiul întregirii, decorat cu
Ordinul „Mihai Viteazul”, mort la Râmnicu
Sãrat în 1963; Ilie Lazãr, liderul ºi repre-
zentantul Maramureºului la Alba Iulia, con-
damnat la 12 ani temniþã grea, pânã în
1964; Ion Flueraº, membru în Consiliul
Dirigent, condamnat pentru „înaltã trãdare”
la 15 ani; Silviu Dragomir, secretar al
M.A.N., deþinut între anii 1949 ºi 1955;
Ioan Lupaº, membru în C.D., 5 ani de-
tenþie; Mihai Popovici, condamnat la 5 ani,
mort la Sighet în 1953; Aurel Vlad, deþinut
1950-1953, mort la Sighet; Ghiþã Pop, vo-
luntar în armata românã, organizator al
voluntarilor români în Rusia, ziarist la Con-
ferinþa de Pace, 10 ani de temniþã; Iosif
Jumanca, membru al C.D., mort la Jilava
în 1949; Victor Jinga, profesor universitar,
rector al Academiei Comerciale din Cluj,
membru în patru guverne ale României
Mari, a fost condamnat la cinci ani
116
închisoare în 1949, apoi la 15 ani ºi a scã-
pat abia în 1964; Alexandru I. Lapedatu,
academician, preºedinte al Academiei, cu
mari merite în lupta naþionalã în anii
rãzboiului, arestat la 75 de ani, în 1950, a
murit la Sighet, dupã 116 zile de regim de
exterminare, la 30 august 1950; Onisifor
Ghibu, voluntar în armata românã, con-
damnat la moarte în Austro-Ungaria, a fã-
cut servicii deosebite cauzei naþionale la
Chiºinãu în anii 1917-1918, a fost arestat
în 1945 ºi deþinut la Caracal, apoi din nou
în 1956 pentru cã a demascat atrocitãþile
sovietice în Basarabia. Prietenia cu dr.
Petru Groza l-a eliberat în 1958, la vârsta
de 75 ani; Vasile Militaru, combatant în
ambele rãzboaie, de întregire ºi de reîntre-
gire, a fost condamnat la 20 de ani muncã
silnicã, a sfârºit ca un martir la 8 iulie 1959,
la Ocnele Mari, la 73 de ani; generalul
Radu R. Rosetti, academician, erou al
rãzboiului întregirii, arestat pentru partici-
pare la guvernarea Antonescu, a murit ca
un martir la 2 iunie 1949, deºi fusese achi-
tat de Tribunalul Poporului la intervenþia
rabinului Alex ªafran; generalul Ion
Sichitiu, eroul de la Mãrãºeºti, condamnat
la 10 ani, a avut moarte de martir în
„Zarca” Aiudului; Vasile Stoica, cel care a
convertit America la cauza româneascã ºi
la cea a naþionalitãþilor din Austro-Ungaria,
mare diplomat ºi om de litere, a fost arestat
în 1948 în „lotul intelectualilor”, a executat
ºase ani de închisoare, rearestat ca „duº-
man înrãit” în 1957, condamnat la alþi 10
ani de temniþã grea, a murit ca un martir la
27 ianuarie 1959, la Jilava; generalul Ilie
ªteflea, eroul de la Dunãre ºi de pe Siret,
a fost arestat la 11 octombrie 1944, scos
din rândurile armatei ºi considerat „crimi-
nal de rãzboi”, anchetat ºi maltratat; Petre
Vasilescu, erou al rãzboiului de întregire,
prozator ºi profesor militar dupã Marea
Unire, prieten cu Maniu, a fost arestat în
1957, condamnat la opt ani de închisoare
ºi „lichidat” la Galaþi ºi Jilava dupã trei ani;
Vasile Voiculescu, poetul, medic, partici-
pant decorat cu „Steaua României” în rãz-
boiul întregirii, este arestat în 1958 pentru
„uneltire împotriva ordinii de stat” ºi „crimã
de asociere… la Rugul aprins…”, con-
damnat la 5 ani, temniþã la Aiud, Jilava ºi
Gherla, scapã în 1962, o „epavã de om” ºi
închide ochii dupã un an, în 1963, la 79
ani; generalul Vasile Pascu, erou rãnit de
douã ori la Mãrãºeºti, general în rãzboiul
reîntregirii, a luptat pânã în Caucaz, dar ºi
pentru eliberarea Ardealului în 1944, a fost
arestat în 1956, condamnat la 15 ani
muncã silnicã, executaþi la Aiud ºi Gherla,
unde a ºi sfârºit la 6 august 1960, la exact
43 de ani de când fusese rãnit la
Mãrãºeºti; general Ioan Rãºcanu, erou la
Mãrãºeºti, participant la negocierile de
armistiþiu în 1917, participant cu o contri-
buþie aparte la unirea Basarabiei ºi Bu-
covinei cu România, a fost arestat ºi în-
temniþat în mai multe închisori, s-a stins la
Sighet, la 25 februarie 1952, la 78 ani, ca
al 21-lea martir din rândul marilor demnitari
care au urcat „Golgota” comunistã...
Într-o logicã divinã a echilibrului moral
ºi naþional pentru o clasã politicã, dacã
generaþia de la 1848, a lui Bariþ, a Mure-
ºenilor, a memorandiºtilor, a „pasiviºtilor”
din P.N.R., au fost consecvenþi strategiei
rãzboiului politic naþional pentru eliberare
ºi întregire, n-au fãcut compromisuri ºi
cãderi, liderii ardeleni de la 1918, genera-
þia „activiºtilor” din P.N.R., care au fãcut
pact cu diavolul, au renunþat la rãzboiul
naþional ºi au acceptat compromisul,
intrând în Parlamentul maghiar, iar dupã
momentul astral – 1 Decembrie 1918 – pe
care l-au creat ºi desãvârºit genial, au
cãzut din nou în pãcatul politicianismului,
au trebuit sã plãteascã cu cruntã suferinþã
ºi cu exterminare în masã în închisorile
comuniste! 
Au fãcut-o însã cu maximã demnitate,
cu jertfã creºtineascã de mucenici, cu vo-
caþie de mãrturisitori ai credinþei ºi dem-
nitãþii unui popor, al cãrui destin ºi l-au
asumat pe deplin. Compensaþia pentru
cãdere ºi compromis s-a fãcut, ispãºirea
este deplinã, onoarea ºi demnitatea în faþa
naþiunii ºi a Celui de Sus sunt salvate!
O generaþie de ctitori, de luptãtori, eroi
ºi martiri, de mãrturisitori ai lui Hristos, pre-
cum primii creºtini sub represiunea ro-
manã, o generaþie care a cunoscut ºi cã-
derea ºi mãrirea, ºi pãcatul ºi ispãºirea în
faþa neamului sãu ºi, credem, în faþa lui
Dumnezeu!
Note:
(inclusiv cele din prima parte a articolului, publicat
în numãrul trecut, care din greºealã au fost omise)
1.
Aurel A. Mureºianu, Marea împãrãþie româ-
neascã. Culegere de studii ºi articole, Editura
Pastel, Braºov, 2018, p. 265.
2.
Ibidem, p. 330.
3.
Ibidem, p. 331.
4.
5.
Ibidem, p. 335.
Ibidem, p. 328.
6.
Ibidem, p. 225.
7.
Ibidem, p. 332.
8.
Ibidem, p. 326.
117
 ILIE POPA

Fãuritori ai Marii Uniri,

martiri în închisorile
comuniste (I)
Marea Unire de la 1918 a avut loc pe fondul frãmântã- Ilie Popa este
rilor ce au marcat Europa începutului de secol XX. Princi- prof. univ. dr. ing.
în electronicã ºi calculatoare,
palele evenimente care au schimbat în profunzime situa- preºedinte al
þia politicã, economicã ºi socio-culturalã de pe bãtrânul Fundaþiei Culturale
continent au fost izbucnirea Primului Rãzboi Mondial, în Memoria – Filiala Argeº,
1914, ºi declanºarea Revoluþiei Bolºevice în Rusia anului preºedintele seriilor de
conferinþe anuale
1917. Aceste tulburãri manifestate ºi în provinciile locuite „Experimentul Piteºti”
în majoritate de români, au creat condiþiile ca ei sã-ºi îm- care editeazã volumele
plineascã idealul vechi de secole: Unirea. O contribuþie cu acelaºi nume. Autor
covârºitoare la îndeplinirea acestui act istoric – Marea a peste 400 lucrãri
publicate în domeniile
Unire – l-au avut partidele politice ale vremii conduse de ºtiinþei, tehnicii ºi culturii,
mari oameni de stat, intelectuali, mari oameni de culturã invenþii ºi inovaþii.
ºi ºtiinþã, grandioase conºtiinþe de neam ale românilor.
Dar, dupã aproape 3 decenii, autoritãþile comuniste
instalate în România dupã 1945 au distrus nu numai par-
tidele istorice ºi fibra umanã sãnãtoasã a românilor, ci ºi
personalitãþile care au contribuit determinant la Marea
Unire din 1918, cei mai mulþi dintre artizanii Marii Uniri
sfârºind în temniþele comuniste, unde fuseserã aruncaþi
de noul stat român. Cei care au supravieþuit terorii din
puºcãrii, au fost marginalizaþi de societate, fiind catalo-
gaþi, „duºmani ai poporului” sau „trãdãtori”. Nici dupã
schimbarea regimului comunist, eroii Marii Uniri nu au fost
reabilitaþi în totalitate. Crimele împotriva majoritãþii lor nu
au fost condamnate oficial ºi acuzaþiile grave pe care sta-
tul român le-a formulat împotriva lor nu au fost retractate.
Prezentãm în continuare, pe scurt, viaþa ºi opera a 14
proeminente personalitãþi politice, culturale ºi ºtiinþifice
ale Marii Uniri din toate zonele locuite de români (Transil-
vania, Basarabia, Banat, Bucovina, Regat), care au murit

118
Iuliu Maniu
în închisorile comuniste: Iuliu Maniu, Ion
Mihalache, Gheorghe I. Brãtianu, Ale-
xandru I. Lapedatu, Ion Pelivan, Daniel
Ciugureanu, Sever Bocu, Aurel Vlad, Ze-
novie Pâcliºanu, Ion Flueraº, Iosif Ju-
manca, Gheorghe Grigorovici, Ioan Rãº-
canu, Rudolf Brandsch.
IULIU MANIU
(8.01.1873, Bãdãcin, judeþul Sãlaj –
5.02.1953, închisoarea Sighet)
Iuliu Maniu, jurist, om politic ºi om de
stat, mare patriot român, preºedinte de
partid, parlamentar în mai multe legislaturi,
prim ministru, dar ºi deþinut politic antico-
munist mort în detenþie, ºi-a pus amprenta
marii sale personalitãþi pe realizarea ºi
consolidarea statului unitar naþional de
astãzi.
S-a nãscut la 8 ianuarie 1873 în satul
Bãdãcin, judeþul Sãlaj din Transilvania
(atunci parte a Imperiului Austro-Ungar).
Era fiul lui Ioan ºi Clara ºi avea legãturi de
rudenie cu marele om politic transilvãnean
Simion Bãrnuþiu1.
ªi-a petrecut copilãria la ªimleu
Silvaniei ºi Bãdãcin, a urmat ºcoala
primarã la Blaj, apoi Liceul reformat calvin
din Zalãu. A fãcut studii la Universitatea
din Cluj (Facultatea de Drept, în perioada
1891-1896), pe care le-a continuat la Bu-
dapesta ºi Viena, unde a devenit doctor în
drept în 1896. În timpul studenþiei la Pesta
ºi Viena a fãcut parte din asociaþia studen-
þeascã „Petru Maior”.2 Revenit în Transil-
vania, s-a stabilit la Blaj, unde ºi-a început
activitatea de avocat al Mitropoliei Greco-
Catolice ºi profesor de Drept Civil la
Academia Teologicã Greco-Catolicã din
„Mica Romã” a Transilvaniei3.
Iuliu Maniu ºi-a început cariera politicã
în Partidul Naþional Român din Ungaria ºi
Transilvania în care, în 1897, la numai 24
de ani, este ales în comitetul de conduce-
re, idealul ºi activitatea sa primordialã fiind
îndreptatã în realizarea unirii Transilvaniei
cu Regatul Român. Devine membru ºi
apoi preºedinte al Societãþii Academice
„Petru Maior”. În 1906, în timpul monarhiei
Austro-Ungare, a fost ales în Parlamentul
de la Budapesta ca deputat de Vinþu de
Jos, comitatul Alba, învingându-l pe candi-
119
 datul guvernamental, ºi pe 22 mai 1906
þine primul sãu discurs în Dieta de la
Budapesta, continuând apoi sã susþinã
numeroase discursuri de condamnare a
politicii de maghiarizare forþatã ºi lipsei de
drepturi a românilor din Transilvania.
Dupã izbucnirea Primului Rãzboi
Mondial, în 1915 este încorporat la cerere
în armata austro-ungarã ºi trimis pe frontul
italian deoarece refuzase sã colaboreze
cu autoritãþile ungare. Este demobilizat în
1918 ºi imediat dupã întoarcerea din Italia,
Maniu este trimis la Viena pentru organiza-
rea foºtilor soldaþi români din armata aus-
tro-ungarã ºi pentru a negocia drepturile
minoritãþii române din Transilvania, înfiin-
þând, la 30 octombrie 1918 (Viena), Con-
siliul Naþional al Românilor (CNR) din
Transilvania.
În condiþiile dezmembrãrii monarhiei
habsburgice ºi a haosului produs datoritã
valurilor de dezertori din armatele austro-
ungare contaminate de bolºevismul de pe
frontul rusesc, situaþia din Viena scãpase
de sub controlul autoritãþilor. Maniu reuºeº-
te sã regrupeze în jurul sãu zecile de mii de
soldaþi români din serviciul militar al impe-
riului, restaureazã ordinea ºi salveazã
Viena de la instaurarea unei republici
bolºevice cum s-a întâmplat în Ungaria.
Împreunã cu personalitãþi de prim rang
ale Partidului Naþional Român din Ungaria
ºi Transilvania, precum Gheorghe Pop de
Bãseºti ºi ªtefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu
participã hotãrâtor la pregãtirea unirii
Transilvaniei cu Vechiul Regat. Soseºte la
Arad în 14 noiembrie 1918, unde pune
capãt negocierilor dintre CNR ºi Oszcár
Jászi, reprezentantul guvernului Mihály
Károly, hotãrând ruperea Transilvaniei de
Austro-Ungaria în vederea unirii ei cu res-
tul provinciilor româneºti.
120
Iuliu Maniu se numãrã printre organiza-
torii Marii Adunãri de la Alba Iulia din 1
decembrie 1918 unde s-a hotãrât unirea
Transilvaniei cu Regatul României. În
cuvântarea pe care a þinut-o la aceastã
mare adunare, Maniu a spus: „Noi,
onoratã adunare, privim în înfãptuirea
unitãþii noastre naþionale ca la un triumf al
libertãþii româneºti. Noi nu voim sã deve-
nim din oprimaþi, asupritori. Noi nu vrem sã
verse nimeni lacrimile pe care le-am
vãrsat noi atâtea veacuri ºi nu voim sã
sugem puterea nimãnui, aºa cum a fost
suptã a noastrã veacuri de-a rândul. Noi
voim sã întronãm pe aceste plaiuri liberta-
tea tuturor neamurilor ºi a tuturor cetãþe-
nilor. Noi propunem decretarea Unirii cu
Regatul României a întregii Transilvanii, a
întregului Banat ºi a întregului teritoriu
locuit de români ai Ungariei.”
Pe 2 decembrie 1918 a fost ales în
funcþia de ministru-preºedinte al Consiliu-
lui Dirigent al Transilvaniei, funcþie echiva-
lentã cu cea de guvernator, îndeplinind,
totodatã, ºi funcþia de ministru de interne,
iar în 1919 a fost membru de onoare al
Academiei Române4.
În 1926, Partidul Naþional Român din
Transilvania s-a unit cu Partidul Þãrãnesc
condus de Ion Mihalache, formând Parti-
dul Naþional Þãrãnesc al cãrui preºedinte
a fost Iuliu Maniu între anii 1926-1933 ºi
între anii 1937-1947. În perioada 1928-
1933 a fost de trei ori prim-ministru al Ro-
mâniei: noiembrie 1928 - iunie 1930; iunie
1930 - octombrie 1930; octombrie 1932 -
ianuarie 1933. PNÞ va câºtiga alegerile
din decembrie 1928 cu 78%, dar prima gu-
vernare þãrãnistã a avut loc chiar în perioa-
da marii depresiuni economice, iar progra-
mul lui Maniu nu a putut fi implementat.
Între anii 1938 ºi 1944, Iuliu Maniu se
manifestã ferm împotriva regimurilor de
esenþã totalitarã care s-au succedat în
fruntea þãrii: autoritarismul carlist, legiona-
rismul ºi dictatura militarã a lui Antonescu.
Din anul 1940, Maniu a fost un opozant al
regimului Ion Antonescu. Între Maniu,
Brãtianu ºi Ion Antonescu a avut loc un
schimb intens de corespondenþã privitoare
la deciziile politice ale lui Antonescu, iar
conform jurnalului lui Corneliu Coposu,
Iuliu Maniu a jucat un rol central în organi-
zarea loviturii de stat de la 23 august 1944.
Maniu l-a convins pe tânãrul rege Mihai I
sã participe la înlãturarea de la putere a
mareºalului Antonescu, ceea ce a conferit
legitimitate politicã actului de la 23 august
1944, diplomatul Grigore Niculescu-Bu-
zeºti fiind unul dintre cei care fãceau legã-
tura între Iuliu Maniu ºi regele Mihai. Con-
form celor povestite de Corneliu Coposu,
Iuliu Maniu a refuzat sã prezideze guver-
nul instalat dupã 23 august 1944 deoarece
acel guvern ar fi fost sabotat de cãtre
sovietici ºi complicii lor comuniºti. Totuºi
devine, într-o primã etapã, ministru fãrã
portofoliu în primul Cabinet Sãnãtescu.
Maniu a luptat împotriva preluãrii þãrii
de cãtre comuniºti, fiind încrezãtor în spri-
jinul marilor puteri occidentale, ca de altfel
întregul popor român. S-a opus instalãrii
guvernului Groza la 6 martie 1945, protes-
tând vehement împotriva încãlcãrii demo-
craþiei, inclusiv prin memorii adresate
puterilor occidentale.
La alegerile din 19 noiembrie 1946 a
obþinut o victorie zdrobitoare alãturi de
PNÞ, rezultatele fiind eliminate prin falsifi-
carea grosolanã a alegerilor de cãtre
comuniºti.
În urma înscenãrii de la Tãmãdãu, Iuliu
Maniu, alãturi de Ion Mihalache ºi de alþi
fruntaºi PNÞ, a fost arestat de autoritãþile
comuniste la 14 iulie 1947 ºi partidul sãu a
fost scos în afara legii la 29 iulie5. A fost
judecat pentru „înaltã trãdare” în procesul
început la 29 octombrie 1947, iar prin sen-
tinþa datã la 11 noiembrie 1947, era con-
damnat la temniþã grea pe viaþã pentru
„înaltã trãdare ºi spionaj în favoarea
anglo-americanilor”. Este trimis la peniten-
ciarul din Galaþi, pe baza ordinului de ares-
tare 105.515/27.11.1947, iar în august
1951, este transferat, împreunã cu Miha-
lache ºi alþi naþional-þãrãniºti, la închisoa-
rea Sighet unde s-a stins din viaþã la 5
februarie 1953, cadavrul sãu fiind aruncat
într-o groapã din Cimitirul Sãracilor de la
marginea oraºului. Pânã în prezent, nu a
fost descoperit încã mormântul marelui om
politic, dar în Cimitirul Sãracilor din Sighet
a fost ridicatã o troiþã pe locul unde, doar
se bãnuieºte, cã ar fi fost înhumat, alãturi
de alþi mulþi fãuritori ai României Mari.
În 12 noiembrie 1998, prin decizia nr.
40/1998, Curtea Supremã de Justiþie a
dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu ºi a
înlãturat pedeapsa complementarã a
confiscãrii averii, pronunþatã în 1947.
În Occident, s-a aflat despre moartea
lui Iuliu Maniu ºi Dinu Brãtianu abia în
octombrie 1955. Radio „Europa Liberã” a
arãtat atunci emoþia profundã pe care
aceastã veste a trezit-o în strãinãtate.
Astfel, Salvador de Madariaga, preºedin-
tele Internaþionalei Liberale, declara:
„Maniu a murit în închisoare. Brãtianu a
murit în închisoare. Regimului, care se
lãuda cu cinism ºi ipocrizie cã este elibera-
torul popoarelor, i-a fost atât de teamã de
Maniu, s-a temut atât de mult de Brãtianu,
încât a trebuit sã-i îngroape de vii pentru
ca poporul sã nu le mai audã vocea”, iar
Paul Reynaud, fost prim-ministru al Fran-
þei, deplângea „aceste timpuri în care liber-
121
 tatea oamenilor a dispãrut de pe o ju-
mãtate a feþei pãmântului.” El spunea cã:
„Figura lui Iuliu Maniu se înalþã ca una din
cele mai mãreþe, printre rezistenþii
Europei. Maniu a fost unul dintre creatorii
Naþiunii Române. A luptat întreaga viaþã
pentru libertatea popoarelor. A pierit odatã
cu libertatea”.
ION MIHALACHE
(18.02.1882, Topoloveni, judeþul Argeº
– 5.02.1963, închisoarea Râmnicu
Sãrat)
Ion Mihalache s-a nãscut la 18 februa-
rie 18826 în satul Goldeºtii-Badii, comuna
Topoloveni, judeþul Argeº, într-o familie de
þãrani sãraci, cu mulþi copii. Deºi sãrac,
fiind dotat cu o inteligenþã deosebitã, reu-
ºeºte sã urmeze ºi absolve ªcoala Norma-
lã din Câmpulung Muscel ºi dupã o scurtã
perioadã, este numit învãþãtor la Ludeºti în
Dâmboviþa, apoi revine ca dascãl în locuri-
le natale de la Topoloveni.
ªi-a manifestat pregnant idealul sãu de
a transforma ºcoala de la sat într-un cen-
tru de iluminare culturalã ºi, fiind dotat cu
un extraordinar talent oratoric, a fost ales
preºedinte al Asociaþiei Generale a Învãþã-
torilor.
Discursurile de promovare a ideilor
sale, a teoriilor economice ºi sociale, des-
fãºurate la început în cercuri restrânse de
simpatizanþi ºi susþinãtori din rândul
intelectualitãþii sãteºti, i-au deschis calea
cãtre cariera politicã excepþionalã care a
urmat. El a devenit în scurt timp promoto-
rul doctrinei þãrãniste din România al cãrui
principiu de bazã a fost dezvoltarea în
agriculturã a unui sistem cooperatist bazat
pe dreptul asupra proprietãþii cu posibilita-
tea de a o transmite sau a o vinde7. Siste-
122
Ion Mihalache
mul de asociere a þãranilor în cooperative
cu suprafeþe agricole mari, permitea achi-
ziþionarea de maºini agricole, de îngrãºã-
minte, construirea unor silozuri, magazii
pentru desfacerea produselor lor în con-
diþii economice avantajoase. Avea în ve-
dere ºi crearea unei mici industrii bazatã
pe ateliere cu meserii care sã valorifice
produsele gospodãriilor þãrãneºti. Toate
aceste preocupãri din sfera economicã
vizau de fapt îmbunãtãþirea vieþii þãrãnimii
sãrace, lipsitã de pãmânt. Mai mult, Ion
Mihalache a fost interesat de crearea ºi
dezvoltarea în lumea sãteascã a unei
miºcãri socio-culturale, astfel încât þãrani
sã fie conºtienþi de drepturile ºi libertãþile
pe care le au ºi sã lupte pentru respecta-
rea acestora. A încurajat construirea de
ºcoli, biserici, biblioteci, a promovat ideile
de libertate ºi dreptate socialã în mediile
intelectuale sãteºti, a susþinut împroprietã-
rirea þãranilor ºi votul universal.8
În Primul Rãzboi Mondial, Ion Mihala-
che s-a înrolat în regimentele muscelene,
distingându-se în luptele pentru apãrarea
patriei la trecãtorile de pe Valea Dâmbovi-
þei, pe fronturile de la Oituz ºi Mãrãºeºti
pentru care a fost decorat de regele Ferdi-
nand I cu ordinul „Mihai Viteazul”. Apoi a
organizat ºi militat pentru izbânda referen-
dumului prin care populaþia din Basarabia a
hotãrât, în 1918, revenirea la Patria Mamã.
S-a implicat tot mai mult în viaþa politi-
cã începând cu anul 1918. Astfel, la 5/18
decembrie 1918 convoacã la Bucureºti o
consfãtuire ce hotãrãºte înfiinþarea Parti-
dului Þãrãnesc. Au participat la aceastã
întrunire peste 160 de delegaþi – învã-
þãtori, preoþi ºi sãteni din 8 judeþe ale þãrii.
La sfârºitul manifestãrii se încheie Proce-
sul Verbal de constituire a Partidului Þãrã-
nesc care va fi publicat în 4/17 august 1919,
în ziarul Þara nouã, anul I, nr. 9.9 Pre-
ºedinte al partidului este ales Ion Mihala-
che. Principalul obiectiv al noului partid
este îndeplinirea promisiunii regelui Fer-
dinand I al României într-un discurs þinut
soldaþilor pe front în care fãgãduia pãmânt
þãranilor, însufleþindu-i sã lupte eroic în
luptele de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz.
Dupã succesul electoral din 1919,
Partidul Þãrãnesc din Vechiul Regat ºi din
Basarabia (61+72 mandate)10, alãturi de
Partidul Naþional Român din Transilvania
condus de Iuliu Maniu formeazã un bloc
guvernamental ºi intrã în Guvernul Alexan-
dru Vaida Voevod, lui Ion Mihalache atri-
buindu-i-se funcþia de ministru al Agricul-
turii ºi Domeniilor (16 decembrie 1919 –
12 martie 1920).
O realizare deosebitã care a dat
conþinut ºi profunzime învãþãmântului agri-
col a fost cea datoritã legii din 1920, cu-
noscutã sub numele de „Legea lui Ion Mi-
halache”, prin care, pentru instruirea ele-
vilor, se atribuiau ºcolilor agricole terenuri
în suprafaþã de circa 100 ha, iar celor hor-
ticole de 25 de ha.11
La 10 octombrie 1926 Ion Mihalache
împreunã cu Iuliu Maniu realizeazã unifi-
carea Partidului Þãrãnesc cu Partidul Na-
þional, formând Partidul Naþional-Þãrã-
nesc (PNÞ) al cãrui preºedinte este ales
Niculina Mihalache, Iuliu Maniu, Ion Mihalache,
Mihai Popovici, fotografie din 1937
Iuliu Maniu, Ion Mihalache devenind vice-
preºedinte.
Pentru a-ºi pune în aplicare ideea de
împroprietãrire a þãranilor la întoarcerea
lor de pe front, Ion Mihalache a organizat
obºtea sãteascã de la Topoloveni-Argeº
astfel încât sã producã rentabil pe supra-
feþe optime, asociindu-i pe þãrani într-o
cooperaþie cu bune rezultate în plan eco-
nomic ºi social. Datoritã lui Mihalache, la
Topoloveni, þãranii au beneficiat de ºcoli
superioare, de asistenþã medicalã, de cã-
min cultural, de bãi comunale, de un stan-
dard civilizat de existenþã.
La alegerile din 1928 naþional-þãrãniºtii
au obþinut 78% din voturi, fiind la guverna-
re între anii 1928-1933. În perioada 1928-
1930, Ion Mihalache a fost ministru al Agri-
culturii ºi Domeniilor, în guvernele naþio-
nal-þãrãniste Iuliu Maniu ºi Grigore G.
Mironescu, iar din 1930 pânã în 1933 ocu-
pã portofoliul ministrului de Externe, tot în
guvernele naþional-þãrãniste, ale lui Gri-
gore G. Mironescu, Alexandru Vaida
Voevod ºi Iuliu Maniu.
Datoritã frãmântãrilor interne determi-
nate de fracþiunea formatã în jurul lui Vaida
123
 Voevod care avea sã se desprindã din par-
tid la mijlocul anilor ’30, Iuliu Maniu se
retrage de la ºefia partidului, Ion Miha-
lache preluând funcþia de preºedinte al
PNÞ în perioada 1933-1937.
Ion Mihalache împreunã cu Iuliu Maniu
se opun vehement dictaturii regale ºi par-
tidului Frontul Renaºterii Naþionale înfiinþat
de regele Carol al II-lea12, când PNÞ ºi
toate celelalte partide sunt dizolvate.
În 24 iunie 1941, la numai o zi de la
declanºarea, în 23 iunie, a rãzboiului anti-
sovietic, Mihalache telegrafiazã la Marele
Stat Major ºi solicitã sã fie mobilizat pe
Frontul de Est pentru a participa la rãz-
boiul de eliberare a Basarabiei. Îmbracã
din nou haina militarã pentru câteva zile,
luptând de partea armatei române pânã la
Nistru pentru eliberarea Basarabiei, dar
este eliberat din ordinul personal al lui Ion
Antonescu.
Ion Mihalache ºi Iuliu Maniu au colabo-
rat cu restul forþelor politice ºi cu regele
Mihai I la pregãtirea înlãturãrii mareºalului
Ion Antonescu la 23 august 1944, impli-
cându-se, în perioada premergãtoare, în
toate negocierile care s-au purtat pentru
scoaterea României din rãzboiul purtat
alãturi de Germania.
La alegerile din 1946, PNÞ a obþinut un
succes zdrobitor, dar forþele comuniste sub
comanda autoritãþilor sovietice din Româ-
nia au falsificat violent ºi grosolan rezultatul
votului, atribuindu-ºi o falsã victorie.
În urma înscenãrii din 14 iulie 1947 de
la Tãmãdãu, acþiune pregãtitã de cãtre Si-
guranþã împreunã cu Serviciul Special de
Informaþii din aviaþia românã, cu ajutor
sovietic, Ion Mihalache, Iuliu Maniu împre-
unã cu alþi lideri þãrãniºti (Nicolae Penescu
– secretar general al PNÞ, Nicolae Caran-
dino – director al ziarului Dreptatea, Ilie
124
Lazãr – membru în delegaþia permanentã
a PNÞ) au fost arestaþi de autoritãþile co-
muniste când se pregãteau sã se îmbarce
în cele douã avioane pregãtite pentru a
pãrãsi þara. În 29 iulie a fost adoptat
Jurnalul nr. 1027 privind desfiinþarea PNÞ,
hotãrârea de lichidare fiind votatã în Ca-
mera Deputaþilor cu 294 voturi pentru ºi 1
vot contra.13
Procesul fruntaºilor PNÞ s-a judecat
între 25 octombrie ºi 11 noiembrie 1947. În
12 noiembrie 1947 Ion Mihalache, ca ºi
Iuliu Maniu, a primit sentinþa la „temniþã
grea pe viaþã” pentru „trãdare ºi insurecþie
armatã”14. De atunci a început calvarul
pânã la deces: a fost trimis mai întâi la pe-
nitenciarul Galaþi unde a stat pânã la 14
august 1951 când a fost transferat la închi-
soarea Sighet; în toamna anului 1953 a
fost dus la Ministerul de Interne unde timp
de un an ºi jumãtate s-au exercitat presi-
uni asupra sa pentru a semna o declaraþie
de colaborare cu regimul comunist ºi refu-
zând, în 1955 a fost transferat la închisoa-
rea Râmnicu Sãrat în regim de extermina-
re, celula nr. 35, cu numãrul matricol 51.
La Râmnicu Sãrat a fost supus unui regim
de detenþie extrem de dur cu „bãtãi siste-
matice”, izolare, lipsã de alimente, lipsa
asistenþei medicale ºi a medicamentelor,
condiþii de igienã mizerabile, lipsa cãldurii
în perioada iernii. Protestând permanent,
de fiecare datã a fost pedepsit.
Deºi era grav bolnav, având o hemipa-
rezã stângã, diagnosticat cu „spasm cere-
bral” ºi „agravarea herniei inghinale”, în
august 1962 Ion Mihalache este pedepsit
cu 5 zile de izolare pentru cã „þipa” în ce-
lulã. Boala ºi chinurile de nesuportat ale
detenþiei îl rãpun la 5 februarie 196315, în
penitenciarul Râmnicu Sãrat.
 La 30 iulie 1970, Niculina Mihalache,
soþia sa, care se afla în Cãminul Institutului
de Geriatrie, trimite o scrisoare lui Nicolae
Ceauºescu, cerându-i sã aprobe deshu-
marea osemintelor soþului ei, ºi reînhuma-
rea acestora în cripta familiei Mihalache
din Topoloveni, judeþul Argeº. Potrivit unui
raport al Securitãþii din 1971, de fapt, ose-
mintele lui Ion Mihalache nu au ajuns în
cripta familiei Mihalache din Topoloveni, ci
au fost reînhumate în cimitirul comunei
Dobreºti (la câþiva kilometri de Topo-
loveni), comuna natalã a soþiei, lângã mor-
mântul socrilor sãi, preot Ion ºi Elena
Dumitrãchescu.16
Casa din Dobreºti a lui Ion Mihalache,
care a funcþionat mai mulþi ani ºi ca salã Gheorghe I. Brãtianu
de naºteri în regimul comunist, a fost
vândutã la un preþ derizoriu, 100.000 lei, GHEORGHE I. BRÃTIANU
dupã ce Ministerul Culturii ºi-a declinat (28.01.1898, Ruginoasa, judeþul Iaºi –
dreptul de preemþiune al statului de a 27.04.1953, închisoarea Sighet)18
achiziþiona acest imobil, ca monument
istoric. Cumpãrãtorul, om politic local, ºi-a Gheorghe (George) I. Brãtianu s-a
propus sã facã aici un muzeu în memoria nãscut la 28 ianuarie 1898, la Ruginoasa,
marelui om politic.17 judeþul Iaºi, fiind fiul lui Ion I.C. Brãtianu
Într-una din mãrturisirile sale despre (Ionel Brãtianu) ºi al prinþesei Maria
perioada de detenþie de la Râmnicu Sãrat, Moruzi-Cuza, vãduva lui Alexandru Cuza.19
Corneliu Coposu se referea la condiþiile în Pãrinþii lui s-au despãrþit la foarte scurt
care a murit Mihalache: „Ion Mihalache a timp dupã cãsãtorie (a doua zi dupã cunu-
murit în anul 1963 în închisoarea de la nia religioasã), chiar înaintea naºterii sale,
Râmnicu Sãrat, unde nu se acorda niciun dar Ionel Brãtianu l-a recunoscut ca fiu
fel de asistenþã medicalã. Sigur, la starea legitim (cãsãtoria a avut loc doar pentru a-l
lui a contribuit ºi regimul de detenþie ºi de recunoaºte) ºi s-a preocupat de formarea
alimentaþie. Încetul cu încetul, datoritã ina- lui intelectualã, chiar dacã relaþiile dintre
niþiei ºi brutalitãþii inumane la care a fost tatã ºi fiu au fost sporadice, deoarece
supus, a murit. Ca ºi ceilalþi deþinuþi dece- mama sa nu îngãduia contactele între cei
daþi, a fost aruncat în pielea goalã, într-un doi. Prima întâlnire dintre copilul Gheor-
cimitir mlãºtinos, aºa încât osemintele sale ghe, de 11 ani, ºi tatãl sãu, a avut loc dupã
nu vor fi niciodatã recuperate.” atentatul din 8 decembrie 1909, când Ion
I.C. Brãtianu, aflat pe patul de suferinþã, a
cerut sã-ºi vadã fiul.20 Gheorghe I. Brã-

125
 tianu descrie o amplã discuþie avutã cu ta-
tãl sãu, Ion I.C. Brãtianu, privitor la domni-
torul Mihai Viteazul, în data de 8 august
1916, în automobilul ce îi transporta de la
Florica – Argeº la Bucureºti21 ºi abia dupã
1918, Gheorghe I. Brãtianu îl va frecventa
mai des pe tatãl sãu, cerându-i sfatul ºi
sprijinul.
Copilãria ºi adolescenþa ºi-a petrecut-o
alãturi de mama sa, la Ruginoasa ºi la Iaºi,
Casa Pogor. La 17 ani Gheorghe Brãtianu
înfiinþeazã revista manuscris „Încercãri”. În
1916 îºi susþine bacalaureatul la Iaºi ºi în
vara aceluiaºi an îl viziteazã la Vãlenii de
Munte, pentru prima oarã, pe istoricul Ni-
colae Iorga care îi publicã în Revista is-
toricã primul sãu studiu, „O oaste moldo-
veneascã acum trei veacuri”.
La 15 august 1916, dupã intrarea Ro-
mâniei în Primul Rãzboi Mondial, Gheor-
ghe I. Brãtianu, în vârstã de 18 ani, se în-
roleazã voluntar, având consimþãmântul
scris al tatãlui sãu, ºi este încorporat la
Regimentul 2 Artilerie Bucureºti22. Urmea-
zã cursurile ºcolii de ofiþeri de rezervã –
artilerie de la Iaºi, între 10 octombrie 1916
ºi 31 martie 1917, la 1 iunie 1917 este
avansat la gradul de sublocotenent ºi în
vara anului 1917 participã la luptele de la
Cireºoaia, este rãnit23, iar dupã însãnãtoºi-
re, ajunge din nou pe front în 1918 în Bu-
covina ºi este rãnit din nou. Experienþa de
pe front ºi-a expus-o în cartea File rupte
din cartea rãzboiului, Editura Cultura Na-
þionalã, Bucureºti, 1934.
Urmeazã Facultatea de Drept din Iaºi
între anii 1917 ºi 1919, obþinând licenþa în
drept, dar fiind atras de istorie, se înscrie
la Universitatea Sorbona din Paris. Aici
frecventeazã cursurile unor prestigioºi
istorici precum Ferdinand Lot ºi Charles
126
Diehl ºi obþine licenþa în litere în 1921. În
1923 îºi ia doctoratul în filozofie la Univer-
sitatea din Cernãuþi, iar în 1929 îºi susþine
doctoratul (de stat) francez la Univer-
sitatea din Sorbona cu teza Recherches
sur le commerce génois dans la Mer Noire
au XIII-e siècle, obþinând titlul de doctor
(de stat) în litere, teza fiindu-i tipãritã la
Sorbona24 în acelaºi an.
Se cãsãtoreºte la 27 ianuarie 1922 în
Bucureºti cu Elena Sturdza, sora prinþului
Mihai Gr. Sturdza.25
Devine profesor universitar la Catedra
de istorie universalã a Universitãþii din Iaºi
în 1924 ºi a Universitãþii din Bucureºti în
1940. În 1928 este ales membru cores-
pondent al Academiei Române ºi membru
titular în 1942. În perioada 1935-1940 este
director al Institutului de Istorie Universalã
din Iaºi ºi apoi între 1941 ºi 1947, director
al Institutului de Istorie Universalã „Nicolae
Iorga” din Bucureºti.
În 1925 a fost ales membru corespon-
dent al Societãþii Ligure di Storia Patria din
Genova, în 1926 a devenit membru al Co-
mitetului Internaþional de ªtiinþe Istorice, în
1935 membru al Institutului Kondakov din
Praga ºi în 1936 membru al Societãþii de
ªtiinþe ºi Litere din Boemia.
Gheorghe I. Brãtianu se va înscrie în
Partidul Naþional Liberal (PNL) în 1926 ºi
devine ºeful organizaþiei din Iaºi la 12 oc-
tombrie 1927. Deoarece PNL se opune ve-
hement întoarcerii în 1930 a viitorului rege
Carol al II-lea în þarã, Gheorghe I. Brãtia-
nu, unul din susþinãtorii viitorului rege, va
da curs sugestiilor acestuia, ºi va sparge
unitatea PNL prin crearea unei grupãri
liberale dizidente, PNL Gheorghe Brãtianu
(Georgist) a cãrui existenþã s-a desfãºurat
între 1930 ºi 1938. Odatã cu Gheorghe I.
Brãtianu au plecat din PNL ºi alte perso-
nalitãþi marcante ale culturii ºi politicii ro-
mâneºti interbelice (ªtefan Ciobanu,
Constantin C. Giurescu, P.P. Panaitescu,
Simion Mehedinþi, Arthur Vãitoianu, Mihai
Antonescu ºi alþii). Aceastã aripã a PNL a
sprijinit politica lui Carol al II-lea în primii
ani de la înfiinþare, dar s-a distanþat ulterior
de aceasta, pe mãsurã ce continua politica
de fãrâmiþare a partidelor ºi de întãrire a
puterii sale personale.
Gheorghe I. Brãtianu s-a opus în mod
categoric politicii duse de Nicolae Titules-
cu de apropiere faþã de Uniunea Sovieticã,
respingând orice fel de alianþã cu aceasta. În
schimb, el era convins de faptul cã o alianþã
cu Germania nazistã ar fi un lucru mai bene-
fic pentru România26 ºi a fãcut intervenþii în
acest sens în parlamentul României, având
contacte cu autoritãþile germane.
De altfel, în intervenþiile sale din Parla-
ment, în 5 octombrie ºi 26 noiembrie 1935,
Gheorghe I. Brãtianu, demonstrase peri-
colul pãtrunderii trupelor sovietice pe teri-
toriul României, insistând asupra impo-
sibilitãþii de a le impune plecarea de pe
teritoriul românesc, atât timp cât Uniunea
Sovieticã avea pretenþii asupra Basa-
rabiei.27 El spunea cã deschiderea grani-
þelor pentru Uniunea Sovieticã însemna,
de fapt, o invitaþie spre bolºevizarea þãrii.
Este de remarcat faptul cã autoritãþile
comuniste din þarã ºi cele de la Moscova
nu-i vor ierta niciodatã aceastã atitudine.
Fãrã a avea sprijinul bãtrânilor din PNL
în frunte cu Dinu Brãtianu, la ultimele ale-
geri libere din România interbelicã, cele
din decembrie 1937, Gheorghe Brãtianu
semneazã pactul de neagresiune electora-
lã cu Iuliu Maniu (PNÞ) ºi Corneliu Zelea
Codreanu (Miºcarea Legionarã), împotriva
guvernului condus de Gheorghe Tãtã-
rescu, prim ministru PNL. Obþine în alegeri
3,89% (119.361 voturi)28 ºi în aceste
condiþii, hotãrãºte sã se reîntoarcã în PNL.
La 10 ianuarie 1938 va avea loc fuziunea
dintre cele douã formaþiuni, dar dupã nu-
mai trei sãptãmâni partidele politice vor fi
dizolvate, PNL, ca ºi celelalte organizaþii
politice fiind nevoite sã activeze în ilegali-
tate. La 14 februarie 1938, este emis un
Decret-lege prin care orice fel de activitate
politicã devine ilegalã, instaurându-se ast-
fel dictatura regalã.29
Gheorghe I. Brãtianu nu a participat la
ºedinþa Consiliului de Coroanã din 27 iunie
1940 în care au fost cedate Basarabia ºi
Bucovina de Nord, dar a participat la cea
din noaptea de 30 spre 31 august 1940,
convocatã în vederea acceptãrii sau res-
pingerii Arbitrajului de la Viena, insistând
ca statul român sã aibã o rezistenþã milita-
rã, deoarece cedarea va aduce „prãbuºirea
prin demoralizare, neputinþã ºi anarhie”30.
La 6 septembrie are loc lovitura de
stat, regele Carol al II-lea este detronat ºi
determinat sã plece în exil de cãtre gene-
ralul Ion Antonescu. Gheorghe Brãtianu
este solicitat de Antonescu sã participe la
guvernare, într-o formulã tripartitã, împre-
unã cu Miºcarea Legionarã. Deºi Horia Si-
ma se declarã de acord, nu se ajunge la
nici o înþelegere.31
La începerea operaþiunilor militare ale
României în cel de-al Doilea Rãzboi
Mondial (22 iunie 1941), cãpitanul în re-
zervã Gheorghe I. Brãtianu este mobilizat
în Divizia 7 Infanterie pânã la 12 iulie
1941, dupã care a fost ataºat Comanda-
mentului Corpului de Cavalerie ca transla-
tor de limbã germanã, pânã la 30 noiem-
brie 1941, când a fost demobilizat. În mar-
tie 1942 devine maior, este mobilizat din
nou la Corpul de Cavalerie ºi participã la
127
 luptele din Crimeea între 16 iulie ºi 24 sep-
tembrie 1942. Revine de pe front la ªcoala
Superioarã de Rãzboi în primãvara anului
1945, unde þine patru prelegeri care au
fost rezumate ulterior sub titlul Formule de
organizare a pãcii în istoria universalã, nu-
mai prelegerea cu numãrul 1 fiind cunos-
cutã în prezent.32
În paralel îºi continuã activitatea uni-
versitarã la Universitatea din Bucureºti,
unde în anii 1941-1942 ºi 1942-1943 va þi-
ne cursul intitulat Chestiunea Mãrii Negre.
În prelegerea de deschidere din 15 de-
cembrie 1941, el vorbea despre „spaþiul de
securitate” al României ce va fi definit mai
târziu în termeni geopolitici ca spaþiul care
„cuprinde acele regiuni ºi puncte fãrã de
care o naþiune nu poate îndeplini nici mi-
siunea ei istoricã, nici posibilitãþile care al-
cãtuiesc destinul sãu”. El identifica douã
„poziþii cheie”, poziþii geopolitice decisive
pe care România trebuia sã le includã obli-
gatoriu în calculele ei strategice: „1. Intra-
rea Bosforului ºi, în general, sistemul
strâmtorilor care duce navigaþia dincolo de
aceastã mare închisã; ºi 2. Crimeea, care,
prin porturile ei naturale, prin cetãþile ei din
timpurile cele mai vechi, prin bastionul
maritim înaintat pe care-l reprezintã în
Marea Neagrã este evidentã o poziþie stã-
pânitoare peste tot complexul maritim de
aci. Cine are Crimeea poate stãpâni Ma-
rea Neagrã. Cine n-o are n-o stãpâneºte.
Este evident cã aceastã problemã se
leagã de chestiunile noastre, pentru cã, în
definitiv, ce sunt strâmtorile altceva decât
prelungirea gurilor Dunãrii”. El afirma cã
România nu poate rãmâne indiferentã faþã
de ce se petrece în aceste douã poziþii
cheie ale unei mãri atât de strâns legate
de existenþa noastrã, iar istoria secolelor al
XIX-lea ºi al XX-lea era sintetizatã de
128
Gheorghe I. Brãtianu ca fiind „o luptã pen-
tru Marea Neagrã între Rusia ºi Europa”.33
Cartea despre Marea Neagrã va fi tipãritã
postum34, iar o traducere a ei în limba ro-
mânã a apãrut abia în 1988.35
În cadrul represiunilor dezlãnþuite de
autoritãþile comuniste în 1947, este înlãtu-
rat de la catedra universitarã ºi de la con-
ducerea Institutului de Istorie, iar în sep-
tembrie i se fixeazã domiciliu forþat ºi i se
interzic contactele externe. Odatã cu reor-
ganizarea Academiei Române de la 9 iunie
1948, al cãrui nume devine Academia Re-
publicii Populare Române, lui ºi altor 97 de
personalitãþi ºtiinþifice ºi culturale româneºti
li se retrage calitatea de academician.36
În noaptea de 5 spre 6 mai 1950 este
arestat de Securitate ºi întemniþat la închi-
soarea Sighet, fiind reþinut aproape trei
ani, fãrã sã fi fost judecat ºi condamnat.
Într-una din zilele intervalului 23-27
aprilie 1953 Gheorghe I. Brãtianu moare în
închisoare, la vârsta de 55 de ani, în con-
diþii încã neelucidate. În fiºa matricolã pe-
nalã37 se specificã ca datã a decesului,
27.04.1953. Conform mãrturiilor neverifi-
cate ale unor deþinuþi, Gheorghe Brãtianu
s-ar fi spânzurat cu un laþ fãcut dintr-un
cearºaf, neputând sã mai suporte condi-
þiile de detenþie, sau a fost bãtut de un gar-
dian pânã când a murit. Totuºi existã un
document conform cãruia tânãrul (atunci)
episcop greco-catolic ºi viitor cardinal Ale-
xandru Todea, care era ºi el închis la
Sighet pentru cã nu acceptase trecerea
obligatorie la ortodoxie, „a reuºit sã-i dea
dezlegarea cea din urmã”38, desfiinþând
astfel ipoteza sinuciderii lui în închisoare.
Detalii despre moartea lui apar în cartea
Mariei G. Brãtianu, Gheorghe I. Brãtianu –
Enigma morþii sale, Fundaþia Academia
Civicã, 2016. În acelaºi volum este pre-
zentatã cronologic detaliat viaþa ºi opera
marelui savant.
În 1971, familia a primit aprobarea sã-l
dezgroape din cimitirul din Sighet ºi sã-i
facã reînhumarea în cavoul Brãtienilor de
la ªtefãneºti, judeþul Argeº.39
Ca istoric, Gheorghe I. Brãtianu a
susþinut cu tenacitate ºi rigoare ºtiinþificã
teza continuitãþii poporului român în
spaþiul carpato-danubiano-pontic, iar
lucrãrile sale asupra prezenþei româneºti
în Basarabia sunt reprezentative pentru
valoarea deosebitã a istoricului ºi
conºtiinþa omului politic. Când autoritãþile
comuniste i-au cerut sã se dezicã de teze-
le sale despre Basarabia, el a refuzat, asu-
mându-ºi cu luciditate responsabilitatea:
„adevãrul rãmâne, indiferent de soarta
celor care l-au servit”40. Asemeni tuturor
celorlalte personalitãþi politice ºi culturale,
care au murit sau au cunoscut teroarea
comunistã a închisorilor, deportãrilor ºi a
coloniilor de muncã forþatã, Gheorghe I.
Brãtianu se înscrie în constelaþia
luminoasã de savanþi ºi politicieni patrioþi
ce legitimeazã identitatea etnicã ºi
culturalã a poporului român.
Alexandru I. Lapedatu
ALEXANDRU I. LAPEDATU
(14.09.1876, Sãcele, judeþul Braºov –
30.08.1950, închisoarea Sighet)
Alexandru I. Lapedatu s-a nãscut la 14
septembrie 1876 în comuna Sãcele,
judeþul Braºov. Era fiul lui Ioan Alexandru
Lapedatu41, doctor al Universitãþii din Bru-
xelles, poet, prozator ºi jurnalist român
transilvãnean42, profesor de limbi clasice la
Gimnaziul Superior Greco-Ortodox Român
din Braºov (Colegiul Naþional „Andrei
ªaguna” de azi).43 Fratele sãu geamãn,
Ion I. Lapedatu, a fost economist, politician
ºi Guvernator al Bãncii Naþionale a Ro-
mâniei.44 Tatãl gemenilor a decedat când
ei aveau un an ºi jumãtate45, iar mama lor
a primit un ajutor social modest de la muni-
cipalitatea Braºov ºi a fost sprijinitã de
familie.
A urmat ºcoala primarã din satul natal
începând cu anul 1883, apoi la Braºov ºi
din 1888, la Iaºi unde mama lui se recã-
sãtorise dupã moartea tatãlui, obþinând di-
ploma de bacalaureat la Colegiul Central.
Studiile superioare le-a fãcut la Facultatea
de Litere ºi Filozofie a Universitãþii din
129
 Bucureºti, absolvitã în 1904. Aici obþine
licenþa în geografie ºi istorie în 1910 cu
calificativul „magna cum laude”. Nedis-
punând de mijloace materiale, el ºi-a
finanþat studiile dând meditaþii ºi exersând
diferite funcþii între care, cea de corector
de noapte ºi apoi autor al unei coloane la
ziarul „România Junã” (1899) sau profesor
de limba românã la Colegiul Francez ºi la
Colegiul Lolliot (1901-1903).
Alexandru I. Lapedatu participã încã
din anii de liceu, ca mulþi din generaþia sa,
la miºcãrile de protest ale românilor contra
opresiunii naþionale, cum ar fi demonstra-
þiile de la Iaºi de solidaritate cu memo-
randiºtii.
Student fiind, el a început sã publice
studii de istorie naþionalã încã din facultate
ºi obþine premiul Fundaþiei Universitare
„Carol I” pentru lucrãrile despre domnitorii
Radu cel Frumos ºi Vlad-Vodã Cãlugãrul,
este laureatul Universitãþii46 ºi câºtigãtorul,
importantului premiu „Hillel” pentru lucra-
rea Istoria breslelor la români.47 În aceastã
perioadã, el devine membru activ al Ligii
pentru Unitatea Culturalã a Tuturor Ro-
mânilor, numitã pe scurt, Liga Culturalã,48
iar la absolvirea facultãþii, a fost chemat la
Biblioteca Academiei Române, secþia ma-
nuscriselor, unde a lucrat între anii 1903 ºi
1908, fiind totodatã ºi profesor suplinitor la
Colegiul Naþional „Sfântul Sava” din Bucu-
reºti. În 1904 a fost secretarul Comisiunii
Monumentelor Istorice, apoi a devenit
membru pe 12 august 1919 ºi preºedinte
al secþiunii pentru Transilvania între anii
1921-1941.49
Alexandru I. Lapedatu a fost activ în
numeroase comisii ºi asociaþii. Astfel, el a
fost numit secretar al Comisiei (Comisiunii)
Istorice Române în 1909, apoi a devenit
130
membru între 1911-1919, fiind reconfirmat
prin Decretul regal din 1924; a fost secre-
tarul Comitetului Asociaþiei „Steaua” înfiin-
þatã de Spiru Haret ºi a editat ultimele 27
monografii ale acesteia (de la nr. 20 la nr.
47) cu conþinut preponderent istoric; în
1909 a fost ales în asociaþia „Arta Româ-
neascã”.50
În 1910 Alexandru I. Lapedatu a fost
ales membru corespondent iar în 1918
membru activ al Academiei Române,
Secþia Istoricã.
Alexandru I. Lapedatu s-a cãsãtorit cu
Victoria Panã (1878-1965) pe 1 iunie 1911
ºi au avut o fiicã, Ana Victoria (1914-1999).
Între anii 1914-1916, la Bucureºti, el a
fost numit secretarul Comitetului de ajuto-
rare a refugiaþilor din Transilvania, Banat ºi
Bucovina, în 1915 a fost membru activ al
Societãþii Regale Române de Geografie,
iar în ianuarie 1918, la Odessa, a fost co-
fondator al Comitetului naþional al români-
lor emigraþi din Austro-Ungaria, care apoi l-a
ales preºedinte, s-a mutat la Iaºi ºi a de-
venit o platformã politicã cu contribuþii sub-
stanþiale în pregãtirea României pentru vii-
toarele negocieri de pace care au avut loc
dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial.
Dupã ce armatele Triplei Alianþe au
ocupat Bucureºtiul, Guvernul României,
refugiat la Iaºi, a decis sã evacueze Te-
zaurul de Stat în Rusia, la al doilea trans-
port (ultimul) care includea ºi bunuri cultu-
rale, Alexandru I. Lapedatu a fost delegat
sã-l însoþeascã ºi a plecat de la Iaºi cãtre
Moscova pe 28 iulie 1917. La Moscova a
rãmas pânã pe 19 decembrie 1917, asis-
tând la ocuparea oraºului de cãtre revo-
luþia bolºevicã.51
În 1919, dupã ce Consiliul Dirigent al
Transilvaniei, Banatului ºi þinuturilor româ-
neºti din Ungaria a înfiinþat la Cluj prima
Universitate româneascã din Ardeal, Alexan-
dru Lapedatu a fost numit, pe 23 august
1919, profesor de Istoria veche a ro-
mânilor, apoi a fost confirmat prin Decret
regal la 28 ianuarie 192052 ºi a exercitat
aceastã funcþie pânã în 1938. A fost ales
decan (1921-1922) ºi prodecan (1922-1923)
al Facultãþii de Litere ºi Filozofie ºi a fost
co-fondator, împreunã cu colegul sãu Ioan
Lupaº, al Institutului Naþional de Istorie din
Cluj53 (azi Institutul de Istorie „George Bariþ”
al Academiei Române), fiind co-directorul
acestuia între anii 1920 ºi 1938, apoi direc-
torul sãu onorific între 1943 ºi 1945.54
În 1920 a fost ales membru onorific al
Societãþii Numismatice Române; a asigu-
rat preºedinþia Comisiei pentru reforma
organizãrii muzeelor din Transilvania, în
1921, ºi a Comisiei instituite pentru organi-
zarea arhivelor din Transilvania. A fost nu-
mit membru în Comisia pentru naþionaliza-
rea numelor de localitãþi din Transilvania,
Banat ºi pãrþile ungureºti ºi al Comisiei
pentru verificarea lucrãrilor de valoare a
bunurilor publice ale fostei monarhi austro-
ungare în 1922. Pe 9 noiembrie 1922 a
fost ales membru de onoare al Societãþii
Istorico-arheologice Bisericeºti din Chiºi-
nãu ºi a fost delegatul permanent al pre-
fecturii judeþului Cluj în Comitetul Societãþii
Muzeului Ardelean (Erdélyi Muzeum
Egyesület) în 1925. În perioada 30 martie
1923 - 24 martie 1924, Alexandru I. Lape-
datu a fost director general al Arhivelor
Statului Român.
În 1919, Alexandru I. Lapedatu a fost
numit membru al delegaþiei române la
Conferinþa de pace de la Paris ºi a partici-
pat la negocieri de trei ori: în perioada de-
cembrie 1918 – iunie 1919 când s-a întors
în þarã dupã ce asistase la ceremonia
semnãrii Tratatului de la Versailles; în iulie
– august 1919, la faza incipientã a nego-
cierilor privind Basarabia; în perioada
decembrie 1919 - martie 1920 la negocie-
rile cu Ungaria finalizate prin Tratatul de la
Trianon.
Ca profesor al noii universitãþi de la
Cluj, Alexandru I. Lapedatu a fost primul
senator ales sã o reprezinte în Senatul Ro-
mâniei în 1919 ºi 1920.
Se înscrie în Partidul Naþional Liberal
(PNL) în 1920 ºi este ales în Comitetul
Central ºi membru al Delegaþiei Perma-
nente, devenind astfel liderul liberalilor în
Transilvania.55
Alexandru I. Lapedatu a fost numit în
1920 membru al Comisiei de Încoronare
însãrcinatã cu organizarea festivitãþilor
prin care Ferdinand I a fost consacrat ofi-
cial ca rege al tuturor românilor ºi cu
încheierea formalã a procesului politic al
Marii Uniri, iar în 1927, la moartea regelui
Ferdinand I, a fost membru în delegaþia
Senatului la stabilirea Regenþei ºi la depu-
nerea jurãmântului în faþa camerelor reuni-
te ale Parlamentului.56
În 31.03.1922 a fost numit consilier în
delegaþia românã la Conferinþa Economicã
ºi Financiarã de la Genova (10 aprilie - 19
mai 1922) la care, reprezentanþi din 34 de
naþiuni, au discutat restaurarea Europei
dupã Primul Rãzboi Mondial.
Primul succes în alegeri a avut loc în
1922 când a candidat din partea PNL pen-
tru Camera Deputaþilor în circumscripþia
Ceica din Bihor ºi, din acest moment, pânã
în 1940 el a fost ales în toate legislaturile,
fie în Camera Deputaþilor, fie în Senat, iar
în 1936 a devenit senator de drept ºi ales
Preºedinte al Senatului între 16 noiembrie
131
 1936 ºi 20 martie 1937. Dupã demiterea
regimului dictatorial carlist, el a fost ales
pentru ultima oarã în Camera Deputaþilor,
obþinând unul dintre foarte puþinele man-
date care nu au revenit comuniºtilor ºi
aliaþilor lor în alegerile trucate sub presiu-
nea sovieticã (1946 -1947).57
A fost Ministru al Artelor ºi Cultelor în
ºase guverne. Pe 9 iunie 1936 ca Ministru
de Stat, el a preluat responsabilitatea pen-
tru Departamentul Cultelor ºi Artelor ca ºi
pentru sub-secretariatul minoritãþilor de
sub egida Preºedinþiei Consiliului de
Miniºtri. A fost Ministru de Stat în patru
guverne. Ca Ministru de Stat pentru Ardeal
în guvernul I.G. Duca, el a fost unul dintre
co-semnatarii Jurnalului Consiliului de
Miniºtri din 9 decembrie 192758 care a scos
în afara legii grupul fascist „Garda de Fier”
ºi ca rãzbunare, membrii Gãrzii de Fier
l-au asasinat pe primul ministru în 30
decembrie 1933.
S-a înscris în Frontul Renaºterii Naþio-
nale înfiinþat de regele Carol al II-lea prin
Decretul Regal nr. 4321 din 15 decembrie
193859 ca singura organizaþie politicã le-
galã în þarã. Aceasta a fost transformatã în
Partidul Naþiunii, prin Decretul Regal nr.
2056/22 iunie 1940, care a fost dizolvat de
primul ministru Ion Antonescu la trei zile
de la abdicarea lui Carol al II-lea, prin De-
cretul din 9 septembrie 1940.
A fost membru al delegaþiei României la
cea de a XXXV-a Conferinþã Interparla-
mentarã de la Oslo din 15-19 august 1939,
unul din ultimele eforturi de a salvgarda
pacea cu numai câteva zile înainte de izbuc-
nirea celui de al Doilea Rãzboi Mondial.60
A fost ales preºedinte al Comisiei
Monumentelor Istorice din 15 octombrie
1941 pânã la dizolvarea acesteia de cãtre
regimul comunist în 1948.61
132
A fost ales vicepreºedinte (1934-1935,
1938-1939), preºedinte al Academiei
Române (3 iunie 1935 – 31 mai 1938)62, iar
la sfârºitul mandatului a fost ales Secretar
General (30 mai 1939 – 12 august 1948).
Alexandru I. Lapedatu a fost unul din cei
113 membri ai Academiei Române epu-
raþi prin Decretul nr. 76 din 8 iunie 1948 al
regimului comunist63, dar la 3 iunie 1990,
Adunarea Generalã a Academiei Române
l-a repus în drepturi.64
Lista publicaþiilor ºtiinþifice ale lui
Alexandru I. Lapedatu conþine 424 titluri.
Dupã lovitura de stat din 23 august
1944, partidele politice s-au pregãtit sã
reintre în viaþa politicã, iar Alexandru I. La-
pedatu a preluat iniþiativa pentru PNL în
Transilvania65 (paralel cu cel demarat de
Gheorghe Tãtãrãscu). El a format în câte-
va circumscripþii din Transilvania un cartel
electoral cu PNÞ, obþinând o modestã ºi
efemerã victorie electoralã în alegerile din
19 noiembrie 1946. Au fost declaraþi
admiºi ºi doi liberali: Alexandru I.
Lapedatu la Cluj ºi Vasile Netea la Satu
Mare. El recunoaºte cã represiunea
comunistã se va impune inevitabil, dar îºi
pãstreazã speranþa. Astfel, în denunþul
înregistrat la Securitate pe 30 septembrie
1949 se raporteazã cã Alexandru I.
Lapedatu „crede în viitorul neamului ºi în
capitularea Rusiei ºi a comunismului”.66
Viziunea lui se va realiza peste mai mult
de 50 de ani.
În 1950, regimul comunist i-a anulat
pensia, lãsându-l fãrã nici un venit, apoi a
fost arestat în noaptea de 5 spre 6 mai
1950 în grupul „demnitarilor” ºi a murit
dupã câteva luni, la 30 august 1950, în
închisoarea Sighet, la vârsta de 74 ani. A
fost îngropat în groapa comunã fãrã semn
pe mormânt, iar cenotaful sãu se aflã în

cimitirul „Groaveri” din Braºov.
În timpul vieþii a obþinut 14 medalii
naþionale ºi 7 internaþionale.
Ca o recunoaºtere a vastei sale acti-
vitãþi politice, culturale, academice interne
ºi internaþionale, 3 strãzi din trei localitãþi
din România îi poartã numele67: Aleea
Alexandru Lapedatu, Cluj-Napoca; Strada
Alexandru Ion Lapedatu, Braºov; Strada
Alexandru Ion Lapedatu, Sãcele.
Alexandru I. Lapedatu a donat bibliote-
ca sa Bibliotecii Centrale Universitare
„Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, iar nume-
le lui este menþionat în Cartea de Aur a
donatorilor ºi Sala de lecturã a profesorilor
îi poartã numele.68
Bustul lui este plasat în faþa Aºe-
zãmântului Cultural „Alexandru Lapedatu”
din cadrul Fundaþiei Colegiul European din
Cluj-Napoca.69 Numele lui se aflã pe plãci
puse pe casa natalã din Sãcele, în holul
Colegiului Naþional „Andrei ªaguna” ºi în
holul Colegiului Naþional „Sfântul Sava”.
Note
1
Lucia Hossu-Longin, Oameni mari care au fãcut
România Mare, Timiºoara, Editura Hiperliteratura,
2018, p. 41.
2
Ibidem, p. 42.
3
ªematismul Arhidiecezei de Alba Iulia ºi Fãgãraº
pre anul Domnului 1900, Blaº [Blaj], p. 103.
4
Membrii Academiei Române din 1866 pânã în
pre zent, https://acad.ro/membri_ar/mem bri.htm,
https://acad.ro/bdar/armembri.php (accesat la
15.11.2018).
5
Vasile Tudor, Ilie Popa, „Înscenarea de evaziu-
ne aerianã de la Tãmãdãu, pretext pentru lichidarea
partidelor istorice”, în Ilie Popa (coord.), „Experimen-
tul Piteºti”, Forme ºi aspecte de represiune a indivi-
dului în perioada dictaturilor comuniste. Conference
Proceedings. Comunicãri prezentate la Simpozionul
PERT’17, Piteºti, 29.09 – 1.10.2017, Piteºti, Fundaþia
Culturalã Memoria – Filiala Argeº, 2018, p. 446.
6
http://www.biblioteca-represiunii.ro/Fise matrico-
le penale - detinuti politici/M/M 05. Mera - Mihala-
che/Mihalache Ion Iancu/ (accesat la 15.11.2018).
7
Cristina Roman, https://www.iiccr.ro/51-de-ani-
de-la-moartea-lui-ion-mihalache-1882-1963/,
5.02.2014 (accesat la 23.11.2018).
8
Ibidem.
9
https://taranista.wordpress.com/2016/11/06/pro-
cesul-verbal-de-constituire-a-partidului-tara -
nesc/#more-6730 (accesat la 23.11.2018).
10
Ioan Scurtu, Din viaþa politicã a României (1926-
1947). Studiu critic privind istoria Partidului Naþional-
Þãrãnesc, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi
Pedagogicã, 1983, p. 12.
11
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Mihalache (ac-
cesat la 23.11.2018).
12
Lege nr. 4.321 din 15 decembrie 1938 pentru
înfiinþarea organizaþiei politice a „Frontului Renaº-
terii Naþionale”, publicatã în Monitorul Oficial nr. 293
din 16 decembrie 1938.
13
Vasile Tudor, Ilie Popa, , op. cit., p. 446.
14
http://www.biblioteca-represiunii.ro/Fise matri-
cole penale - detinuti politici/M/M 05. Mera - Mihala-
che/Mihalache Ion Iancu/ (accesat la 15.11.2018).
15
Ibidem.
16
Nicoleta Ionescu Gurã, „Reînhumarea osemin-
telor lui Ion Mihalache”, în Magazin istoric, 554/2013,
http://magazinistoric.ro/reinhumarea-osemintelor-lui-
ion-mihalache/ (accesat la 24.11.2018).
17
Cristina Stancu, „Ce s-a ales de averea fondato-
rului Partidului Þãrãnesc. «Când i-au adus oasele
aici, ca sã le înhumeze, Securitatea nici nu ne-a lã-
sat sã ne apropiem»”, în Adevãrul, 25 februarie
2018, https://adevarul.ro/locale/pitesti/ce-s-a-ales-
averea-fondatorului-partidului-Taranesc-cand-i-au-
adus-oasele-aici-inhumeze-securitatea-nu-ne-a-lasat-
apropiem-1_5a92b6e8df52022f75f4cec2/index.html
(accesat la 23.11.2018).
18
http://www.biblioteca-represiunii.ro/Fise matri-
cole penale – detinuti politici/B/B 07. Brader - Bu-
cva/Bratianu Gheorghe I/P1130818.JPG (accesat la
24.11.2018).
19
Aurel Pentelescu, Liviu Þãranu, Pagini din tine-
reþea lui Gheorghe I. Brãtianu, Buzãu, Editura Edit-
graph, 2018, p. 7.
20
Apud Anastasie Iordache, Ion I.C. Brãtianu,
Bucureºti, Editura Albatros, 1944, p. 132.
21
Gheorghe I. Brãtianu, File rupte din cartea rãz-
boiului, Bucureºti, Editura Cultura Naþionalã, 1934,
pp. 17-22.
133
 22
Valeriu-Florin Dobrinescu, „Gh. I. Brãtianu – do-
cumente biografice”, în Victor Spinei (coord.), Con-
fluenþe istoriografice româneºti ºi europene. 90 de
ani de la naºterea istoricului Gheorghe I. Brãtianu,
Iaºi, Universitatea Al.I. Cuza, 1988, pp. 364, 365.
23
Ibidem, pp. 366-368.
24
Victor Spinei, „Gheorghe I. Brãtianu între
vocaþia istoriei ºi tentaþiile vieþii politice”, în Victor
Spinei (coord.), Confluenþe istoriografice…, p. 258
25
Mihai Dim. Sturdza, Familiile boiereºti din Mol-
dova ºi Þara Româneascã. Vol. II, Boian – Buzescu,
Bucureºti, Editura Simetria, 2004, p. 448.
26
Gheorghe I. Brãtianu. Cariera politicã. https://cultu-
rainiasi.ro/gheorghe-i-bratianu/ (accesat la 24.11.2018).
27
Ibidem.
28
Bogdan Vârºan, „Istoria ultimelor alegeri libere
din România de pânã la revoluþia din 1989”, în
Historia, https://www.historia.ro/sectiune/general/arti-
col/istoria-ultimelor-alegeri-libere-din-romania-de-
pana-la-revolutia-din-1989 (accesat la 24.11.2018).
29
Eleodor Focºeneanu, Istoria Constituþionalã a
României (1859-2003), Ediþia a II-a revizuitã ºi adusã
la zi, Cap. II. Lovitura de Palat de la 10 februarie 1938,
Bucureºti, 2008, Editatã, imprimatã ºi difuzatã de
autor doar în format electronic, p. 114, https://books.
google.ro/books?id=KoOxBzw_wcUC&printsec=fron t -
cover#v=onepage&q&f=false (accesat la 24.11.2008).
30
Ion Mamina, Consilii de Coroanã, Bucureºti,
Edi tu ra Enciclopedicã, 1997, pp. 262-268.
31
Horia Sima, Era Libertãþii, vol.1, http://partid.mis-
carea-legionara.net/era-libertatii-vol1/ (accesat la
20.10.2018)
32
Stelian Neagoe, Oameni politici români, Bucu-
reºti, Editura Machiavelli, 2007, p. 115.
33
Gheorghe I. Brãtianu, Marea Neagrã. De la ori-
gini pânã la cucerirea otomanã, vol. I, Editura Meri-
diane, Bucureºti, 1988, pp. 108-109.
34
Ibidem.
35
Ibidem.
36
Liviu Þãranu, Aurel Pentelescu, „Gheorghe I.
Brãtianu în timpul domiciliului obligatoriu (1947-
1950)”, în Caietele Brãtianu, nr. 2, mai 2011, (revistã
editatã de Societatea Academicã „Gheorghe I. Brã-
tianu”, filiala Sighetu Marmaþiei), Sighetu Marmaþiei,
pp. 12-19.
37
http://www.biblioteca-represiunii.ro/Fise matricole
penale - detinuti politici/B/B 07. Brader - Bucva/Bratianu
Gheorghe I/P1130818.JPG (accesat la 24.11.2018).
38
Ierom. Dr. Silvestru Augustin Prunduº, Clemente
Plãianu, Cardinalul Dr. Alexandru Todea. La 80 de
134
ani (1912-1992), Cluj-Napoca, Editura Viaþa Creºti-
nã, 1992, p. 30.
39
Fiica lui, Ioana, declarã în episodul „Procesul eli-
telor politice” din serialul Memorialul Durerii, cã sora
sa, Maria din Grecia, ºi-a manifestat puternica îndo-
ialã asupra faptului cã osemintele primite ar fi fost în-
tr-adevãr cele ale lui Brãtianu, bazându-se pe faptul
cã tatãl ei avea dinþii stricaþi ºi capul spart, semne ce
nu apãreau la cadavrul încredinþat lor. Cele douã au
convenit ca, cel puþin într-un mod simbolic de a cinsti
memoria tatãlui lor, osemintele primite, deºi nu ale
lui Gheorghe I. Brãtianu, sã fie înhumate în cavoul
familiei, trupul omului politic rãmânând pe malul Tisei.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_I._Brãtianu)
(accesat la 24.11.2018).
40
Gheorghe I. Brãtianu. Opera lui Gheorghe I.
Brãtianu, https://culturainiasi.ro/gheorghe-i-bratianu/
(accesat la 24.11.2018).
41
Ioan Crãciun, „Alex. I. Lapedatu. Note biobiblio-
grafice”, în Fraþilor Alexandru I. Lapedatu ºi Ion I. La-
pedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Bucureºti,
Imprimeria Naþionalã, 1936, pp. XXV-XXVIII.
42
Ioan A. Lapedatu, Încercãri de literaturã, Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1976. Versiune pentru inter-
net editatã de Fundaþia Academia Civicã, 2016 (edi-
tor, prefaþã ºi note D. Vatamaniuc), http://www.memo-
rialsighet.ro/biblioteca-sighet/fundatia-lapedatu/
(accesat la 24.11.2018).
43
Dimitrie Braharu, „Ion Al. Lapedatu (1844-1878).
Note bio-bibliografice”, în Fraþilor Alexandru I.
Lapedatu ºi…, pp. VIII–XXIII.
44
„Guvernatorii BNR”, https://www.bnr.ro/Guvernatorii-
BNR–1060.aspx. (accesat la 24.11.2018).
45
Al. Lapedatu, Amintiri, (prefaþã, ediþie îngrijitã,
note ºi comentarii de Ioan Opriº), Cluj-Napoca, Edi-
tura Albastrã, 1998. Versiune pentru internet editatã
de Fundaþia Academia Civicã, 2016, http://www.me-
morialsighet.ro/carti/alexandru-lapedatu-amintiri-2/.
p. 25 º.a. (accesat la 24.11.2018).
46
Ioan Opriº, Alexandru Lapedatu în cultura româ-
neascã, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1996. Versiune pen-
tru internet editatã de Fundaþia Academia Civicã, 2016,
p. 15, http://www.memorialsighet.ro/carti/alexandru-lape-
datu-cultura-romaneasca/ (accesat la 24.11.2018).
47
Ioan Crãciun, op. cit., p. XXV-XXVIII.
48
Ioan Opriº, Gemenii Lapedatu. Istorie ºi finanþe,
Bucureºti, Editura Oscar Print, 2017, p. 111 º.a.
49
Daniela Sechel, „Alexandru Lapedatu ºi cercetã-
rile asupra monumentelor istorice medievale în ca-
drul C.M.I.T.”, în Buletinul Cercurilor ªtiinþifice Stu-

denþeºti, Arheologie-Istorie, no 3, Alba Iulia, Univer-
sitatea „1 Decembrie 1918”, 1997, pp. 153-156,
http://www.diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colec
tia_bcss/bcss_3/22_sechel.pdf (accesat la
25.11.2018).
50
Ioan Opriº, Alexandru Lapedatu ºi contemporanii
sãi, Cluj-Napoca, Editura Albastrã, 1997. Versiune
pentru internet editatã de Fundaþia Academia Civicã,
2016, pp. 13 º.a. (accesat la 25.11.2018).
51
Alexandru Lapedatu, Amintiri…, pp. 7, 8 º.a.
52
„Decret”, în Monitorul Oficial, nr. 222, 11461, 29
ianuarie 1920.
53
Ioan Opriº, Alexandru Lapedatu în cultura româ-
neascã…, pp. 316, 317-332.
54
https://www.wikizero.com/ro/Alexandru_I._Lape-
datu (accesat la 25.11.2018).
55
Lucian Nastasã, „Suveranii” Universitãþilor româ-
neºti, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2007, http://www.his-
tory-cluj.ro/Istorie/cercet/Nastasa/SuveraniiUniver-
sitatilorI.pdf (accesat la 25.11.2018).
56
Ioan Opriº, Gemenii Lapedatu…, pp. 111 º.a.
57
Ioan Ciupea, Virgiliu Þârãu, Liberali Clujeni.
Destine în marea istorie, vol. 2, Cluj-Napoca, Editura
Mega, 2009, pp. 279, 267-273.
58
„Jurnalul Consiliului de Miniºtri”, în Monitorul
Oficial, 286 bis, 7644, 9 decembrie 1933.
59
Aviu ªtefan Teompa, „Frontul renaºterii
naþionale - primul partid de masã”, https://arhivanea-
mulromanesc.wordpress.com/dezvaluiri/teompa-
aviu-stefan-%E2%80%9Efrontul-renasterii-nationa-
le-primul-partid-de-masa%E2%80%9C/ (accesat la
25.11.2018).
60
Ioan Opriº, Gemenii Lapedatu…, pp. 52 º.a.
61
Ana Maria Zup, „Monumente istorice”,
http://www.monumenteiasi.ro/pagina.php?v=des-
pre_monumente (accesat la 25.11.2019).
62
„Preºedinþii Academiei Române 1901-1959”,
https://acad.ro/academia2002/acadrom/pag04b.htm
(accesat la 25.11.2019).
63
Pãun Ion Otiman, „1948 – anul imensei jertfe a
Academiei Române”, în Akademos. Istorie, nr. 4
(31), decembrie 2013, p. 122.
64
Nicolae Edroiu, „Alexandru Lapedatu (1876-
1950) – ctitor ºi codirector al Institutului de Istorie
Naþionala din Cluj”, în Academica, anul XXVI, nr. 9,
septembrie 2016, pp. 9-11. http://www.acad.ro/aca-
demica2002/rev2016/pag_acad2016_nr311_sep.ht
m (accesat la 25.11.2018).
65
Ioan Ciupea, Virgiliu Þârãu, op. cit., pp. 279,
267-273.
66
Ioan Opriº, Alexandru Lapedatu ºi contempora-
nii..., p. 142.
67
„Google maps”. Informaþii obþinute cu ajutorul
Google maps (accesat la 25.11.2018).
68
„Biblioteca Centralã Universitarã „Lucian Blaga”
Cluj-Napoca, Donaþii ºi donatori de prestigiu”.
https://www.bcucluj.ro/ro/despre-noi/dona%C5%A3ii-
%C5%9Fi-donatori-de-prestigiu (accesat la 25.11.2018).
69
„Aºezãmântul Cultural „Alexandru Lapedatu”.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Asezamantul
_Cultural_Al._Lapedatu,_Cluj-Napoca,_Romania.jpg
(accesat la 25.11.2018).
135
INTERVIU
RÃZVAN GHEORGHE în dialog cu NICOLAE CIURICÃ

Ultimul partizan anticomunist

în viaþã despre luptele cu
Securitatea din Munþii Banatului (II)

(continuare din nr. 107)

Sã revenim la anul 1951. Ce s-a

întâmplat dupã pedepsirea Staºiei?
În primãvara ºi vara anului 1951, ne-am
organizat cartierul general în imensele
pãduri din Munþii Semenicului. Oamenii
locului s-au dovedit buni români ºi ne-au
ajutat, cu provizii ºi haine. Din când în
când efectuam o serie de antrenamente,
prilejuri în care foloseam muniþia cea mai
veche, care ridica semne de întrebare.
Într-o zi însoritã, ne-am apucat sã facem
niºte trageri. Eram doar cinci partizani: eu,
Curescu, Caraibot, Baderca ºi ªerengãu.
Ceilalþi activau în altã parte, dar ºtiam unii
de alþii ºi ne întâlneam ori de câte ori se
punea problema – stabilisem chiar ºi
diverse locuri unde ne puteam lãsa mesaje cã toate þintele. Ne pregãteam pentru situ-
scrise: scorburi, crãpãturi ale stâncilor. Cu aþiile ipotetice în care securiºtii ne-ar fi luat
ocazia acelui antrenament, ciopliserãm prin surprindere. Dupã finalizarea antrena-
niºte þinte pe vreo cinci-ºase lemne ºi le mentului, am plecat cu toþii prin pãdure –
împrãºtiaserãm la oarece distanþã, dar nu patrulam deseori, întrucât trebuia sã ºtim
prea departe, cât sã le putem nimeri cu tot ce miºca în zona aceea.
pistoalele-mitralierã. Desfãºuram un exer-
ciþiu interesant: pe rând, fiecare dintre noi „Ãsta-i porcu’ de brigadier
se fãcea cã înainteazã liniºtit ºi, dintr- silvic din Vãliug!”
odatã, cineva dãdea semnalul de tragere – Se apropia seara când am ajuns într-o
„Foc!” –, moment în care partizanul cu pri- poianã mare unde se afla cantonul unui
cina se rostogolea ºi încerca sã nimereas- pãdurar. L-am reperat curând ºi pe acesta

137
 – ieºise din codru chiar la câþiva metri de
noi ºi, deºi nu ne sesizase încã prezenþa,
fiindcã ne trântiserãm pe burtã în iarba
înaltã, îºi lepãdase puºca lângã un copac
ºi se foia de colo-colo, ca ºi cum ar fi fost
cuprins de fricã. Unul dintre ortaci s-a sãl-
tat deodatã în picioare ºi l-a somat sã-ºi ia
arma ºi sã vinã la noi. Pãdurarul s-a con-
format – þin minte cã era neamþ ºi vorbea
stâlcit româna. Printre bâlbâieli, ne-a spus
cã auzise focuri de puºcã-mitralierã – într-
adevãr, tragerile noastre îl derutaserã.
Neamþul ne-a invitat în canton ºi ne-a
omenit cu pâine ºi unturã, cum se obiºnuia
la ei. Eu – fiind cel mai tânãr ºi mai curios
membru al grupului – nu m-am sfiit sã
cercetez cotloanele cantonului. Într-un colþ
al odãii, am auzit un murmur ciudat care
rãzbãtea dintr-o cutie de lemn. În interior,
se afla un telefon cu receptorul ridicat. I-
am chemat degrabã pe ceilalþi ortaci ºi
împreunã am surprins o convorbire extrem
de interesantã: un necunoscut care abia
vorbea româna îi alerta pe miliþienii din
Vãliug, reclamând cã în cantonul lui s-a
tras întreaga zi! „Aoleuuu, ãsta-i un coleg
de-al meu: porcu’ de brigadier silvic din
Vãliug!”, ne-a dumirit pãduraru, care toto-
datã ne-a explicat ºi cum sã ajungem la el.
ªi… v-aþi dus sã-l pedepsiþi?
Evident! Din moment ce activam în
zona aceea, ne simþeam chiar obligaþi sã-l
„cãlcãm” pe brigadierul zelos. Trebuia sã
ne asigurãm cã nu va mai face ºi alte
reclamaþii în urma cãrora am fi fost luaþi ca
din oalã. Se lãsase noaptea când am ajuns
la cantonul vizat. Ne-am furiºat spre lumi-
na ce rãzbãtea din casã ºi am spionat
printre ulucile gardului. Mie îmi venise o
idee: „Mã, ºtiþi ce-ar fi mai indicat? Ia sã
mã îmbrac eu în miliþian – cã doar avem
138
destule uniforme –, sã ciocãnesc la uºã
ãstuia ºi sã-l anunþ cã am venit sã inves-
tighez situaþia. Dupã ce mã asigur cã totul
e în ordine, vã chem, îl luãm ºi hotãrâm ce
facem cu el!” Zis ºi fãcut, domnule! Am
adunat haine de miliþieni de la ortaci – unul
avea pantaloni, altul caschetã ºi veston –,
am stabilit o parolã ºi am sãrit gardul. Dar
m-am trezit cã mã urmeazã ºi Victor
Curescu, ºi el îmbrãcat în caraliu, deºi
purta o ditai barba. „Rãmâi în curte, frate…
Te-ai smintit, cine dracu’ a mai vãzut mili-
þieni cu barbã?!”, l-am certat, numai cã
lãtratul unui dulãu ne-a compromis pla-
nul.  „Bunã seara, tovarãºi!”, a rãsunat
salutul brigadierului – ºi ãsta era tot neamþ
–, care deschisese uºa din tindã ºi se uita
mirat la bãrboiul lui Victor. „Bunã seara,
tovarãºe! Ne-ai telefonat sã ne ceri ajutorul
ºi… uite, am venit!”, l-am înºtiinþat eu,
zâmbitor, dar pãdurarul încremenise ºi nu
mai sufla o vorbã, de parcã îºi înghiþise
limba. Se prinsese, lepãdãtura! Atunci am
strigat parola ºi ceilalþi au aterizat imediat
în ogradã. „Pânã aici þi-a fost, nemþãlãule!
Îþi plac comuniºtii, a? Te-am auzit când
vorbeai cu miliþienii la telefon!”, i-am spus
ºi l-am împins, cu þeava pistolului, în interi-
orul cantonului. „Nu eu! Nu eu!”, se vãicã-
rea brigadierul. Am intrat cu toþii – numai
Iancu a rãmas de pazã. În odaie se afla ºi
soþia neamþului, care plângea ºi se dãdea
de ceasul morþii: „Iertare! Iertare! Eu aºtept
fatu meu sã vinã de la Reºiþa… Iertare!”
În cãtarea Securitãþii
Nici nu ni s-au obiºnuit bine ochii cu
lumina lãmpii, cã Iancu ne-a dat de ºtire cã
a auzit un zgomot în pãdure. Iniþial, am
crezut cã era vreo sãlbãticiune, sau cã i s-
o fi pãrut lui, dar, aveam s-o aflãm curând,
securiºtii înconjuraserã cantonul. O rafalã
de mitralierã a supulberat fereastra ºi a
împroºcat camera cu zeci de gloanþe. M-am
aruncat pe podea – alãturi de mine s-a
prãbuºit ºi Ion Caraibot, care, deºi fusese
împuºcat în braþ, a deschis focul în direcþia
ferestrei. Era un haos total: gloanþele ne
ºuierau pe la urechi, iar cei doi nemþi
(neatinºi de rafale) plângeau ºi zbierau
înspãimântaþi, nemaiºtiind cui sã mai
cearã îndurare. Totuºi, am reuºit sã sãrim
pe rând gardul – am aruncat grenade ºi am
tras încontinuu. Grenadele îi îngrozeau pe
securiºti ºi, când deschidem focul, ºtiam
cã bãgau capul la cutie. Ne-am regrupat în
desiºurile pãdurii, unde am observat cã Ion
Caraibot nu era cu noi, ceea ce însemna
cã rana nu îi permisese sã se retragã. Nu
ne puteam abandona camaradul, aºa cã
ne-am întors cu rafale de mitralierã. În timp
ce doi ortaci îi þineau la distanþã pe
securiºti, cu ajutorul grenadelor, eu ºi un
alt camarad am sãrit din nou gardul, l-am
luat pe Caraibot, care zãcea pe podea într-
o baltã de sânge, ºi l-am ajutat sã ajungã
în pãdure.  Am izbutit sã ne îndepãrtãm
rapid. Când s-a luminat de ziuã, am ajuns
la o poianã mare numitã ”Ciula”.
Un glonþ înfipt în Noul Testament
Acolo mi-am deschis sacul de merinde
ºi am cãutat niºte pansamente ºi medica-
mente pentru Caraibot. N-am putut face
asta încã din cursul nopþii, deoarece s-a
întâmplat sã nu aveam la noi nicio lanternã
– e dificil sã cureþi ºi sã pansezi o ranã pe
întuneric, ºi cu atât mai mult sã încerci
scoaterea proiectilul din carnea unui frate
de arme. Pe când cotrobãiam în sacul de
merinde am descoperit cã un glonþ era
înfipt chiar în Noul Testament, pe care-l
purtam întotdeauna cu mine. Doar co-
perþile acelea groase ºi numãrul mare de
pagini mi-au salvat viaþa, domnule, alt-
minteri mi-ar fi intrat direct în trup! Pentru
mine, acesta a fost un semn mai limpede
decât lumina zilei cã Dumnezeu m-a ve-
gheat ºi s-a milostivit sã mã þinã în viaþã.
Am pãstrat cu iubire Noul Testament ºi,
139
 atunci când am cãzut la închisoare, l-am
lãsat în pãstrarea unei persoane de încre-
dere. Aveam sã-l regãsesc dupã ani înde-
lungaþi de zeghe ºi nu ne-am mai despãrþit
niciodatã. Biblia aceasta împuºcatã este
dovada clarã cã Dumnezeu a fost, este ºi
rãmâne alãturi de toþi cei care-I urmeazã
calea. ªi ceilalþi partizani purtau cãrþi în
raniþe, majoritatea fiind de rugãciune. Îmi
amintesc cã unul dintre ortaci obiºnuia sã
citeascã din „Visul Maicii Domnului”.
Aþi încercat sã treceþi în Iugoslavia?
Da. Planul acesta a fost pus la cale în
iulie 1951. Securitatea ne vâna din ce în ce
mai agresiv ºi ne-am gândit cã ar fi indicat
sã trecem frontiera în Iugoslavia. Odatã
ajunºi acolo, dacã am fi reuºit sã fentãm
vigilenþa grãnicerilor, puteam lua drumul
lumii libere. Desigur, ne asumam riscul ca
autoritãþile sârbeºti sã ne captureze ºi sã
ne înapoieze comuniºtilor, în schimbul
unor vagoane cu sare – atât costau pentru
Tito vieþile anticomuniºtilor români. Cu
toate acestea, ne-am îndreptat spre comu-
na Nãidãº, situatã în apropierea frontierei.
Drumul era lung ºi plin de primejdii mor-
tale. Pentru a ocoli numeroasele posturi
fixe formate din securiºti, militari ºi mili-
þieni, înaintam cu cea mai mare precauþie,
numai dupã ce zona era verificatã de unul
sau de doi cercetaºi. ªtiam cã dacã am fi
fost surprinºi singuri, securiºtii aveau
ordinul sã ne someze ºi abia apoi sã
deschidã focul, ceea ce ne dãdea posibili-
tatea sã fugim sau sã ripostãm. În schimb,
dacã eram descoperiþi în grup, urmãritorii
aveau ordinul sã tragã în plin, fãrã nicio
somaþie. Într-o zi, eu ºi Mutaºcu Dumitru
cãlãream la pas domol, la oarece distanþã
în urma grupului – nu ne aºteptam la inci-
dente, fiindcã Victor Curescu (iscoada din
140
acea zi) traversase deja perimetrul în care
ne aflam ºi nu semnalase nimic ieºit din
comun. Eram extrem de obosiþi, fuserãm în
munþi sã prindem niºte cai…
O ambuscadã
Dintr-odatã, rafalele de mitralierã au
izbucnit din ambele pãrþi ale lizierei –
cãzusem într-o ambuscadã. Spre norocul
lui, Fus descãlecase chiar înainte de
deschiderea focului, aºa cã a putut sã se
punã imediat la adãpost. Ambii cai au fost
împuºcaþi mortal, iar eu am sãrit din
cãdere, ca sã nu rãmân prins sub leºul ani-
malului. M-am prãvãlit într-o adânciturã,
care, slavã Domnului, m-a ferit de gloan-
þele securiºtilor. Am tras ºi eu la greu. Cu
toate acestea, situaþia s-a dovedit criticã:
eram izolaþi ºi ne gãseam într-o inferiori-
tate numericã evidentã. Salvarea a venit
de la ceilalþi ortaci, care au auzit împuº-
cãturile ºi au dezlãnþuit un atac violent
împotriva efectivelor inamice, astfel încât
am reuºit sã ne refugiem în pãdure.
În timpul acelei campanii, ne-au ajutat
mulþi þãrani din partea locului – cel mai
sãritor s-a dovedit Lazãr Gheorghe, pore-
clit Bogium, de loc din Sasca Montanã.
1952, cel mai blestemat an
Întrucât Securitatea împânzise zona, am
fost nevoiþi sã renunþãm la planul trecerii în
Iugoslavia. Anul 1952 avea sã fie cel mai
blestemat an petrecut în munþi: au fost
împuºcaþi Duicu Nistor (la Domaºna, în timp
ce se bãrbierea), Gheorghe Balica ºi Iancu
Baderca, iar alþii – printre care s-a numãrat
ºi Victor Curescu – au cãzut arestaþi. Nici eu
nu am scãpat prea uºor: am fost trãdat de
multe ori. Da, domnule, m-au vândut chiar
prieteni la care þineam enorm…
 Ce trãdare v-a durut cel mai mult?
În primãvara anului 1952 am fost vân-
dut de Lenuþa Fiat, din Luncaviþa, o fatã
frumoasã de care mã îndrãgostisem pânã
peste urechi. Deºi ne ajutase de nenumã-
rate ori pânã atunci, tatãl ei – Filip Fiat,
pãrinte a nu mai puþin de ºapte copii – s-a
speriat de arestãrile ce-i vizau pe colabo-
ratorii partizanilor ºi a refuzat sã ne mai
sprijine. I-am înþeles alegerea: dacã ar fi
cãzut la închisoare, cine i-ar mai fi hrãnit
familia? Însã, pe ascuns, Lenuþa ºi mama
ei (Uleana) au continuat sã þinã legãtura cu
organizaþia noastrã. În mai 1952, m-am
adãpostit în podul familiei Fiat, doar cu
ºtirea Lenuþei. La un moment dat, am
vãzut ºi am auzit cum mai mulþi miliþieni au
nãvãlit în casã, i-au luat pe Filip ºi pe
Lenuþa ºi i-au dus cu forþa la postul din sat.
Bãnuind ce urma sã se întâmple, am cobo-
rât din pod ºi m-am strecurat spre pãdure,
deºi era extrem de riscant sã mã arãt pe
timp de ziuã. M-a observat Uleana Fiat, dar
femeia ºi-a pãstrat cumpãtul ºi m-a ajutat cu
haine ºi cu merinde. Abia mai târziu aveam
sã aflu ce se întâmplase la post: fata a fost
bãtutã cu bestialitate pânã când a recu-
noscut, chiar în faþa tatãlui ei, cã menþinea
legãtura cu luptãtorii din munþi.
„N-a venit ea cu Paºte, în pãdure?”
Potrivit jurãmântului depus, Filip ºi
Lenuþa trebuiau sã moarã. Când ortacii au
ridicat problema pedepsei, m-am opus
categoric sã o omorâm pe fatã. „Mã, spu-
neþi aici ºi acum, care dintre voi nu ºi-a
potolit foamea cu mâncare gãtitã de
Lenuþa ºi de mamã-sa? Oare nu ne-a spã-
lat fata asta pansamentele când ai noºtri
erau rãniþi? N-a venit ea cu Paºte, în
pãdure? Securiºtii au bãtut-o de-au rupt-o,
fraþilor, ºi m-a vândut cã nu mai putea
suporta chinurile. Pe mine nu m-au prins,
aºa cã nu-s de acord sã o pedepsiþi voi cu
moartea!” Însã rãspunsul fraþilor de arme a
fost la fel de categoric: „Dacã dãm dovadã
de slãbiciune ºi nu luãm mãsuri rapide,
trãdãtorii se vor înmulþi ºi vom fi vânduþi de
fiecare datã.” Totuºi am sesizat cã printre
ortaci erau ºi unii care îmi dãdeau drep-
tate, dar doar cu jumãtate de gurã. În
schimb, alþii au scris nume pe niºte
bileþele, le-au bãgat într-o cãciulã ºi au tras
la sorþi, pe rând, ca sã vadã cine pleacã în
misiunea de pedepsire. Eu i-am anunþat cã
refuz sã iau parte la aºa ceva! Pânã la
urmã, s-a decis o echipã alcãtuitã din cinci
partizani. Fiindcã ºtiau cã mã pricep,
aceºtia m-au trimis sã le prind cinci
armãsari – pe atunci, oamenii îºi lãsau pe
munte hergheliile, chiar ºi luni în ºir. M-am
conformat întocmai. Când ortacii au încãle-
cat, am mai încercat odatã sã-i îm-
bunez: „Nu-i omorâþi, mã! Aduceþi-i aici, sã
stea cu noi…” Dar ei au plecat în tãcere ºi
s-au fãcut una cu desiºurile.
O ineditã operaþiune de noapte
Rãmas alãturi de ceilalþi camarazi,
simþeam cã stau ca pe ghimpi. Ideea cã
Lenuþa urma sã fie executatã mã chinuia
teribil, mai ales cã motivul eram tocmai eu:
pe mine mã vânduse. Mã simþeam dator
sã fac ceva, orice, pentru a-i salva viaþa.
Cam la o orã dupã plecarea ortacilor, îmi
schiþasem deja un plan de acþiune. Le-am
zis celor de lângã mine: „Fraþilor, eu trag o
fugã pânã în Cerna, sã iau legãtura cu
niºte oameni de-ai noºtri…” Aveam oarece
legãturi acolo ºi n-ar fi fost prima oarã când
aº fi fãcut asta. Victor Curescu s-a oferit sã
mã însoþeascã, dar am scãpat rapid de el,
141
 spunându-i cã singur mã pot strecura mai
rapid, ceea ce nu a bãtut la ochi, fiindcã
era perfect adevãrat. ªi am plecat, numai
cã n-am luat calea Cernei, aºa cum anun-
þasem, ci m-am dus ºi mi-am prins un ar-
mãsar. Se lãsase întunericul. Am cãlãtorit
pe scurtãturi ºi, spre dimineaþã, am cobo-
rât la marginea Luncaviþei. ªtiam cã cei
cinci ortaci n-ar fi putut ajunge acolo într-o
singurã noapte, ci în douã – fiind mulþi,
erau nevoiþi sã facã o serie de ocoliºuri pe
care le cunoºteam prea bine, le bãtusem
adesea. M-am furiºat în livezile din preaj-
ma comunei, mi-am legat bidiviul de un
prun, m-am aºezat în fund ºi am azvârlit, la
nimerealã, douã grenade. Apoi am tras în
aer un întreg încãrcãtor de pistol-mitralie-
rã, aºa, cu întreruperi. Dupã acest tãrãboi,
am încãlecat ºi am dispãrut în pãdure.
Aºadar, i-aþi salvat viaþa Lenuþei…
Da. Deºi tatãl ei s-a dovedit un ticãlos,
fata nu era decât o simplã victimã a
Securitãþii. Chiar dacã nu aº fi apãsat eu pe
trãgaci, nu voiam sã trãiesc cu pãcatul
uciderii ei. Am aruncat grenade ºi am
deschis focul tocmai pentru a atrage atenþia
Securitãþii. Vã daþi seama… în scurt timp,
Luncaviþa gemea de trupe! ªtiam cã
oamenii noºtri de legãturã îi vor informa pe
cei cinci ortaci cã orice tentativã de
apropiere era primejdioasã ºi inutilã, iar
aceºtia urmau sã-ºi modifice planurile. Altã
soluþie nu exista. Camarazii au revenit abia
peste douã sãptãmâni, fãrã cai. Luaserã
legãtura cu un om de încredere, Ion Toacã,
acar în halta Poarta, care le povestise cã în
noaptea de dinainte se declanºase „un atac
puternic”, pe lângã  „Turcii ãi morþi” – aºa
era denumit un deal aflat în zonã. În reali-
tate, eu nu aruncasem grenadele lângã
142
deal, ci mult mai aproape de Luncaviþa.
Drept urmare, din pricina numeroaselor
efective de Securitate, Miliþie ºi Armatã,
echipa a fost nevoitã sã se retragã. Nimeni
n-a bãnuit implicarea mea, deºi cele mai
adânci nedumeriri planau asupra identitãþii
celor care deschiseserã focul. „Pãcat cã nu
v-aþi putut apropia…”, am îndrugat eu,
bãtându-i pe spate ºi mimând supãrarea.
Menþionez cã ceferistul Ion Toacã ne ajuta
în mod permanent: obiºnuia sã ne informe-
ze despre dotãrile ºi poziþiile trupelor care
coborau în halta Poarta; ne comunica pânã
ºi numãrul soldaþilor ºi al dulãilor dresaþi sã
ne ia urma.
Ce s-a întâmplat cu familia trãdã-
torului Filip Fiat?
Îngrozit de exploziile grenadelor ºi
nebãnuind cã tocmai îi salvasem viaþa,
Filip Fiat – care era principalul trãdãtor – a
alergat la colonelul de securitate Aurel-
Bartolomeu Moiº ºi s-a vãicãrit: „Tovarãºe,
mã omoarã bandiþii! Vã rog sã mã scoateþi
de aici!” Drept urmare, Securitatea a trimis
douã camioane ºi a mutat întreaga familie
Fiat în comuna ªag, situatã în judeþul
Timiº. Acolo, au fost instalaþi în casa unui
neamþ care fusese deportat în Bãrãgan.
Sãtenii au vãzut cã li se adusese un nou
vecin ºi au luat-o la întrebãri pe Lenuþa,
care – tânãrã ºi prostuþã, avea doar 18 ani
– a divulgat adevãratul motiv al acestei
strãmutãri.
„Pãrãseºte comuna, trãdãtorule!
Îþi dãm foc!”
Atunci, oamenii au început sã le lase
în gard bilete de ameninþare: „Pãrãseºte
comuna, trãdãtorule! Îþi dãm foc!” Filip lua
biletele ºi i le prezenta colonelului Moiº.
Nicolae Ciuricã, decorat de Preºedintele României, Klaus Iohannis. 3 august 2016
Dupã un an, pentru ca situaþia din ªag sã
nu degenereze, turnãtorul ºi familia lui au
fost readuºi în Luncaviþa, dar se aflau în
permanenþã sub paza miliþienilor. Eu afla-
sem datele problemei ºi, în primãvara lui
’53, pe când înfloriserã cireºii, m-am apro-
piat de comunã, fiind însoþit de un ortac –
Gheorghe. Pe el l-am lãsat pitit în niºte
tufe, timp în care m-am dus la un unchi de-
al Lenuþei – l-am gãsit în timp ce se îngri-
jea de vite. „Ai milã, Nicolae… cruþã familia
Fiat! Lasã-i în viaþã…”, m-a rugat acesta,
dar eu l-am liniºtit degrabã: „Stai fãrã fricã,
nea Tudore. Noi nu suntem criminali!” Tudor
mi-a oferit o roatã de caº ºi, când a vãzut
cã vin cu pace, mi-a spus cã Filip era la
Reºiþa, unde lucra cãruþaº, în timp ce
restul familiei se afla în gospodãrie. M-am
întors la Gheorghe ºi i-am propus sã
tragem o fugã pânã la familia lui Filip, ca
sã realizeze cu toþii cã ei trãiau doar fiindcã
nu voiam noi sã-i omorâm, ºi nu pentru cã
îi proteja Securitatea. Gheorghe n-a vrut
sã vinã, motivând cã ne expuneam unui
pericol inutil, ºi a rãmas sã mã aºtepte în
buza pãdurii, laolaltã cu roata de caº.
ªi… aþi reuºit „vizita”?
Se-nnoptase, dar nu era încã târziu –
lãmpile mai licãreau, ici ºi colo, prin casele
sãtenilor. Luasem cu mine doar sacul de
merinde ºi pistolul – raniþa i-o lãsasem lui
Gheorghe, ca sã mã pot strecura mai uºor.
Am reuºit sã ajung fãrã probleme în grãdi-
na unui vecin de-al trãdãtorilor ºi m-am
cocoþat pe gard ca sã privesc în curtea
Lenuþei – trebuia sã mã asigur cã nu dau
nas în nas cu niscai miliþieni. Am sãrit în
ogradã – deh, eram tânãr, sprinten ca un
pisoi ºi uºor ca un fluture de noapte – ºi l-am
întâlnit pe Novac, câinele familiei, care mã
cunoºtea ºi a început sã se gudure; a lãtrat
143
 o singurã datã, bucuros cã mã vede, dar l-am
alintat în ºoaptã ºi a amuþit. Prima mea
grijã a fost sã verific poarta gospodãriei –
dacã aceasta era zãvorâtã, însemna cã toþi
membri familiei intraserã în casã, dar, dacã
o gãseam deschisã, reieºea cã cineva se
afla încã pe uliþã. Am rãsuflat uºurat –
poarta era zãvorâtã. Pe când mã apropiam
de casã, uºa tindei s-a deschis ºi în prag
au apãrut doi copii de 12-13 ani, care voiau
sã-l dezlege pe Novac. Când mi-au deslu-
ºit silueta, au rupt-o la fugã înapoi, þipând
speriaþi  „Mamã! Mamã! Mamã!”  M-am
repezit ºi am intrat în casã dintr-un singur
salt. Vã daþi seama cã apariþia mea i-a
îngrozit: þineam pistolul ridicat ºi aveam
pãrul negru, vâlvoi. La urma urmei, când
ajungi în casa unui trãdãtor, iei în calcul ºi
eventualitatea unor pericole. Însã acolo se
aflau doar reprezentanþii familiei, iar eu i-am
liniºtit cât am putut de repede: „Nu mai
plânge, mamã Uleanã, cã n-am venit sã-þi
omor fata”. Apoi ne-am pus la masã,
împreunã cu Lenuþa, ºi am povestit pânã la
ivirea zorilor, când am plecat la ortacul
meu, dar nu l-am mai gãsit. Vãzând cã se
crãpa de ziuã ºi neºtiind ce se întâmplase
cu mine, Gheorghe apucase calea mun-
þilor. Ne-am regãsit a doua zi. Lenuþa mai
trãieºte ºi acum.
Cum era iarna în creierii munþilor?
Iernile le petreceam în adãposturi sub-
terane pe care le sãpam încã din cursul
toamnei, în unele dintre cele mai greu ac-
cesibile zone. Locurile pe care le alegeam
trebuiau, în mod necesar, sã fie în apropie-
rea apei, sã poatã fi uºor de supravegheat
ºi apãrat ºi, nu în ultimul rând, sã ne per-
mitã scãparea, în eventualitatea în care
am fi fost reperaþi de Securitate. Adãpos-
turile trebuiau construite cu cea mai mare
144
grijã, luând în calcul fiece aspect, întrucât
eram nevoiþi sã rãmânem acolo luni de
zile. Din clipa în care se aºternea zãpada,
nu mai efectuam niciun raid – urmele pe
care le-am fi lãsat în omãt ne-ar fi adus pe
cap cohorte de securiºti.
Povestiþi-mi cum vã construiaþi adã-
posturile…
Cam din septembrie, începeam sã
cãutãm un loc rupt de lume. Acolo sãpam
o groapã destul de încãpãtoare – trebuia
sã avem spaþiu pentru provizii, muniþie,
cuptor, vreascuri º.a.m.d. – ºi o plafonam
cu buºteni zdraveni înveliþi cu fâºii de car-
ton gudronat. Acoperiºul era întãrit cu
pãmânt bãtãtorit ºi ne îngrijeam sã ajungã
la o grosime de aproximativ un metru, pen-
tru a rezista chiar ºi în cazul unor atacuri
cu grenade. „Uºa” nu era mai mare de un
metru ºi consta într-o ladã plinã cu pãmânt
fixatã în „tavanul” adãpostului, chiar lângã
o fantã care-i permitea unui trãgãtor
experimentat sã þinteascã fãrã probleme,
în cele mai bune unghiuri. Groapa era
destul de adâncã – pânã la „uºã” ajungeai
prin intermediul unei scãri. Pe la începutul
lunii noiembrie, efectuam ultimele trans-
porturi de provizii – de regulã, cartofi,
fasole, slanã, brânzã ºi caº. Tot din timpul
toamnei ne scindam în douã grupuri, care
urmau sã ierneze în locuri diferite – fãrã sã
ºtim unii de alþii! – din motive de siguranþã.
De exemplu, iarna 1950-1951 am petrecut-o
sub Vârful Þarcu, în apropiere de izvorul
Timiºului, împreunã cu Iºfãnuþ, Baderca,
Duicu Nistor ºi Curescu, restul ortacilor
aflându-se într-un alt sãlaº.
Pilda vechilor haiduci
Odatã ne-am cãznit ºi am construit un
adãpost care s-a dovedit a fi o minunãþie
inginereascã. Am reuºit sã trecem apa
unui izvor chiar prin colþul ascunzãtorii,
cãreia îi sãpaserãm ºi o a doua ieºire –
mai jos, pe cursul apei – întocmai ca vechii
haiduci. ªi bine cã am sãpat-o, domnule!
Într-o dupã-amiazã, pe la orele trei-patru,
am fost descoperiþi din pricina unui câine
dresat, care ne-a mirosit ºi a cãlãuzit un
soldat spre noi. Securitatea ne cãuta cu
trupe ºi dulãi. Militarul a deschis focul, iar
noi am ripostat cu promptitudine, prin
fantã, fapt care a atras toate efectivele
comasate în zonã. Începea împresurarea
ºi soldaþii trãgeau ca la balamuc, dispuºi
sub forma a trei cordoane concentrice. În
replicã, ortacul de lângã uºã mitralia, din
când în când, dar doar pentru a câºtiga
timp. Aºteptam cãderea nopþii, fiindcã pe
luminã n-am fi avut nici o ºansã de scã-
pare. Tocmai datoritã amplasãrii strategice
a adãpostului, dar, mai cu seamã, graþie
dotãrii acestuia cu ingenioasa ieºire
secundarã, am reuºit sã ne salvãm cu toþii,
teferi ºi nevãtãmaþi, chiar înainte ca
Securitatea sã izbuteascã împresurarea.
Am fugit prin apa izvorului acela, astfel
încât nici mãcar câinii nu ne-au mai putut
adulmeca urma. Apoi am strâns o brumã
de provizii ºi am aºteptat primãvara, într-
un alt adãpost – de regulã, ne pregãteam
din timp un sãlaº alternativ, întrucât
cunoºteam prea bine riscurile ºi vitregiile
vieþii de partizan.
Cum coabitaþi cu sãlbãticiunile
codrilor?
Domnule, eu am vãzut lupul ºi porcul
mistreþ de la o distanþã de numai doi metri!
De drept, munþii erau ai lor, nu ai mei. Nu
sãlbãticiunile pãdurilor seculare îmi dis-
plãceau mie, ci lighioanele de securiºti,
cele mai perfide animale cu douã picioare.
Oricum, noi nu riscam sã vânãm niciodatã
– împuºcãturile ne-ar fi trãdat locaþia. Cu
toate acestea, s-a întâmplat sã împuºc
mortal o ursoaicã…
Cum aºa?
Mã aflam în zona Bãii de Aramã.
Luasem legãtura cu un maior în rezer -
vã, Constantin Ionescu, ºi obþinusem
niºte informaþii preþioase. Ionescu m-a
avertizat: „Niculae, aveþi grijã! Mâine, în
Baia de Aramã vor sosi câteva camioane
pline cu trupe de securitate. Vor începe
raziile”. Având surse foarte bune, tot
Constantin Ionescu mi-a dezvãluit ºi unele
dintre locaþiile vizate de descinderi.
Trebuia sã fug îndãrãt, în munþi, sã-mi
anunþ fraþii de arme. Noaptea ºi ploaia m-au
prins în buza pãdurii Vârtoape, unde m-am
ghemuit sub un fag bãtrân. Dimineaþa,
când s-au oprit puhoaiele cerului, am tãiat-o
prin pãdure. Pe când urcam o pantã, mi-am
scos pelerina ºi m-am pregãtit sã sar peste
un fag uriaº, prãbuºit de-a latul vâlcelei în
care mã aflam. Când mi-am urcat piciorul
drept pe trunchiul copacului, din partea
cealaltã a apãrut o ursoaicã. Probabil cã
zgomotul iscat de numeroasele picãturi ce
se prelingeau de pe frunze o derutase, aºa
cã nu m-a simþit decât în momentul în care
a dat nas în nas cu mine.
„Plânge ursul, domnule!”
Am sãrit înapoi, speriat, dar ursoaica
m-a urmãrit înfuriatã, sãrind dupã mine ºi
ridicându-se pe labele din spate. Am scos
pistolul ºi am tras în plin, de la o distanþã
de numai un metru. Domnule, mi s-a pãrut
cã pistolul ãla nici n-a pocnit! Ursoaica
mormãia ºi-ºi agita labele – a fost cât pe ce
sã-mi apuce braþul! Pe mãsurã ce mã
retrãgeam, animalul înainta ameninþãtor.
145
 Am aruncat pistolul, mi-am tras din spate
puºca-mitralierã ºi am deschis focul cu dis-
perare. Dupã al patrulea glonþ, ursoaica a
izbit cu laba þeava armei ºi puþin mi-a lipsit
sã n-o scap din mânã. Aº fi fost pierdut.
Totuºi, am reuºit sã mai expediez un ultim
proiectil, al cincilea, care parcã a fost paloº
fermecat, nu glonþ. Dintr-odatã, ursoaica
s-a prãvãlit. Mã jur cã-i ºiroiau lacrimi
uriaºe din ochii ãia deznãdãjduiþi. Plânge
ursul, domnule – am vãzut cu ochii mei!
Apoi am observat trei ursuleþi, dintre care
unul încerca sã se caþere într-un fag. Mi-a
pãrut rãu de ei – le omorâsem mama fiind-
cã nu exista altã soluþie. Mi-am recuperat
pistolul ºi m-am îndepãrtat în grabã.
Trãsesem ºase focuri, unul de pistol ºi
cinci de puºcã mitralierã. Dacã securiºtii s-
ar fi aflat în zonã ar fi pus ghearele pe mine
mai abitir decât sãrmana ursoaicã.  cu o rafalã de puºcã-mitralierã ºi a rupt-o
Au mai urmat împresurãri ale Securi-
tãþii?
Desigur. În 1952, fiind însoþit doar de
Victor Curescu, am avut o întâlnire cu tatãl
meu, Ion Ciuricã. Sãrmanul ieºise din
închisoare de ceva timp ºi ne-am înþeles
sã ne mai vedem o datã, pe 1 septembrie,
în Buza Oslii, într-un loc numit „Tavane”.
Dupã o scurtã perioadã, vândut de socrul
sãu, Curescu a fost prins viu, la Domaº-
nea, Duicu Nistor fiind împuºcat mortal în
aceeaºi ambuscadã. Securiºtii l-au cãlcat
în picioare în cursul interogatoriilor, iar Cu-
rescu a trãdat unele ascunzãtori ale gru-
pãrii. Din pricina bãtãilor permanente a
dezvãluit ºi o informaþie care pentru mine
era vitalã: data ºi locul unde urma sã mã
întâlnesc cu tatãl meu. Nebãnuind trã-
darea lui Victor, m-am prezentat la întâl-
nire, însoþit de camaradul Gheorghe Stã-
nescu, originar din Titerleºti, Mehedinþi.
146
Împresurarea de la Buza Oslii
Pe 31 august, reuºiserãm sã scãpãm
dintr-o altã încercuire – incidentul se petre-
cuse la stâna lui Efta Bugarin din Apadia.
Însã, la Buza Oslii ne aºteptau alte trupe
de securiºti ºi soldaþi – per total, efectivele
rãspândite în zonã însumau câteva sute de
oameni despre prezenþa cãrora nu aveam
nici cea mai vagã idee. Doar norocul a
fãcut sã picãm între trei posturi (alcãtuite
din câte cinci combatanþi fiecare), alt-
minteri am fi fost pierduþi. Pe când ne
apropiam de locul stabilit, am sesizat o
caschetã ce se iþise din spatele unui dâmb.
Nici n-am apucat sã reacþionez, cã am fost
somaþi sã ne oprim ºi am auzit un foc de
pistol. Din momentul acela, s-a dezlãnþuit
iadul. Securiºtii ºi militarii zbierau ºi trã-
geau din toate pãrþile. Gheorghe a ripostat
la goanã. Disperat sã mã feresc din calea
tirului, m-am aruncat pe spate ºi am
descãrcat în aer toate cele 32 de gloanþe
din încãrcãtorul pistolului semi-automat
Luger. V-am spus: când securiºtii auzeau
focurile noastre, se bãgau degrabã cu
þestele la cutie. În momentele alea, pentru
mine nu mai conta dacã muream, dar pe ei
îi înspãimânta teribil ideea sfârºitului! În
timp ce trãgeam, frânturi de frunze ciuntite
de gloanþe se cerneau asupra mea, ase-
meni unei ninsori verzi. Apoi m-am rosto-
golit, am schimbat rapid încãrcãtorul ºi am
fãcut un salt larg, dar fãrã sã mã asigur în
prealabil. Urmarea? Am cãzut pe spate, cu
o mânã ºi cu un picior prinse între douã
îngemãnãri de fag. Ne aflam în plinã
pãdure. Din aceastã poziþie, în care mi-ar fi
fost imposibil sã deschid focul – zãceam
prãvãlit pe spate, parþial agãþat de un
copac – am vãzut cu groazã cum un
securist mã þintea cu pistolul, de la doar doi
metri distanþã. „Stai cã te omor, banditule!
Te omor!”, rãcnea nemernicul. Eram con-
vins cã mã va executa dintr-o clipã în alta.
Totuºi, am fãcut o sforþare ºi m-am rãsucit,
izbutind sã scap din îngemãnarea aceea
nenorocitã. Când am vrut sã-l împuºc, am
remarcat cã securistul cu pricina dispãruse
ca prin minune. Totul se petrecuse în doar
câteva clipe.
Povestea pistolului blocat
Proiectilele vâjâiau pe lângã mine, aºa
cã am fugit la vale, cât m-au þinut picioa-
rele, neînþelegând de ce ticãlosul ãla o tu-
lise fãrã sã mã execute – doar eram în
mâinile lui, neajutorat, iar el îºi aþintise pis-
tolul spre pieptul meu! Abia dupã Revo-
luþie, când am rãsfoit paginile voluminoa-
selor mele dosare – acolo unde se aflã,
printre multe altele, rapoartele unor secu-
riºti care participaserã la aceastã ambus-
cadã – aveam sã aflu adevãrul. „Am somat
ºi am tras, dar dupã primul foc mi s-a blo-
cat pistolul”, raportase urmãritorul care
slobozise cel dintâi glonþ, acelaºi securist
care, deºi mã ajunsese din urmã, nu m-a
putut lichida, fiindcã arma i-a jucat o festã.
Deºi m-a cutremurat dezvãluirea – dacã
pistolul ar fi funcþionat, aº fi fost mort încã
din toamna lui ‘52! –, m-am amuzat teribil
când am citit modul în care nemernicul
descria începutul schimbului de focuri: „Am
vãzut pe banditu Nicolae Ciuvicã (sic!) cã
s-a apropiat la ºapte metri. Am sculat cu
cotu pe locotenentul Emerich care
tresãrind a ridicat capul moment în care
banditul a vãzut cascheta”. Aºa se întâm-
plã dacã îi pui pe toþi proºtii sã scrie!
Ortacul dumneavoastrã a scãpat cu
viaþã?
Nu ºtiam dacã Gheorghe era viu sau
mort. La un moment dat, n-am mai fugit cã
nu mai avea rost – ajunsesem la aproxima-
tiv doi kilometri distanþã de locul în care
fuseserãm surprinºi. În spate, spre Buza
Oslii, încã se trãgea. Aveam cu mine sacul
de merinde plin cu muniþie ºi pistolul, dar
îmi pierdusem o opincã. Am coborât prin
acel codru des, cãtre Izvorul Olanului. Pe
drum, m-am oprit în buza unei poieniþe
nãpãdite de ferigi într-atât de înalte cã n-ai
fi putut vedea nici omul cãlare. Acolo, gru-
parea pitulase niºte trenþe ºi niscai alimen-
te – n-aveam mare lucru, doar cartofi ºi
brânzã. Dintr-odatã, din ferigile acelea s-a
tras un foc de armã. Aºadar, Victor Cures-
cu divulgase ºi acest sãlaº – eram aºtep-
tat! M-am sprijinit cu spatele de trunchiul
unui fag ºi am deschis focul, apoi am dis-
pãrut în desiºuri. Securiºtii au mitraliat la
nimerealã, dar s-au potolit în scurt timp.
Tot dupã Revoluþie, am descoperit ºi o
descriere a acestui incident: „Am vãzut pe
bandit cã s-a apropiat. L-am lãsat sã intre
în zona noastrã de acþiune dar ne-a obser-
vat ºi a deschis focul. Încerca sã se adã-
posteascã dupã doi fagi aflaþi între ei la o
distanþã de 50 de centimetri. Când a tras
am fost derutaþi suficient ca banditul sã
disparã.” Am râs de m-am crãcãnat, dom-
nule! Pãi… mãsuraserã securiºtii distanþa
dintre fagi?! Pe de altã parte, eu nu-i
observasem pe cei pitiþi între ferigi, tocmai
ei se dãduserã de gol, datoritã prostiei
care-i caracteriza pe aceºti criminali.
Huhurezul ºi ghionoaia
M-am îndepãrtat rapid de feriga aceea
ºi-am tot coborât, pânã am trecut Izvorul
Olanului ºi m-am ascuns dupã un ciot de
stâncã. „Oare mai trãieºte Gheorghe?”, mã
frãmântam, conºtient cã pãdurile colcãiau
de securiºti, miliþieni ºi soldaþi. În cadrul
147
 grupãrii stabiliserãm diverse semnale pen-
tru situaþiile de genul acesta, când Securi-
tatea reuºea sã ne împrãºtie ºi trebuia sã
ne regãsim, în pofida distanþelor ce ne des-
pãrþeau. Prima data, am tras aer în piept ºi
am imitat cântecul huhurezului – o pasãre
rãpitoare care se aseamãnã cu bufniþa.
Huhurezul cântã doar noaptea, dar noi
„comunicam” deseori astfel – era cert cã
securiºtii nu studiaserã apucãturile zburã-
toarelor! Am ascultat cu atenþie, dar n-am
primit un „rãspuns” similar. Apoi am imitat
cântecul ghionoaiei (ciocãnitoare n.n.), dar
cu acelaºi rezultat exasperant. Dacã nu
reuºeam sã luãm legãtura prin astfel de
tertipuri pãsãreºti, gruparea hotãrâse o ul-
timã soluþie, aceasta fiind cunoscutã de toþi
partizanii: trebuia sã trag douã focuri unul
dupã altul. Am fãcut-o, deºi era extrem de
riscant – mi-aº fi putut divulga poziþia.
„Mã Nicolae, mã… vezi ce ne-a fãcut
nea Ion?!”
De-abia atunci mi-a replicat Gheorghe,
în acelaºi fel, dar împuºcãturile lui au rãsu-
nat undeva foarte departe. S-au scurs cam
douã ore pânã când a ajuns la mine. Pe
mãsurã ce se apropia, cânta ca huhurezul
sau ca ghionoaia, iar eu îi rãspundeam în
mod identic, ghidându-l. Totuºi, dincolo de
bucuria revederii, primele lui cuvinte au
fost ca un pumnal înfipt în inimã: „Mã
Nicolae, mã… vezi ce ne-a fãcut nea
Ion?!” Adicã… Gheorghe era convins cã
taicã-meu – doar cu el trebuia sã ne întâl-
nim în Buza Oslii – ne vânduse Securitãþii!
Pe-atunci, niciunul dintre noi nu bãnuia trã-
darea lui Victor Curescu.
ªi… aþi crezut cã tatãl dumneavoas-
trã v-a vândut Securitãþii? Aþi trãit cu un
astfel de coºmar?
148
Aºa am crezut! N-am luat în calcul cã
Victor fuse de faþã în momentul în care eu
ºi tatãl meu ne-am decis sã ne reîntâlnim,
pe 1 septembrie 1952, la „Tavane”. Uita-
sem total cã Victor ºtia prea bine ziua ºi
locaþia. Avea sã mai treacã ceva timp pânã
când sã înþeleg turnãtoria lui Curescu!
Iniþial am crezut cã tata a scãpat aceastã
informaþie în urma unor bãtãi îngrozitoare
administrate în beciurile Securitãþii.
Ce aþi fãcut dupã ce l-aþi reîntâlnit pe
Gheorghe?
În cursul nopþii de 1 spre 2 septembrie,
fãrã sã conºtientizãm în ce primejdie ne
aflam, am trecut printre primele douã cor-
doane concentrice organizate de Secu-
ritate – la acea împresurare participau sute
de urmãritori. Am dormit o orã sub un fag,
dar, când s-a crãpat de ziuã, am fost repe-
raþi de securiºtii din cel de-al treilea cor-
don, care ne-au hãituit cu rafale de mitra-
lierã. Le-am rãspuns pe mãsurã, declan-
ºând foc continuu, ºi am izbutit sã fugim
neatinºi. A fost o minune cã ne-am salvat.
Obiºnuiam sã spun cã în cursul vieþii de
partizan am scãpat din ºapte împresurãri
ale Securitãþii, dar, dacã iau în calcul ºi
ambuscada nãtãrãilor pitiþi în poiana cu fe-
rigi, numãrul acestora se ridicã la opt.
Dumneavoastrã aþi omorât securiºti?
Nu, dar acum mã bucur cã n-am luat
viaþa nimãnui. Ce-i drept, pe când luptam
împotriva lor nu m-ar fi deranjat absolut
deloc sã-i mierlesc, fiindcã mã vânau ºi îmi
nenorociserã familia, îmi împuºcaserã
camarazii. Pentru securiºti, viaþa mea nu
conta nici cât o ceapã degeratã, m-ar fi
omorât cu plãcere. Ca o parantezã, când
am cãzut prins, anchetatorul m-a întrebat
cum de-am scãpat din încercuirea de la
Domaºnea. I-am spus adevãrul: „Am avut
noroc” „Da’ ai tras, banditule, nu-i aºa? De
ce-ai tras în noi?”, o þinea ãla una ºi bunã,
ca un copil bãtut în cap, în pofida faptului
cã singurul care primea bãtaie eram
eu. „Pãi… ca sã pot fugi de voi, d-aia!”, i-am
explicat nãtãrãului, deºi chestia asta era
logicã ºi se subînþelegea de la o poºtã.
Evident cã am primit bãtaie.
În toatã aceastã perioadã, v-a ajutat
credinþa în Dumnezeu?
Eu am fost ºi sunt un om credincios.
Am convingerea cã doar Dumnezeu mi-a
salvat viaþa în timpul numeroaselor con-
flicte armate cu Securitatea – doar aþi
vãzut cu ochii dumneavoastrã acel Nou
Testament de care s-a „împiedicat” glonþul
ce-mi era destinat. Pe de altã parte, cât de
norocos sã fii, încât sã i se blocheze arma
securistului? ªi asta chiar în clipa când în-
cerca sã mã omoare. Poate cã am fost
protejat ºi în noaptea aceea, în care tre-
buia sã-l executãm pe colonelul Cling,
când n-a funcþionat grenada antitanc, iar
mie mi se blocase puºca-mitralierã… Cine
ºtie ce consecinþe indirecte ar fi avut lichi-
darea acelei potãi?! Dacã l-aº fi ucis, poate
cã nu mai ajungeam în puºcãrie, ci direct în
faþa plutonului de execuþie. Vã voi mai
povesti o întâmplare petrecutã în munþi,
când – asta-i credinþa mea – Dumnezeu mi-a
oprit paºii ce mã conduceau spre moarte.
O avalanºã de brazi
În octombrie 1952, eu ºi Gheorghe ne-
am pornit spre un adãpost al grupului unde
pãstram niºte alimente. Consideram cã
sãlaºul cu pricina era extrem de sigur – îl
amplasaserãm într-o zonã greu accesibilã,
fiind înconjurat de prãpãstii ºi de creste
abrupte. Ne-am cãznit sã-l camuflãm
printr-o metodã ingenioasã: am sãpat zile-n
ºir la rãdãcinile celui mai înalt brad din
perimetru, pânã când am reuºit sã-l prãvã-
lim la vale, peste alþi brazi, care s-au rupt
ºi s-au prãbuºit în lanþ, formând o adevã-
ratã avalanºã chiar deasupra adãpostului
nostru. Deºi la alte sãlaºuri obiºnuiam sã
lãsãm paznici, aici n-am crezut cã se impu-
nea. Prin vãlmãºagul acela de trunchiuri,
crengi ºi mãrãciniºuri nu s-ar fi aventurat
nimeni întreg la cap – pânã ºi puþinii vânã-
tori ocoleau zona. Dar sã revenim la mo-
mentul „octombrie ‘52”, când eu ºi
Gheorghe ne pregãteam sã intrãm pe sub
avalanºa de brazi, la capãtul unui drum de
câteva ore. Chiar în apropierea adãpostu-
lui, la nici douãzeci de metri, m-a sãgetat o
durere îngrozitoare de stomac. Aveam
niºte crampe într-atât de puternice, încât
mã tãvãleam printre copaci – vã jur, nici nu
mai puteam respira. Dupã vreo trei-patru
minute, simþind cã durerea se mai domoli-
se, m-am ridicat ºi-am dat sã pãºesc cãtre
sãlaº, dar crampele m-au apucat din nou,
cu o intensitate crescândã, ºi am fost obli-
gat sã mã opresc din drum. De fiecare datã
când încercam sã mã ridic, simþeam cum
un cuþit îmi rãscolea mãruntaiele. Atunci,
exasperat cã nu-mi mai gãseam locul, m-am
trântit cu stomacul pe pãmântul rãcoros.
Asta a fost salvarea noastrã, domnule!
„Gheorghe, hai sã-i lichidãm pe toþi!”
La un moment dat, pe când zãboveam
aºa, cu urechea alipitã de pãmânt, am
auzit desluºit un zgomot metalic, ca de cãl-
dare izbitã, ce venea chiar din direcþia adã-
postului. În clipa aceea, durerea mi-a dis-
pãrut ca prin minune, de parcã nici n-o
simþisem vreodatã. M-am sãltat degrabã în
capul oaselor, m-am cãþãrat pe o cracã ºi
am cercetat zona cu ajutorul benoclului. Nu
micã mi-a fost mirarea când am depistat un
149
 soldat care tocmai ieºea din sãlaº, legãnând
una dintre cãldãrile noastre. Acela a fost
momentul decisiv în care am realizat trã-
darea lui Victor Curescu – fusese capturat ºi
cunoºtea prea bine coordonatele loca-
þiei. „Gheorghe, hai sã ne apropiem ºi sã
aruncãm mai multe grenade pe uºa adã-
postului! Îi putem lichida pe toþi!”, am pro-
pus, revoltat. Însã, dupã ce am judecat la
rece datele problemei, ne-am dat seama
cã era în interesul nostru sã-i lãsãm pe
pândaci sã ne aºtepte acolo, pânã la
Paºtele Cailor, aºa cã am plecat ºi am con-
struit un alt adãpost.
Povestea unui fost
cãpitan de Securitate
Dupã Revoluþie, întâmplarea a fãcut sã
cunosc un fost cãpitan de Securitate,
Gheorghe Duþã, care mi-a dezvãluit cã, în
octombrie ‘52, se afla în sãlaºul acela,
împreunã cu acoliþii. Cicã ne-au aºteptat
acolo pânã în ianuarie! I-am zis: „Las’ cã
v-a prins bine! Aþi vãzut ºi voi cum e sã
trãieºti iarna în adãpost!”  Cu aceeaºi
ocazie am aflat cã, deºi ne urmãrise în per-
manenþã, participând activ la arestarea lui
Victor Curescu ºi la uciderea lui Duicu
Nistor, Gheorghe Duþã a fost condamnat,
în ’53, la câþiva ani de detenþie politicã. El
susþinea cã motivul ar fi fost mariajul lui cu
o nemþoaicã, dar e foarte posibil sã-mi fi
ascuns diverse aspecte, fiindcã securiºtii
mint cu cea mai mare uºurinþã; din ce mi-a
povestit, luptase în rãzboi, cãzuse pri-
zonier la sovietici ºi se întorsese „reedu-
cat” cu regimentul „Tudor Vladimirescu”.
Am fost consternat sã aflu cã prin ’91-’92
acest Gheorghe Duþã ajunsese vicepreºe-
dinte al Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici
din România.
150
Când aþi fost prins?
Am fost capturat împreunã cu Gheor-
ghe ªerengãu, pe 22 aprilie 1954, chiar în
Joia Mare, în urma trãdãrii lui Toma Duicu,
o rudã a fraþilor partizani Duicu1. Menþionez
cã baronul PSD de Mehedinþi – notoriul
Adrian Duicu – este, de asemenea, o rudã
a acestui Toma. Tatãl meu – arestat pentru
a doua oarã – a fãcut parte din acelaºi lot
de judecatã. Sãrmanul a primit o con-
damnare de ºapte ani, iar eu una de 25,
din care aveam sã execut 10, fiind graþiat
odatã cu decretul din 1964. Ancheta s-a
desfãºurat la Timiºoara, dupã aceea am
fost mutat la Baia Sprie, Oradea ºi Jilava.
La Baia Sprie am refuzat constant sã
trudesc în minã, fapt pedepsit cu nenu-
mãrate zile de carcerã. La Jilava stãteam
câte 100 de persoane în aceeaºi camerã
ºi, în timpul nopþii, dacã se rãsucea un sin-
gur deþinut, trebuia sã ne rãsucim cu toþii,
ca la un semn. Da, domnule, zãceam într-
o conservã cu gratii! Torþionarii ne dãdeau
o zeamã oribilã pe care aveau nesimþirea
sã o numeascã „mâncare”. Vã daþi seama,
resimþeam mereu o foame de lup hãmesit.
Când am intrat în puºcãrie aveam nu mai
puþin de 95 de kilograme, dar, când m-am
eliberat, cântãream numai 38… Deve-
nisem o mânã de oase.
Ce s-a întâmplat dupã eliberare? Cu
ce v-aþi ocupat?
Pãi, în primul rând, m-am izbit de piedi-
cile puse de Securitate – care continua sã
mã urmãreascã, doar cã nu mai trãgea
dupã mine cu mitraliera – ºi de ostra-
cizarea unora dintre semeni. Nu m-a anga-
jat nimeni, aºa cã am fost nevoit sã-mi
procur pita pe cont propriu. De-a lungul
puºcãriilor mele, cunoscusem un tãbãcar
îndrãgostit de propria-i meserie – vorbea
încontinuu despre prelucrarea pielii. Când
m-am vãzut liber, m-am apucat ºi eu de
aceastã profesie. Deºi mi-a fost foarte
greu la început, pânã când am deprins, în
mod practic, secretele tãbãcãriei, pânã la
urmã m-am descurcat de minune. La un
moment dat, când nu mai fãceam faþã
solicitãrilor, mi-am angajat ºi niºte ucenici.
Oamenii veneau la mine cu bucãþi de piele
neprelucratã ºi plecau cu haine noi.
Note
1
Privitor la acþiunile anticomuniste ale fraþilor Duicu
(iniþiate înaintea retragerii în munþi) reproducem o serie de
pasaje din articolul „Doi partizani aflaþi în viaþã: Nicolae Ciu-
ricã ºi Petre Duicu”, publicat în Memoria. Revista gândirii
arestate, nr. 70 (1/2010): „Petre este cel mai mic dintre fraþii
Duicu, cunoscuþi partizani care au dat fiori securiºtilor
vreme de câþiva ani. În Munþii Banatului i-au murit pe rând
fraþii mai mari în încleºtãrile cu trupele de Securitate.
Familia lor era formatã din patru bãieþi: Ion, Nistor, Samoilã
ºi Petre, ºi pãrinþii lor, Nistor ºi Petria Duicu. Erau þãrani
mijlocaºi din satul Domaºnea, Caraº-Severin. Cel mai mare
dintre bãieþi, Ion, nãscut în 1918, fusese pe front, luptase în
Rusia sovieticã în cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial ºi
cunoscuse pe viu «raiul comunist» care-i adusese pe ruºi în
sapã de lemn. ªi-a fãcut totuºi datoria faþã de Rege ºi faþã
de þarã, aºa cum fãcuserã ºi înaintaºii lui. Crescuse într-o
familie de oameni foarte credincioºi, pentru ei jurãmântul
dat avea mare preþ, iar onoarea era un lucru sfânt. Deºi
erau oameni simpli, fraþii Duicu, la fel ca ºi pãrinþii ºi înain-
taºii lor, au þinut ca numele lor sã fie rostit cu respect, iar
pentru aceasta au avut un comportament ireproºabil. Când
Ion s-a întors de pe front, toatã familia a mulþumit Domnului
cã l-a þinut în viaþã ºi cu toþii au încercat sã-ºi continue viaþa
ca ºi pânã atunci. Numai cã acest lucru nu mai era posibil.
Armata sovieticã a impus rânduieli cu care românii nu erau
învãþaþi. Ion simþea cam ce se pregãteºte ºi de aceea le-a
povestit consãtenilor cum vãzuse el cã stau lucrurile într-o
þarã comunistã. Acelaºi lucru spuneau toþi cei care luptaserã
V-aþi urât trãdãtorii?
Nu. I-am judecat aspru, m-au scârbit
teribil, dar nu le-am putut purta niciodatã
urã. ªtiam prea bine cã trecuserã prin iadul
interogatoriilor. Trãdãtorii n-au ciripit de
bunãvoie, ei au fost mai întâi victime. Însã,
când vine vorba despre securiºti, situaþia
capãtã o cu totul altã turnurã. Pe porcii
ãºtia îi voi urî câte zile oi mai avea!
Articol preluat din ziarul online Podul.ro (https://www.podul.ro/
articol/interviu-eveniment-ultimul-partizan-anticomunist-in-viata-
relateaza-istoria-sangeroasa-a-luptelor-cu-securitatea-din-muntii-
banatului-exclusiv-4124.html)
dincolo de Prut. Membrii familiei Duicu aveau afinitãþi faþã
de Partidul Naþional Þãrãnesc ºi, la alegerile din 1946, au
realizat cã se sãvârºise o mare fraudã electoralã. Au fost
printre cei care au combãtut  cu vitejie, pe faþã, falsurile
efectuate de comuniºti. I-au îndemnat pe consãteni sã nu
accepte rezultatul trucat anunþat la încheierea scrutinului,
sã  îºi uneascã forþele cu cei din satele învecinate ºi sã-i
dea în vileag pe falsificatori. Numai cã oricât de multã drep-
tate aveau sã nu se lase înºelaþi, au constatat cã sunt
neputincioºi în faþa falsificatorilor care aveau susþinere
totalã din partea cotropitorilor sovietici. Fiind consideraþi un
fel de fruntaºi ai celor ce se rãzvrãtiserã împotriva regimului
care se instala încet, dar sigur, pentru fraþii Duicu a început
calvarul. Ion ºi Nistor erau la data alegerilor deja cãsãtoriþi,
fiecare având ºi câte doi copii – Ion avea un bãiat ºi o fatã,
iar Nistor douã fete. Nu ºi-au mai putut vedea de treburile
gospodãreºti, pentru cã «organele de stat» gãseau mereu
câte un motiv pentru care cei doi fraþi trebuiau sã dea
socotealã. Orice se întâmpla rãu în comunã, ei erau þapi
ispãºitori. Acuzele s-au tot înmulþit, pâna când s-au hotarât
sã ia calea codrului pentru cã altfel riscau sã intre, nevino-
vaþi, în puºcãrie. Se întâmpla în iarna anului 1947. Alãturi
de ei au plecat, pe rând, ºi alþi consãteni, printre care
Cristescu Ilie, Cristescu Gheorghe (zis „Galea”) ºi Berbe-
caru Stelian. Când în Munþii Banatului a luat fiinþã „banda”
colonelului Ion Uþã, domaºnenii ºi cei fugiþi din satele înve-
cinate s-au alãturat acestuia, luptând cu arma în mânã
împotriva Securitãþii.”
151
 DISTRUGEREA
ELITELOR ÎN ANII
COMUNISMULUI

152

Nicolae M. Constantinescu
este membru de onoare al
Academiei Oamenilor de
ªtiinþã, membru titular al
Academiei de ªtiinþe Medicale
din România
NICOLAE M. CONSTANTINESCU
Distrugerea elitelor
în România primelor decenii
ale dictaturii comuniste
Se defineºte prin elita unei societãþi ansamblul de per-
soane care reprezintã ceea ce este mai bun, mai valoros
într-o comunitate, cei care prin calitãþile lor se disting de
restul oamenilor, fiind fruntea sau crema unei societãþi.
Elita asigurã guvernarea unei societãþi, proces care o pro-
clamã inevitabil drept fãuritoare a istoriei într-o þarã cu un
regim democratic. De regulã oamenii elitei sunt luaþi drept
modele, indiferent de mediul unde acþioneazã. Fie cã sunt
numiþi fruntaºii satului de cãtre þãrani, meºteri de cãtre
muncitori, cãrturari, savanþi de cãtre intelectuali, ei sunt
motorul care împinge societatea sã progreseze. Aºa se
explicã de ce, din dorinþa de a impune cu orice preþ un anu-
mit tip de societate, regimul comunist a avut în vizorul dis-
trugerii nu numai familia, proprietatea privatã, credinþa în
Dumnezeu, instituþia monarhicã, dar ºi elitele, pe care ºi-a
propus sã le anihileze prin orice mijloace, inclusiv cele fizi-
ce. ªi aceasta fiindcã – cel puþin în þara noastrã – elitele au
stat la baza „miracolului românesc interbelic”, fiind
reprezentate de corpul profesoral – inclusiv învãþãtorii de la
sate, de corpul ofiþeresc, de corpul judecãtoresc, de corpul
arhitecþilor ºi inginerilor, apoi de cea mai mare parte a per-
sonalului care administra þara de la primari, la miniºtri ºi
ºefii de instituþii de interes public. Iatã motive suficiente
pentru a elimina, a distruge elita, lãsând conducerea ºi
administrarea þãrii pe mâna unor neaveniþi, a unor oameni
lipsiþi de educaþie ºi culturã. ªi fiindcã cel mai bun mijloc de
convingere rãmâne exemplul viu, voi da douã exemple
sugestive pentru mult clamatul „umanism” instaurat de
regimul comunist în România.
153
 Prof. dr. Gheorghe K. Constantines-
cu (1888-1950) decanul Facultãþii de
Medicinã Veterinarã din Bucureºti, profesor
la catedra de Zootehnie, unde iniþiase
primele studii de geneticã, moare într-o
mansardã din Bucureºti, unde timp de 2 ani
a stat ascuns pentru a nu fi prins de Se-
curitate, care-l dãduse în urmãrire ca
duºman al poporului. Acest om elogiat într-o
scrisoare de Thomas Morgan (premiul
Nobel pentru geneticã în 1933) s-a vãzut
trecut pe un afiº care împânzise în 1948
capitala ºi unde se cerea moartea reac-
þionarilor adepþi ai teoriilor burgheze ale lui
Weissmann, Mendel ºi Morgan. Într-adevãr
Gh. K. Constantinescu a fost unul dintre
promotorii geneticii în România, care
contravinea teoriilor materialiste pseudo-
ºtiinþifice susþinute de sovieticii Miciurin ºi
Lîsenko la acea orã, dar în timp ce genetica
dominã astãzi biologia mondialã, cei doi
sovietici sunt în lada de praf a istoriei. Ce
ne-a lãsat Gh. K. Constantinescu în scurta
lui viaþã de 62 de ani, dispãrut în plinã acti-
vitate creatoare? Dupã studii strãlucite la
Berlin, i se tipãreºte lucrarea Ereditatea ex-
perimentalã, în care a aplicat genetica atât
la plante cât ºi la animale. El ajunge la con-
cluzia cã fãrã cunoaºterea principiilor ge-
neticii, nu se poate practica o zootehnie
avansatã. Întors în þarã devine titularul cate-
drei de Zootehnie, creând un învãþãmânt de
specialitate la cel mai înalt nivel european.
Înalt, impozant, distins, excelent orator la
cursuri sau la societãþile ºtiinþifice, vorbind
fluent mai multe limbi, îi impresiona nu
numai pe studenþi, dar ºi pe confraþi. Pentru
a veni în ajutorul studenþílor, a editat cursuri
de Zootehnie Generalã ºi Specialã, în douã
volume în 1931 ºi 1938, pe care le-a co-
masat ulterior într-unul singur adus la zi.
Ca om de ºtiinþã a fost atras îndeosebi
de geneticã, ºtiinþã de datã recentã în vre-
154
mea lui, dar care avea sã devinã în timp
pilonul central al ºtiinþei zootehnice. La
Institutul Naþional Zootehnic (INZ), ridicat
sub directa lui supraveghere între 1926 ºi
1930, se elaboreazã numeroase lucrãri
comunicate ºi publicate în þarã ºi strãinã-
tate, prin care se contureazã conceptul de
„zootehnicizare a agriculturii” lansat de el,
care preconiza dezvoltarea cu precãdere a
creºterii animalelor ºi valorificarea produ-
selor animaliere, „fiindcã” spunea el „este
mult mai rentabil sã vinzi bacon sau produ-
se din lapte, de ex. decât grâu sau po-
rumb”. A impulsionat înfiinþarea mai multor
instituþii ºi secþii zootehnice în þarã, care au
contribuit decisiv la pãtrunderea ºtiinþei ºi
metodelor zootehnice în satele României. A
organizat pentru prima datã în România o
reþea de centre pentru colectarea, trans-
portul ºi distribuirea în condiþii igienice a
laptelui / preparatelor lactate în jurul
oraºelor ºi în centrele industriale. A iniþiat
demonstraþii practice pentru prepararea ºi
folosirea nutreþului murat în hrana ani-
malelor, apoi pentru introducerea la noi a
însãmânþãrilor artificiale la animale. A înfiin-
þat staþiuni pentru prepararea ºi fermen-
tarea diferitelor brânzeturi destinate con-
sumului intern ºi extern, a organizat cres-
cãtorii speciale pentru înmulþirea pãs-
trãvului în apele de munte, asociaþii cine-
getice pentru ocrotirea vânatului ºi valorifi-
carea rentabilã a acestuia, ca sã amintim
doar câteva dintre acþiunile care l-au avut
ca promotor pe Gh. K. Constantinescu.
Acest om realmente îndrãgostit de meseria
lui declara: „nu cunosc disciplinã mai bo-
gatã în resurse ca zootehnia…, care treptat
a devenit pentru mine o adevãratã pasi-
une… Creºterea animalelor domestice este
una dintre cele mai mari bogãþii ale
omenirii…, iar alãturi de descoperirea fo-
cului ºi de obþinerea ºi prelucrarea meta-

Prof. dr. Gheorghe K. Constantinescu (1888-1950)
lelor, domesticirea animalelor reprezintã a
treia uriaºã performanþã a omului primitiv.
El a fãcut din lup-câine, din bour-bou, din
mistreþ-porc domestic”.
Mã întreb de ce acest formidabil om de
ºtiinþã, îndrãgostit de meseria sa ºi de po-
porul care i-a dat naºtere nu a fost fãcut
membru post mortem al Academiei Româ-
ne, acolo unde sunt încã menþinuþi oameni
ca Alexandru Sahia ºi Theodor Neculuþã?
Nãscut în judeþul Brãila, cu o copilãrie
trãitã la þarã, Gh. K. Constantinescu a iubit
þãranul român, cãruia i-a dedicat în princi-
pal rezultatele muncii sale. A fost astfel pe
deplin justificatã intrarea lui în Partidul
Naþional Þãrãnesc, unde a fost un membru
marcant. Probabil cã aceastã apartenenþã
politicã i-a barat chiar ºi dupã moarte
intrarea în Academia Românã, dupã cum
afilierea lui Alexandru Sahia la Partidul
Comunist îl face în continuare intangibil în
instituþia Academiei!?
Ce s-a întâmplat în 1948 cu Gh. K.
Constantinescu este o demonstrare a
absurditãþii ºi terorii instituite de comuniºti
la noi în þarã. Este anunþat de studenþi la
ieºirea de la un curs cã este aºteptat de
oameni în hainã de piele ºi ochelari fumurii
la cele douã porþi ale facultãþii. Izbuteºte sã
se strecoare afarã din facultate ºi se
ascunde la cumnatul lui pe strada Arme-
neascã, într-un pod mascat, acolo unde îºi
gãseºte ºi sfârºitul, în 1950. La înmor-
mântarea de la cimitirul Belu a þinut necro-
logul dr. Radu Gheorghe, cercetãtor la INZ.
A doua zi acesta a fost dat afarã din
Institut… Dupã 10 ani sovieticii fac primul
lor congres de Geneticã la Moscova (dupã
experienþele dezastruoase ale O.B. Lepe-
ºinskaia sau ale pseudosavanþilor Miciurin
ºi Lîsenko). Este invitat ca sã prezideze
aceastã manifestare profesorul Gh. K.
Constantinescu, dar România anunþã cã
profesorul este mort de un deceniu, eveni-
ment înconjurat de cel mai anormal anoni-
mat pentru acest adevãrat om de ºtiinþã. În
mare grabã se organizeazã la Facultatea
de Medicinã Veterinarã o ºedinþã de reabili-
tare condusã de unul dintre cei mai aprigi
contestatari ai profesorului din 1950: prof.
Alexandru Furtunescu. Ce nedreaptã ºi
cinicã poate fi istoria…
Factorul politic este un element pertur-
bator în orice cercetare ºtiinþificã. Multã
lume, ºi în special tinerii, se mirã, ne întrea-
bã ºi aproape ne dojenesc pe noi cei trecuþi
de 80 de ani: cum i-aþi suportat pe
comuniºti, ce v-a împiedicat sã vã îm-
potriviþi nedreptãþilor de tot felul fãcute de
sovietici, apoi de comuniºtii zeloºi, de
activiºtii de partid. Întrebãrile sunt perfect
155
 justificate, fiindcã cei care ni le pun nu au
cunoscut teroarea comunistã, iar informa-
þiile primite pe cãi oficiale dupã 1989 sunt
incomplete, echivoce ºi partizane. Iatã de
ce acest eseu al meu îl adresez în deosebi
tinerilor din þara noastrã. Într-una din foto-
grafiile fãcute în 1953 cu colegii mei de
clasã în ultimul an la Liceul „Spiru Haret”
din Capitalã, pe peretele din stânga uºii de
la intrare era o lozincã mare aparþinând lui
V.I. Lenin: „ºcoala în afarã de viaþã ºi
politicã este o minciunã ºi o ipocrizie”. Din
pãcate comuniºtii nu au rãmas la nivel
declarativ, ci au pus în practicã acest
îndemn al ideologului lor. Drept urmare a
acestei inadmisibile politizãri s-a schilodit
istoria României, s-a schilodit literatura
românã, au apãrut peste tot nume de ruºi
agãþate lângã marile nume ale ºtiinþei mon-
diale sau le-au înlocuit numele: legea
Lomonosov-Lavoisier, boala lui Iþenko-
Cushing, reumatismul Sokolski-Bouillaud,
N. Constantinescu împreunã cu colegii la Liceul Spiru
Haret din Capitalã
156
tija Spijarnâi-Kuntscher, becul electric al lui
Lodâghin (în loc de Thomas Alva Edison),
radioul lui Popov (în loc de Guglielmo
Marconi), etc. Criteriu de promovare a
devenit „dosarul de cadre”, care a dus la
numirea unor oameni incompetenþi în pos-
turi de decizie, inclusiv în domeniul ºtiinþei.
Prigoana împotriva celor care criticau
starea de fapt era crâncenã.
Exemplific aceastã ultimã constatare cu
tragicul caz al academicianului Costin D.
Neniþescu (1902-1970). Întrucât am fost
martor la eveniment, îmi permit sã relatez
ziua de 2 iulie 1970, în care a avut loc la
Academia Românã simpozionul „Probleme
de perspectivã ale cercetãrii ºtiinþifice din
România”. Cu acea ocazie, li s-a cerut fie-
cãrui ºef de departament / secþie sã pre-
zinte câte o comunicare, în care sã expunã
situaþia cu date cât mai concrete. Acad.
Alexandru Rãdulescu, ºeful Departamen-
tului de ªtiinþe Chirurgicale, care era ºi con-
ducãtorul tezei mele de doctorat, m-a
chemat ºi mi-a cerut sã prezint o comuni-
care despre rolul chirurgiei experimentale
pentru progresul chirurgiei, fiind la curent
cu o serie de modele experimentale pe care
le efectuasem. Aveam 34 de ani ºi m-am
simþit deosebit de onorat. Eu tocmai
reuºisem sã demonstrez potenþialul multi-
plu de diferenþiere al celulei reticulare primi-
tive medulare, numitã ulterior celulã stem.
Cu douã sãptãmâni înainte de data sim-
pozionului, ni s-a cerut sã depunem comu-
nicãrile la secretariatul Academiei. Lucrãrile
au început dimineaþa, iar eu eram pro-
gramat în dupã-amiaza aceleiaºi zile. M-am
dus de dimineaþã, fiindcã nu mai partici-
pasem niciodatã la o sesiune a Academiei
Române. L-am remarcat pe acad. Remus
Rãduleþ, care a declarat cã, dupã decenii
de când se ocupã de problemele energe-
tice, el încã nu ºtie ce este, de fapt, energia.

Costin D. Neniþescu (1902-1970)
A venit apoi la tribunã un bãrbat pe care
nu-l cunoºteam, dar despre care auzisem
cã este una din personalitãþile chimiei
organice pe plan internaþional – acad.
Costin D. Neniþescu, profesor la Facultatea
de Chimie Industrialã din cadrul Institutului
Politehnic Bucureºti, întemeietorul de
necontestat al ªcolii Moderne Româneºti
de Chimie Organicã, cu studii la celebra
Politehnicã din Zürich, apoi la cea din
München, unde a avut ca profesori
numeroºi laureaþi ai Premiului Nobel. ªi-a
dat doctoratul la München sub conducerea
profesorului Hans Fischer, ºi el laureat al
Premiului Nobel, fiind considerat „împreunã
cu mentorul sãu unul dintre marii arhitecþi ai
chimiei organice” (prof. Rolf Huisgen,
München).
La începutul prezentãrii comunicãrii
sale, prof. Neniþescu mi s-a pãrut încordat.
ªi-a terminat comunicarea cu o declaraþie,
care a lãsat asistenþa mutã de uimire: „când
domnul preºedinte al Academiei mi-a anun-
þat tema simpozionului, mi-am pus o serie
de întrebãri la care sã încerc sã dau câte un
rãspuns. Întrucât nu am fost în stare sã for-
mulez rãspunsurile, vã adresez dumnea-
voastrã întrebãrile care m-au frãmântat:
– care este motivul pentru care ºtiinþa în
þara noastrã este condusã de oameni in-
competenþi? În salã s-a fãcut liniºte abso-
lutã (precizez cã în 1970 preºedintele Con-
siliului Naþional pentru ªtiinþã ºi Tehnologie
era Gheorghe Cioarã, inginer, fãrã titlul de
doctor în ºtiinþe);
– cum se explicã salarizarea identicã a
personalului tehnico-administrativ cu cea a
cercetãtorilor?
– unde s-a mai auzit sã i se cearã cerce-
tãtorului sã-ºi planifice data terminãrii cer-
cetãrii ºi sã estimeze banii care ar putea fi
obþinuþi prin aplicarea respectivei cercetãri?
– un mare chimist dintr-o þarã care îºi
dorea o dezvoltare rapidã, pe nume Hans
Fischer, a declarat cã pentru a se putea
dezvolta, ºtiinþa are nevoie de libertate ºi nu
de planificare;
– unde s-a mai auzit ca cercetãtorului
sã i se cearã doar rezultate pozitive, altfel
cercetarea fiind trecutã la capitolul pierderi;
– ºi în final profesorul conchide: ºtiinþa
este un lux. Nu se finanþeazã nicãieri doar
rezultatele pozitive, cine nu are bani sã nu
facã cercetare. Deci cine nu ºtie sã piardã,
sã nu facã ºtiinþã.
Se terminã expozeul. O clipã de liniºte
dupã care toatã sala se ridicã în picioare ºi
începe sã aplaude frenetic. Eu eram mai
mult decât emoþionat, nu-mi venea sã cred
cã asistasem la aºa ceva. La terminarea
157
 sesiunii de dimineaþã m-am dus la secre-
tariat, unde aveam un coleg de facultate ºi
l-am rugat sã-mi dea textul profesorului.
Mi-a spus cã la 30 de minute dupã ce pro-
fesorul ºi-a terminat conferinþa, au venit doi
„tovarãºi” de la CC (Comitetul Central al
Partidului), care au cerut textul ºi l-au luat
cu ei. Mai mult mi-a spus cã între Miron
Nicolescu, preºedintele Academiei Române
ºi acad. Costin D. Neniþescu avusese loc cu
câteva zile în urmã o discuþie durã pe
marginea textului care urma a fi citit în plen,
considerat „periculos” de preºedintele
Academiei. La care acad. Neniþescu a repli-
cat: „peste 20 de ani, când cercetarea
noastrã va fi la pãmânt, vom fi întrebaþi ce
aþi fãcut de n-aþi spus nimic? Lasã-mã pe
mine sã trag semnalul de alarmã”. La rân-
dul meu m-am aºezat la o masã de scris ºi
mi-am notat cât mai exact memorabilele
întrebãri ale profesorului din acel extraordi-
nar discurs. În ziua de 30 iulie 1970 eram la
mare ºi am luat pe plajã România liberã, sã
o citesc. Pe pagina a doua un ferpar mare
anunþa moartea academicianului Neniþes-
cu. Trecuserã doar 4 sãptãmâni de la dis-
cursul îndrãzneþ susþinut în plenul Acade-
miei. În afara acestui tragic rezultat nu am
consemnat decât schimbarea „tovarãºului”
Cioarã din funcþia de preºedinte CNST. În
rest urmãtoarea jumãtate de secol pânã în
zilele noastre, a confirmat întru totul previ-
ziunile lui Costin D. Neniþescu. În 1971 s-au
publicat într-un volum mare comunicãrile de
la simpozion. M-am repezit sã-l cumpãr ºi
mãrturisesc, cu mâna pe inimã, cã nu m-a
mânat interesul pentru comunicarea mea,
ci pentru discursul academicianului Neni-
þescu. La pag. 275, sub titlul „Meditaþii asu-
pra relaþiilor dintre ºtiinþã ºi tehnicã” avân-
du-l pe el ca autor era o notã „textul nu ne-
a parvenit întrucât între timp a survenit
moartea autorului”. Am aºteptat aproape o
158
jumãtate de secol mãrturii, informaþii, date
despre ce s-a întâmplat între 2 ºi 29 iulie
1970. Cã doar profesorul, „Magistrul” cum i
se spunea de cãtre studenþii ºi colaboratorii
lui, nu a fost pe o insulã pustie. Ce i-a pro-
vocat atacul de inimã? Toatã lumea ºuºotea
diverse ipoteze, dar pentru mine factorul
determinant fusese reacþia autoritãþilor
comuniste la fulminantul lui discurs. Doar
un copil nu ar face o legãturã de cauzalitate
între cele douã evenimente. Un copil sau un
rãuvoitor. În 2015 am înmânat materialul
despre Costin Neniþescu – acad. Petre
Frangopol pentru Revista de Politica ªtiinþei
ºi Scientometrie. El l-a difuzat în mediile
universitare, iar acad. Alexandru T. Bala-
ban, student preferat al „Magistrului” i-a re-
latat cã în iulie 1970 Costin D. Neniþescu
era la Buºteni. Un vecin de-al profesorului i-a
povestit cã în ajunul decesului acesta a fost
vizitat de o persoanã politicã importantã,
care i-a cerut imperativ profesorului sã se
pensioneze imediat. Dupã câteva ore a
avut un atac de cord fatal. De altfel Costin
D. Neniþescu trãia într-un stres continuu, în
special datorat tracasãrilor venite din partea
profesorului Nicolae Bãrbulescu, director
adjunct al Institutului de Cercetãri Chimice.
De altfel, dupã decembrie 1989, acestuia i
s-a retras dreptul de a mai fi profesor la
Facultatea de Chimie din Bucureºti.
Colegiul de redacþie al publicaþiei noastre roagã
pe aceastã cale ºi totodatã invitã pe toþi cei care pot
relata biografii ale unor oameni de excepþie, consid-
eraþi a fi fãcut parte din elita þãrii ºi care au fost supri-
maþi mai mult sau mai puþin brutal de regimul comu-
nist, sã le facã publice. Tinerii þãrii noastre trebuie sã
ºtie cã România a avut valori de talie internaþionalã
în ºtiinþã ºi culturã, care au fost strivite de tãvãlugul
comunist. Cea mai nimeritã încheiere a expozeului
meu sunt vorbele lui Mihai Eminescu din ziarul
Timpul, 6 mai 1881: „în þara noastrã e de ajuns dacã
se asigurã înaintarea meritului ºi a muncii; e destul
atât”.
MARCELA NIÞÃ

Sfârºitul neconsemnat oficial

nicãieri al Comandorului Aviator
Ioan Dicescu, tatãl meu
Am descoperit recent cu emoþie exis-
tenþa revistei Memoria pe internet, ºi în
numãrul 100 (3/2017), articolul superb
documentat „Comandorul aviator loan
Dicescu, un basarabean care a luptat ºi la
Cotul Donului”, de Vasile Tudor ºi Ilie
Popa. Cum articolul se sfârºea cu un
aparent „happy end” …ºi este eliberat la
21 martie 1956, adicã informaþional neter-
minat ºi în nici o arhivã de dezvãluiri de
date anti-comuniste clar documentat,
doresc sã prezint eu aici, povestea tragicu-
lui sfârºit al tatãlui meu, Ioan Dicescu, ime-
diat dupã „eliberarea” lui din 21 martie
1956, la care am fost martorã ocularã pe
când aveam nouã ani.

În 1956 tocmai trecuserã trei ani de

când mergeam deja la ºcoalã, mereu la
alte ºi alte ºcoli din care eram exmatricu-
latã, regulat, fãrã excepþie, în fiecare an pe
motive de „origine nesãnãtoasã”, mutân-
du-mã cu mama cu bocceluþa din loc în loc
de-a lungul ºi de-a latul Ardealului. De tata
nu ºtiam decât cã odatã fusese un coman-
dor aviator de escadrilã, ciudate ºi miste-
rioase descrieri pe care nu le înþelegeam,
mai ales cã nu înþelegeam „di ce” nu mai
venea acasã odatã cu escadrila aia a lui.
Nimeni nu-mi rãspundea la întrebãri mulþu-
Comandorul Aviator Ioan Dicescu
mindu-se sã-ºi punã degetul la gura „ca sã
n-audã pereþii”, iar o mãtuºã chiar fãcea
glume cã de aia mã ºi chema „Dicescu”,
pentru cã mereu întrebam „Di ce? Di ce?”.
Aºa cã în ziua când, pe neaºteptate, dupã
ce abia împlinisem nouã ani, m-am trezit
cu el faþã în faþã, l-am privit ca pe un strãin.
„E tata”, mi-a zis cu lacrimi în ochi mama ºi
eu am fugit sã iau fotografia de la capul pa-
tului meu, care ºtiam cã e cu tata, dar strãi-

159
 nul acela nu semãna cu el, pentru cã era
tare slab ºi avea ochii duºi în fundul capului.
În faþa casei îl aºteptau niºte miliþieni
care-i fãceau semne sã se grãbeascã. Tata
m-a întrebat dacã vreau sã vin cu el.
Unde? Nu stãtea acasã cu noi? Din neferi-
cire tata nu venise acasã sã stea. „Trebuie
sã plec într-o vacanþã la munte, vrei sã vii
cu mine? Nu fusesem niciodatã în vacanþã
la munte ºi cu tata, de fapt, nicãieri. Aºa cã
fericitã, am rãspuns cã da. ªi eram gata sã
preþuiesc fiecare moment din acel început
de convieþuire cu el în vacanþa aceea la
munte, explicatã de mama mai târziu ca
domiciliu obligatoriu, pentru toatã viaþa.
Convieþuire care a fost atât de repede se-
ceratã pânã la rãdãcini, care însã au rã-
mas înfipte dureros adânc în fundul mem-
oriei mele, într-adevãr pentru toatã viaþa.
Odatã ajunºi în casa de la munte, am
putut sã-l cercetez mai bine. Ce m-a ºocat
la prima vedere, era cã tata nu avea unghii
la degetele mâinilor ºi se vedea clar cã
mâinile îl dureau când îmi fãcea de mân-
care amestecând o conservã de fasole cu
o oalã de apã sau mai ales când voia sã
scrie ceva. Dar nu l-am întrebat nimic, pen-
tru cã bãnuiam cã s-ar fi jenat sã-mi rãs-
pundã. Am mâncat zilnic supa aia fãrã gust
ºi dupã masã ne duceam la un pârâu din
apropiere având foarte mare grijã sã nu
cãlcãm din greºealã vreun gândãcel de pe
jos, care îmi spunea el cât de important era
pentru cã avea aripi. Când am vrut sã
facem plajã prima datã, a ezitat foarte mult
pânã ce s-a dezbrãcat dezgolindu-ºi cu
ruºine picioarele din care lipseau bucãþi de
carne, pe care probabil nu voise sã le vãd,
aºa cã deºi m-am întristat, iar nu l-am
întrebat nimic.
Copiii din sat erau prietenoºi ºi mã
învãþaserã sã prind mormoloci din bãlþile
160
de pe lângã pârâu, iar când mã întorceam,
îl gãseam pe tata cântând cu lacrimi în
ochi „Pe umeri pletele-i curg râu” cu o pozã
îngãlbenitã de-a lui mama în mânã. Apoi la
culcare îmi spunea poveºti despre o fetiþã
cu un bunic bun, stãpân peste grãdini
însorite cu struguri de aur.
Nu era rãu în vacanþa aia pânã când,
într-o searã când tocmai mã despãrþeam
de ceilalþi copii cu care fusesem la pescuit
de mormoloci, de la capãtul uliþei noastre
am vãzut în faþa casei unde locuiam cu
tata un grup de miliþieni înconjurându-l ºi
lovindu-l în burtã cu picioarele în timp ce el
era chircit la pãmânt. Am alergat spre el
din umbra în care eram þipând speriatã ºi
miliþienii s-au întors la mine vrând sã mã
despartã de tata, dar eu m-am zbãtut ºi am
alergat printre picioarele lor spre el ºi atunci
ei s-au îndepãrtat spunându-mi cã pe tata
îl durea burta ºi cã trebuie sã se odih-
neascã. Pãrinþii copiilor cu care fusesem la
pescuit de mormoloci i-au strigat în case ºi
eu am rãmas singurã cu tata. Doi sãteni l-au
ridicat de pe jos ºi l-au întins pe o masã
lungã din lemn din curtea bisericii ºi au
adus o lumânare pe care i-au aºezat-o la
cãpãtâi. Tata abia mai respira ºi avea gura
murdarã de pãmânt ºi sânge. Mi-a ºoptit
cu greu, pentru cã abia putea sã-ºi între-
deschidã buzele „apã… apã…” ºi i-am
adus un ºervet ud cu care i-am ºters gura
de sânge ºi pãmânt ºi cum iar a vrut apã,
i-am adus un ºervet curat ud ºi i l-am pus
pe buze. Apoi dupã un timp am vãzut cã
tata nu mai respira.
A doua zi au venit niºte oameni necu-
noscuþi care mi-au spus cã tata a avut o
problemã la burtã ºi trebuie dus la spital,
dupã care l-au târât ºi bãgat într-o maºinã
fãrã geamuri ºi în ziua urmãtoare a venit ºi
mama, ºi dupã ce a vorbit ceva cu oamenii

Comandorul Ioan Dicescu dupã retrogradare
necunoscuþi m-a luat acasã. Mai târziu am
încercat sã-i povestesc lui mama ce
vãzusem înainte sã moarã tata, dar cu
lacrimile în ochi ea doar ºi-a pus, ca de
obicei, degetul la gurã spunându-mi cã o
sã vorbim mai târziu.
Exmatriculãrile mele ºcolare ºi conce-
dierile lui mama n-au încetat nici dupã
moartea lui tata. Numai dupã ce s-a cãsã-
torit, ºase ani mai târziu, cu un coleg de
serviciu care a ajutat-o sã-ºi schimbe nu-
mele, dându-mi ºi mie un nou certificat de
naºtere cu alt nume, am fost lãsate în pace
ºi am reuºit sã-mi termin studiile. Când am
plecat în strãinãtate, în 1980, am aflat cã
atât pentru autoritãþile de la Office Fran-
çais de Protection des Réfugiés et Apatri-
des din Paris, cât ºi pentru cele de la
Immigration and Naturalization Service,
din New York (prezentul ICE – Immigration
and Customs Enforcement, Parte din
Homeland Security), numele lui era cunos-
cut nu doar ca un „basarabean” care a lup-
tat, ci unul din ultimii descendenþi din
faimoasa familie de nobili basarabeni
Dicescu.1 Dar din toate blazoanele de
obârºie nobilã ºi declaraþiile lui regale ºi
din toate descrierile lui mai simple, „tatãl
dumitale Ioan Dicescu a fost un erou” cum
a fost cea a Monicãi Lovinescu, pe care
am întâlnit-o la Paris la acea vreme, pentru
mine Ioan Dicescu rãmâne acel tatã pe
care securiºtii nu m-au lãsat sã-l am mai
mult de douã sãptãmâni într-un sat mara-
mureºean pe când aveam nouã ani,
înainte sã-i spargã abdomenul în bãtãi cu
picioarele.
Prezentul text este o încercare mo-
destã de a completa unele lacune din
datele lui biografice apãrute în arhivele
dosarelor Securitãþii, care n-au probabil de
unde sã ºtie cã, aºa cum mi-a spus mama
mai târziu, arestul, condamnarea, ºi aºa
zisa eliberare a comandorului aviator Ioan
Dicescu nu s-au datorat doar pentru cã a
organizat odatã o celulã de rezistenþã spir-
itualã anti-comunistã, ci pentru cã a refuzat
sã o converteascã într-o celulã politicã co-
munistã, ca o condiþie pentru eliberare,
aºa cum i-a cerut-o Securitatea.
Note
1
Dinu Postarencu, „Nobilii basarabeni Dicescu”,
în Tyragetia, vol. IV (XIX) nr. 2, 2010, p. 33.
161
 MIHAIL MIHAILIDE

Valeriu L. Bologa,
în dosarele
„Securitãþii”
Din ºiragul preþios al elitelor intelectuale coborâtoare din Dr. Mihail Mihailide
Ardeal care, prin fapte ºi operã, au marcat indelebil cultura este absolvent al Facultãþii de
Medicinã din Bucureºti (1960),
naþionalã, se numãrã iatroistoricul, medicul, ºeful de ªcoalã, ziarist profesionist ºi membru
talentatul publicist ºi cercetãtor erudit al etnoiatriei româneºti, al Uniunii Scriitorilor din
universitarul clujean Valeriu L. Bologa (1892-1971). România, Filiala Bucureºti –
Aproape tot ce s-a spus ºi s-a scris despre marele isto- Secþia de Criticã, Eseisticã ºi
Istorie literarã.
riograf a fost epuizat de harnicul cronicar al Clujului medi- A fost director general ºi e
cal, Marin Florea, în numeroasele sale volume publicate considerat fondator al
dupã evenimentele din decembrie 1989; în lucrarea capi- sãptãmânalului Viaþa medicalã
talã Istoria Medicinei Româneºti ºi în Istoria Universalã a ºi al Editurii Viaþa Medicalã
Româneascã.
Medicinei ºi Farmaciei, monumentalã scriere, relativ re- În prezent conduce editura
centã, a unui singur autor, Radu Iftimovici, Editura Aca- Cartea Medicalã.
demiei Române, 2008. În plus, arhivele Bibliotecii de Istoria A fost membru în Consiliul de
Medicinii de la Institutul Naþional de Sãnãtate Publicã din Onoare al Clubului Român de
Presã, vicepreºedinte al
Bucureºti pãstreazã suficiente documente primare, pentru Societãþii medicilor-scriitori ºi
o confruntare a informaþiilor „din mai multe surse”, dacã ar publiciºti din România, soci-
fi cazul, la acest subiect. Deloc de neglijat, ba chiar gest etate pe care, împreunã cu un
exemplificator pentru autorii importanþi de astãzi, însuºi grup de colegi, a înfiinþat-o în
1990. Urmare a acestui fapt a
profesorul Bologa a tipãrit broºuri cu titlurile scrierilor sale: devenit ºi membru al Uniunii
Memorii de titluri ºi lucrãri, pentru diferite perioade (1926- Mondiale a Scriitorilor Medici.
1930, 1931-1934…). Aºadar, chiar dacã Internetul globali- A fost vicepreºedinte al
zeazã informaþia, „Galaxia Gutenberg” nu ºi-a disipat încã Asociaþiei Medicilor Artiºti
Fotografi, participând cu lucrãri
iremediabil în Univers mulþimea de aºtri! la expoziþiile acestei asociaþii.
Principalele opere de care se leagã indisolubil numele În prezent, activeazã în
lui Valeriu Bologa sunt: Începuturile medicinii ºtiinþifice Societatea de Istorie a
româneºti (Cluj, 1930); volumul Istoria Medicinii Univer- Medicinii, Filiala Bucureºti.
sale, primul tratat de acest gen în literatura medicalã din
þara noastrã (cf. Marin Florea), apãrut sub îngrijirea sa
(1970), care a vãzut lumina tiparului în preajma celui de-al
XXII-lea Congres Internaþional de Istoria Medicinii, des-
fãºurat la Bucureºti ºi prezidat de savant. Apoi, Istoria

162
A desfãºurat o vastã actvitate
jurnalisticã ºi a scris cãrþi.
Titlurile unora dintre lucrãrile
publicate: Literatura artisticã a
medicilor (douã volume, 2009);
Tehnici ºi metode de a ne fura
singuri cãciula, publicisticã,
2010; Eul altora – Jurnale
intime, Autobiografii, Memorii,
2012; Un proces de malpraxis
la comandã politicã – Dosarul
doctorului I. Fãgãrãºanu,
2013; Medicii ºi seducþia pu-
terii – Miniºtrii sãnãtãþii
(1945-1989), ed. 2014 ºi ed.
2016; ªarlatani ºi vindecãtori
închipuiþi, 2015; Adjuncþii
(iatroistorie recentã), 2015;
Medicii Regilor României:
Regele Carol I, Regina
Elisabeta, Regele Ferdinand,
Regina Maria – Vieþi, destine,
personalitãþi (Reconstituiri
iatroistorice documentare),
2016; Insolitul ospãþ al
unui devorator de arhive,
2017; Urma paºilor din
urmã, 2017 etc.
În anul 2008 a fost decorat
cu Ordinul Meritul sanitar în
grad de Cavaler ºi în 2011
cu Ordinul Meritul Cultural
în grad de Cavaler.
În anul 2010 preºedintele
Academiei Române, acad.
Ionel Haiduc, i-a acordat
„Diploma Distincþia Culturalã”.
Medicinii Româneºti (1979) – „lucrare de referinþã la care –
prezice, adeverindu-se, Marin Florea – vor apela toþi cei ce
doresc sã cunoascã istoria disciplinei, acum ºi peste o sutã
de ani, scrisã în colaborare cu G. Brãtescu, B. Duþescu ºi
ªt. Milcu”. Citabile sunt, de asemenea, lucrarea de docen-
turã a lui Valeriu L. Bologa Istoria Medicinii din Ardeal, pre-
cum ºi studiile care l-au pasionat în legãturã cu iluministul
Ioan Piuariu Molnar. Dar, dacã n-ar exista constrângeri de
spaþiu tipografic ce trebuie respectate, toate celelalte,
(numite de el) „contribuþii”, care au îmbogãþit iatroistorio-
grafia româneascã, ar merita amintite...
Valeriu Bologa a fost, de asemenea, un strãlucit amba-
sador al culturii ºi istoriei medicinii noastre pe diferite meri-
diane, prin rãspunsul la invitaþiile unor societãþi savante,
onorate de a-l avea în prezidii ori ca participant. Era un bun
cunoscãtor al limbilor de circulaþie internaþionalã (ºi, rar în
zilele noastre, ºtia latina ºi greaca veche, fiind bacalaureat
al celebrului liceu „Andrei ªaguna” din Braºov), vorbea ca
majoritatea ardelenilor, maghiara, învãþase sârbeºte. Dar
ºi italiana, fiindcã fusese în timpul Marelui Rãzboi, medic
cu diferite îndatoriri medico-militare la Trento (Italia). Pu-
tea, aºadar, sã redacteze ºi sã se exprime fluent de la tri-
bune ori sã rãspundã la întrebãri. A fost membru în
„Société Française d’Histoire de la Médecine”, din Paris, în
„Deutsche Gesellschaft für Geschichte der Medizin und
Naturwissenschaften” din Leipzig, membru în „Société
Internationale d’Histoire de la Médecine” Paris în „History
of Science Society”, în „Société d’Histoire de la Pharma-
cie”, Paris; referent ºtiinþific la reviste strãine; în comitete
de organizare pentru congrese internaþionale (Varºovia,
Paris, Londra etc.); dar ºi în multe dintre societãþile româ-
neºti de ºtiinþe sau în comitetele de redacþie ale unor pu-
blicaþii. A fost vicepreºedinte al Societãþii Regale Române de
Istoria Medicinii din Bucureºti, în anii 1933-1934. A primit
numeroase premii academice ºi decoraþii: ex: „Premiul Ada-
machi” al Academiei Române, pentru lucrarea „Începuturile
medicinii ºtiinþifice în România”.
Literatura „dosarelor secrete”
Aºadar, s-a spus ºi s-a scris tot... dar nu chiar tot, dupã
cum vom încerca sã documentãm în cele ce urmeazã, por-
nind de la ideea cã ergobiografia unei mari personalitãþi
163
 trebuie cunoscutã în ansamblul ei, cu
lumini ºi umbre. Jurnalelor intime, autobio-
grafiilor, memoriilor ºi altor specii ale aºa-
numitei „literaturi subiective”, mai mult sau
mai puþin literare, mai mult sau mai puþin
subiective – pretins însã obiective –, li se
adaugã, dupã 1989 – literatura „carceralã”
– ºi, din pãcate (la noi, poate ºi aiurea),
informaþiile existente, fiabile sau deformate
– cu rea-credinþã ori din prostie – de cãtre
furnizori, cele aflate în dosarele Securitãþii,
parþial desecretizate, urmare a schimbãrilor
politice, presiunii publice, trecerii irevocabi-
le a timpului, ºi puse la dispoziþia persoane-
lor private sau a cercetãtorilor autorizaþi. S-a
nãscut astfel o nouã specie literarã „docu-
ment”: literatura dosarelor secrete. S-a
creat o instituþie naþionalã, autonomã admi-
nistrativ, sub controlul Parlamentului. Au
apãrut cercetãtori în domeniu, s-au fãcut
descoperiri tulburãtoare cu privire la torþio-
nari, la colaboratorii „preþioºi”, nu rareori
autopropuºi ai acestui serviciu represiv –
„turnãtorii” – ºi la cei „turnaþi” – adesea vic-
time inocente, a fost dezvãluitã func-
þionarea sistemului, operativ ºi birocratic,
costisitor, cu încãlcarea cel mai adesea a
drepturilor omului. S-au exprimat opinii, unii
dintre „titularii” dosarelor au scris cãrþi,
devenind personajele principale ale acesto-
ra. La îndemânã, pentru ilustrarea acestei
aserþiuni: Gabriel Liiceanu, Dragul meu
turnãtor (Bucureºti, Humanitas, 2013, 430
p.) ºi Dosarele secrete ale agentului Anton
(Petru Comarnescu, în Arhivele Securitãþii),
selecþie, introducere ºi comentariu de
Lucian Boia (Bucureºti, Humanitas, 2014,
300 p.), istoric, bun cunoscãtor al domeniu-
lui. Opinia filosofului Gabriel Liiceanu cu
privire la devoalãrile trecutului personal din
aceste dosare, exprimat în sintezã chiar pe
coperta ultimã a volumului citat, este
164
urmãtoarea: „Mi se pare cã nimeni dintre
cei care s-au întâlnit cu imaginea lor pusã
pe masa de disecþie a Securitãþii n-ar trebui
sã tacã. Fiecare bucãþicã din aceastã expe-
rienþã satanicã, oricât de mãruntã a fi ea, ar
trebui adusã în conºtiinþa celorlalþi, îm-
preunã cu cei care, pierzându-ºi calitatea
de «seamãn», au fãcut-o cu putinþã.”
Prin multitudinea, vastitatea ºi profunzi-
mea activitãþilor sale, Valeriu Lucian Bologa
e greu de încadrat într-un articol de
dicþionar sau într-o expunere cu subiect
restrâns, precum cea a noastrã.
A fost, în acelaºi timp, unul din marii
cercetãtori ai Istoriei Medicinii Româneºti;
un prodigios iatroistoriograf – tratate esen-
þiale ºi poate peste 1.000 de lucrãri comu-
nicate sau publicate; cel dintâi cercetãtor
avizat al etnoiatriei naþionale; un mare
pedagog, exercitându-ºi cu pasiune ºi
talent misiunea de profesor la Universitatea
din Cluj, contribuind la organizare învãþã-
mântului superior în limba românã, dupã
Primul Rãzboi Mondial; creând o ºcoalã ºi
formând neîncetat studenþi, orator desã-
vârºit ºi publicist inspirat, sesizând „actuali-
tatea” temelor din societate ori din mediul
sãu profesional ºi intervenind adesea în
presã. A fost ºi a rãmas un exemplu pentru
alumni, un om sensibil ºi apropiat semeni-
lor sãi, cu respectul maeºtrilor ºi cel cuvenit
colegilor de generaþie.
Valeriu Bologa a fost elevul ºi urmaºul
profesorului francez J. Guiart (1870-1965),
de la Facultatea de Medicinã din Lyon, un
„clasic al parazitologiei” (R. Iftimovici) invi-
tat prin contract sã predea la Cluj Istoria
Medicinii, în absenþa unui profesor român
pentru aceastã disciplinã. Potrivit unor
informaþii el a înfiinþat Catedra de Istoria
Medicinii, care nu a existat înainte de 1919
nici la vechea facultate de medicinã ma-

Valeriu L. Bologa
ghiarã din Cluj ºi nici la cele douã facultãþi,
din Bucureºti ºi din Iaºi. Jules Guiart ºi-a
îndeplinit misiunea timp de ºapte ani, între
1921 ºi 1930, având ca asistent pe dr.
Valeriu Bologa. Acesta din urmã povesteºte
cum s-au petrecut lucrurile, iar paragraful
memorialistic reprodus mai departe e citat
în una dintre cãrþile iatroistoriografului Ma-
rin Florea: „Eram preparator la Institutul de
Histologie. Venise Emil Racoviþã din Paris
sã-ºi întemeieze celebrul sãu Institutul de
Speologie. Lucra în aceeaºi clãdire în care
mã aflam ºi eu în treabã. Nu ºtiu cum ºi de
ce, dar savantul cu renume mondial, minu-
natul om, m-a învrednicit cu atenþia lui. În
1920 s-a înfiinþat Societatea de ªtiinþe din
Cluj, sub prestigioasa conducere a lui Emil
Racoviþã. Cum eu terminasem Facultatea
de ªtiinþe, Racoviþã m-a atras în Societate,
unde eram un fel de secretãruþ. Se vede cã
i-am plãcut cum munceam ºi cum îi eram
de folos, mai ales cã stãpâneam trei limbi
de circulaþie universalã. În anul care a
urmat m-am pomenit cã mã cheamã maes-
trul ºi-mi spune în dulcele grai moldove-
nesc: «Domnule Bologa, în aprilie va veni
la Cluj prietenul meu Guiart din Lyon, care
va înfiinþa aici cea dintâi catedrã de Istoria
Medicinii din România. Vrea sã facã studii
ºi cercetãri aici în Transilvania. Are nevoie
de un asistent ºi acest asistent trebuie sã
fie un bãiat care sã cunoascã limbi strãine,
sã ºtie franþuzeºte, nemþeºte dar ºi ungu-
reºte. Fii bun mãtãluþã, cautã-mi între cole-
gii matale unul cum þi-am zis». Dupã câteva
zile m-am prezentat: «Domnule profesor,
ardelenii care ºtiu ungureºte, nu ºtiu fran-
ceza; cei din Þara Veche, habar n-au de
ungureascã». «Ei bine, domnule Bologa,
totuºi este unul. Ia gândeºte-te bine».
«Cine?» «Mãtãluþã vei fi! Cum de n-ai vã-
zut de la început cã m-am gândit la dum-
neata?» ªi iacã aºa, la 1 aprilie 1921 am
fost numit asistent pe lângã Jules Guiart.
Din histolog am devenit ucenic la Istoria
Medicinii. Eram sensibilizat încã de la cur-
surile lui Meyer Steing, aºa cã nu eram
chiar «tufã de Veneþia». N-a fost o glumã
de 1 aprilie.”1
Cu prilejul împlinirii de cãtre J. Guiart
(1870-1965) a vârstei de 60 de ani, Valeriu
Bologa îi dedicã un portret extins pe 40 de
pagini, biografic ºi profesional, apãrut la
Cluj în 1930. Gabriela Rusu, care, la un
moment dat, a condus Catedra, se ocupã
într-un text rezumativ de „Relaþia dintre
Guiart ºi Valeriu Lucian Bologa”. „Anec-
doticul, relatat frecvent de Bologa, al alege-
rii lui pentru catedra medico-istoricã clujea-
nã prin Emil Racoviþã, anunþa, prin firescul
desfãºurãrii, o întâlnire rodnicã. Premisele
ei însã au fost desigur, trãsãturile comune
ale formãrii lor: studiile de medicinã ºi bio-
165

Fam. Bologa - Valeriu Bologa - copil, foto din 1895
logie, interesul pentru disciplinele umanis-
te, spiritul civilizaþiei europene integrat în
mentalitate ºi comportament.”2 Autoarea se
referã ºi la schimbul, la un moment dat
intens, de scrisori între cei doi, arãtând însã
cã: „Defecþiuni în transmiterea ºi recepta-
rea mesajelor – cum rezultã din copia scri-
sorii din 19 februarie 1947 a profesorului
Bologa – au contribuit la rândul lor nu doar
la lâncezirea corespondenþei, ci chiar la
suspiciuni. Închiderea României faþã de
Occident la începutul anilor cincizeci, re-
prezintã desigur, un alt motiv de distanþare.
Dosarul corespondenþei conþine un singur
semnal pânã în 1956 (anunþul cãsãtoriei fii-
cei profesorului Guiart).”3
În 1937, Valeriu Bologa, numit profesor,
a devenit primul titular al acestei discipline
din România. Dupã ce a trecut în 1931 cu
brio concursul pentru ocuparea Catedrei, la
1 ianuarie 1932 a fost numit prof. agregat
de Istoria Medicinii la Facultatea de Medi-
166
cinã ºi Farmacie din Cluj ºi, la aceeaºi
datã, director al Institutului de Istoria Medi-
cinii ºi Farmaciei ºi de Folklor Medical.
Activitatea sa ºtiinþificã ºi didacticã s-a
desfãºurat între anii 1921 ºi 1962, conti-
nuând însã ºi dupã pensionare, pânã la de-
ces (30 octombrie 1971). Rezultatele celor
mai multe din cercetãrile sale au luat o for-
mã finalã în alcãtuirea tratatelor dar ºi a lu-
crãrilor comunicate sau scrise (articole), în
diferite publicaþii naþionale sau de peste
hotare. În aceeaºi perioadã a condus teze
de doctorat, cu subiecte în general tangen-
te preocupãrilor sale, care rãmân ºi astãzi
de interes. Succesorul sãu a fost confe-
renþiarul ºi apoi profesorul universitar Sa-
muel Izsák (1915-2007). În prezent, la Uni-
versitatea de Medicinã ºi Farmacie „Iuliu
Haþieganu” din Cluj-Napoca, Disciplina de
ªtiinþe Umaniste cuprinde mai multe dome-
nii: Abilitãþi practice, Bazele Comunicãrii
Medicale, Bioeticã, Sociologia Medicalã ºi
Istoria Medicinii. („Istoria Medicinii prezintã
trecutul medicinii ºi dã informaþii semnifica-
tive pentru prezent, ceea ce ajutã la forma-
rea unei posibilitãþi de înþelegere corecte a
evoluþiei medicinii în viitorul apropiat.”4).
Catedra clujeanã e condusã de conf. dr.
Cristian Bârsu.
Datoritã argumentaþiei ºi diligenþelor
profesorului V. Bologa, învãþãmântul de
Istoria Medicinii ºi, ulterior, ºi cel de Istoria
Farmaciei au fost introduse în toate facultã-
þile de medicinã din þarã, devenind studiu
obligatoriu. Profesorul a structurat ºi pro-
grama analiticã pentru aceastã disciplinã.
Dupã cum observa profesorul dr. B. Du-
þescu, „Bologa a fost cel mai aprig ºi mai
documentat pledant pentru înfiinþarea ºi
dotarea catedrelor ºi Învãþãmântul de
Istoria Medicinii”.5
 Am considerat o greºealã faptul cã isto-
ria celor douã specialitãþi devenise dupã
1989 obiect de studiu opþional ºi cã abia în
urmã cu vreo doi ani, a fost reintegratã într-
un departament de „ªtiinþe complementa-
re” (Bucureºti) / „ªtiinþe umaniste” (Cluj) iar
informaþia care circula conform cãreia locul
acestei discipline de învãþãmânt superior
nu ar mai fi la facultãþile de medicinã ºi far-
macie, ci la Universitate – Facultatea de Is-
torie, ca una dintre subspecialitãþi, a deve-
nit caducã.
În dosarul „Valeriu Bologa” din arhivele
Bibliotecii documentare de Istoria Medicinii
de la Institutul Naþional de Igienã Bucureºti
s-a pãstrat referatul, din pãcate nedatat, al
autoarei Maria Maior, Profesorul Valeriu L.
Bologa – fondator al Bibliotecii de Istoria
Medicinii din Cluj, precedat de un motto:
„Biblioteca este laboratorul de cercetare al
istoricului”, aparþinând lui V.L. Bologa. În-
168
jghebarea, apoi îmbogãþirea treptatã a in-
ventarului ºi organizarea bibliotecii, cu înþe-
lepciune ºi rãbdare, au constituit una din
preocupãrile sale permanente. Donaþiile
iniþiale au fost din partea lui J. Guiart ºi a
sa, apoi, darurile altor iubitori ai culturii,
colaboratori, prieteni ºi, abia în urmã, în-
zestrarea a devenit „oficialã”, probabil
beneficiind de un buget. S-au primit ori s-au
achiziþionat cãrþi care aparþinuserã unor
medici din trecut (Gh. Crãiniceanu, Pataki
Jenö, istoric medical). Sau scrierile unui
Ioan Piuariu Molnar, ªt.V. Episcopescu,
popularizator al medicinii, N. Kretzulescu,
Vîrnav – organizatorul sistemului sanitar
din Moldova, Fãtu, medic ºi botanist, Poli-
zu, farmacistul Hepites, medicul, botanistul
ºi creatorul Grãdinii botanice din Bucureºti
– D. Brândzã, Felix, Vercescu etc. – dintre
români; Pàpay-Pàriz Francisc, medic ºi
scriitor, maghiar-ardelean, Nyulasi, Mätyus,
Gusbeth, Jickeli – reprezentanþi ai ºtiinþei
maghiare ºi germane la noi. Ori cãrþi rare,
poate unice în þarã, precum Învãþãtura ade-
vãratã pre scurt a vindeca boala sfrânþului,
tipãritã la Cluj în 1803. Sau opera lui Se-
rapion, datatã 1525. N-au lipsit nici marii
clasicii ai medicinii Hippocrat, Galen, Cel-
sus, Dioscoride, A. Paré, Vesal, Paracelsus
º.a., în opere originale sau reprinturi.
La naþionalizarea din 1948, profesorul
Bologa a solicitat vechiului spital din Ora-
dea, pentru biblioteca de Istorie a Medicinii,
cele 700 volume de medicinã ºi ºtiinþe
umaniste vechi. Mai erau, ordonat clasifica-
te, publicaþii din domenii apropiate medicinii
ºi farmaciei, lucrãri de folclor medical ale
unor candidaþi la doctorate, teze de docto-
rat, pânã în 1948, apoi lucrãri de diplomã
ale absolvenþilor, dosare cu biografii, necro-
loage, articole ocazionale de interes iatrois-
toric din periodice, chiar ºi „operele” mar-
xist-leniniste, fotografii etc. Pentru aceastã
activitate a fost ales preºedinte al Asociaþiei
bibliotecarilor din Transilvania ºi al Consi-
liului ªtiinþific al Bibliotecii din Institutul Me-
dico-Farmaceutic Cluj. În paralel cu preo-
cuparea pentru crearea bibliotecii a fost ºi
ideea, pusã în aplicare în mod strãlucit, a
realizãrii unei colecþii muzeale a Catedrei.
Valeriu Bologa este considerat de spe-
cialiºtii în folcloristicã drept primul cercetãtor
erudit al medicinii populare româneºti (Ior-
dan Datcu). Studiazã practicile vindecãtoa-
re cu plante de leac, subliniind însã faptul cã
etnoiatrul autentic trebuie sã înlãture ele-
mentele magice ºi superstiþiile ori practicile
vrãjitoreºti „pentru ca sã ajungã la sâmbure-
le real terapeutic”. A format o ºcoalã de et-
noiatri, elevii sãi redactând lucrãri ºi teze de
doctorat. Una dintre scrierile sale (colect.)
se intituleazã: Despre medicina popularã
româneascã. Studii, note ºi documente,
Bucureºti, Editura Medicalã, 1970.
Dosarul cu „secrete”,
jumãtãþi de adevãruri ºi minciuni
La sfârºitul anilor ’60, în pofida renume-
lui pe care îl dobândise prin activitate,
operã, conduitã eticã ºi nedezminþit com-
portament deontologic, Securitatea regimu-
lui politic românesc de sorginte sovieticã îi
„deschide” savantului profesor Valeriu L.
Bologa un Dosar Informativ6. Între scoarþele
acestuia se vor aduna mai ales delaþiuni,
provenind de la numeroasele surse conspi-
rate sub pseudonime. Unele remunerate,
altele „lucrând” dintr-un aºa-zis patriotism.
Adaug (exemplele au fost identificate în
deceniile ulterioare evenimentelor din
decembrie ’89) pe cele cu o anumitã „vo-
caþie” a sicofantiei: indivizi carenþaþi psiho-
logic ºi vindicativi, nu puþini însã, din
pãcate, de bunã condiþie intelectualã.
Aceastã unealtã represivã, Securitatea
– braþul înarmat al Partidului – apãrutã în
timpul regimului stalinist al lui Gh. Gheor-
ghiu-Dej, reorganizatã, cumva „purificatã”
ºi consolidatã ulterior sub Nicolae Cea-
uºescu, avea ca sarcinã sã impunã noul
model ideologic, economic ºi social de
inspiraþie moscovitã, prin anihilarea dusã la
extrem a opoziþiei politice ºi monitorizarea
unei anumitei pãrþi a populaþiei prin cele
mai abjecte metode ºi mijloace, adesea
finalizate cu privãri de libertate, deportãri,
lipsirea de drepturi, degradãri civice, exclu-
deri sociale ºi altele asemenea, cu repercu-
siuni chiar ºi asupra descendenþilor acelora
care le deveniserã „clienþi”. Iar în timpul lui
N. Ceauºescu ºi a soþiei acestuia, cu esca-
ladarea, fãrã precedent în istoria þãrii, a cul-
tului personalitãþii dictatorului, a prioritizãrii
169
 atenþiei asupra apãrãrii celor doi. Apoi, cu
introducerea planificãrii centralizate a eco-
nomiei, a industrializãrii forþate ºi a colec-
tivizãrii silnice a agriculturii, cu inversarea
criteriilor valorice de promovare profesiona-
lã, pe baza „supremaþiei” originii sociale
modeste ºi a apartenenþei la Partidul
Comunist – devenit partid unic. Iar în ulti-
mul deceniu al „domniei” ceauºiste, prin în-
fometarea populaþiei, cheltuirea bugetului
þãrii pentru construcþii megalomanice, de-
molarea satelor, forþarea natalitãþii, instau-
rarea temerii faþã de Securitate ºi închide-
rea practicã a hotarelor þãrii cãtre Occident.
Intelectualii români democraþi sau cu
orientare de dreapta deveniserã dupã 1944
fie necooperanþi ºi în felul acesta excluºi
social, fie ostili faþã de noua politicã. Cei
care fuseserã demnitari sau îndepliniserã
funcþii administrative, n-au întârziat sã în-
funde puºcãriile, evident, ºi în urma „mun-
cii” securiºtilor ºi informatorilor acestor „lu-
crãtori”. Intelectualii de stânga din trecut,
care simpatizaserã, ba chiar sprijiniserã
partidul sã se afirme, au fost seduºi de pro-
misiunile partidului, au beneficiat de avan-
taje materiale, distincþii ºi titluri onorifice.
Sigur, metodele imaginate n-au fost identi-
ce, între 1944 ºi 1953; apoi – dupã moartea
lui I.V. Stalin, pânã în 1965, odatã cu acce-
sul la putere a lui Ceauºescu, ºi pânã în
1989. Vizitele periodice în mijlocul sluj-
baºilor ale securistului instituþiei sau între-
prinderii, consemnãrile din dosare (inclusiv
cele de „cadre”), intensificarea muncii de
propagandã (mass-media, literaturã, ºcoli
ºi universitãþi, cursurile obligatorii de mar-
xism-leninism), apoi aºa-zisele „discuþii
individuale” din organizaþiile de partid, erau
forme de supraveghere ºi control în ultimii
25 de ani ai „epocii de aur ceauºiste”, cu
intenþia de a transformarea indivizii în man-
170
curþi, ca în romanul lui Cinghiz Aitmatov, O
zi mai lungã decât veacul.
Motivele (aberante) pentru care „numi-
tul Bologa L. Valeriu” capãtã statut de „ur-
mãrit” / supravegheat erau – în opinia Se-
curitãþii – urmãtoarele: spionaj în favoarea
Franþei; studii (filosofie ºi medicinã) în
Germania ºi Austria, þãri capitaliste, la
Lipsca, Jena, Innsbruck; frecvente cãlãtorii
în Occident la congrese cu stabilirea unor
posibile relaþii cu strãinii; informaþii despre
simpatii ideologice de „dreapta”, ba chiar
legionare, în perioada „Miºcãrii” ºi a
Statului legionar; legãturi de familie cu
Sextil Puºcariu, marele filolog român, ade-
rent ºi susþinãtor al Miºcãrii Legionare ºi
admiraþie faþã de Germania fascistã.
Sã rãsfoim câteva din filele „dosarului
strict secret” al lui Valeriu Bologa, pânã
acum necercetat.
1. Sursa „Dumitrescu”
Valeriu Bologa: „Trãim acum o crizã a
culturii...”
Sursa îl informeazã pe lt. col. Ranga
Victor cã la sãrbãtorirea a 200 de ani de la
înfiinþarea Spiridoniei din Iaºi (în noiembrie
1957), Bologa a spus: „Am venit la Iaºi ca
un pelerin la un locaº de închinãciune.
Socotesc Iaºiul mintea ºi inima þãrii noastre
româneºti. Aici s-au plãmãdit toate idealuri-
le naþionale, aici s-a scris poezia cea mai
înaltã, filosofia cea mai realã, cea a lui
Vasile Conta7 etc. Trãim actualmente într-o
crizã a culturii (...). Socotesc Spania cel mai
bine organizat stat din lume...”8
2. Sursa „Lucreþiu”
„Atitudinea lui Valeriu Bologa faþã de
regimul democrat-popular nu e întru-totul
sincerã...”
 La 30 decembrie 1957, sursa „Lucreþiu”
se întâlneºte în Casa conspirativã nr. 5, cu
lt. maj. Puºcaºiu Ilie, ºi raporteazã cã: îl
cunoaºte pe Bologa L. Valeriu de prin 1942
sau 1943 din Sibiu (oraº unde s-a refugiat
Universitatea clujeanã, în timpul celui de-al
Doilea Rãzboi Mondial). Îi laudã profesio-
nalismul, cultura generalã, participarea la
reuniuni internaþionale de prestigiu din
lume, faptul cã, în îndelungata sa carierã, a
creat cadre didactice ºi de cercetare
ºtiinþificã. ªtie cã ar fi fost membru P.N.P.,
dar nu ºtie ca acesta sã fi fãcut parte din
organizaþii fasciste. „Sub raport moral: Este
un om de o modestie rarã, altruist, îm-
pãrtãºeºte cu plãcere ºi altora cunoºtinþele
sale. Dupã câte ºtiu nu are vicii: nu e beþiv,
nici cartofor, nici afemeiat. Este un om foar-
te muncitor ºi de o rarã conºtiinciozitate,
care munceºte, îºi face datoria ºi cere ºi
altora sã munceascã. Este foarte prudent ºi
deºi nu este de acord uneori cu unele
lucruri se fereºte sã ia atitudine hotãrâtã.
Cred cã aceastã prudenþã porneºte din
structura lui sufleteascã.
Bologa L. Valeriu este un om fricos. Îl
consider sincer ataºat ideii de pace ºi cola-
borãrii cu alte popoare. Atitudinea lui faþã
de regimul democrat popular o consider
mai mult o atitudine de circumstanþã, de
acomodare ºi nu întrutotul sincerã (subl. cu
cernealã în dactilograma notei informative).
Nu-i cunosc viaþa familiarã (sic!). În societa-
te ºtiu cã se bucurã de prestigiu ºi de multã
consideraþie. Are legãturi cu mulþi spe-
cialiºti din strãinãtate din aproape toate þã-
rile europene ºi din alte continente. La Cluj
în afarã de legãturile cu colegii sãi de la
I.M.F. (în deosebi Haþ[i]eganu8, I. Goia9,
[ªtefan Hãrãguº10], A. Moga11, nu cunosc
[sã aibã] alte legãturi în oraº.
s.s. „Lucreþiu”
Nota Biroului: Nota a fost cerutã de
Serv. IV, fiind suspectul lor. Întrucât
„Lucreþiu” n-are posibilitãþi informative, n-a
primit [noi] sarcini.
Lt. maj. Puºcaºiu Ilie13
3. Sursa „Falk Felix”
La întâlnirea cu sursa a participat:
Lt. maj. Szekely Francisc
12 septembrie 1960
Notã informativã
În ziua de 10 septembrie a.c. la ora 14,
sursa ieºind de la serviciu, s-a întâlnit în
dreptul „Cãrþii Ruse” cu asistentul Ghiþan
de la Institutul de Istoria Medicinii, acesta
interesându-se de anumite documente
pentru trecutul medical din Regiunea Nã-
sãudului. La despãrþire, sursa l-a întrebat
„ce mai este de (sic!) nou la Institut”. Ce mai
face dl. Profesor Bologa ºi ce lucrãri mai
pregãteºte? Rugându-l sã-i transmitã multe
complimente. – [Ghiþan] (GH): Dar nu este
în Cluj, este iarãºi plecat. [Sursa] (S): –
Unde? GH: – La Congresul internaþional de
Istoria Medicinii care are loc la Atena, în
Grecia. S: – Când a plecat ºi când se îna-
poiazã: grozav aº vrea sã mai stau de vor-
bã cu dânsul... GH: – Cam greu deocam-
datã. A plecat de vreo sãptãmânã la Bucu-
reºti, de acolo în Grecia ºi se înapoiazã
peste vreo douã sãptãmâni ºi nici nu ºtiu
dacã vine la Cluj sau pleacã direct mai de-
parte. S: – Dar unde mai pleacã? GH: – La
Budapesta! În 25 va trebui sã fie acolo la un
alt congres. S: – Ce bine-i de el cã poate
voiaja atât, parcã a fost în anii din urmã, ºi
prin Spania sau nu ºtiu unde. GH: Da, dom-
nule! În 1955 a fost la Congresul de la
Madrid, de acolo a plecat la Lyon, în Fran-
þa, ducând salutul oamenilor de ºtiinþã din
România profesorului Guillard ºi apoi a tras
o raitã ºi prin Paris. Dupã aceea în anul
171
 urmãtor a fost la Budapesta, în 1958 la
Varºovia, în 1959 la Leningrad ºi acum,
precum îþi spun, la Atena ºi apoi iarãºi la
Budapesta… S: – De ce pleacã întotdeau-
na numai el? ªi nu vreunul dintre voi, dum-
neata sau Iszák? GH: – De mine nu poate
fi vorba. Eu sunt un fost maior ºi nu sunt
membru de partid. Iszák da, el este mem-
bru, se zbate sã poatã merge undeva, dar
nu se prea bucurã de încredere ºi nu este
simpatizat. Cu profesorul este altceva. El
este bine vãzut de cercurile învãþãtorilor (sic!)
din toatã lumea ºi se bucurã ºi de încrederea
alor noºtri. Nu are nicio patã politicã.
s.s. „Falk Felix”
Nota Biroului. La întâlnirea din 9 sep-
tembrie 1960, agentul a fost dirijat sã dea
un telefon lui Bologa ºi sã-i spunã cã vrea
sã-l viziteze pentru a discuta cu el o proble-
mã. Agentul a dat telefon, însã nu l-a gãsit
acasã pe Bologa ºi a vorbit cu soþia lui care
a spus agentului cã soþul ei este plecat în
Grecia la un congres.
Agentul, discutând cu numitul Ghiþan
colaboratorul lui Bologa (sic!) a aflat de la el
cele relatate în notã.
Mãsuri: Dupã ce Bologa se va reîntoar-
ce la Cluj agentul va fi dirijat conform planu-
lui stabilit.
O copie de pe prezenta notã va fi înain-
tatã la Direcþia a II-a.
Lt. maj. Szekely Francisc14
4. Fiºa M.A.I./ 371, cu specificaþia
„strict secret”
Într-una dintre fiºele dosarului sãu (nr.
371/20 septembrie 1961, de la Ministerul
Afacerilor Interne - Regiunea Cluj, Biroul 7,
cu menþiunea „Strict secret”), dupã ce se
consemneazã date biografice ºi de ºcolari-
tate deja cunoscute privindu-l pe Valeriu
Bologa, se adaugã urmãtoarele „informaþii”:
172
„Datoritã pregãtirii sale superioare între anii
193[6] ºi 1940, a luat parte ca delegat la
unele conferinþe ºi congrese ºtiinþifice
medicale ce s-au þinut într-o serie de þãri
ca: America, Italia, Franþa, Germania ºi
altele. Cu aceastã ocazie a devenit mem-
bru al Academiei Internaþionale de Istoria
ªtiinþelor Medicale din Paris, membru al
Institutului de Studiul Renaºterii din Flo-
renþa, iar din 1940, devine membru al aso-
ciaþiilor ºtiinþifice medicale germane, ameri-
cane ºi altele.
Pentru lucrãrile prezentate în domeniul
istoriei medicinii, a fost decorat de guverne-
le burghezo-moºiereºti cu o serie de medalii.
Din punct de vedere politic, Valeriu
Bologa este cunoscut cã încã înainte de
anul 1936, a fost simpatizant P.N.Þ., iar
dupã anul 1937, a devenit simpatizant al
Germaniei fasciste.
De asemenea, cunoaºtem cã a des-
fãºurat activitate legionarã, afirmându-se în
special în timpul guvernãrii acestora, când,
îmbrãcat în uniformã legionarã, a îndemnat
în cadrul unui consiliu profesoral din Cluj,
ca tot corpul didactic sã fie înscris.
Dupã rebeliune, Valeriu Bologa a înce-
put sã desfãºoare o activitate susþinutã în
cadrul asociaþiei de prietenie Româno-
Germane.
Între anii 1943 ºi 1944, a fost în Germa-
nia fascistã timp de câteva luni, unde a þinut
o serie de conferinþe la unele posturi de
radio hitleriste.
Dupã 23 august 1944, s-a înscris în
P.N.P. în care a activat pânã la disolvare.
În prezent nu este încadrat politic.
Bologa Valeriu în activitatea sa profe-
sionalã este caracterizat de cãtre Ministe-
rul Sãnãtãþii ca un cadru al medicinii foarte
bine pregãtit, cu bogate cunoºtinþe, mai
ales în domeniul istoriei medicinii.
Înfiinþatã în 1949, Biblioteca „Valeriu L. Bologa” deþine un patrimoniu de peste 300.000 volume, cãrþi ºi reviste, din care un
important fond de carte rarã. Împreunã cu colaboratorii sãi în 1955
Are o bogatã activitate ºtiinþificã ºi s-a
dovedit a fi un bun cercetãtor ºi organizator
în specialitatea sa, acestea dovedindu-se
prin rezultatele obþinute în muncã.
În anul 1957, pentru lucrãrile sale în do-
meniul istoriei medicinii din þara noastrã, i
s-a acordat premiul de stat, fiindu-i atribuit
ºi titlul de «medic emerit».
În legãturã cu atitudinea sa prezentã,
nu s-a stabilit date (sic!) din care sã rezulte
cã Bologa Valeriu ar desfãºura activitate
duºmãnoasã.
Bologa Valeriu este un element care nu-
ºi afiºeazã direct pãrerile proprii, este tipul
savantului burghez ºi are o atitudine de
servilism. Este un element fricos, care nu
susþine nimic ceea ce ar putea «sã-i devinã
periculos».
Începând din anul 1956, Bologa Valeriu
a fãcut mai multe deplasãri în strãinãtate,
fiind trimis pentru a reprezenta R.P.R. la
unele congrese medicale. Astfel, la 29
aug.1956, a participat la Congresul medici-
lor care a avut loc în Italia, la Roma. La 6
septembrie 1956 a participat la al XV-lea
Congres Internaþional din Spania, Madrid,
privind Istoria Medicinii.
La 5 septembrie 1957, a fost trimis la
Congresul medicilor de la Varºovia.
În luna septembrie 1958, a fost propus
sã participe la Congresul Internaþional al
istoriei medicinii de la Paris, însã nu i-a mai
fost acordatã vizã de ieºire din R.P.R.,
(subl.n.) întrucât la sfârºitul anului 1945
(sic!), a vizitat legaþia Franþei din Bucureºti,
unde a întreþinut o discuþie cu Deciry Jean,
consilierul legaþiei, cunoscut cu activitate
de spionaj. Cu aceastã ocazie Deciry Jean
i-a propus lui Bologa Valeriu ca, dupã ce
se întoarce de la Paris, sã-i comunice ce a
173
 fãcut acolo, lucru cu care Valeriu Bologa a
fost de acord. Nu cunoaºtem în ce scop a
vizitat legaþia Franþei.
Despre susnumitul se mai cunoaºte cã
este vãr cu Lia Puºcariu, fosta soþie a fuga-
rului Manoilescu Grigore15, fost director al
ziarului legionar „Buna Vestire” ºi al revis-
tei legionare „AXA” care, în 1942, datoritã
activitãþii sale legionare a fugit în Ger-
mania. Dupã 23 august 1944, Manoilescu
Grigore a fãcut parte din guvernul fantomã
a lui Horea Sima, ca ministru al Pro-
pagandei Naþionale, iar în 1946, a plecat în
Italia, unde ºi-a creiat (sic!) o serie de
legãturi cu Vaticanul.
În luna ianuarie 1953, la decizia lui Ho-
rea Sima s-a stabilit în Germania Occiden-
talã, unde a îndeplinit funcþia de ºef al „Ins-
titutului Român” din München, în care cali-
tate a desfãºurat activitate duºmãnoasã
împotriva R.P.R. De menþionat cã Bologa
Valeriu se gãseºte în raporturi bune cu fa-
milia fugarului la care ºi locuieºte cu ocazia
deplasãrilor pe care le face la Bucureºti.16
5. Sursa „Romica Moldovan”
Valeriu Bologa: „Vãd parvenind pe toþi
nechemaþii...”
Sursa raporteazã în 27 septembrie
1961 colonelului Corin Aurel la casa „Pas-
tör” cã s-a întâlnit la cofetãria de pe strada
Iakay [Mór Jókai] cu profesorul Bologa,
ºeful Catedrei de Istoria Medicinii.
„Profesorul Bologa s-a interesat în ce
condiþii a murit profesorul Titu Vasiliu17 ºi i-a
propus sursei sã scrie ea un necrolog, ca
elevul cel mai apropiat a[l] lui Vasiliu.
Sursa i-a rãspuns cã ea va scrie acest
necrolog, numai dacã profesorul Augustin
Mureºan18 va refuza, deoarece dupã pãre-
rea ei, actualul profesor este persoana cea
mai indicatã... [...]
174
Profesorul Valeriu Bologa a rãspuns cã
pricepe foarte bine situaþia ºi cã va proceda
în consecinþã, însã el a vrut sã o ajute pe
sursã de a se mai evidenþia, deoarece lu-
crurile se vor schimba ºi atunci se va
schimba ºi situaþia ei, ºi va trebui sã arate
ce a lucrat.
Sursa i-a mulþumit pentru grija pe care i-o
poartã ºi s-a arãtat mulþumitã de locul pe
care îl are ºi de posibilitãþile de lucru în care
activeazã.
Modestia ta este un semn bun ºi noi toþi
am apreciat-o, a reluat profesorul Bologa
discuþia – însã pe mine mã doare inima
când vãd pe toþi nechemaþii parvenind ºi un
element ca ºi tine „sã stea la fund”. Dar tre-
buie sã avem cu toþi rãbdare, a continuat
Bologa, cãci lucrurile se vor clarifica în cu-
rând, ºi vom ºti dacã aceastã viaþã mai
meritã trãitã sau nu, cãci pe mine situaþia
actualã, deºi nu am de ce sã mã plâng, din
punct de vedere material ºi formal, mã su-
pãrã, mã apasã sufleteºte ºi intelectual. Mã
supãrã – a continuat Bologa – cã trebuie sã
vorbesc ºi sã scriu lucruri pe care nu le cred,
mã supãrã cã trebuie sã-mi supraveghez fie-
care vorbã. Dar mulþumesc domnului – a
încheiat Bologa discuþia cã nu este ºi mai rãu.”
Fila din dosar cu relatarea sursei „Romi-
ca Moldovan” e alteratã de cei aproape 60
de ani trecuþi peste indigoul dactilogramei,
fiind greu lizibilã. Pe marginea textului, niºte
„superiori” au notat cu creion sau cu cer-
nealã: Sã mi se raporteze cine este Bologa
ºi cum este cunoscut de noi. (semnãturã
indescifrabilã) Prezentaþi-mi tot materialul
cu prof. Bologa; Lt. Pintea (semnãturã in-
descifrabilã); Verificaþi la dosar de obiectiv
dacã posedã materialul cu Bologa. Întocmiþi
o fiºã biograficã, consultând ºi materialul de
cadre. Termen 16.10.1961 (Semnãturã
indescifrabilã)19
 6. Sursa „Pânzaru”
Casa conspirativã „Fergana”
La întâlnire a participat Lt. maj. Siliº-
teanu Ion
5 aprilie 1963
Sursa: „i-a fãcut emeriþi, ca sã nu mai
fie în competiþie pentru Academie...”
„Alegerile la Academiei au dat [naºtere]
la numeroase comentarii ºi la unele nemul-
þumiri în cercurile universitare.
Opinia generalã este în sensul cã au
fost înlãturaþi o serie de oameni de ºtiinþã
(cunoscuþi) ºi unanim recunoscuþi (sic!) ºi
în schimb, au fost aleºi alþii care abia acum
se aflã în dezvoltare (sic!).
Astfel, toþi universitarii cu care stai de
vorbã sunt miraþi de faptul cã n-au fost aleºi
oameni de ºtiinþã ca: Prof. Leon Daniello,
Prof. I. Goia, Prof. V. Bologa (toþi trei de la
Medicinã) sau ca Prof. V. Ionescu (de la Ma-
tematici) ºi Prof. Macrea (de la Filologie). În
acelaºi timp, mulþi sunt miraþi de alegerea
Prof. Preda ºi a Prof. Fodor de la Medicinã
ca ºi de alegerea profesorilor: Pascu de la
Istorie, Ursu de la Fizicã, Mercea de Fizicã
ºi Bodea de la Agronomie. Se recunoaºte
cã sunt profesori buni ºi cercetãtori ºtiinþifici
valoroºi cu perspective de viitor, dar se
precizeazã cã s-a anticipat prea mult alege-
rea lor la Academie în prezent.
Alegerea Prof. I. Roºca, a Prof. Vãtãºia-
nu ºi a Prof. Alexandru Roºca sunt comen-
tate favorabil, mai ales în [ceea] ce-l
priveºte pe cel dintâi [Roºca].
Se spune cã tov. Ursu ºi tov. Mercea ar fi
fost puternic susþinuþi de Acad. Horia Hulubei;
tov. Preda ºi Bodea, de tov. Acad. Raluca Ri-
pan ºi tov. Pascu, de Acad. C. Daicoviciu.
Sursa stând de vorbã cu mai mulþi pro-
fesori universitari a emis pãrerea cã rostul
Academiei într-un stat socialist este diferit
de cel al academiilor din statele capitaliste,
care sunt un fel de aºezãminte a[le] oame-
nilor de ºtiinþã, litere ºi de artã consacraþi,
din care cauzã ei sunt cu toþii bãtrâni ºi
foarte bãtrâni. În þãrile socialiste, academii-
le sunt organele care dirijeazã întreaga
activitate ºtiinþificã, literatura (sic!) ºi artis-
ticã, dupã anumite planuri. Ele trebuie sã
fie organisme viguroase ºi de aceea trebuie
sã cuprindã ºi oameni de ºtiinþã tineri ºi
talente în plinã desvoltare.
Aceasta pare sã fie semnificaþia ultime-
lor alegeri de la Academie.
De altfel, când acum circa o lunã, o se-
rie de oameni de ºtiinþã, talente de 70 de
ani, au fost distinºi cu titlul de „oameni de
ºtiinþã emeriþi”, cum a[u] fost la Cluj, profeso-
rii: I. Goia, V. Bologa, Alex. Borza, era de
prevãzut cã li s-a dat aceastã cinstire, pentru
a nu mai fi în competiþie la Academie.
C. Pânzaru
Nota Biroului: Nota se referã la anumiþi
conducãtori, de elemente sau despre ele-
mente ce fac obiectivul evidenþei operative.
Lt. maj. Siliºteanu Ioan20
7. Sursa „Silviu”:
Valeriu Bologa: „Cenzura – atotputerni-
cã ºi abuzivã; furcile caudine ale prostiei....”
La 4 septembrie 1963, lt. Major Nãstase
Gheorghe se întâlneºte cu sursa „Silviu” la
casa conspirativã „Traviata” ºi relateazã
îndelungata convorbire pe care a avut-o cu
Valeriu Bologa „în legãturã cu materialele
despre Sigmund Freud pe care le posed.”
În esenþã, Valeriu Bologa i-a spus cã: „Spre
deosebire de celelalte þãri socialiste – ºi
bineînþeles cele capitaliste – pe care le-a
vizitat, cenzura (Direcþia Presei) mai este
atotputernicã ºi abuzivã la noi. Nimeni nu o
controleazã efectiv, oamenii de acolo sunt
aleºi pe criteriul dosarelor ºi nu a capacitãþii
de a cuprinde problemele. Lui i se cer mereu
175
 modificãri la lucrãrile sale, modificãri idioa-
te, domneºte o timorare ºi o lipsã de orien-
tare teribilã. În timp ce despre Freud s-au
putut publica articole frumoase în Ungaria,
Polonia, RDG, la noi subiectul e proscris.
Bologa s-a plâns apoi de locþiitorul lui,
conf. Celerther Iuliu21 de la I.M.F Bucureºti,
care este «conformist» ºi îl împiedicã sã «de-
mocratizeze» [reformeze] Societatea de isto-
ria medicinii, cum ar vrea el ca preºedinte.
În sfârºit, Valeriu Bologa s-a oferit sã-mi
ducã «la negru» în strãinãtate – unde plea-
cã mereu – un articol despre Freud, «aºa
cum a mai fãcut pentru mulþi alþii, cãci sunt
un umanist burghez, nu conformist marxist».
Eu am acceptat numai cea de a doua propu-
nere a lui: sã þin o cuvântare la Societatea
de istorie a medicinii al cãrei text trecând
prin toate «furcile caudine ale prostiei» (din
limbajul lui Bologa) sã fie trimis în strãinãtate.”
„Silviu”22
8. Sursa „Albu”
Valeriu Bologa: „Bucureºtenii încurcã
lucrurile ºi mint”
Sursa „Albu” relateazã cãpitanului Ban-
ciu Constantin, cã întâlnindu-se la Cofetã-
ria din Piaþa Pãcii cu profesorul Bologa,
acesta i-a spus „Înainte Clujul era un centru
cultural ºtiinþific de talie europeanã, fiindcã
erau oameni de ºtiinþã cu o pregãtire
extrem de temeinicã. Azi au rãmas foarte
puþini. Care este cauza? La Universitate se
primesc cadre tinere care în cel mai bun
caz sunt tocilari sau au protecþie. Numai o
personalitate, un creator are ceva de spus
în ºtiinþã, iar aceastã personalitate ar trebui
lãsatã în grija profesorului sã fie ales (adicã
profesorul sã-ºi aleagã urmaºul). Este o
situaþie foarte grea la Cluj din cauza
Bucureºtiului unde se centralizeazã absolut
tot ºi unde va veni vremea când îºi vor da
176
seama de aceastã enormã greºealã, dar
[atunci] va fi prea târziu. Pe vremuri, în con-
ducere [era] totdeauna ºi un ministru clu-
jean care apãra ºi promova interesele
Clujului.”
Valeriu Bologa a vorbit despre meritele
excepþionale ale omului de ºtiinþã dr. [Iuliu]
Moldovan de 83 de ani, care acum este pus
la index. Moldovan a spus Bologa, a fost ºi
arestat. Bologa este foarte mulþumit de
situaþia lui personalã. Niciodatã n-a putut
sã se ocupe atât de mult de ºtiinþã ca acum.
El a mai spus cã îl obosesc foarte mult
plecãrile în strãinãtate, dar nu sãnãtatea îl
oboseºte, ci ceea ce se întâmplã înainte de
a pleca în strãinãtate din cauza bucu-
reºtenilor care cautã sã încurce lucrurile ºi
mint chiar ºi atunci când nu ar fi nevoie.23
9. Sursa „Caterina Bogdan”
„Valeriu Bologa ºi Secãreanu de la
Chimie, vorbeau despre Paris!”
Sursa trage cu urechea la o discuþie a
profesorului Bologa cu profesorul Secã-
reanu de la Chimie IMF: „Eram la o masã
vecinã ºi am fost atentã (sic!), pentru cã
[cei doi] vorbeau despre Paris!”24
10. Sursa „Remus Octavian”
Sursa relateazã cã Valeriu Bologa a fost
chemat la Bucureºti la Preoteasa25, pe când
[acesta] era ministru de Externe ºi i s-a pus
în vedere cã va pleca în Spania: sã se
pregãteascã ºi acolo sã susþinã cu toatã
«ardoarea» latinitatea noastrã. S-a pregã-
tit, a început discursul în latineºte, apoi a
continuat româneºte – a repurtat un succes
deosebit – a fost dus pe braþe (povesteºte
viitorul prof. dr. Viorel Gligore), bun prieten
ºi din aceeaºi localitate… Preoteasa,
fiindcã a fost unul din puþinii din CC get-
beget români ºi el, ºi soþia.

A existat în permanenþã obsesia
Securitãþii legatã de vizitele /deplasãrile
(chiar dacã în scop profesional) ale lui
Valeriu Bologa în strãinãtate. Dacã nu din
alt motiv, cã nu s-ar mai întoarce, mãcar
pentru acela al legãturilor pe care savantul
le stabilea ori le-ar fi putut stabili cu diferite
personalitãþi, care – Vezi Doamne! – nu ar
privi cu ochi buni „repereul” ºi proaspãta
democraþie dejistã. Astfel, cu mai puþin de
un an înainte de scoaterea lui din evidenþa
urmãriþilor26, când „organele” ar fi trebuit sã
se fi convins de bunele sale intenþii, MAI –
Direcþia a II-a anunþã Direcþia Regionalã a
MAI – Cluj cã Ministerul Sãnãtãþii ºi Preve-
derilor Sociale a solicitat vizã de plecare în
Elveþia, în vederea participãrii la „Sesiunea
anualã de Istoria Medicinii, ªtiinþe naturale
ºi Tehnice” care urma sã aibã loc la Schau-
ffhansen [corect: Schaffhausen, Elveþia] în
perioada 28 septembrie – 3 octombrie pen-
tru numitul (sic!) Bologa Valter (sic!), profe-
sor la Catedra de Istoria Medicinii din IMF
Cluj, nãscut la etc... (datele biografice cu-
noscute ale „numitului”). „Vã rugãm sã luaþi
mãsurile indicate de noi prin adresele ante-
rioare, cu privire la cãlãtorii români care se
deplaseazã temporar în strãinãtate, ur-
mând a ne trimite un material informativ ob-
þinut dupã întoarcerea celui de mai sus din
Elveþia, care sã ne fie comunicat la indica-
tivul 292. (Semneazã, Maior Ioana Con-
stantin, Cpt. Arnãutu Constantin)”27
Aceastã „grijã” e corelatã cu, poate,
cele mai incriminante informaþii din „Dosa-
rul cu secrete ºi minciuni”, care îl privesc pe
profesorul Bologa, arãtate mai sus.
*
* *
În dosarul informativ al lui „Bologa
Valeriu” cu nr. 557826 se aflã ºi dactilogra-
ma unei „Autobiografii” care poartã
semnãtura olografã a profesorului ºi data
când a fost îndosariatã: „28 Septembrie
1953, Cluj”. Este un document care fie cã a
fost dictat, apoi dactilografiat ºi semnat de
profesor, în cursul unei „invitaþii” la Se-
curitatea localã, fie cã i s-a cerut sã-l aducã
de acasã, scris la maºinã, ºi sã-l predea
ulterior întrevederii cu „lucrãtorul de securi-
tate” în sarcina cãruia se afla. Nu ºtim sã
existe o copie a acestei dactilograme, alta
decât cea pe care o reproducem mai jos.
Optãm pentru prima variantã, aceea a tex-
tului dictat ºi bãtut la maºinã de dactilogra-
fa serviciului respectiv, care, eventual, asis-
ta la discuþii ºi care – de multe ori – aºtepta
sã consemneze rezultatul unui acord:
rãspunsul profesorului la întrebãrile secu-
177
 ristului. În sprijinul pãrerii noastre: greºelile
de gramaticã ºi de ortografie, punctuaþie,
paronimele (familiar/familial), cacofoniile
etc., pe care în condiþii „normale” profesorul
Bologa nu numai cã nu le-ar fi comis, dar
nu le-ar fi lãsat nici ale altora necorectate.
Probabil cã, înainte de a semna, a revãzut
textul „în diagonalã” ºi din delicateþe ori
„diplomaþie”, pãrându-i-se erori (totuºi)
neesenþiale, nu a pretins modificãri. Ceea
ce este interesant de observat e faptul cã,
deºi datatã 1953, autobiografia rãspunde la
toate „acuzaþiile” care aveau sã i se aducã
pânã prin 1963/1964, furnizate Securitãþii
de „harnicii” delatori (parcã anticipându-le).
Am lãsat nemodificate în text, vocabule
precum strein/strãin, rãsboi/rãzboi, repara-
turi/reparaþii, autodisolvare/autodizolvare,
Istologie/Histologie, Novembrie/ noiembrie,
Str./str, Nr./nr., obositoarea repetiþie, în
acord cu vremurile: Oraºul Stalin, în loc de
Braºov. Am unificat declinarea: Medicinei
cu Medicinii, variantã preferatã de V.
Bologa. (Între paranteze drepte –, ca peste
tot în texte, intervenþia noastrã, M.M.)
Autobiografie28
„Subsemnatul Dr. Bologa Valeriu Lucian
(fãrã nume schimbat), domiciliat în Cluj, Str.
Thököli29, Nr 29, posedând legitimaþia Hu.-
210600, eliberatã de Miliþia Judeþeanã Cluj
în 4 aprilie 1950, m-am nãscut la 26 No-
vembrie 1892 în Oraºul Stalin30 (Braºov);
sunt de confesiune ortodoxã, de naþiona-
litate ºi cetãþenie românã.
Pãrinþii:
Tatãl meu, Valeriu Petre Bologa, de na-
þionalitate românã ºi de confesiune ortodo-
xã, a murit în 1899 în vârstã de 45 ani [când
Valeriu avea 7 ani]. El îºi trãgea originea, în
a doua generaþie, [dintr-o] familie de þãrani
178
sãraci din Marpod lângã Sibiu.31 Familia sa
neavând avere, el a studiat ca bursier al
statului austriac ingineria în Viena. În urma
îndatoririi contractate prin primirea bursei, a
trebuit ca sã serveascã de la 1878 pânã la
1886 ca ofiþer-inginer la Regimentul de cãi
ferate, în gradul de locotenent. Dupã termi-
narea angajamentului militar a fost, câtva
timp, inginer hotarnic în Sibiu. Fiind un bun
tehnician ºi [un] bun organizator, a fost
angajat de Banca „Albina” din Sibiu, cu gra-
dul de diriginte la filiala ei din Oraºul Stalin,
pentru ca sã construiascã ºi sã organizeze
antrepozitele din acel oraº. În aceastã cali-
tate (sic!) a murit în 1899. Accentuez cã a
fost diriginte tehnic al filialei Albina32, deci
nu a fost director de bancã, cum s-ar putea
deduce greºit din titlul de diriginte. N-a
fãcut parte nici din consiliul de administra-
þie, n-a avut nici acþiuni, ci a fost un simplu
funcþionar superior al bãncii, ceea ce pot
dovedi cu acte. Tatãl meu nu s-a ocupat
niciodatã cu politica. În 1888 s-a cãsãtorit.
Mama mea, Lucia Bologa nãscutã
Puºcariu, în prezent de 87 ani, trãieºte la
mine la Cluj ºi e susþinutã de mine. E
originarã dintr-o familie de mici burghezi,
de obârºie tot de la sat (Bran, Braºov).
Rãmasã vãduvã în 1899, în condiþii finan-
ciare grele, avându-mã pe mine ca unicul
copil, ºi-a dat seama cã cu pensia de 160
de coroane pe care o primea de la „Albina”
nu va putea sã mã susþinã la studii. De
aceea s-a hotãrât ca sã-ºi creeze o exis-
tenþã [proprie]. Între 1899 ºi 1901, a fãcut
studii de limbi [strãine] la Paris ºi Lipsca ºi
a urmat ºi un curs de infirmierã. În condiþiile
restrânse ale oraºului de provincie care era
atunci Braºovul, nu a putut sã-ºi valorifice
studiile, de aceea s-a angajat în 1905 la
Viena, la Arhivele Statului, în calitate de
copiistã-diurnistã, lucrând la copierea de
acte istorice cu privire la trecutul Ardealului.
În acel timp a lucrat ºi la extragerea de fiºe
pentru Marele Dicþionar al Academiei
Române.33 Scurtã vreme a fost angajatã ºi
ca infirmierã particularã. Dupã izbucnirea
primului rãsboi mondial a fost angajatã de
Crucea Roºie Austriacã, fãcând serviciul
de sorã de caritate ºefã la un spital din
dosul frontului, în Fortãreaþa-Trient34. Dupã
Unire a fost numitã directoare la Institutul
de Surori de Ocrotire din Cluj, pe care l-a
organizat ºi l-a condus pânã în 1923 când,
asurzind, a fost nevoitã sã se retragã.
Deoarece pentru serviciile mai vechi nu
avea drept la pensie de la statul român, iar
pentru cei 4 ani serviþi la Institutul Surorilor
de Ocrotire nu avea drept, conform legilor
în vigoare, la pensie, a rãmas dupã 1923 în
sarcina mea. Prin munca ei, ea a fost în
stare sã mã susþinã la liceu ºi la universita-
te. Mama nu s-a ocupat niciodatã cu politi-
ca ºi nu a fost înscrisã în niciun partid. Fraþi
ºi surori nu am avut.
Averea pãrinþilor:
Trãind cumpãtat, tatãl meu ºi-a clãdit în
1898 în Oraºul Stalin ªirul Cetãþuii Nr. 9
(suburbea Braºovul vechi), o casã familiarã
(sic!), compusã din douã apartamente,
care, conform testamentului sãu a rãmas
moºtenire jumãtate mamii, jumãtate mie.
Aceastã casã a fost vândutã de noi, dupã
ce ne-am stabilit în Cluj, iar din banii obþi-
nuþi am cumpãrat o casã mai micã, fami-
liarã (sic!), în Cluj, Str. Rahovei Nr. 10
(acum Thököli, Nr. 29) ºi o casã þãrãneascã
de varã, din lemn, cu douã camere, în Bran
(satul de obârºie al mamii), în care petre-
ceam vara. Rãmânând încã bani disponi-
bili, mama ºi-a mai cumpãrat în Oraºul
Stalin un apartament de trei camere. Casa
de varã din Bran a fost vândutã în 1950,
apartamentul din Oraºul Stalin, în 1952.
Sumele modeste obþinute din aceste vân-
zãri, au fost folosite pentru reparaturi (sic!)
radicale la casa familiarã din Cluj în care
locuim, pe care, dupã întoarcerea din refu-
giu, în 1945, o gãsisem într-o stare foarte
deterioratã. Mama în prezent nu mai are
nicio avere.
Unchi ºi mãtuºi:
Tata a avut douã surori, Maria Dima,
moartã în 1935, vãduvã a compozitorului
Gheorghe Dima35, dupã ce funcþionase ca
profesoarã la Conservatorul din Cluj, ºi pe
Ana Moga, vãduvã dupã Dr. Ioan Moga din
Sibiu, decedatã în Arad în 1946. Amân-
douã aceste mãtuºi nu au avut avere ºi nu
au fãcut niciodatã politicã. Mama a avut doi
fraþi, Anton Puºcariu, inginer de mine în
Bãicoi, mort în rãsboi, în armata românã, în
1917, care nu a fãcut niciodatã politicã, ºi
pe Sextil Puºcariu36, profesor universitar în
Cluj, mort în 1946. Sextil Puºcariu, dupã ce
toatã viaþa lui nu a fãcut politicã de partid,
la bãtrâneþe a fost atras de miºcarea le-
gionarã, fapt pentru care am avut multe ºi
grele divergenþe cu el. Sextil Puºcariu a
posedat o casã în Bran; celãlalt unchi nu a
avut avere. Mama mai are o sorã de 71 de
ani în Bucureºti, Dora Buichiu, fãrã avere ºi
fãrã apartenenþã politicã. Ea trãieºte îm-
preunã cu bãrbatul ei, pensionar, fiind
casnicã.
Sunt cãsãtorit din anul 1924 cu Dr.
Valeria Niþulescu, nãscutã în 20 august
1896 în Bucureºti, de profesiune medic, cu
funcþia de medic ºcolar la Spitalul Unificat
din Cluj. Tatãl ei, Filip Niþulescu, decedat, a
fost funcþionar în Serviciul Hidraulic (cãpi-
tan de navã fluvialã). Mama ei, Maria, nãs-
cutã Munteanu, trãieºte ca pensionarã în
179
 Turnu-Severin. Amândoi nu au avut ºi nu
au avere. Nu a fãcut niciodatã politicã. So-
þia mea, de asemenea, nu are avere. [Soþia
mea] nu a fãcut politicã pânã în 1947, când
s-a înscris în Partidul Naþional Popular37, a
cãrei membrã fost pânã la autodisolvarea
lui, în 1949. Este înscrisã în Sindicat,
ARLUS, UFDR ºi Crucea Roºie. A fost de
trei ori evidenþiatã ºi de douã ori premiatã.
Nu este membrã a P.M.R. Fratele ei, Octav
Niþulescu, de 50 de ani, vãduv, [este] geo-
log ºef la Comitetul Geologic ºi conferenþiar
la Institutul de Petrol ºi Gaze din Bucureºti;
nu a fost ºi nu este înscrisã (sic!) în niciun
partid. Sora ei, Julieta Niþulescu, de 47 de
ani, necãsãtoritã, funcþioneazã în Turnul-
Severin ca profesoarã de liceu ºi directoare
adjunctã. Pânã la 1947 nu a fãcut nici un fel
de politicã. A aparþinut de la 1947 Partidului
Naþional Popular pânã la autodisolvarea lui.
Copii:
1. Sandu Valeriu [în vârstã] de 25 de
ani, medic ºef de laborator la Institutul de
Fiziopatologie [din] Cluj, membru U.T.M.
2. Lucia Maria, de 18 ani, studentã la
I.M.F.38 Cluj, membrã U.T.M.
Nimeni din familia mea nu a fost
vreodatã condamnat de justiþia românã sau
streinã, nu a fost arestat sau deportat.
Fraþi ºi surori nu am avut.
Date despre mine
Studii: clasa 1 ºi 2 primarã am fãcut-o
particular, clasa 3 ºi 4 primarã ºi I de liceu
la ºcolile evanghelice din Oraºul Stalin.
[Apoi], clasa II-IV la un liceu de stat în
Viena, unde mama îºi avea domiciliul în
acel timp, fiind copiistã la Arhivele Statului.
Clasa V am urmat-o la liceul maghiar din
Oraºul Stalin, clasa VI-VII-VIII, la liceul
român din Oraºul Stalin. Bacalaureatul l-am
luat în 1911, cu nota foarte bine la toate
studiile, fiind premiat. Obþinând o bursã de
180
la fundaþia Trandafil39, am urmat Facultatea
de ºtiinþe din Jena ºi Lipsca ºi am obþinut
absolutoriul [diploma de absolvire] în 1918.
Încã din 1912 am început sã studiez paralel
medicina la Jena, unde am fost câtva timp
preparator benevol la Istologie. Am conti-
nuat studiile de medicinã la Innsbruck ºi
Cluj, unde în 1923 am obþinut diploma de
doctor în medicinã ºi chirurgie, cu nota
foarte bine. În 1925 am obþinut dreptul de
liberã practicã. În 1922 am mai fãcut un an
la Facultatea de Litere din Cluj, urmând
cursurile de Istorie.
Serviciul militar: am fost mobilizat la 1
aprilie 1914, în armata austro-ungarã ca
medicinist. Am servit tot timpul pe frontul
italian ºi am ajuns în armata austro-ungarã
pânã la gradul de medic sublocotenent.
Pentru „serviciu devotat” ca medic, am pri-
mit douã decoraþii austro-ungare. La 30
Octombrie 1918 am cãzut prizonier la ita-
lieni, iar în primãvara 1919, am fost repa-
triat din Italia cu Batalionul III Cloºca. Am
fost mobilizat în armata românã ca medic
sublocotenent pânã în octombrie 1919, fã-
când serviciul de garnizoanã ºi de etapã în
Oradea-Mare, Satu-Mare ºi Sighetul-Mara-
mureºului [azi Sighetu Marmaþiei]. Am pri-
mit „Crucea comemorativã”. În al doilea
rãsboi mondial am fost concentrat de mai
multe ori, în total patru luni, ca medic-maior
ºi medic-locotenent-colonel în rezervã,
pentru serviciul de spital în Sibiu. Am fost
clasat pentru servicii auxiliare, din cauzã de
boalã. În restul timpului celui de-al doilea
rãsboi mondial am fost mobilizat pentru
lucru la Universitatea Sibiu. În prezent, sunt
medic-locotenent-colonel în rezervã, în
armata R.P.R.
Cariere Universitare: La 1 octombrie
1919 am fost numit preparator la Faculta-
tea de Medicinã din Cluj (Institutul de
Istologie). Din acest post, am demisionat în
30 iunie 1920, pentru ca sã-mi pot pregãti
în liniºte examenele. La 1 aprilie 1921 am
fost numit asistent la Institutul de Istoria
Medicinii, la care funcþionez de atunci fãrã
întrerupere. În 1927 am fost abilitat docent
în istoria medicinii. În 1930 am fost numit
profesor suplinitor. În 1932 am ajuns prin
concurs profesor agregat. În 1937 am
devenit profesor titular. În 1947 am fost dis-
tins cu gradaþia de merit. Din 1949 sunt
profesor ºef de catedrã la I.M.F. De doi ani
am fost încadrat cercetãtor la Academia
R.P.R., unde în prezent am o jumãtate de
normã de cercetãtor ºef.
Activitate ºtiinþificã: ca activitate
ºtiinþificã notez cã memoriul meu de titluri ºi
lucrãri însumeazã în prezent (1953, n.n.)
457 de titluri ºi lucrãri, comunicãri etc., din
domeniul Biologiei, Medicinii, Istoriei Medi-
cinii ºi Istoriei. În baza lucrãrilor am fost
ales membru titular al Academiei de ªtiinþe
din România (încetatã în 1948) ºi la douã
academii din streinãtate, la mai multe
societãþi savante din þarã ºi streinãtate, ºi în
comitetele de redacþie a mai multor reviste
medicale ºi medico-istorice. În prezent sunt
membru în comitetul Filialei S.R.S.C. Cluj,
ºi în colegiul de redacþie al revistei de Ocro-
tire a Sãnãtãþii în R.P.R. Am fost evidenþiat
în douã rânduri pe linie de sindicat.
Activitate politicã: Pânã în 1947, m-am
abþinut de la oriºice activitate politicã, [acti-
vitate] care, pe timpul partidelor de tip
vechi, îmi displãcea. În vara anului 1947
am intrat în Partidul Naþional Popular, unde
am activat pânã la autodisolvarea acestui
partid, în 1949, ca preºedinte al cercului
profesorilor ºi ca membru în comitetul local
Cluj, în sfârºit – ca preºedinte al sectorului
V, Cluj.
În 1947, am urmat ºcoala de cadre a
P.N.P., în 1948 I.C.D, în 1949, I.C.S, în
1951-53, Universitatea seralã de Marxism-
Leninism.
Membru în organizaþii de masã: Sindi-
catul corpului didactic din 1947: am fost
câtva timp membru în comisia culturalã ºi
pânã în aprilie 1948, în comitetul de cen-
zori al sindicatului. În prezent fac parte din
Sindicatul Sanitar. Sunt membru al ARLUS-
ului din 1945 unde am fãcut parte din comi-
tetul secþiei medicale ºi din cercul de studii
al filialei ARLUS Cluj, secþia Medicinã.
Membru al Institutului Româno-Sovietic,
secþia Biologie ºi Medicinã. Fost membru
(1945-1946) al Societãþii Româno-Maghia-
re. Membru în Comitetul Cluj al Societãþii
Pentru Rãspândirea ªtiinþei ºi Culturii. În
1951 ºi 1952 [am fost] preºedintele Comi-
tetului de Luptã pentru Pace [al] I.M.F. Cluj,
respectiv al Filialei Academiei Cluj. Mem-
bru în Crucea Roºie [a] R.P.R.
Averea mea: Pentru trecut, a se vedea
alineatul despre averea pãrinþilor. În trecut,
am avut ºi acþiuni la Creditul Industrial,
„Albina” ºi Societatea Românã de Explo-
zive, în valoare nominalã de 70.000 lei
vechi40. În prezent, posed casa familiarã
(sic!) din Cluj, strada Thököli, compusã din
nouã încãperi ºi accesorii, locuitã de familia
mea ºi de doi chiriaºi prin rechiziþie. În jurul
casei am o grãdinã (livadã de poame), de
2400 mp. Casa ºi grãdina sunt evaluate la
fisc (1952) la 68316 lei. Inventar agricol nu
am avut ºi nu am; n-am avut ºi nu am pro-
fesiune liberã. Întreþin doi copii, pe mama
de 67 de ani ºi ajut pe soacra de 81 ani,
locuiesc împreunã cu soþia, doi copii,
mama ºi o nepoatã. Trãiesc exclusiv din
leafa mea de profesor ºi jumãtate de normã
la Academie, la care se adaugã leafa de
medic a soþiei mele ºi se va adãuga de la 1
octombrie ºi leafa fiului meu. Alte venituri
181
 nu avem, deoarece de la chiriaºii prin rechi-
ziþie nu realizãm decât sumele pentru impo-
zite, asigurare ºi întreþinerea casei. Soþia
mea nu a avut ºi nu are nicio avere.
Activitate ºi cãlãtorii în strãinãtate: În
1899 pânã la 1901, mama fiind pentru stu-
dii în Paris ºi Lipsca, am trãit cu ea în aces-
te oraºe. În 1905-1908, mama având anga-
jament în Viena, am fãcut trei clase de liceu
acolo. În [perioada] 1911-1914 am studiat
ca bursier în Lipsca ºi Jena; [între] 1914-
1918 [am fost] mobilizat pe frontul italian
(Tirol). Din Novembrie 1918 pânã în
primãvara 1919 am fost prizonier în Italia.
În Septembrie ºi Oct[ombrie] 1937 am luat
parte ca reprezentant al Universitãþii [din]
Cluj la Congresul de Istoria ªtiinþelor în
Praga, pe urmã, fiind bolnav de reumatism,
am fãcut o curã la Pistian (Piešťany, astãzi
staþiune în Slovacia, n.n.). În Septembrie
1938 am luat parte, ca reprezentant al
Universitãþii din Cluj, la Congresul de Istoria
Medicinii din Zagreb ºi Belgrad. În Mai
1942, am fost trimis de Universitatea Cluj-
Sibiu ca profesor invitat sã fac conferinþe
asupra Istoriei Medicinii Româneºti la
Facultatea de Medicinã din Viena, Berlin,
Lipsca ºi Heidelberg.
Rudenii în strãinãtate nu am.
Alte informaþii:
În 1940 am urmat Universitatea din Cluj
în refugiu la Sibiu. În Octombrie 1940, fiind
cunoscut cã nu am fãcut parte din niciun
partid politic, mi s-a propus cu multã insis-
tenþã sã primesc sã fiu decan al Facultãþii
de Medicinã. Am refuzat categoric, deoare-
ce aveam impresia cã primind, aº gira o
politicã legionarã. Despre acest fapt poate
sã dea referinþã tov. academician Petrovici.
În anul 1943, decanul facultãþii de medicinã
fiind aglomerat cu munca administrativã,
am fost numit prodecan al Facultãþii de
182
Medicinã. Tot timpul cât am avut aceastã
sarcinã nu am avut decât agende pur admi-
nistrative. În privinþa aceasta se pot cere
referinþe de la tov. Octavian Stepan ºi de la
tov. David ªtefan, amândoi în prezent la
I.M.F., în vremea aceea funcþionari la deca-
natul de medicinã. Cunoscând mai multe
limbi, pe de altã parte ca medico-istoric,
având legãturi cu ºtiinþele naturii cât ºi cu
ºtiinþele sociale, încã din vremea când
eram asistent, Universitatea Cluj obiºnuia
sã mã foloseascã ca interpret ºi ghid ori de
câte ori trebuia sã fie primiþi ºi gãzduiþi
savanþi streini, veniþi ca oaspeþi ai Univer-
sitãþii. Când la Universitatea Sibiu s-a
înfiinþat o comisie pentru relaþii externe, am
fost numit membru al ei. În aceastã calitate
am a avut de-a face cu relaþii pur culturale
ºi ºtiinþifice. În privinþa aceasta se pot cere
referinþe de la tov Academician Emil
Petrovici. Cunoscând bine limba germanã,
în 1943 am fost insistent solicitat sã fiu
preºedintele societãþii româno-germane din
Sibiu, înfiinþatã atunci. În ciuda tuturor pre-
siunilor exercitate asupra mea, am refuzat
net, fapt pentru care am avut neplãceri. Cu
toate insistenþele repetate, nu am revenit
asupra refuzului. În timpul când am fost
student la Jena (1911-1914) unde era cen-
trul miºcãrii socialiste din Germania de
atunci, mã împrietenisem cu câþiva studenþi
socialiºti militanþi, în special cu un student
în medicinã, Heinrich Krause. Graþie lui am
început sã am interes pentru miºcarea
socialistã, pe care am urmãrit-o câtva timp.
Autocritic, trebuie sã constat cã nu am ºtiut
atunci sã aprofundez literatura marxistã ºi
cã dupã plecarea mea din Germania nu am
mai întreþinut legãturi cu socialiºtii. Curentul
naþionalist care domina în rândul studen-
þimii române reþinea pe mulþi tineri de a
adânci problemele marxismului. Trebuie sã
remarc însã cã niciodatã nu m-am lãsat
antrenat de curente ºovine ºi cã totdeauna
am avut multã înþelegere pentru probleme-
le minoritãþilor din Patria noastrã. Aceastã
atitudine a mea a fost întotdeauna aprecia-
tã de colegii mei minoritari, în special
maghiari. Despre aceastã linie con-
secventã a mea poate sã dea referinþe tov.
Elisabeta Elekeº, conferenþiar la Facultatea
de Farmacie din Cluj. Am fost întotdeauna
împotriva huliganismului. Faptul cã nu am
avut posibilitatea sã cunosc la timp princi-
piile marxism-leniniste cu privire la politica
naþionalã, nu mi-a dat posibilitatea sã recu-
nosc încã de pe atunci calea justã pentru
soluþionarea problemei naþionale în Patria
noastrã. În timpul primului rãsboi mondial
am ajuns mult în contact cu tineri cehoslo-
vaci, luptãtori pentru libertate. Am avut o
profundã simpatie pentru ei ºi dupã rãsboi
am menþinut legãturi cu prietenii mei pro-
gresiºti din Cehoslovacia. Notez cã eu am
fost singurul medico-istoric român care
între 1924 ºi 1944, în mai multe lucrãri
ºtiinþifice, m-am ocupat în sens pozitiv cu
istoria relaþiilor medicale româno-ruse ºi
româno-maghiare.
Referinþe asupra mea pot sã dea:
Din timpul copilãriei: a) Prof. Ilie Cristea,
Bucureºti, Str. 11 Iunie, Nr. 67; b) Avocat
Iosif Morghenstern, Bucureºti, Str. Se-
vastopol, Nr. 11.
Din timpul stagiului militar: Nicolae Mo-
can, ºef contabil, Academia R.P.R. Cluj,
Str. Bethlen Nr. 14
Din timpul studiilor mele universitare în
Cluj: Dr. Alexandru Ornstein, oculist, Cluj,
Str. Emil Zola Nr. 1
Pentru timpul cât am fost asistent: Dr.
Elisabeta Elekeº, conferenþiar la Facultatea
de Farmacie (Cluj)
Pentru activitatea mea profesionalã: a)
Prof. dr. Aurel Moga, rector I.M.F. Cluj; b)
Dr. Elena Maftei, conferenþiar la I.M.F. Cluj;
c) Dr. Gheza Grosz, Bucureºti, Calea Gri-
viþei Nr. 7; d) Acad. Emil Petrovici, Cluj, Uni-
versitatea „V. Babeº”; e) Acad. ªt. Milcu,
Bucureºti, Institutul de Endocrinologie,
Bucureºti
6. Pentru timpul petrecut în Sibiu, în
cursul celui de al doilea rãsboi mondial: a)
Gavrilã Cordoº, laborant la Institutul
Pasteur Cluj; b) Rodica Crãciun, directoare
a liceului de fete din Sibiu, Str. Justiþiei Nr
13; c) ªtefan David, referent administrativ
I.M.F. Cluj
7. Pentru atitudinea mea faþã de perso-
nalul subaltern: Timoftei Chifor de la I.M.F.
Cluj
8. Pentru atitudinea mea faþã de minori-
tari: a) Dr. Emil Meniasz, ginecolog, Cluj,
Clinica Ginecologicã; b) Dr. Emil Tonk, me-
dic la Dispensarul Universitãþii Bolyai41 Cluj
9. Pentru activitatea mea în P.N.P.:
Profesor Nicolae Vasiu, deputat, Univer-
sitatea „V. Babeº”.
Dr. V.L. Bologa, semnãturã olografã
Cluj, 28 Septembrie 1953.
Addenda
Numeroase sunt personalitãþile care au
þinut, mai ales dupã dispariþia profesorului,
sã facã publice amintirile pline de ad-
miraþie, ba chiar sentimentele de veneraþie
pe care i le-au purtat. Numele lor ºi ceea ce
au scris sunt, în bunã parte, culese ºi
reproduse în lucrãrile istoriografului clujean
Florea Marin. Ele nu fac însã obiectul stu-
diului de mai sus, incomplet faþã de ceea ce
ar mai fi trebuit consemnat despre Valeriu
Bologa. Vom reþine însã câteva fragmente
din aceste declaraþii postume, de nimic ºi
183
 de nimeni îngrãdite în ceea ce priveºte
adevãrul lor, care „îl disculpã” pe profesor
de ignobilele inserþii din dosarul sãu de la
Securitate.
1. Astfel, într-un text al Prof. Dr. I.
Spielmann (Tg. Mureº), ucenic al profeso-
rului cum se considerã, intitulat „Ave atque
vale” (Salut ºi la revedere, expresie pusã în
sarcina poetului latin Catullo), prilejuit de
trecerea în eternitate a profesorului Bologa,
text aflat în copie dactilografiatã la Biblio-
teca de Istoria Medicinii de la Institutul de
Igienã Bucureºti, sunt citabile numeroase
paragrafe care demonteazã infamantele
acuzaþii ale „surselor” Securitãþii.
„Profesorul Valeriu Lucian Bologa a fost
un patriot în accepþiunea cea mai nobilã a
cuvântului. O viaþã întreagã s-a ferit de
negura urei naþionale, care i-ar fi întunecat
clarviziunea. Încã din anii adolescenþei a
militat cu pasiune pentru drepturile poporu-
lui sãu oprimat ºi, tocmai de aceea, în anii
de maturitate, a ºtiut sã respecte cu
sfinþenie dreptul tuturor naþionalitãþilor con-
locuitoare care trãiesc pe teritoriul þãrii
noastre, ªi-a ales prietenii ºi colaboratorii
numai pe baza criteriului valoric ºi al ome-
niei lor.” (...)
„Valeriu Bologa a fost însã totodatã ºi
un istoric al medicinii din Transilvania. A
urmãrit cu obiectivitate perfectã activitatea
tuturor medicilor ardeleni care au ilustrat
acest pãmânt printr-o muncã creatoare,
singurul sãu criteriu de apreciere fiind cel al
valorii creaþiei. Mãrturie stau multiplele sale
lucrãri despre contribuþia medicilor saºi,
maghiari ºi de alte naþionalitãþi. (...) A în-
treþinut cele mai cordiale legãturi cu iatrois-
toriografii germani ºi maghiari din þara
noastrã, încã din perioada interbelicã, cu is-
toricii ºtiinþei din þãrile socialiste de azi, prin-
184
tre care cu medico-istoricii sovietici, încã
din anii ’30.” (...)
2. „Eu nu sunt istoric, scrie Dr. Iohan
Vass – ca o parte din cei care vor vorbi
dupã mine. Sunt un medic venit din de-
pãrtãri sã vã vorbesc despre medicii evrei
din Clujul interbelic ºi postbelic pânã în anii
’60 ai secolului trecut. Sunt pasionat de
Istoria Medicinii: am petrecut zile ºi sãptã-
mâni la catedra de Istorie a Medicinii sub
conducerea regretatului prof. Izsák. Am
fost copil ºi adolescent în Clujul anilor ’50 ºi
’60 ºi student la medicinã în anii ’70; copil
al unor pãrinþi în vârstã, care ºi-au format o
a doua familie dupã Holocaust. Având
curiozitatea copilului ºi adolescentului care
observã totul, am cunoscut o parte impor-
tantã a medicilor evrei clujeni care erau
prieteni sau colegi ai pãrintelui meu. I-am
observat cum arãtau, cum vorbeau; stã-
team adeseori pe un scaun ºi ascultam dis-
cuþiile lor despre medicinã, filosofie, socie-
tate, politicã. Platon spunea cã: «e mai
uºor sã vorbeºti de zei, decât de oameni»,
iar cineva a adãugat: dintre oameni, cel mai
greu e sã vorbeºti despre medici fiindcã ei
ºi familiile lor au prea multe orgolii pe care
e greu sã le eviþi sau sã le previi. Pe medicii
despre care voi vorbi, i-am admirat ºi aº
spune cã i-am iubit. Aceºti medici evrei
împreunã cu medicii români, maghiari ºi
germani au fãcut din Clujul medical ceea ce
a fost de-a lungul deceniilor ºi este ºi azi...
În acest context aº vrea sã amintesc nume-
le câtorva profesori de la Facultatea de
Medicinã care, în timpuri de restriºte pentru
evrei, i-au ajutat ºi apãrat: Iuliu Haþieganu
care a avut mulþi colaboratori ºi elevi evrei,
prof. ªtefan Secãreanu de la biochimie,
prof. Valeriu Bologa (s.n. M.M.) ºi prof.
Marius Hãngãnuþiu de la balneologie.”42
 Profesorul dr. Valeriu Bologa, personali-
tate ºtiinþificã ºi culturalã complexã, în opi-
nia noastrã (M.M): fondatorul Istoriei medi-
cinii româneºti ca disciplinã modernizatã de
studiu, cercetãtor cu o largã paletã tema-
ticã, inclusiv în domenii conexe iatroistoriei,
creator de instituþii perene (Biblioteca de
Istoria Medicinii din Cluj, reamenajatã rela-
tiv recent, cu un impresionant ºi variat fond
documentar, carte rarã ºi incunabule, teze
de doctorat ºi chiar de absolvenþã, periodi-
ce etc., Muzeu antropologic), mulþi ani am-
Note
1,2,3
Vezi Bibliografia selectivã
4
http://www.umfcluj.ro/informatii-med-ro/disci-
pline-med-ro/itemlist/category/346-abi-um (acce-
sat la 9.10.2018)
5
Florea Marin, ªcoala Medicalã Clujeanã, vol. II,
Cluj Napoca, 2001.
6
Arhiva Consiliului Naþional pentru Studierea
Arhivelor Securitãþii (în continuare ACNSAS),
fond Informativ, dosar 557826.
7
Vasile Conta (1845-1882), filosof, doctor în
drept (Bruxelles), profesor de Drept Civil la Uni-
versitatea din Iaºi. Junimist. Fondator, alãturi de
G. Mârzescu, Gr. Buicliu ºi A.D. Xenopol, al Parti-
dului Liberal-Moderat. Ministru al Instrucþiunii Pu-
blice ºi Culturii (1880), în timpul domniei viitorului
rege Carol I. A iubit provincia româneascã Basa-
rabia ºi a militat în presã pentru ea. A cules Cân-
tece basarabene. Opere importante: Teoria fata-
lismului, Teoria ondulaþiunii universale, Bazele me-
tafizicii. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta
(accesat la 9.10.2018)
8
ACNSAS, fond Informativ, dosar 557826.
9
Iuliu Haþieganu (1885-1959), renumit semiolog
ºi diagnostician, întemeietorul Clinicii medicale
clujene. Toþi cei menþionaþi ulterior erau elevi ºi
colaboratori ai marelui Haþieganu, frate cu Emil
Haþieganu, politician român, membru al P.N.Þ.,
participant la Marea Unire de la 1918, ministru al
Sãnãtãþii ºi Ocrotirilor Sociale (1931), membru de
onoare al Academiei Române, apoi, în 1945, are-
stat de comuniºti, repus în drepturile academice
onorifice în 1990.
basador al medicinii româneºti peste hota-
re, reper etic ºi deontologic pentru studenþi
ºi medici, nu a „scãpat” în anii comunis-
mului de supravegherea agresivã, nemoti-
vatã, pe criterii de clasã ºi sociale, a Secu-
ritãþii de inspiraþie bolºevicã. Depãºind prin
creaþia sa, înþelepciune ºi tact aceste vicisi-
tudini, Valeriu Bologa se alãturã pleiadei
marilor profesori pe care Medicina Româ-
neascã, dintr-o anumitã perioadã istoricã, i-a
dat þãrii ºi lumii.
10
I. Goia (1892-1982), produs al ªcolii medicale
clujene, preocupat de propedeutica bolilor interne
ºi prevenirea lor, nu a fãcut niciodatã parte din
vreun partid politic ºi nu a fost auzit folosind ape-
lativul „tovarãºe”, ci „domnule coleg”.
11
ªtefan Hãrãguº (1911-1990), studii medicale
la Montpellier, Bologna, Cluj. A studiat arteriopati-
ile periferice. Eliminat din considerente politice din
corpul profesoral universitar în 1945, apoi repus
în drepturi; [numele, neclar în orig. Poate fi vorba
de M. Hãngãnuþ, radiolog, specializat la Viena].
12
Aurel Moga (1903-1977) cardiolog, cu specia-
lizãri la Viena (1929) ºi Paris (1929-1930), minis-
tru al Sãnãtãþii în guvernul Republicii Socialiste
România (1966-1969).
13
ACNSAS, fond Informativ, dosar 557826, ff.
20-21.
14
Ibidem, ff. 28-29
15
Grigore Manoilescu a fost ginerele filologului
Sextil Puºcariu, primul rector român al Uni -
versitãþii din Cluj, cãruia i se datoreazã: crearea
Institutului Naþional de Lingvisticã ºi mai ales con-
tinuarea ºi coordonarea Dicþionarului limbii
române (la care lucraserã, la începuturi, B.P.
Hasdeu ºi A. Philippide, finalizat dupã un secol de
muncã, în 2010, sub egida Academiei Române);
iniþierea Atlasului lingvistic român ºi întemeierea
„Muzeului Limbii Române” din Cluj. Gr. Manoiles-
cu a fost membru al Miºcãrii Legionare ºi director
al ziarul pro-legionar Buna Vestire; a fost un
apropiat al lui Corneliu Zelea Codreanu.
„Obârºia lui Valeriu Bologa are patru familii
185

româneºti situate în sud-estul Transilvaniei între
Braºov ºi Sibiu: Bologa, în care a strãlucit juristul
Iacob Bologa; Puºcariu, cu profesorul Sextil
Puºcariu, primul rector al Universitãþii din Cluj,
fratele mamei sale; Nica, din care a apãrut dr.
Constantin Nica, ºi Ciurcu, din care cel mai
cunoscut vlãstar a fost dr. Sterie Ciurcu.” Florea
Marin, op. cit., vol. 2, pp. 171-177.
16
ACNSAS, fond Informativ, dosar 557826, ff.
126-128.
17
Prof. Titu Vasiliu, directorul Institutului de Ana-
tomie Patologicã din Cluj.
18
Prof. Augustin Mureºan, specializat la Viena
(prof. Falta) în cercetãri de laborator (Florea Ma-
rin, op. cit., vol. 1, (2000), pp. 114, 150, 210.
19
ACNSAS, fond Informativ, dosar 557826, ff.
119-120.
20
Ibidem, ff. 32-33.
21
Conf. dr. Iuliu Ghelerter, I.M.F. Bucureºti (ma-
nuscris, Biblioteca Documentarã de Istoria Me-
dicinii, INSP Bucureºti)
22
ACNSAS, fond Informativ, dosar 557826, f.
125, f-v.
23
ACNSAS, fond Informativ, dosar 557826.
24
Ibidem.
25
Grigore Preoteasa, unul dintre puþinii intelec-
tuali din partid, a fost ales adjunct al Anei Pauker
la Ministerul de Externe, apoi ministru plin.
26
Scoaterea din evidenþã a numitului Valeriu
Bologa se propune la 26 decembrie 1964, dar nu
definitiv, ci ...la pasivi, dosarul urmând a fi predat
la Secþia „C” – Cluj. Sã fie aceastã decizie a vigi-
lenþilor tovarãºi în legãturã cu faptul, menþionat în
dosar, cã Valeriu Bologa a fost primit direct în par-
tid (fãrã stagiul de candidat) „pentru meritele sale
deosebite”?
27
ACNSAS, fond Informativ, dosar 557826.
28
Ibidem, ff. 9-16.
29
Str. Thököli, dupã numele lui Imre/Emmerich
Thököly, principe maghiar al Transilvaniei, condu-
cãtor al revoltei antihabsburgice a curuþilor – nu-
mele maghiar al rãsculaþilor conduºi de Gh. Doja.
https://ro.wikip e dia.org/wiki/Imre)_Th%C3%B6k
%C3%B6ly#Istoriografie, (accesat la 9.10.2018)
30
„Oraºul Stalin” a fost denumirea atribuitã mul-
tor localitãþi importante din lagãrul socialist, în
con textul cultului personalitãþii conducãtorului
sovietic I.V. Stalin. Braºov a avut numele „marelui
prieten al popoarelor, Stalin”, timp de un deceniu,
(1950-1960), 7 ani dupã dupã moartea dictatorului.
31
Marpod, sat ºi comunã cu acelaºi nume, în
podiºul Hârtibaciului, populaþie mixtã, români,
saºi, romi, maghiari.
186
32
„Albina” prima bancã de credit din Transil-
vania, fondatã de Visarion Roman (1833-1885,
om politic român, publicist, membru corespondent
al Academiei Române), urmãrea sã sprijine în-
deosebi þãrãnimea cu împrumuturi ipotecare mici.
Din comitetul de conducere a fãcut parte, între alþii,
un Iacob Bologa, avocat, care l-a conseiat, din
punctul de vedere al legislaþiei pe Visarion Roman.
33
Marele dicþionar al Academiei Române. Lucrul
la monumentala operã de interes naþional Dicþio-
narul-Tezaur al Limbii Române a început în 1906,
când lingvistul Sextil Puºcariu primea misiunea de
a elabora dicþionarul. Ajutat de o echipã din Cluj,
timp de 43 de ani, el a reuºit sã publice, pânã în
1948, literele A-C, D (de), F-I, J-L (pânã la cuvân-
tul lojniþã). Din 1965, lucrarea a fost reluatã, dupã
noi principii, sub conducerea academicienilor Ior-
gu Iordan, Al. Graur ºi I. Coteanu, în cele trei insti-
tute academice de la Bucureºti, Cluj ºi Iaºi. În
perioada 1965-1997 se publicã literele M, N, O, P,
R, S, ª, T, Þ, V (parþial). Aceleaºi noi principii stau
la baza redactãrii ultimelor litere, când coordo-
narea lucrãrilor a fost asiguratã de academicienii
Marius Sala ºi Gh. Mihãilã. Între 2000 ºi 2010 s-au
publicat literele D, E, U, V, parþial Z. Cu ultimul
volum, din cele 37 publicate în 105 ani, aceastã
operã înregistreazã 175.000 de intrãri: 125.000
sunt cuvinte propriu-zise, iar restul de 50.000 sunt
variante lexicale. Se aflã înregistrate toate cuvin-
tele limbii populare, regionalismele ºi termenii
arhaici din textele vechi, cuvintele din literatura
beletristicã, precum ºi termenii ºtiinþifici ºi tehnici,
cu condiþia sã fie utilizaþi în cel puþin douã domenii
de specialitate diferite. (Apud acad. Marius Sala v.
www.diacronia.ro/indexing/details/A15344/pd, ºi no-
te cu ocazia lansãrii ultimului volum al Dicþionaru-
lui tezaur al Limbii Române) (accesat la 9.10. 2018)
34
Fortãreaþa Trient. În octombrie 1918, italienii
reuºesc sã treacã râul Piave (situat în Italia de
Nord) ºi sã pãtrundã în liniile de apãrare inamice.
La 3 noiembrie sunt ocupate oraºele Trient ºi
Triest, generalului german Viktor Weber nemairã-
mânându-i decât sã semneze capitularea.
35
Gheorghe Dima, compozitor ºi dirijor român. A
compus numeroase piese muzicale între care
cunoscuta melodie Cucule cu peana surã.
36
Sextil Puºcariu (4 ianuarie 1877, Braºov - 5
mai 1948, Bran), filolog de seamã, istoric literar,
pedagog, cu opþiuni politice „de dreapta”.
37
Partidul Naþional Popular s-a înfiinþat în 1946,
sub conducerea avocatului ºi economistului de
orientare liberalã, Mitiþã Constantinescu. La moar-
tea acestuia, survenitã chiar în anul înfiinþãrii,
conducerea P.N.P. a fost preluatã de Petre Con-
stantinescu-Iaºi, simpatizant al Partidului Comu-
nist din perioada ilegalitãþii, ulterior activist de
vazã al comuniºtilor. În viziunea noului regim,
P.N.P. avea rolul de a atrage în orbita Partidului Co-
munist din România un numãr cât mai mare de membri
ai clasei de mijloc: profesori, funcþionari din ministere,
intelectuali cu profesiile liberale. Organul oficial al
P.N.P., ziarul Naþiunea era condus de George
Cãlinescu, un motiv în plus de atragere a
„naivilor”, pentru cã, în alegerile din 1946, P.N.P.
a mers alãturi de forþele pro-comuniste, ca parte a
Blocului Partidelor Democratice. În 1948, la pre-
siunea comuniºtilor, au fost eliminaþi din rândurile
P.N.P. membrii care nu doreau asimilarea cu
P.C.R. Partidul Naþional Popular s-a autodizolvat
la 6 februarie 1949, în condiþiile în care Partidul
Comunist preia întreaga putere politicã.
38
I.M.F. – Acronim pentru Institutul Medico-
Farmaceutic (din Bucureºti, Cluj-Napoca, Iaºi, Tg.
Mureº, Timiºoara ºi Craiova).
39
Armânii Marija ºi soþul ei Jovan Trandafil –
filantropi, au creat un fond pentru ajutorarea tine-
rilor sãraci dar buni la învãþãturã.
40
70.000 lei vechi (adicã, înainte de „stabiliza-
rea”/reforma monetarã din 1947 – eºuatã –, ur-
matã de o a doua reformã monetarã în 1952).
41
Farkas Bolyai (1775, Buia, Sibiu – 1856, Târgu-
Mureº), celebru matematician maghiar. Universi-
tatea „Babeº-Bolyai” este astãzi o prestigioasã
instituþie de învãþãmânt superior din Cluj-Napoca.
42
Din textul comunicãrii prezentate de Dr. Johan
Vass la simpozionul „File din istoria evreimii clujene.
Medici evrei”, Cluj-Napoca, 27 septembrie 2016.
Bibliografie selectivã:
C.N.S.A.S. – Direcþia Arhiva Centralã, Fond Infor-
mativ Dosar „Bologa Valeriu” cu nr. 557826.
Valeriu L. Bologa, Memoriu de titluri ºi lucrãri II,
1926-1930, Cluj, Martie, 1931, IMF Bucureºti, Biblio-
teca Centralã.
Prof. Dr. Valeriu L. Bologa, Memoriu de titluri ºi
lucrãri III, 1931-1934, Cluj, Decembrie 1934, Bibliote-
ca de Istoria Medicinii, Institutul de Sãnãtate Publicã,
Bucureºti.
Radu Iftimovici, Istoria Universalã a Medicinei ºi
Farmaciei, Bucureºti, Editura Academiei, 2008.
Cristina Ionescu, Index bibliografic al medicinei
populare româneºti, Iaºi, Editura Bit, 2001.
Datcu Iordan, Dicþionarul etnologilor români,
Bucureºti, Editura Saeculum I.O.,1998.
Florea Marin, ªcoala medicalã clujeanã. Precur-
sori, Întemeietori, vol. I, Cluj-Napoca, Casa cãrþii de
ºtiinþã, 2000.
Florea Marin, ªcoala medicalã clujeanã. Întemeie-
tori. Continuatori, vol. II, Cluj-Napoca, Casa cãrþii de
ºtiinþã, 2001.
Florea Marin, Vieþi dedicate omului, 3. Personali-
tãþi medicale clujene, V.L. Bologa, Cluj-Napoca, Edi-
tura Dacia, 1995.
Mihail Mihailide, Literatura artisticã a medicilor,
vol. I, Bucureºti, Editura Viaþa Medicalã Româneas-
cã, 2009.
Romulus Rusan (ed.), Analele Sighet 7. Anii 1949-
1953. Mecanismele Terorii, Comunicãri prezentate la
al VII-lea Simpozion al Memorialului de la Sighetul
Marmaþiei (2-14 iulie 1999), Bucureºti, Fundaþia Aca-
demia Civicã, 1999.
Gabriela Rusu, Relaþia între Jules Guiart ºi Valeriu
Lucian Bologa, pag. dactilografiatã, Biblioteca de Is-
toria Medicinii, Institutul de Sãnãtate Publicã,
Bucureºti.
I. Spielmann, Ave Adque Vale, dactilogramã,
Biblioteca de Istoria Medicinii, Institutul de Sãnãtate
Publicã, Bucureºti.
Emil Stoian, Portrete din Bran, Braºov, Editura
Dealul Melcilor, 2002.
Emil Stoian, Sextil Puºcariu ºi Branul, Baia Mare,
Marist, 2017.
187
 NICOLAE IUGA
Filosoful Cezar Mititelu,
aºa cum l-am cunoscut
În primãvara anului 1975 subsemnatul, în calitate de
student la Filosofia bucureºteanã, locuiam în complexul zis
„6 Martie” (campus denumit dupã ziua instalãrii primului
Guvern comunist al lui Petru Groza), situat între Facultatea
de Drept ºi Opera Românã. Aici l-am cunoscut pe un fost
coleg mai mare, terminase Filosofia în 1973, se numea
Cezar Mititelu, ºi cãruia apropiaþii îi spuneau Cezãricã.
De la bun început vreau sã spun cã era, cu siguranþã,
un vagabond de geniu, în vechea tradiþie balcanico-bucu-
reºteanã, ilustratã de exemplu cu un personaj literar ce-
lebru, precum Zacharias Lichter. Nãscut în 1945 la Bârlad,
Cezãricã a fãcut mai întâi vreo doi ani de Facultate de
Geografie la Iaºi. Nu a mai terminat Geografia, pentru cã
în acest timp a citit enorm filosofie ºi clasicii literaturii ruse.
Aºa cã a venit la Bucureºti, la Facultatea de Filosofie, pe
care a luat-o de la capãt. Era mai bãtrân decât colegii lui
de promoþie de la Filosofie ºi avea deja ceea ce nemþii
numesc Weltanschauung. Era bine cunoscut de cãtre pro-
fesorii Facultãþii ºi era intrat deja în folclorul universitar ºi
în legendele locului. Între multe altele, a fost în stare sã
facã una de pominã. În acea vreme, s-a redus durata stu-
diilor la Universitate de la 5 ani la 4 ani. Aceastã reducere
a picat, din câte îmi amintesc, pe anul universitar 1971-
1972, în sensul cã în 1971 a fost ultima promoþie cu 5 ani,
iar în anul urmãtor, în 1972, a fost prima promoþie cu 4 ani.
Cezãricã al nostru ar fi trebuit sã termine facultatea în
1970, dar în anul patru a rãmas repetent în mod voit, prin
neprezentare la un examen, tocmai ca sã prindã în 1971
ultima promoþie cu 5 ani. Dupã care a rãmas repetent din
nou, tot în mod voit, în ultima promoþie cu 5 ani, fiind trecut
din oficiu în anul patru. A ajuns de fapt pentru a treia oarã
188
Nicolae Iuga s-a nãscut pe 12 iunie
1953 în Sãliºtea de Sus, jud.
Maramureº. A absolvit Facultatea de
Filosofie a Universitãþii din Bucureºti
în anul 1978. A fost profesor la
Colegiul Naþional „Dragoº Vodã” din
Sighet, ulterior lector la Universitatea
„Babeº Bolyai” din Cluj-Napoca. A
susþinut doctoratul în Filosofie la
Universitatea „Babeº Bolyai” din Cluj-
Napoca, sub îndrumarea profesorului
Andrei Marga. Începând cu anul 2003,
este conferenþiar ºi respectiv profesor
universitar la Departamentul de ºtiinþe
Socio-Umane al Universitãþii de Vest
„Vasile Goldiº” din Arad.
În domeniul filosofiei, este printre
primii autori care publicã studii asupra
ideii de Eticã globalã, aparþinând teo-
logului german Hans Küng. A avut o
activitate publicisticã constantã în
revistele culturale din România, fiind
cotat ca unul dintre cei mai importanþi
eseiºti români contemporani. A consa-
crat în premierã, în literatura de spe-
cialitate din România, o prezentare
monograficã a ideii de cauzalitate
emergentã, aºa cum aceasta se mani-
festã în istorie. A mai realizat, tot în
premierã, în tratare unitarã o Istorie a
principalelor idei etice ºi pedagogice.
De asemenea, plecând de la ideea de
ansamblu a cãrþii lui Constantin Noica
despre cele ºase maladii ale Spiritului
contemporan, a elaborat o lucrare de
anvergurã intitulatã ºapte pãcate
împotriva Spiritului. Este autor unic a
peste 20 de cãrþi, dintre care 4 au fost
publicate în limbile francezã ºi englezã
la prestigioase edituri din Germania.
În anul 2017 i s-a decernat Premiul
„Ion Petrovici” al Academiei Române.
în anul patru, an pe care o datã l-a repetat
ºi a doua oarã l-a absolvit, iar acuma se afla
în situaþia sã-l repete din nou, altã soluþie
administrativã nu era. Oamenii se amuzau
pe seama lui, toatã lumea ºtia cã
repetenþiile lui nu sunt pe bune, cã omul
era super-deºtept ºi cã voia sã mai tragã
de timp ºi sã-ºi prelungeascã la maximum
durata statutului de student.
Pe Cezãricã l-am cunoscut la cantina
studenþeascã de lângã Operã, în primã-
vara anului 1975. Nu mai avea statut de
student ºi nici nu mai locuia în cãmin, dar
nici nu avea de gând sã plece din
Bucureºti (fusese repartizat profesor la un
liceu undeva în judeþul Bacãu). Era deja
încãrunþit ºi arãta mai vârstnic decât era în
realitate, la treizeci ºi doi de ani arãta ca la
vreo patruzeci, umbla îmbrãcat aºa-zicând
decent, ca un profesor din provincie, cu
pardesiu ºi pantaloni de stofã, adicã fãrã
blugi, barbã ºi plete cum era pe atunci la
modã în lumea studenþeascã, având tot
timpul asupra lui o voluminoasã geantã din
piele. O femeie care distribuia tacâmurile
la intrare în cantinã îl întreba de fiecare
datã, maºinal, „da’ nu ai mai terminat facul-
tatea, maicã?” Am început sã discutãm
despre scriitori clasici ruºi, din care eu am
fost citit pânã atunci, cu excepþia lui
Dostoievski ºi Cehov, puþin ºi superficial.
Apoi l-am gãzduit pe blat, cu acordul cole-
gilor, în camera de cãmin cu nr. 443 în care
locuiam. Faptul nu era absolut nou, cu un
an mai-nainte la Cãminul din Panduri, la
noi în camerã a mai locuit, tot clandestin,
un student de pe la Teologie dintr-un sat de
pe lângã Craiova.
Aºa s-au pus, încetul cu încetul ºi
inconºtient, în camera 443 din corpul C al
Complexului studenþesc de lângã Operã,
premisele pentru o conexiune între discu-
þiile despre literaturã purtate de cãtre un
grup de studenþi, cu ideile lui Paul Goma
despre nevoia unei mai mari libertãþi pen-
tru scriitorii din România, emise la Restau-
rantul Uniunii Scriitorilor. ªi aºa am cãpãtat
noi, în ochii Securitãþii, acea importanþã
deosebitã care, odatã ajunsã la un punct
critic, se lãsa cu deschiderea unui dosar
de urmãrire informativã. Dacã cineva mi-ar
fi spus atunci cã pe patru dintre noi ne ur-
mãreºte Securitatea, eu nu aº fi crezut ºi
aº fi zis cã acela este ºi el victima stãrii de
spirit, caracterizatã prin mentalitatea para-
noicã în sens cultural, potrivit cãreia Secu-
ritatea urmãreºte chiar pe toatã lumea.
Dosarul întocmit de Securitate l-am citit
foarte târziu, abia în luna mai a anului
2010, dupã ce au trecut peste trei decenii
de la consumarea faptelor. Mai întâi, am
avut senzaþia cã este vorba de o poveste
tristã, care priveºte pe niºte strãini. Apoi,
pe mãsurã ce am parcurs filele dosarului,
am simþit bãtãi de inimã care îmi spuneau
cã spiritul care a animat atunci acele fapte
este încã viu ºi cã trebuie, pentru expiere
ºi salvare, sã le mãrturisesc încã o datã în
scris. Sã prezint versiunea mea pe care
cititorul, implicat sau nu, sã o poatã con-
frunta cu versiunea din notele informative,
pe care le-am publicat într-o carte în facsi-
mile (vezi Securitatea, Cezarul ºi sfoara de
câlþi a lui Elie Wiesel, Cluj, Ed. Limes,
2012).
Cezãricã, aºa cum îi spuneam între
noi, avea lecturi filosofice apreciabile ºi avea
asimilate oarecum natural ideile filosofice
fundamentale ale clasicilor dar, cu toate
acestea, prefera ca material de lucru pen-
tru expunerea ideilor sale literatura univer-
salã, mai cu seamã marea literaturã rusã,
pe care o cunoºtea ca nimeni altul. În
perioada studenþiei, eu am fãcut mari sfor-
189
 þãri sistematice ºi am citit aproape integral
Kant ºi Hegel, aºa am putut sã mã conving
cã lui Cezar nu-i erau deloc strãine aceste
texte. Cu toate acestea, el insista sã avem
citiþi bine câþiva scriitori de primã mãrime
din toate marile literaturi ale lumii: Cer-
vantes, Gogol, Tolstoi, Cehov, Gorki, Flau-
bert, Stendhal, Maupassant, Lampedusa,
Babel, Bunin, Swift, Igor Stravinski, E.M.
Forster º.a. Mai era obligatorie cunoaºte-
rea Bibliei, precum ºi a gândirii muzicale
conþinutã în câteva capodopere ale muzicii
simfonice universale. Era o listã relativ
scurtã, ceva de genul experimentului min-
tal: ce cãrþi ai lua cu tine, dacã ar fi sã
trãieºti zece ani pe o insulã pustie? Deci,
pãrerea lui era ca intrarea în filosofie sã nu
se facã cu autori de filosofie, ci cu literaturã
(vreo douãzeci de autori) ºi cu muzicã.
Mult mai târziu mi-am dat seama cã omul
avea dreptate.
Filosofia are ca particularitate funda-
mentalã faptul cã este alcãtuitã din
abstracþii supreme. Bineînþeles, cu asta nu
spun o noutate, dimpotrivã aceastã
afirmaþie este în chip evident un loc
comun. Vreau însã cu aceasta sã spun
altceva. Solul sufletului tânãr trebuie sã fie
pregãtit (vorba lui Noica), arat ºi îngrãºat
cum ar veni, spre a primi abstracþiile filoso-
fice. Sãmânþa filosofiei, la fel ca în parabo-
la evanghelicã a Semãnãtorului, nu poate
sã rodeascã într-un suflet gol sau sterp
sau cu spini sau cu uscãciune, adicã într-
un suflet în care nu este sedimentat un
strat gros ºi fertil de humã de ordin imago-
logic. Pentru ca aceste abstracþii sã prindã
rãdãcini, iar filosofia sã devinã un fel de a
fi, sufletul tânãrului care vrea sã înveþe filo-
sofie trebuie sã fie cultivat în principal cu
douã forme de cunoaºtere, privilegiate sub
raportul imaginarului pe care îl conþin, fie
190
cu teologie, fie cu artã. Ideal cu ambele.
Sufletul trebuie sã aibã deja pregãtitã în
sine dimensiunea reprezentãrii, de exem-
plu a imaginii create de literaturã sau a
imaginaþiei stimulate de muzicã. Trecerea
de la o abstracþie filosoficã pânã la contra-
riul ei, suprema cuprindere logicã dupã
Aristotel, nu se poate face în mod propriu
fãrã ca acest demers sã nu „consume”
ceva din mediul reprezentãrii. Filosofia
recurge uneori la exemplificãri pentru a se
putea face înþeleasã, fapt dispreþuit însã
de cãtre filosofii mari („în filosofie exemple-
le sunt cârjile judecãþii”, a spus Kant).
Ne rãmâne literatura. Ea este o
„oglindã mãritoare a vieþii”. Iar viaþa ca
atare are douã dimensiuni de o evidenþã
izbitoare: spontaneitatea ºi concreteþea.
Dialectica filosoficã, trecerea de la ceva
determinat la contrariul sãu, este vizibilã în
literaturã în mod spontan ºi concret.
Conþinând de-a valma povestiri despre
viaþã ºi moarte, comedii ºi tragedii, literatu-
ra este ea însãºi o dialecticã spontanã.
Desigur, poþi învãþa ºi poþi repeta pe de
rost o frazã, un principiu din Logica lui
Hegel de exemplu, chiar fãrã sã fi citit
deloc literaturã, dar este cu totul altceva
dacã, atunci când meditezi la o propoziþie
filosoficã oarecare, poþi sã ai în vedere, în
memorie, conþinutul unui roman precum
Rãzboi ºi pace al lui Tolstoi sau o repre-
zentare despre construcþia muzicalã, pre-
cum aceea din Poetica lui Stravinski.
Diferenþa poate fi uriaºã, totalã chiar.
Putem avea aici exact diferenþa dintre un
papagal ºi un om viu.
Ei bine, pentru unii dintre noi, Cezãricã
a devenit prototipul omului viu, spre deose-
bire de unii dintre dascãlii noºtri de la
Facultate, cu o culturã precarã, care repe-
tau papagaliceºte niºte afirmaþii învãþate

Cezar Mititelu
mecanic, în tinereþe, din clasicii marxismu-
lui. În definitiv, oricine poate învãþa sã
spunã oricând, imediat ºi pe negândite,
exact contrariul a ceea ce a spus mai-nain-
te interlocutorul, dar asta este psitacism ºi
hebefrenie, nu dialecticã. Realitatea ºi
adevãrul contrazicerii vin din capacitatea
de a parcurge mintal, în mod rapid, un
imens material empiric sau de ordinul
imaginarului ºi numai dupã aceea sã scoþi,
în mod convingãtor, argumente de sens
contrar. Cezãricã a ajuns practic sã duble-
ze Facultatea, cu aproape toate cadrele
didactice la un loc. Simþeai cum în expresi-
ile lui, în chiar fiinþa lui, dialectica de tip
socratic devine ceva viu ºi adevãrat.
De la el am învãþat ºi cum se citeºte cu
adevãrat un roman, o prozã de ficþiune în
genere, dupã ce criterii trebuie selectate ºi
memorate pasajele semnificative, cum tre-
buie degajat din lecturã universul de sim-
boluri, cum trebuie fãcute niºte conexiuni,
de fapt cum trebuie reconstruit romanul în
idee, cum trebuie aplicatã o exegezã în
raport cu un roman dat etc. Bineînþeles,
omul citea ºi altceva în afarã de capodope-
re, citea ºi literatura curentã, autohtonã, de
ficþiune sau de specialitate. Erau frecvente
cazurile când cãrþi ale autorilor români din
domeniul filosofiei sau din domenii adia-
cente erau citite în faþa noastrã cu „maxi-
mã exigenþã”. Atunci Cezãricã desfãcea
cartea filã cu filã, citea fiecare filã cu voce
tare, ne întreba dacã nouã ne spune ceva,
rupea ºi arunca la coº filele care nu spu-
neau nimic, pãstra separat filele pe care
gãseam vreo idee notabilã, pe care o me-
mora. Atunci volume de câte 300-400 de
pagini erau reduse la maximum 10-20 de
pagini, care meritau pãstrate ºi memorate.
Vagabondul nostru îºi þinea lecþiile, de
fapt discuþiile libere cu noi, în câte o
încãpere din cãmin, salã de lecturã sau
uscãtor, evident fãrã platã, atâta doar cã îl
gãzduiam pe blat. Se mulþumea cu puþin,
ceva cafea, þigãri (fuma în continuu) ºi
mâncarea pe care i-o aduceam de la
cantinã. Dacã mai era o vodcã ruseascã
sau un cabernet bulgãresc, atunci când
mai reuºeam sã vând câte o carte, era cu
atât mai bine. Nu cerea niciodatã bani, cu
excepþia unor cazuri în care avea nevoie
de bilet de tramvai sau troleibus, era vorba
de mãrunþiº – un leu, cel mult doi lei. Nu
stãtea mult, douã-trei zile, pânã când
discuþiile lâncezeau ºi noi ne apucam de
lecturã, atunci el dispãrea misterios nu se
ºtie unde, dar revenea cam o sãptãmânã
mai târziu. Dupã câte o astfel de pauzã, ºi
el ºi noi aveam subiecte proaspete de
discuþie, idei noi. La cãmin a fost adus
prima datã de cãtre mine, aºa cum reiese
ºi din declaraþia datã de cãtre Cãlin Vlasie
la anchetã (a se vedea D.U.I. „Horia”, des-
191
 chis de cãtre Securitate în aprilie 1976, cu
nr. I 234327, cota Consiliul Naþional pentru
Studierea Arhivelor Securitãþii).
Modul în care decurgeau discuþiile este
descris în Notele informative cu o precizie
rarã ºi în acelaºi timp total nerelevantã,
aºa cum fac de regulã idioþii când le ceri sã
povesteascã ce au vãzut la cinematograf.
De exemplu: „Faptul cã el [Cezãricã] con-
duce discuþiile rezultã din observaþiile sur-
sei care a observat (sic!) prin geamul uºii
cã el acordã cuvântul participanþilor, el
este cel care vorbeºte cel mai mult, proba-
bil cã tot el programeazã întrunirile. Odatã
a fost observat cã citea celor de faþã dintr-
o carte, într-un ritm alert, ceilalþi ascultând
foarte concentraþi ºi preocupaþi. Ultima în-
trunire a avut loc pe data de 23.03.1976 ºi
a durat aproximativ între orele 21-23. Une-
le dureazã însã pânã dimineaþa.” Trebuie
sã mai spun cã la discuþii nu participam
numai noi, cei patru urmãriþi – în ordine al-
fabeticã: Horj Viorel, Iuga Nicolae, Teiºanu
Vladimir ºi Vlasie Cãlin – ci ºi alþi studenþi
de la Filosofie care locuiau în cãmin, dupã
cum sunt menþionaþi în „Nota” de sintezã
dactilografiatã de „organ” ºi anume: Mitra-
che Alexandru, Enãºel Horia, Necºuliu Do-
rin, Munteanu Vasile, Mircea Oliv, Sterea
Ion, Dumitraºcu Ion, Alfiri Ion sau Kelemen
Andrei, toþi studenþi la diferite secþii ale Fa-
cultãþii de Filosofie, dar care nu sunt con-
semnaþi cã ar fi fãcut „comentarii ostile”.
Discuþiile, care priveau iniþial doar lite-
ratura ºi filosofia, ajungeau inevitabil ºi la
probleme politice. Aici Cezãricã a desco-
perit pe cont propriu, observând viaþa coti-
dianã din România dar ºi din alte Þãri so-
cialiste ideea lui Troþki potrivit cãreia nu
abnegaþia în muncã, indiferent de salariu,
este ceea ce îl caracterizeazã pe om. De
192
aceea societatea socialistã a fost condam-
natã din capul locului la degenerare, indife-
rent unde s-a urmãrit edificarea ei, la fel în
Germania (zisã „Democratã”) ca ºi în Ru-
sia. Omul de rând a mers voluntar la rãz-
boi, în cursul rãzboiului civil din Rusia, dar
dupã aceea nu a mai mers voluntar cu
acelaºi entuziasm ºi la muncã în întreprin-
derile socialiste. Oamenii i-au urmat pe
Lenin ºi pe Troþki, care îi trimeteau la rãz-
boi ºi la moarte, dar nu l-au urmat pe Sta-
hanov, care îi îndemna doar sã munceascã
mai mult, pentru depãºirea planului. O enig-
mã a sufletului omenesc. Oamenii au re-
nunþat la libertate, precum în celebrul
poem „Marele Inchizitor” din Fraþii Karama-
zov al lui Dostoievski. În acest caz, nu
existã altã alternativã decât anarhia. Stalin
a sesizat imediat faptul ºi a recurs la teroa-
re. Impunerea unui regim de teroare nu s-a
bazat doar accidental pe firea brutalã sau
criminalã a dictatorului Stalin, ci a pãrut a fi
mai curând o necesitate istoricã.
Pãrerile politice ale lui Cezãricã, aºa
cum sunt ele consemnate în notele informa-
tive din dosarul de urmãrire, sunt destul de
aproximative, mai mult sau mai puþin înde-
pãrtate de adevãrul lor iniþial. În primul rând,
avem prezentatã, într-un context anume ºi
într-un fel anume, o idee emisã de cãtre
persoana în cauzã, de cãtre „formator”.
Apoi avem relatarea informatorului, mai
mult sau mai puþin fidelã, adicã ideea
reflectatã în capul informatorului. În fine,
abia în al treilea rând avem Nota redactatã
de cãtre ofiþerul de Securitate în limba de
lemn proprie instituþiei, limbã care ucide spi-
ritul, în baza conversaþiei cu informatorul.
Astfel, în Nota de la fila nr. 5 a dosa-
rului, aflãm cã Cezãricã obiºnuia sã spunã
cã oamenii muncesc fãrã elan, întrucât nu
sunt de acord cu sistemul politic de la noi.
Din acelaºi motiv el, Cezãricã, nu s-a pre-
zentat la liceul la care a fost repartizat ca
profesor, pentru cã el nu concepea sã
munceascã într-o societate în care munca
nu e muncã. Pe de altã parte, nu vede nici
posibilitatea unei schimbãri sociale în viito-
rul apropiat, pentru cã nu te poþi baza pe
oamenii educaþi în socialism, ca sã por-
neºti o acþiune; oamenii înjurã regimul, dar
dupã aceea merg sã-ºi încaseze salariul.
Dacã lucrurile merg prost, nu sunt de vinã
„organele de decizie”, ci masele care nu
acþioneazã.
Ideile sale pot fi degajate mai clar din
Declaraþia scrisã chiar de mâna lui, pe care
a dat-o dupã prima arestare, din luna mai
1977, aflatã la dosar la fila 11. Potrivit legii
care reglementeazã activitatea CNSAS,
mie nu mi s-au dat în copie toate filele din
dosar, ci numai acelea în care se aflã men-
þionat numele meu. Aºa se face cã din note
informative foarte interesante, de câte 3-4
pagini, la mine a ajuns câte o paginã sau
douã sau deloc. Aºa stau lucrurile ºi cu
aceastã Declaraþie a lui Cezãricã, scrisã
de el însuºi în stare de arest: în posesiu-
nea mea au ajuns doar douã pagini.
În Declaraþie, aratã cã în perioada
1976-1977, cu prilejul unor vizite pe care el
le fãcea unor studenþi cazaþi la Cãminul „6
Martie”, a discutat cu mai mulþi, printre
care: Iuga Nicolae, Horj Viorel, Vlasie
Cãlin, Alfiri Ion, Teiºanu Vladimir, Necºuliu
Dorin ºi alþii. „În aceste discuþii am abordat
probleme legate în principal de literaturã,
filosofie, muzicã ºi picturã. Orice problemã
era canalizatã de subsemnatul pe teren
politic... [în sensul cã] am cãutat întotdeau-
na sã rezolv problemele în care eram soli-
citat, pornind de la responsabilitatea
absolutã (subliniat în original, n.n.) a indivi-
dului sau a grupului care era de faþã pentru
tot ceea ce e bun, respectiv rãu în jurul
nostru. Printre altele, m-am angrenat în
unele discuþii privind nivelul de trai, situaþia
economicã de la noi din þarã, organizarea
pieþei, unele teze ale marxism-leninismului
privind democraþia...”
„În problema Paul Goma, am discutat
despre el cu studenþii Iuga Nicolae ºi
Cornel Novak, anul III respectiv anul IV
Filosofie, cazaþi la Cãminul «6 Martie», în
cursul lunii aprilie [1977]. Intrebat de Iuga
ce pãrere am despre acþiunea lui Goma,
am spus cã este o copilãrie ºi un non-sens,
ca ºi în cazul Soljeniþân pentru cã, dacã
este adevãrat cã reclamã lipsa drepturilor
de a scrie, eu consider cã aceste drepturi
nu au lipsit niciodatã în istorie ºi prin urma-
re nici acuma”.
De fapt, ideea lui Cezãricã era cã nu
trebuie sã te plângi cã nu existã drepturi,
atâta vreme cât nu te lupþi pentru ele, cât
nu faci nimic pentru a le câºtiga; cã întot-
deauna în istorie au existat drepturi exact
în mãsura în care au fost obþinute prin
luptã. Într-adevãr, el insista pe responsabi-
litatea absolutã a individului pentru tot ce e
bun sau rãu în jurul nostru. Ideea strãbate
mileniile, de la Socrate la Kant. Lui
Socrate, când era în închisoare ºi aºtepta
pedeapsa cu moartea, niºte prieteni i-au
propus sã-l ajute sã evadeze. El a rãspuns
cã nu trebuie vãtãmate legile, „atât cât
depinde de voinþa noastrã”. Iar Kant spu-
nea cã important este ca voinþa sã fie
„necondiþionat bunã, indiferent dacã este
suficientã pentru efect sau nu”.
Colonelul de Securitate Constantin
Cegãneanu, care superviza toatã afacerea
a recomandat, în ceea ce îl privea pe
193
 Cezãricã, sã fie „Exploatat la buletin” (fila
nr. 8), adicã deoarece omul nostru nu avea
buletin de Bucureºti, sã fie dus obligatoriu
în localitatea de domicilu ºi sã i se „ofere”
acolo loc de muncã. În realitate, era vorba
de domiciliu forþat sau „obligatoriu”,
pedeapsã care însã la acea datã nu mai
figura în Codul Penal din România.
Aceastã pedeapsã a existat în Codul Penal
român prin anii ’50, dar a fost scoasã de
acolo pe la sfârºitul anilor ’60. Într-adevãr,
dupã prima arestare, Cezãricã a fost elibe-
rat, dar dus cu trenul, legat la mâini ºi
escortat de un miliþian, pânã acasã la Bâr-
lad, iar buletinul lui a fost reþinut la Miliþie în
Bucureºti. La Bârlad, unde locuia împreu-
nã cu pãrinþii, pe str. Al.I. Cuza la nr. 20,
poarta casei a fost pãzitã de Miliþie 24 de
ore din 24 timp de vreo lunã. Când vigilen-
þa paznicilor a mai slãbit, Cezãricã a reuºit
sã fugã la garã, s-a suit în tren ºi a ajuns
din nou în Bucureºti, unde s-a descurcat ºi
fãrã buletin. A fost dibuit de cãtre Secu-
ritate ºi re-arestat abia un an mai târziu.
Cât ne priveºte pe noi, studenþii cu pro-
bleme, pe mai multe file din dosar existã
rezoluþia care dispune: „Avertizarea în
prezenþa factorilor educaþionali”. Era men-
þionat ºi faptul cã acþiunea era aprobatã de
cãtre tov. Gârbea Augustin, prim secretar
al Centrului Universitar Bucureºti. „Aver-
tizarea” era o procedurã simplã ºi ni s-a
aplicat, din câte îmi amintesc, de douã ori.
Eram chemaþi în biroul rectorului. Rectorul
(era un matematician important, membru
al Acadmiei Române, se numea Dumitru
Ciucu) stãtea în picioare, iar securistul
care rãspundea de Universitate, maior
Marian Ureche, stãtea pe scaunul rectoru-
lui, fiind vizibile ºi în acest fel raporturile
ierarhice reale. Rectorul ne sfãtuia cu
194
duhul blândeþii sã ne bãgãm minþile în cap,
sã ne gândim la viitorul nostru, la o carierã,
cã altfel el va fi nevoit sã ne exmatriculeze
etc. Iar securistul ne înjura ºi ne ameninþa
cu puºcãria. Pe urmã eram lãsaþi în pace
aproximativ o jumãtate de an, timp în care
eram urmãriþi îndeaproape, sã se vadã
rezultatele „avertizãrii”.
Lucrurile au luat o întorsãturã urâtã pe
când eram în anul IV de facultate, adicã în
toamna anului 1977 ºi prima parte a anului
1978. Originea acestor gesturi se afla tot
într-o acþiune a lui Paul Goma de prin
1956. Despre ce era vorba?
În toamna anului 1956 a avut loc bine-
cunoscuta miºcare antisovieticã ºi anti-
comunistã din Ungaria vecinã. La începu-
tul lunii noiembrie 1956, trupele sovietice
au invadat Ungaria ºi au mãcelãrit mii de
budapestani. În România... nimic! Pe
atunci Paul Goma avea 21 de ani ºi era
student în anul II la Litere în Bucureºti. A
încercat sã iniþieze în mediul studenþesc o
miºcare de solidaritate cu „revoluþia” din
Ungaria ºi de condamnare a crimelor
sovietice comise în Ungaria. Nu a reuºit
însã sã adune pe nimeni în jurul lui. Pe
filiera UTM (Uniunea Tineretului Muncitor,
precursoarea UTC) studenþilor noºtri li s-a
transmis sã stea liniºtiþi la locurile lor. Paul
Goma era exasperat cã nu poate sã facã
nimic. (Eu cunosc toate aceste detalii din
scrisorile pe care Goma le-a trimis unor
colegi în care avea încredere, scrisori pe
care am reuºit, în parte, sã le citesc în ori-
ginal în manuscris, via Cezãricã). Atunci
Paul Goma a comis un gest menit sã
ºocheze ºi sã atragã atenþia asupra a ceea
ce se întâmplã: s-a dus la sediul UTM de la
Universitate ºi ºi-a predat carnetul de
UTM-ist! Cu alte cuvinte, Paul Goma a
anunþat cã îºi dã „demisia” din UTM, deoa-
rece UTM-ul român nu a luat atitudine
împotriva reprimãrii sângeroase a tineretu-
lui din Ungaria. Numai cã... din UTM, la fel
ca din UTC ºi PCR, nu exista ieºire prin
demisie, ci numai prin excludere, urmatã,
de regulã, de puºcãrie.
La foarte scurtã vreme, la doar câteva
zile, Goma a fost „judecat” mai întâi de
cãtre Rectoratul Universitãþii din Bucureºti,
a fost exmatriculat, apoi judecat de cãtre
„Justiþia” românã. A fost gãsit vinovat de
„tentativã de organizare a unor manifestaþii
ostile” ºi a primit doi ani de puºcãrie,
urmaþi de „domiciliu obligatoriu” în Bã-
rãgan. Douãzeci de ani mai târziu, în 1977,
când a iniþiat Miºcarea pentru Drepturile
Omului în România, Goma a fost din nou
arestat ºi, dupã o detenþie la Securitate de
câteva luni, a fost expulzat din þarã, fãrã sã
mai revinã vreodatã în România. Însã idei-
le lui nu au putut fi expulzate odatã cu el.
Ideea auto-excluderii din UTC a prins
din nou, în anul 1977, dupã expulzarea lui
Goma din þarã, furnizatã fiind de cãtre
acelaºi Cezãricã. În toamna anului 1977 ºi
primãvara lui 1978, la Facultatea de
Filosofie a Universitãþii din Bucureºti s-au
întâmplat niºte evenimente stranii, des-
prinse parcã din proza lui Mihail Bulgakov.
În primul rând, când am revenit la cursuri
dupã vacanþa de varã, în octombrie 1977,
am aflat cu stupoare cã Facultatea noastrã
se desfiinþeazã. Mai precis, Facultatea de
Filosofie (cu secþiile Filosofie, Sociologie,
Pedagogie ºi Psihologie) se desfiinþa, fãrã
sã mai aibã statutul de Facultate de sine
stãtãtoare, ºi devenea o Secþie a Facultãþii
de Istorie, numitã Secþia Filosofie-Istorie,
destinatã sã pregãteascã exclusiv cadre
didactice pentru învãþãmântul preuniversi-
tar. Toþi studenþii existenþi au fost trecuþi
automat la noua Secþie Filosofie-Istorie.
Specializãrile tradiþionale: Sociologie, Psi-
hologie ºi Pedagogie dispãreau pur ºi sim-
plu. De asemenea, dispãreau ºi... foarte
multe norme didactice, deci ºi cadre didac-
tice. Profesorii noºtri erau profund ne-
mulþumiþi, dar totodatã ºi suficient de laºi,
ca sã nu iniþieze ei înºiºi o miºcare de pro-
test. Pãrea clar cã acei profesori care vor
îndrãzni sã zicã ceva oficial, vor fi primii
care vor fi daþi în „reducere de activitate”.
În schimb, ei au simpatizat ºi au încurajat
discret protestul nostru, al studenþilor, con-
cretizat într-o grevã de vreo douã sãptã-
mâni, despre care bineînþeles cã nu s-a
aflat nimic în România. Singura revendicare,
care a fost soluþionatã în favoarea studenþilor
dupã grevã, a fost aceea ca pe diplomele
de licenþã sã le fie inscripþionate speciali-
zãrile pe care le-au fãcut în anii I-III, deci
sã nu se scrie cã au absolvit Filosofie-
Istorie, ci cã au absolvit Sociologie, Psiho-
logie etc. Era vorba, în fond, de atestarea
specializãrii pentru viitor. Aceastã inscrip-
þionare s-a respectat, dar numai la promo-
þia 1978. În schimb, protestele unor stu-
denþi au fost reluate puþin mai târziu, într-o
cu totul altã formã. Au urmat, la sugestia lui
Cezãricã, auto-excluderi din UTC.
Auto-excluderea din UTC a fost iniþial o
treabã extrem de simplã. Studenþii din
1977 nu mai aveau aceeaºi problemã ca ºi
Paul Goma în 1956 ºi, bineînþeles, nici ris-
curile nu pãreau la fel. Dar Cezãricã a gãsit
un mod ingenios de a motiva gestul.
Studentul în cauzã mergea la sediul ASC
pe Universitate, care se gãsea cu un etaj
mai jos de Facultatea de Filosofie. Acolo
erau, în afarã de asistentul Iorgovan de la
Drept, mai mulþi ºefi ºi persoane în civil,
195
 despre care nu ºtia nimeni cu ce se ocupã.
Studentul-candidat la auto-excludere avea
asupra sa douã „documente”, carnetul de
membru UTC ºi Statutul UTC. Dãdea poli-
ticos bunã ziua ºi apoi, cu o naivitate bine
simulatã, spunea cã are o nedumerire.
Scotea din buzunar Statutul UTC ºi citea
prima frazã. Îmi amintesc perfect, în
aceastã frazã se spunea cã „UTC este o
organizaþie revoluþionarã de tineret...”, bla,
bla, bla. Studentul zicea cã el, personal,
nu a fãcut nimic „revoluþionar” la viaþa lui ºi
de aceea înþelege sã demisioneze din
UTC, sã nu mai rãmânã în aceastã
organizaþie pe post de impostor. Scotea
carnetul de mebru UTC, îl punea biniºor pe
masã ºi, cu puþin noroc, putea sã iasã
repede pe uºã afarã, în scurtul moment de
stupoare care urma.
Nu s-au autoexclus mai mulþi deodatã,
ci dimpotrivã, cât mai rar, apãrea câte un
candidat la auto-excludere abia la câte
douã-trei sãptãmâni, chiar o lunã. Partidul
ºi ASC-ul pe Universitate erau în fierbere,
iar atmosfera asta trebuia întreþinutã, pre-
lungitã, exploatatã ºi intensificatã, cuþitul
trebuia rãsucit în ranã cât mai mult. Astfel,
auto-excluderile s-au derulat pe mai multe
luni, între noiembrie 1977 – aprilie 1978.
Nu mai þin minte exact cine a fost primul
student care s-a autoexclus din UTC, mi se
pare cã a fost Dorin Necºuliu de la Socio-
logie. A urmat Teiºanu, apoi Negrescu, Ke-
lemen, mai la urmã Horj Viorel – ºi am
impresia cã au mai fost ºi alþii, al cãror
nume îmi scapã mie acuma. Eu nu m-am
auto-exclus din UTC ºi nici nu am avut de
gând sã o fac, aveam altã pãrere, eram
convins cã acest lucru nu rezolvã practic
nimic ºi cã existã ºi alte acþiuni, mai subti-
le, pe care le poþi face dacã vrei sã lupþi
împotriva sistemului. De exemplu modelul
196
soldatului Swejk, pe care l-au adoptat cehii
dupã invazia sovieticã din 1968, mi se
pãrea chiar o soluþie rezonabilã.
Partidul ºi Securitatea din Universitate
au considerat cã trebuie sã intervinã ferm
ºi eficient. Aceºtia, de la Partid ºi Secu-
ritate, credeau cã auto-excluderile din UTC
au loc din cauza desfiinþãrii Facultãþii ºi
transformarea ei într-o Secþie a Facultãþii
de Istorie, de aceea îi bãnuiau de complici-
tate cu noi chiar pe unii dascãli. A apãrut în
Facultate unul de la Partid care se numea
Ienciu, un individ mai în vârstã, uscat ºi cu
mustaþã, sinistru, cu accent basarabean ca
un acuzator de prin anii ’50. Acesta a înce-
put sã vorbeascã brutal cu profesorii ºi sã-
i ameninþe (am aflat acest lucru mult mai
târziu de la profesorul Mircea Flonta).
Când profesorii au negat orice implicare,
tov. Ienciu le-a cerut sã dovedeascã acest
lucru prin intensificarea activitãþii de preve-
nire a acestor „evenimente” (aºa se
numeau atunci auto-excluderile din UTC
printr-un eufemism activistico-miliþienesc).
Profesorii trebuiau sã vorbeascã cu stu-
denþii, sã facã presiuni asupra lor ca sã nu
se mai auto-excludã. Profesorii urmau sã
fie evaluaþi dupã cum vor reuºi sã stãvi-
leascã sau nu valul de „evenimente”, vor
rãmâne sau vor fi daþi afarã de la catedrã,
în funcþie de capacitatea lor de a pune
capãt auto-excluderii studenþilor din UTC.
ªi într-adevãr, profesorii au fãcut de-
mersuri în acest sens. Mai întâi, presupun
cu ajutorul „organelor”, s-a fãcut o listã cu
studenþii care puteau fi bãnuiþi cã ar fi în
stare sã se auto-excludã, ceea ce a dus la
un climat greu suportabil de suspiciune.
Apoi, câte un profesor, uneori mai mulþi, au
stat de vorbã cu fiecare dintre noi în parti-
cular, ca de la om la om. De mine, de
exemplu, s-au ocupat asist. dr. Dan
Potolea ºi lect. dr. Petre Bieltz, celebrul
profesor de Logicã, cu care ulterior am
devenit prieten. Scopul final al discuþiilor
era sã ni se smulgã o promisiune, cum cã
nu o vom face, cã nu este vorba doar de o
problemã a noastrã, cã este în joc însuºi
viitorul Facultãþii. Studenþii care nu pãreau
convingãtori în promisiuni, erau chemaþi
pentru prelucrare ºi la Biroul Organizaþiei
de Bazã. La ºedinþa BOB la care am fost
convocat pentru „discuþii individuale”, eu
am fost atacat vehement de cãtre un lector
de la Doctrine Politice, Mihail Piºcoci, ºi
ceva mai puþin vehement de cãtre o colegã
de promoþie, care era acolo ca reprezen-
tantã a studenþilor, dupã „revoluþie” ajunsã
profesor universitar la SNSPA. Mihaela,
colega mea, zicea cã e adevãrat cã nu
este aºa cum a zis Leibniz, cã am trãi în
cea mai bunã lume cu putinþã (deci ar fi
cumva de înþeles sã avem ºi motive de ne-
mulþumire), dar cã noi, comuniºtii, ne strã-
duim sã facem o lume mai bunã. În schimb
Piºcoci striga la mine cã eu „duc o exis-
tenþã formalã în sânul partidului”. Atunci
am bãgat mâna în buzunarul interior al
sacoului cu un gest studiat ºi am ezitat câ-
teva secunde apãsãtoare, apoi mi-am scos
batista din buzunar ºi m-am ºters pe frun-
te. Lumea a rãsuflat uºuratã, nu s-a mai
produs încã un „eveniment”, iar profesorul
Alexandru Boboc ne-a anunþat repede cã
ºedinþa s-a terminat. ªi, cu toate acestea,
auto-excluderile au continuat, într-un fel de
euforie înruditã cu inconºtienþa.
La ASC se petreceau atunci scene de
un comic grosolan, indicibil. Dacã deschi-
deai uºa ºi spuneai cã eºti de la Filosofie,
activiºtii intrau în panicã. Te înconjurau ºi
te conduceau imediat afarã ºi abia dupã
aceea te întrebau ce pofteºti, ca sã nu se
mai înregistreze ei cu un „eveniment”. Au
fost cazuri în care cel care voia sã se auto-
excludã (a fost vorba, mi se pare, în cazul
lui Horj Viorel) a intrat în sediu ºi a scos din
buzunar statutul UTC ºi carnetul, dar nu a
mai apucat sã spunã poezia cu „orga-
nizaþia revoluþionarã”, cã i s-au îndesat
documentele înapoi în buzunar ºi a fost
împins pe uºã afarã. Sau, dacã erai unul
dintre cei bãnuiþi cã ai urma la rând la auto-
excludere ºi te plimbai puþin prin faþa uºii
de la sediul ASC (aºa cum am fãcut-o ºi eu
în câteva rânduri), oamenii din sediu se
încuiau pe dinãuntru cu cheia º.a.m.d.
Aici nu pot spune mai mult despre
„evenimente”, adicã despre auto-excluderi,
pentru cã acestea nu au fost consemnate
ca atare în Dosarul de urmãrire. Explicaþia
este cã D.U.I. „Horia” a fost închis pe data
de 4 oct. 1977 (vezi fila nr. 45), iar „eveni-
mentele” au survenit la o lunã - douã dupã
aceea. Nu ºtiu dacã s-a deschis alt D.U.I.
ºi cum au fost consemnate auto-exclude-
rile de cãtre „organele abilitate”. Important
este însã modul în care au fost reprimaþi
de cãtre Securitate actorii „evenimentelor”.
Simplu, atitudinea oamenilor faþã de UTC
a fost sancþionatã ca infracþiune de drept
comun, mergând pe Legea care combãtea
parazitismul social.
Pe 5 noiembrie 1976 a fost datã de
cãtre Marea Adunare Naþionalã a lui
Ceauºescu Legea nr. 25/1976 privind înca-
drarea într-o muncã utilã a persoanelor
apte de muncã, o lege prin care dreptul la
muncã devine de fapt o obligaþie
sancþionabilã penal. În rezumat, aceastã
lege prevedea cã orice persoanã care a
împlinit 16 ani, nu urmeazã o formã de
învãþãmânt ºi este aptã de muncã, are
obligaþia de a se înscrie la Direcþia pentru
muncã, pentru a solicita un loc de muncã.
Prezentarea la locul de muncã repartizat
197
 devenea obligatorie (art. 7 din Legea nr.
25/1976). În cazul în care persoana refuzã,
ea va putea fi obligatã printr-o Hotãrâre
judecãtoreascã sã presteze muncã timp de
un an pe un „ºantier de interes naþional”
(prin care lumea înþelegea de fapt Ca-
nalul), iar Judecãtoria va soluþiona cauza
în termen de maximum 10 zile, adicã în
procedurã de urgenþã. În caz de sustrage-
re de la executarea Hotãrârii judecãtoreºti,
persoana va fi plasatã într-un „Centru de
reeducare” (art. 9). Imediat dupã apariþia
acestei Legi, toatã presa controlatã de par-
tid a început o amplã campanie de comba-
tere a ceea ce s-a numit atunci „parazitis-
mul social”.
Personal, cred cã aceastã lege avea o
þintã specialã ºi un scop ascuns. Ceau-
ºescu a reluat lucrãrile la Canalul Dunãre –
Marea Neagrã, unde avea nevoie de multã
forþã de muncã, dar nu voia sã foloseascã
deþinuþi, treaba asta ar fi evocat în mentalul
comun perioada odioasã din anii ’50. Aºa
cã a dat mai întâi Legea care sancþiona pa-
razitismul social, dupã care a dat o amnis-
tie de mari proporþii în rândul puºcãriaºilor
de drept comun. Atunci, sub pretextul evi-
dent demagogic al „umanismului socialist”,
au fost eliberaþi peste douã treimi din nu-
mãrul total al deþinuþilor din România,
undeva între 35.000 – 40.000 de puºcãriaºi.
Au mai rãmas „înãuntru” doar cei condam-
naþi pentru omor, tâlhãrie, viol ºi delapidare
de la 50.000 lei în sus. Atunci, în primãvara
anului 1977, au fost desfiinþate pur ºi sim-
plu, din lipsã de clienþi pentru cazare, mai
multe penitenciare, printre care ºi celebra
fostã închisoare politicã din Sighet, care a
devenit depozit de mãrfuri pentru ICRA.
Amnistiaþii au fost lãsaþi sã zburde în liber-
tate timp de vreo lunã, un fel de „conce-
198
diu”, timp în care infracþionalitatea mãruntã
a crescut exponenþial, dupã care au înce-
put sã fie strânºi de cãtre Miliþie, bob cu
bob, în calitate de paraziþi sociali ºi „re-
partizaþi în muncã” la Canal.
Studenþii de la Filosofie care s-au auto-
exclus din UTC au fost trataþi la fel, ba
chiar mai rãu decât foºtii puºcãriaºi amnis-
tiaþi. În primãvara anului 1978, studenþii
care, cu toate presiunile exercitate asupra
lor, nu ºi-au luat înapoi carnetul de mem-
bru UTC, au fost exmatriculaþi din Faculta-
te, dupã care, cam dupã douã sãptãmâni,
au fost cãutaþi spre a fi arestaþi ca „paraziþi
sociali”, întrucât nu urmau o formã de ºco-
larizare ºi nici nu aveau loc de muncã. Nici
nu li se mai oferea loc de muncã la Canal,
ci erau arestaþi, judecaþi cu uºile închise în
procedurã de urgenþã, fiind cadorisiþi pen-
tru început cu câte ºase luni de închisoare
cu executare în penitenciar, deoarece
„centrele de reeducare” prevãzute de lege
nu erau încã amenajate ºi nici nu au mai
fost înfiinþate niciodatã. Într-un fel, studenþii
auto-excluºi din UTC au ocupat în puºcãrie
unele locuri rãmase libere prin amnistierea
adevãraþilor infractori.
În primul rând, a fost gãsit ºi rearestat
Cezãricã. Apoi, din câte îmi amintesc, a
fost arestat Dorin Necºuliu, auto-exclus din
UTC ºi exmatriculat din Facultate. Necºu-
liu avea deja un loc de muncã, era paznic
de noapte pe la ceva intreprindere, dar a
fost dat afarã din serviciu, desigur la in-
tervenþia Securitãþii, pentru a putea fi ares-
tat. Motivul invocat a fost cã postul era pre-
vãzut ca fiind dotat cu armã de foc, i s-a
cerut încã o datã cazierul, iar lui Necºuliu
nu i s-a mai eliberat cazier judiciar, practic
fãrã nici o explicaþie. Teiºanu avea ºi el loc
de muncã, tot ca paznic de noapte, ºi el a
fost dat afarã în acelaºi fel ca ºi Necºuliu,
dar nu a mai putut fi gãsit de Securitate
pentru a fi arestat, de parcã ar fi intrat în
pãmânt. Meluº Negrescu, un viitor impor-
tant compozitor, ºi el auto-exclus din UTC,
ºi-a gãsit repede loc de muncã pe un ºanti-
er, ca salahor ºi momentan a fost lãsat în
pace dar, din câte ºtiu eu, a fost ºi el ares-
tat ceva mai târziu. Starea de spirit înce-
pea sã semene tot mai mult cu „revoluþia
culturalã” din China anilor ’60, când cei mai
mari intelectuali ºi artiºti ai þãrii au fost
trimiºi sã lucreze în agriculturã. Andrei
Kelemen a fost internat, pe bune, într-un
spital de psihiatrie. În fine, Horj Viorel a
reuºit sã se angajeze repede, dar nu oriun-
de. Pe atunci, în mod legal nu putea fi
nimeni angajat în Bucureºti, dacã nu avea
domiciliul stabil în Bucureºti, adicã dacã nu
avea buletin de Bucureºti. Se fãceau inclu-
siv cãsãtorii formale, pentru a obþine bule-
tin de Bucureºti. Exista totuºi o firmã care
te angaja fãrã sã te întrebe de buletin, iar
aceasta era Intreprinderea de Salubritate
Bucureºti. De unde se vede încã o datã cã
viaþa bate imaginaþia, un fost student la
Filosofie în anul IV s-a angajat la Salubri-
tate, nu putem spune pe post de „gunoier”,
pentru cã pe legitimaþia lui scria „însoþitor
transport”, asta mai înainte ca Marin Preda
sã fi publicat celebra lui carte „Cel mai iubit
dintre pãmânteni”.
Cezar Mititelu, liderul ºi mentorul gru-
pului, a fost arestat prima datã în aprilie
1977, din camera 443 a cãminului „6
Martie”, unde stãtea la taclale cu mine, ºi
deþinut o vreme pentru anchetã, apoi a fost
trimis cu domiciliul forþat la Bârlad. A
pãrãsit domiciliul impus ºi a revenit în
Bucureºti, fãcând acelaºi lucru ca ºi mai
înainte, adicã punând întrebãri la fel ca ºi
Socrate. La prima arestare nu a fost þinut
mult în detenþie, pentru cã s-a luat decizia
pedepsei cu domiciliu forþat, iar la a doua
arestare, în mai 1978, când a fost internat
abuziv la Psihiatrie – Spitalul penitenciar
Jilava, a fost de asemenea eliberat dupã
vreo lunã, pentru cã povestea lui a fost
publicatã pe larg într-un ziar francez care
apãrea la Paris („Libération”, culmea, un
ziar de stânga, oarecum pro-comunist).
Textul, semnat de Alexandru Monciu-
Sudinski, citit ºi la Radio Europa Liberã era
intitulat „Un Diogène arreté” („Un Diogene
arestat”), ceea ce îl definea cu exactitate.
Apoi a fost re-arestat ºi condamnat ca
„parazit social” în toamna anului 1978, a
executat pedeapsa – tot degeaba, nu s-a
„cuminþit”, nu a pãrãsit Bucureºtiul, nu s-a
angajat nicãieri ºi nici nu a tãcut, ci ºi-a
continuat eroica ºi ingrata misiune de
pedagogie socialã. Pânã la urmã, „organe-
le” l-au lãsat în pace. A fost profesor fãrã
catedrã ºi fãrã platã, fãrã a fi angajat
nicãieri ºi fãrã carte de muncã, a preferat
sã trãiascã precum un vagabond, dar un
vagabond de geniu, un spirit cu adevãrat
liber. Când s-a simiþit îmbãtrânit ºi slãbit,
pe la 54 de ani a ales sã se sinucidã, pre-
cum mulþi filosofi ai antichitãþii, adicã sã
moarã tot ca om liber, confirmând în felul
lui spusa celebrã a lui Friedrich Nietzsche,
cã numai cine a trãit liber poate sã moarã
liber, cine a fost liber sã trãiascã (Frei zu
Leben), numai acela este liber ºi sã moarã
(Frei zu Sterben).
199
 ISTORIA DE
LÂNG| NOI

200
FLORIN HÃLÃLÃU în dialog cu FILIP IEPURE,
veteran al rãzboiului din Transnistria (1992)
Eram prea slabi, prea nepregãtiþi,
fãrã o armatã instruitã, nu era posibil
sã duci un rãzboi cu Armata a XIV-a
Stãm de vorbã despre rãzboiul din
Transnistria, rãzboi care a început în
data de 2 martie 1992. Cum a pornit
rãzboiul acesta?
Rãzboiul a început din cauza nesupu-
nerii celor din partea stângã a Nistrului faþã
de organele de drept ºi de ordine consti-
tuþionalã ale Republica Moldova, sub influ-
enþa conducerii de la Moscova ºi a inter-
frontului de aici din Moldova. Au pãrãsit
Parlamentul Republicii Moldova ºi s-au
blocat în partea cealaltã.
Deci, dupã 27 august 1991. Dar a
existat o perioadã în care transnistrenii
au acceptat starea de fapt.
Transnistrenii nu au acceptat, ei luptau
în Parlament pentru o republicã de tip sovi-
etic, pentru a pãstra drepturile celor de
limbã rusã, mai avansate decât ale localni-
cilor. ªi mai cu seamã se luptau cu limba
românã, cu drapelul nostru tricolor, pentru
folosirea limbii ruse în administraþia localã,
adicã întreg pachetul pe care apoi l-au ºi
înaintat în proiectul Kozak la îndemnul
celor de la Moscova. ªi aici se lucra în teri-
toriu pentru a merge pe formula lor în for-
marea Republicii Moldova ca republicã
independentã. Adicã cu talaghirul acela
sovietic al Republicii Moldoveneºti, cu
poporul moldovenesc, cu þarã multinaþio-
nalã, cu drepturi egale pentru rusofoni ºi,
în principiu, acestea au fost precedentele.
Dar, de facto, asta era politica Moscovei
pentru a þine Republica Moldova sub influ-
enþa ei ºi teritorial, ºi politic, ºi economic,
cu toate acelea care au fost în Uniunea
Sovieticã.
Dar este ciudat, pentru cã în decem-
brie 1991 Uniunea Sovieticã a dispãrut.
Ce interese mai apãrau aceºti rusofoni,
care deja nu mai aveau graniþã cu
Rusia?
Uniunea Sovieticã dispãruse de facto
ca stat, dar s-a format aºa-numitul CSI –
Comunitatea Statelor Independente, care
dupã cum am înþeles noi, pãstra aceeaºi
Uniune Sovieticã, numai cã într-o formulã
de stat confederativ, dar cu influenþa Mos-
covei asupra republicilor care intrau în
componenþa acestei confederaþii. Practic,
se pãstra mai departe Uniunea Sovieticã,
cu toate drepturile, cu toate instituþiile,
chiar ºi hotarul Uniunii Sovietice era pre-
conizat sã fie pãstrat intact pe exterior.
Dar n-au intrat toate fostele republici
sovietice în CSI. Þãrile baltice n-au vrut.
N-au intrat þãrile baltice, care erau
demult avansate în ceea ce priveºte politi-
ca lor naþionalã ºi ieºirea lor din compo-
201
 nenþa Uniunii Sovietice, ca naþiuni erau mai bine plasaþi în
ceea ce priveºte conºtiinþa lor naþionalã, în ceea ce
priveºte doleanþa lor de a scãpa de jugul sovietic sau chiar
rusesc, dacã se poate spune aºa.

Iar ele au fost primele care ºi-au declarat indepen-

denþa.
Ele au fost primele care s-au orientat spre Apus, cã ele
de fapt, erau de origine ºi de facturã apuseanã, cu toate
cã au avut ºi ele un mare procent de populaþie de origine
slavã, rusofoni, mai ales la Riga, mai puþin la Vilnius ºi la
Tallin. ªi în legislaþia lor au fãcut un pas foarte serios,
poate într-o oarecare mãsurã era discriminatoriu faþã de
cei de altã origine, cei care n-au trãit acolo pânã în 1940
nu aveau drept de vot. ªi atunci când au fost alegeri par-
lamentare, ei n-au putut influenþa legislaþia ºi n-au putut
influenþa politica statelor baltice, pentru cã pur ºi simplu i-au
scos din câmpul politic.
Filip Iepure s-a nãscut în 26
Dar de ce n-a fost posibil ºi aici? Pentru cã ºi aici noiembrie 1948 în satul
au fost aduºi mulþi rusofoni dupã 1940. Antoneuca din raionul Drochia,
Aici n-a fost posibil pentru cã moldovenii ºi mai ales cei în nordul Republicii Moldova.
care au intrat în nomenclatura sovieticã s-au dedat cu trup Absolvent al ªcolii Medii din
Drochia ºi al Universitãþii de
ºi suflet vieþii ºi politicii sovietice ºi în mare parte erau Stat din Chiºinãu, Facultatea
proruºi, multe familii erau mixte, mai ales cei care lucrau de Biologie-Pedologie, profe-
ca ºefi de partid, ºefi de raioane, mai sus în Comitetul sor de Chimie-Biologie.
Central ºi o bunã parte dintre ei au ajuns în Parlamentul - 1996 - Om Emerit al
Republicii Moldova în domeniul
Republicii Moldova. învãþãmântului
- 2003 - Distins cu insigna
ªi cu toate astea, în Parlamentul Republicii Mol- Vulturul de Aur
dova s-a putut citi Declaraþia de independenþã, ºi cu - 2010 - Distins cu medalia În
slujba patriei
doi ani înainte, la 31 august 1989, s-a revenit la grafia - 2012 - Decorat cu Crucea
latinã. Au fost niºte oameni de stat care au simþit Comemorativã, Participant la
româneºte. acþiunile de luptã pentru
Nu atât oameni de stat, mulþi aveau conºtiinþã apãrarea integritãþii ºi indepen-
denþei Republicii Moldova
bolºevicã, dar intelectualii de mare valoare ai Republicii (1991-1992)
Moldova: Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Lidia Istrate, Ion - 2016 - Distins cu Medalia
Vatamanu, Valeriu Matei, Leonida Lari, Ion Ungureanu ºi pentru cooperare a armatei
mulþi, mulþi alþii, cã n-o sã-i pomenesc pe toþi acum, care naþionale
- 2017 - Cetãþean de Onoare
erau foarte bine pregãtiþi ºi axaþi pentru a duce aceastã al satului Cosãuþi, Soroca
luptã ºi a convinge despre viitorul nostru românesc. La

202
asta se adãuga presiunea celor peste
500.000 de oameni strânºi în Piaþa Marii
Adunãri Naþionale. Dar chiar dacã printre
cei care au ajuns în Parlament erau foºti
nomenclaturiºti, li s-a trezit, totuºi, con-
ºtiinþa naþionalã, cã ei fac parte din acest
popor ºi atunci când s-a votat cu privire la
limbã au spus limba de stat, în parantezã
românã, au acceptat lucrul acesta ºi ãsta a
fost un pas foarte serios. Pe urmã, funcþi-
onarea limbilor în instituþiile de stat, cu
drept prioritar al populaþiei majoritare,
toatã administraþia de stat, s-a lucrat foarte
mult la televiziune, în instruirea populaþiei,
þin minte cum stãteam seri întregi în faþa
televizorului ºi fostul ministru, pe atunci
deputat, domnul Matcaº þinea lecþii, cã el
era filolog de profesie, þinea lecþii la tele-
viziune, cum se vorbeºte, cum se spune,
fiindcã noi eram într-adevãr rusificaþi foarte
mult. Profesorii mai ºtiau ºi mai vorbeau
limba. Cealaltã lume, cei care lucrau în
gospodãrii agricole, în administraþie, în in-
dustrie, aproape nu puteau sã lege douã
vorbe. Dacã era vorba de domeniul profe-
sional, se vorbea în limba rusã ºi peste tot
era un stereotip, aºa, care îþi impunea par-
cã, dacã a-nceput sã se vorbeascã în
limba rusã, toþi moldovenii, românii treceau
la limba rusã, o cunoºteau, poate nu toþi la
fel de bine, dar se vorbea limba rusã ºi era
foarte greu ca sã rãzbaþi în aceastã situ-
aþie, sã dezvolþi ca în toate instituþiile sã se
vorbeascã ºi sã se acþioneze conform le-
gislaþiei noi. De aceea, atunci când s-au
acceptat toate lucrurile astea, chiar au
votat în Parlament, inclusiv reprezentantul
circumscripþiei noastre, preºedinte în
Asociaþia Avangard de la Cosãuþi,
ucrainean din Zaporojie, dar se temea
probabil de mulþimea din piaþã. Era un
gospodar bun, ºi uite cã un gospodar bun
ar trebui sã fie la cîrmã, socoteau þãranii
din partea locului, ºi din acest punct de
vedere l-au votat. ªi eu am fost atunci can-
didat la alegerile parlamentare, dar am fost
pe locul trei. Cel din Frontul Popular, Ser-
giu Gîtlan, cosãuþean de origine, a câºtigat
undeva peste 3.000 de voturi, dar þãranii
ãºtia ziceau: Dar ce-o sã-mi dea un direc-
tor de ºcoalã? Caiete? Nu înþelegeau
despre ce este vorba, despre miza aceasta
mare de a avea oameni devotaþi, oameni
care sã lupte pentru cauza noastrã. Cei
care aveau pâinea ºi cuþitul au obþinut
majoritatea voturilor.
ªi pe ce liste aþi candidat atunci?
Atunci am candidat din partea Sin-
dicatelor din Învãþãmânt. Reprezentant al
pedagogilor, aºa am decis noi cu cei din
învãþãtorimea soroceanã, cã altfel nu era
posibil. Eu personal simþeam cã acolo în
Frontul Popular sunt trãdãtori, sunt oameni
care mimeazã patriotismul ºi s-a dovedit
cã aºa a fost, mai ales Iurie Roºca, care de
fapt a pus pe frânã activitatea Frontului
Popular ºi astfel l-a distrus din interior.
Noi la Bucureºti aveam mari speran-
þe în acest Front Popular.
Nu zic, poate nu eram pe deplin con-
vins cã toate lucrurile astea vor merge fãrã
mari vãrsãri de sânge. Fiind ofiþer în arma-
ta sovieticã, la Tiraspol, ºtiam care sunt
mizele ºi potenþialul armatei a XIV-a, care
se pregãtea, fãrã a întreba România ºi Bul-
garia, sã ajungã tocmai la Bosfor. Politica
U.R.S.S. era ca al treilea rãzboi mondial sã
fie dus pe teritorii strãine, nu pe teritoriul
Uniunii Sovietice ºi de aceea toatã tactica,
toate hãrþile ºi toate aplicaþiile erau pentru
203
 a ajunge acolo, a ocupa Bosforul ºi
Dardanelele ºi de a da voie flotei sovietice
sã iasã mai departe în largul Mediteranei
ca forþã de ºoc.
Ãsta e visul rusesc de veacuri, sã
ajungã la Bosfor.
Da, ºtiind cu ce armament erau ei
înzestraþi aici, cu ce rachete ºi tehnicã mili-
tarã ºi cã Uniunea Sovieticã avea 5 mili-
oane de ostaºi sub arme, pericolul era evi-
dent. Desigur cã atunci Uniunea Sovieticã
se desfiinþase, dar armata ºi unitãþile astea
militare au fost supuse Moscovei. Cã doar
s-a declarat cã Rusia îºi ia toate împuterni-
cirile Uniunii Sovietice, a pus mâna pe
toate bunurile, pe toatã armata, pe toatã
muniþia, pe absolut tot, ºi eu ca ofiþer în
grad de cãpitan, locþiitor al Comandantului
de Batalion pe problemele educaþiei si cele
politice, înþelegeam foarte bine ce înseam-
nã lucrul acesta. De aceea, mã gândeam
cã va fi o vãrsare de sânge chiar imediat.
Eram foarte îngrijorat.
ªi când aþi fost mobilizat?
Mobilizat am fost în aprilie, imediat
dupã ce s-au întâmplat toate la Dubãsari.
Dar cum a început, de fapt, conflictul
ãsta armat?
Conflictul acesta armat a început când
Secþia de Poliþie Dubãsari nu s-a mai
supus organelor de drept ale Republicii
Moldova. Arestau, produceau dezordine în
toate domeniile, au arestat un ºir de
oameni cu viziuni Pro Moldova ºi Pro
România. În perioada aceasta a fost are-
stat ºi grupul Ilaºcu ºi foarte multã lume
era terorizatã în partea stângã a Nistrului.
ªi atunci când s-a vãzut cã se face lucrul
204
acesta, au trimis trupe de poliþiºti, mai pre-
cis poliþiºti, cã nu erau trupe, noi nici ar-
matã nu aveam. Republica Moldova încã
nu avea o armatã bine formatã, doar unele
detaºamente. Eu, practic, atunci în 1992,
am format un batalion de infanterie motori-
zatã. Nu erau ofiþeri pregãtiþi din mijlocul
moldovenilor care sã stea în fruntea unor
unitãþi militare blindate, cu toate cã eu
având 44 de ani, trei copii ºi fiind director
de ºcoalã, conform decretului preºedintelui
Snegur, nu trebuia sã fiu mobilizat. N-am
fost voluntar, voluntari mai mulþi au fost din
Frontul Popular, o parte din oamenii care
într-adevãr erau trup ºi suflet pentru Re-
publica Moldova, pentru independenþã ºi
pentru celelalte lucruri care se declarau
atunci. Eu susþineam, am fost la toate
marile adunãri naþionale, am fost partici-
pant, am fost activ în aceastã luptã.
Începând din ’89. Iar în momentul acela,
era în aprilie ’92, s-a amplificat instabili-
tatea în zonã ºi s-a declarat stare de
urgenþã. Într-o luni dupã-amiazã, lucram cu
soþia mea în grãdinã. Venise o primãvarã
rece, când ploua, când bãtea vântul, aºa
cum a fost primãvara aceasta. ªi, la un
moment dat, vãd cã mã cheamã omul de
serviciu de la primãrie, un fost ºofer pe
care îl cunoºteam încã de când eram vice-
preºedinte la Asociaþia Avangard.
Dar ce e cu Asociaþia asta Avangard?
Asociaþia asta a fost creatã dupã iniþia-
tiva sovieticã, ca o asociaþie de tip nou. Cu
integrare de tip producem, îngrijim ani-
malele ºi dãm producþie finitã, de tip nou.
Deci era o asociaþie agricolã.
Era o asociaþie agricolã de producere,
intergospodãreascã.
 Da, deci un fel de CAP modernizat,
ca sã zic aºa.
CAP modernizat. Au vrut sã facã ceva,
cã au vãzut cã nu merg pur ºi simplu col-
hozurile ºi s-au gândit aºa. Cã uite, în
cadrul acestei asociaþii…
Deci era în cadrul perestroikãi.
În cadrul perestroikãi se formau asoci-
aþii de producere. La noi, gospodãria
Avangard producea nutreþuri, pe care le
livra la Asociaþia pentru Creºterea
Animalelor. Carnea, pe urmã, o expediau
unde? La Moscova, Sankt Petersburg,
centrele mari ale Rusiei. La noi, producã-
torii rãmâneam cu coastele goale, cum s-
ar zice.
Deci perestroikã, dar nu pentru cãþei.
Perestroikã, dar nu pentru noi. Pentru
cei care voiau sã ne foloseascã mai
departe. Bãteau din palme ºi spuneau:
Moldova Însoritã, Moldova este o grãdinã
pe harta Uniunii, un strugure de poamã. ªi
acum cântã cã e un strugure de poamã,
cântece sovietice. S-au introdus metode
industriale, cu ierbicide, cu pesticide, cu
Doamne fereºte, de-acum pãmânturile
erau otrãvite. ªi aºa erau întreprinderi în
producerea fructelor, în producerea le-
gumelor. Intrau acolo ºi fabrici de con-
serve, toate, pânã la urmã, erau o între-
prindere integratã care se numea Moldplo-
doovosciprom, actuala Alfa-Nistru din So-
roca. Adicã producerea legumelor pe cale
industrialã. Se ajungea pânã la producerea
conservelor. Fabrica de conserve de la
Soroca, care produce ºi în ziua de azi, a
fost privatizatã de fostul director ºi de
familia lui.
ªi revenim la moblizarea mea. A venit
cetãþeanul acela de serviciu ºi îmi spune:
Filip Antonovici, cã aºa era la sovietici, se
zicea dupã nume ºi patronim, numele dupã
tatã. Filip Antonovici, aveþi o povestkã,
cum se zicea la ruºi, adicã o citaþie. Eu
citaþii din astea am avut multe, cã una,
douã, eram mobilizat. Am fost mobilizat ºi
în ’80, atunci când cu Afganistanul. Am
stat douã luni de zile în frig ºi în nevoie pe
poligon. Când îi întrebam pe cei mai
suspuºi ce e cu asta, ei spuneau: Lasã sã
ne vadã de sus, din cosmos, cã noi aici ne
miºcãm. Eram, de fapt, carne de tun ºi
lumea se strãdãnuia acolo, în frig, în-
gheþam în corturi. Acolo mi-am pierdut,
cred, sãnãtatea. Eram destul de bolnav,
fãcusem pielonefritã din cauza frigului.
Douã luni de zile cu minus 27 de grade.
Unde s-a întîmplat asta?
În Basarabia de sud este un poligon
mare. Se numeºte Tarutino. ªi el era în
sectorul ãsta al armatei a XIV-a. Acolo ne
selectau. Ne-au pus în rînd ºi ne-au între-
bat: Care vrea benevol în Afganistan?
Multe lucruri de felul ãsta erau. Ei, dar,
citaþie, citaþie. Mâine dimineaþã, la ora 7,
cu tot pachetul cu haine ºi merinde pentru
trei zile ºi nopþi, sã fiþi la comisariatul din
Soroca. Eu ºi încã un bãiat, Anatolie
Sapojnic. Mã uit la soþie ºi zic: Ce fac,
Elena? Cã eu auzeam ce se întâmplã. Pe
la comisariatele astea mai rãmãseserã
ofiþeri ruºi, sovietici, care stãteau pe valize.
Nu ºtiau ce se întâmplã, îºi duceau ºi ei
zilele acolo. Pe o sticlã de coniac, de
votcã, pe un ban, mai trimiteau pe unul bol-
nav, pe unul calic, pentru ca acolo sã nu fie
trupe dintre cele mai bine pregãtite. Care
se mai ducea de-acasã, pe vreo sãp-
tãmânã, douã. Cã ºi eu dacã lãsam tot, mã
205
 suiam într-o maºinã ºi mã duceam la
mama mea, la þarã, la Drochia. Atunci nu
prea era un control strict, care ºi unde se
duce ºi ce face. ªi puteam sã stau acolo,
bine mersi, dupã ce se mai termina toatã
gãlãgia asta, veneam înapoi acasã. ªi
chiar dacã conform decretului lui Snegur
nu aveau dreptul, eu aº fi putut sã chiulesc
de la chestia asta. Dar m-am gândit aºa.
Sunt director de ºcoalã. Am educat o viaþã
lumea sã fie oameni cinstiþi, sã fie patrioþi
pentru pãmântul lor, pentru casa lor, pentru
pãrinþii lor. Pentru tot ce este al nostru. Cu
toate cã eram la sovietici, dar eram pentru
þara mea, pentru plaiul meu natal, pentru
tot ce este aici ºi ce trãieºte ºi, sã zic aºa,
respirã pe acest pãmânt. ªi soþia mea a
început sã plângã ºi sã se gândeascã la
faptul cã a venit timpul: N-ai încotro.
Trebuie sã te duci.
ªi v-aþi dus.
ªi m-am dus. Când m-am dus, era un
dezastru acolo. Era o unitate încã nefor-
matã, de tip anarhist. Aºa cum era pe tim-
purile când unitãþile bolºevice în 1917 de-
vastau ºi fãceau ce le trecea prin cap,
acolo cam tot aºa. Se duceau prin sate cu
bãutul, de multe ori, se întâmpla ca bãieþi
din ãºtia tineri sã dea târcoale pe la fete,
fãceau multe lucruri nechibzuite. Acolo,
într-o pãdure din codrii Orheiului, într-o
fostã tabãrã de pionieri, se forma unitatea
aceasta militarã. ªi ºmecherul care era
ªeful Statului Major al unitãþii s-a gândit cã
se apropie vremea sã lupte la Nistru. ªi s-
a dus pe la Comisariat, s-a zvârcolit, a dat
ce a dat, ce-a mai fãcut ºi a zbughit-o de-
acolo. Nu era niciun document, niciun or-
din, nu erau înregistrate armele. De fapt,
armele erau puþine de tot. Un pistol la trei
206
ofiþeri, pe care îl schimbau când se duceau
în caraulã la paza muniþiei! Toate unitãþile
de blindate erau strînse de pe teritoriul
Moldovei, unde fuseserã cândva unitãþi
sovietice ºi ei repede le-au retras în pe-
rioada aceea în partea cealaltã de Nistru.
Aici nu erau unitãþi de luptã pentru cã blin-
datele acelea ale noastre mai mult erau
niºte remorchere, care scoteau de pe câm-
pul de luptã alte unitãþi care au suferit din
cauza proiectilelor. Dar aveau, în principiu,
construcþie blindatã, gloanþele nu le rãz-
bãteau, aveau un tun pe turelã, aveau o
mitralierã ºi, cel puþin, puteau sã ia acolo la
bord ostaºi ºi puteau sã treacã înot.
Maºina asta era ºi în România ºi în alte þãri
din lagãrul socialist, maºinã blindatã pen-
tru infanterie. Eu eram tanchist de profesie
militarã, am fãcut serviciul la Tiraspol, în
unitatea de tancuri ºi am condus un pluton
de tancuri de instrucþie. Cunoºteam foarte
bine toate lucrurile ºi am mai fost la o uni-
tate de ºcoalã pentru ostaºi, fiindcã eram
pedadog de profesie. Cunoºteam foarte
bine Tiraspolul, ºtiam tehnica, aveam cate-
drã militarã care era destul de puternicã.
Pânã când am completat efectivul, ostaºii
care îºi fãceau serviciul în fosta Uniune
Sovieticã au rãmas sã mai facã un an de
zile. Moldova a semnat cu CSI, dar nu sã
participe la trupe ºi unitãþi militare. ªi atunci
li s-a dat voie celor din Moldova sã vinã
acasã. ªi a fost chemarea forþelor demo-
cratice ºi pronaþionale: Veniþi acasã, mãi
flãcãi! ªi mulþi dintre tineri s-au întors pen-
tru cã la Nistru se întîmpla ceva ºi au cerut
sã vinã acasã. Veneau la comisariatele
militare ºi îi trimiteau la noi, cã unitatea
noastrã era formatã din tineri ºi rezerviºti.
Dar, de obicei, erau bolnavi, cu mâna
scrântitã sau operaþi în spital, nu prea erau
pregãtiþi sã facã faþã lucrurilor. Aici în
Moldova se puteau gãsi 15.000 de bãieþi
care au fãcut serviciul activ în Germania,
Cehia, Polonia, Ungaria, unde erau trupe
de elitã ale fostei Uniuni Sovietice ºi acei
bãieþi au fãcut armata la cataramã, cum se
spune ºi erau foarte bine instruiþi, ºtiau
cum sã lupte ºi ce sã facã. Dar n-a fost sã
fie aºa. Mulþi dintre cei care veneau în uni-
tatea mea au fost în poligon sã pãzeascã,
fãceau curãþenie acolo unde erau instalaþi-
ile de ochire, creºteau vaci, capre, porci,
numai armatã nu fãceau, nici nu ºtiau sã
tragã. Cu asemenea ostaºi am fost nevoit
sã fac instrucþie. Am început sã le vorbesc
în limba românã, scriam ordinele în limba
românã ºi formam adevãrata noastrã
armatã naþionalã. Au venit ºi ne-au verifi-
cat de la Ministerul Apãrãrii, Comisarul
Republicii a venit de câteva ori. Au vãzut
cã suntem o unitate mai bine închegatã,
pregãtitã, bãieþii au vãzut cã le eram ca un
tatã, fiica mea cea mare, Diana, era de-o
seamã cu ei, s-au organizat ºi ei, au reali-
zat cã este nevoie de ei. Am mai fãcut
niºte pregãtiri de tragere în poligonul de la
Bulboaca, am vãzut cã trag bine ºi atunci
am avut iniþiativa de a bloca o unitate de
paraºutiºti ruºi acolo ca sã nu îºi retragã
muniþia. A fost iniþiativa mea ºi mã temeam
cã voi avea probleme. Dar pe urmã ºi ei au
vãzut cã noi am fãcut bine ºi ne-au încura-
jat ºi le dãdeam voie numai sã treacã un
numãr de ostaºi, de zece oameni care
stãteau acolo la posturile lor, dar nu
scoteau nimic. I-am prevenit cã sunt încer-
cuiþi, noi nu avem cu voi nimic, dar staþi în
pace. Dar Guvernul ne þinea ca o rezervã,
eu pe urmã am aflat, fiindcã ei nu aveau
trupe sã pãzeascã Guvernul. ªi la un
moment dat, o parte din voluntari, care nu
erau de acord cu ceea ce se face acolo,
s-au ridicat de pe poziþii, ei nu prea se
supuneau, nu aveau o comenduire.
Comandantul batalionului nostru era un
ofiþer care a fost în Afganistan, a fost rãnit
acolo, a venit aici la comisariat pentru
luarea în evidenþã, a spus cã e maior, dar
el era locotenent-major. Era alcoolic, avea
o maºinã mobilizatã de la colhoz, o Lada
Niva, nu-l gãseam cu sãptãmânile. Era prin
satele vecine dupã vin, dupã femei, cã
m-a întrebat într-o zi colonelul Creangã:
Unde-i comandantul ãsta al vostru? Nu
ºtiu, el îmi spune cã voi îl chemaþi, îmi
spune sã rãmân în locul lui. ªi eram nevoit
sã fac tot lucrul lui, pe rãspunderea mea,
ca ºi atunci cu chemarea la Chiºinãu. Am
primit dispoziþie de la Comandantul
Suprem, în haine curate, fãrã arme, numai
cu lopeþi tip genist: Trebuie sã veniþi de
urgenþã la Chiºinãu! Adun toþi ofiþerii, uite
ce ordin avem, dar eu vã rog foarte frumos
sã fiþi liniºtiþi, sã mã ascultaþi ºi, Doamne
fereºte, sã nu intrãm în luptã cu populaþia
noastrã. Noi ne facem datoria faþã de þarã,
dar nicidecum nu suntem jandarmi. ªi am
pornit într-acolo. Undeva la vreo zece km
de suburbiile Chiºinãului vedem camioane
vechi sovietice cu voluntari, cu drapele, se
întorceau dupã ce se înþeleseserã cu
Snegur. Încercarea de a da jos Guvernul
eºuase. ªi atunci am primit ordin sã ne
întoarcem înapoi.
Pe urmã era nevoie de a pãzi în partea
stângã, în regiunea satului Molovata,
unicul bac pe care se trecea în partea
cealaltã. Snegur nu voia sã arate pentru
opinia publicã internaþionalã cã el trimite
trupe de armatã în rãzboi, cã de-acum nu
mai este de ordin intern, este o confrunare
dintre Armata a XIV-a ºi Armata Moldovei.
207
 ªi noi mai mult pãzeam bacul. De aceea,
unitatea mea a fost bine amplasatã ºi am
cercetat tot ca Nistrul sã fie acoperit cu
branduri, adicã aruncãtoare de mine.
Nistrul are un cot pe la Orheiul Vechi ºi
cotul acela era foarte vulnerabil. Batalionul
meu era aranjat acolo ºi pãzeam acolo
bacul. Se trecea ºi cu vaporaºe. Am aflat
cã transnistrenii au de gând de-acolo de
sus, de la Goian, unde era o bazã militarã
pentru flotila nistreanã rãmasã din timpul
sovietic, sã porneascã cu niºte vase
minate ca sã dea peste trecerea asta, sã o
distrugã. ªi dacã închideau aici, zona
aceea de la Cocieri, de la Roghi, satele
acelea care opuneau rezistenþã ºi de unde
au intrat voluntari ºi în structurile de poliþie,
sã fie izolate ºi înfrânte. În Basarabia mai
rãmãseserã ºi sisteme de rachete sovie-
tice, pe care le-au reparat, le-au mutat din-
tr-o pãdure în alta ºi batalionul nostru le
pãzea. ªi am þinut mult aºa pânã ce Gu-
vernul a decis sã salveze mãcar Benderul,
adicã Tighina, care era a noastrã, dar cu
multã populaþie rusã.
Au adus mulþi ruºi dupã al Doilea
Rãzboi Mondial.
Da, ºi acolo fabrici, uzine, toatã admi-
nistraþia era prorusã ºi ei s-au dat cu
transnistrenii, s-au izolat, în cetatea de la
Tighina era o parte din garnizoana din
Transnistria, din Armata a XIV-a, s-au
pregãtit foarte bine, au pus blocuri de
beton, nu dãdeau voie forþelor guverna-
mentale ale Moldovei sã intre.
Dar Tighina este în dreapta Nistrului.
Da, este pod Tighina - Tiraspol, ocupat
de cãtre forþele transnistrene, ca ºi oraºul.
Clãdirea Ministerului de Interne ºi secþia
de poliþie erau sub autoritatea Chiºinãului,
208
iar localnicii din Varniþa (orãºel de lângã
Tighina) ºi raionul Cãuºeni opreau mane-
vrele cazacilor ºi ale trupelor de mercenari
din Transnistria. S-au gândit cã n-avem
unitate mai bunã ºi mai instruitã decât
batalionul acesta. ªi-ntr-o bunã noapte,
ne-au ridicat de-acolo ºi ne-au trimis la
Tighina. Paradoxul era cã superiorii au dat
ordin ca ostaºii sã fie transportaþi în auto-
buze, iar armele în camioane. Pânã la
urmã s-a ajuns la Tighina, a fost eliberatã,
am intrat pânã la pod ºi trebuia de urgenþã
de dat comanda de a arunca podul în aer
pentru a nu mai putea intra dinspre
Tiraspol. Pânã la urmã, Tighina sã rãmânã
cu Republica Moldova mai departe. Au ridi-
cat niºte avioane MIG 29 care mai rãmã-
seserã la Mãrculeºti-Floreºti, dar acestea
erau avioane strategice, au venit cu niºte
rachete ºi au tras în pod ca sã-l distrugã.
Sovieticii, când au plecat, au defazat
rachetele în secret. Piloþii s-au întors la
bazã arãtând cã au ochit, dar rachetele au
ajuns în satul Parcani, au nimerit în niºte
case ºi grãdiniþe. În fiecare searã se bom-
barda cu toate tipurile de arme, ajungeau
pânã în satele din stânga Nistrului, cu
alazani (rachete anti-grindinã transformate
în rachete de luptã), mureau oameni în
fiecare zi. Nu dormeam nopþile, foarte chi-
nuitor a fost. Erau în grija mea ºi nu ºtiai ce
sã faci. Într-o noapte a fost panicã mare,
toþi ostaºii s-au trezit ºi s-au suit pe blin-
date. La Tighina au murit mulþi arºi de vii,
pierduþi fãrã veste, mai ales dupã ce au
introdus tancurile Armatei a XIV-a, când s-a
declarat cã Rusia îºi ia asupra ei rãspun-
derea pentru acþiunile armatei a XIV-a.
Generalul Lebed a declarat înflãcãrat cã el
va cina la Chiºinãu, va lua mic dejunul la
Bucureºti ºi pânã la Bruxelles va avea sã
ajungã. A fost o luptã nedreaptã, nu erau
forþele egale, nu aveam nici muniþie, nici
tancuri, nici nimic. Inamicul avea tancuri cu
instalaþie tip laser de ochire la tunurile de
pe tancuri, adicã nimereau 99% în þintã.
Noi eram cu tunuri din al Doilea Rãzboi
Mondial, aduse din România ºi niºte
aruncãtoare de mine sau branduri, fabri-
cate prin ’40 de sovietici. Fratele meu,
Sergiu Iepure, a terminat universitatea ºi a
fãcut armata la tancuri, la Feodosia în
Crimeea ºi a fost trimis la Timiºoara pentru
a forma un batalion de tancuri ºi sã le suie
pe platforme de tren ºi sã le aducã. Nu
erau cine ºtie ce, tancuri T54, T55, de-
pãºite, dar erau bune. ªi a fost lupta aceea
nedreaptã acolo. Era un colonel de origine
rusã, cãsãtorit cu o moldoveancã, coman-
dantul brigãzii de la Bãlþi, care în loc sã
conducã operaþiunea militarã, s-a dus ºi
Filip Iepure, iulie 2018
împuºca acolo cu aruncãtoare de grenade
la pod ºi a fost rãnit. L-au scos de-acolo,
pe urmã i-au dat Ordinul ªtefan cel Mare Rîbniþa. Acolo erau trupele noastre, ºi
cã el a fãcut mare ispravã. El trebuia jude- acum tot aºa a rãmas, în satele acestea
cat cã nu a condus brigada, nu a organizat este administraþie de la Chiºinãu. Dar tot
în aºa mod lupta ca imediat sã se ia poziþie intrã în satele lor poliþia de la Tiraspol,
ºi sã nu se dea voie sã se treacã pe pod. Securitatea.
Chiar cu tunurile acelea se putea trage ºi
sã fie oprite trupele ruseºti sã intre în Sunt sate pe partea stângã?
Tighina. Dar inamicii au intrat ºi îi fugãreau Da. Cocieri, Roghi, Corjova, Molovata
pe ostaºii noºtri, sãrmanii. Eu am avut Nouã.
atunci un ºoc renal ºi am fost evacuat.
Mâncarea era proastã ºi nu la timp, nervo- ªi oameni care nu-ºi pot lucra pã-
zitate, nesomn, nu mai puteam face faþã mântul.
lucrurilor. ªi aºa s-a terminat epopeea. Da, pe ºoseaua care duce spre
Snegur a fost chemat imediat la Moscova, Tiraspol. Noi, când ne-am pregãtit, ºtiam
ãºtia au intrat ºi au restabilit controlul. fiecare companie unde, ce va ocupa, pânã
ieºim la hotarul cu Ucraina. Dar printre
Dar mai departe de Tighina aþi ajuns? altele, vreau sã spun ºi despre Ucraina.
Mai departe de Tighina, în zona aceea Ucraina atunci nu cã era prietenã cu
nu, dar aici în partea asta la Corjova, la Rusia, dar erau aceiaºi ucraineni ºovini,
Roghi, sate moldoveneºti din Transnistria proruºi, prosovietici, care niciodatã nu ne-
pânã la ºoseaua care duce spre Tiraspol ºi au vãzut cu ochi buni pe noi, românii ºi

209
 întotdeauna s-au uitat cu rãutate ºi i-au
ajutat din partea aceea, le-au dat voie sã
vinã cu muniþie, cu susþinere. Chiar aici,
vizavi, în Iampol, când s-a dus soþia mea
sã-l scoatã pe feciorul meu cã el avea mari
emoþii cã tata e la rãzboi ºi acolo mor
oameni în fiecare zi, spuneau cã a murit
cutare, a fost împuºcat, a fost rãpit ºi ºi-a
zis sã-l ducã sã mai uite. ªi când s-a dus
acolo, trage cu urechea, vede niºte auto-
care, un schimb de ostaºi, erau îmbrãcaþi
în civil, dar se duceau cu autocarele, cinci,
zece autocare spre Tiraspol sã sprijine
separatiºtii. Acum, cînd ei au rãzboi la
Lugansk ºi la Doneþk ºi când au pierdut
Crimeea ºi au vãzut cã ruºii sunt ruºi,
acum s-au trezit ºi spun cã-s prieteni cu
moldovenii, dar tot duc o politicã ºovinã
faþã de românii din Bucovina de nord ºi
Basarabia de sud, susþin legãturi cu
gãgãuzii ãºtia care sunt proruºi, care socot
cã ruºii i-au fãcut oameni, le-au dat
pãmânturi aici, dar tot i-au rusificat ºi s-a
fãcut asta cu bunã ºtiinþã. Ei, ºi soþia mea
zice: Uite ce-am vãzut. Dar eu ºtiam des-
pre lucrul ãsta, pentru cã dacã Ucraina era
un stat adevãrat, care înþelegea cã trebuie
pãstratã suveranitatea vecinului, Repu-
blica Moldova, care tot ca ºi dânºii a ieºit
din Uniunea Sovieticã, poate cã era mai
uºor de pus stavilã la toatã chestia asta.
Dar eu eram conºtient cã din punct de
vedere al operaþiunilor militare, noi nu pu-
tem acolo sã avem câºtig de cauzã. Eram
prea slabi, prea nepregãtiþi, fãrã o armatã
instruitã, numai unele unitãþi, unele deta-
ºamente, nu era posibil ca sã duci un rãz-
boi cu Armata a XIV-a, bine organizatã,
care era cu muniþie, cu tot, a pãstrat toatã
structura. În plus, avea o populaþie de
600.000, atunci încã era populaþie, acum
210
s-a micºorat, dar atunci Transnistria avea
populaþie, dintre care o bunã parte din ei,
mai ales în oraºele astea principale,
Tiraspol ºi Tighina, erau ofiþeri în rezervã,
care au trecut prin Armata a XIV-a, cã era
o politicã, eu am trãit acolo ºi ºtiu ce e
asta. Se duceau, fãceau armata la nord, li
se scurta serviciul militar, pe urmã se mai
duceau peste hotare, cumpãrau covoare,
mobilã, veneau la Tiraspol, la Tighina, pri-
meau apartamente ºi se stabileau acolo.
Veneau cu toate neamurile ºi oraºele ace-
lea s-au rusificat de tot ºi erau pline de
ofiþeri, care dacã aveau 40, 50, 60 de ani,
dar erau oameni care au trecut prin instru-
ire militarã, erau specialiºti militari, ei ºtiau
foarte bine cã noi eram oameni paºnici
aici, agricultori ºi o parte din ofiþerii care
eram am trecut prin universitãþi ºi am fãcut
cadre militare. Noi nu am avut ofiþeri, n-am
avut cadre ºi chiar conducerea Republicii
Moldova, Ministerul Apãrãrii n-a fãcut o le-
gãturã serioasã cu România, care sã vinã
cu instructori, cã, totuºi, acolo era o armatã
profesionistã, cât de cât. Dar s-au adus
tehnicã militarã ºi muniþie de acolo, þin
minte cã într-o noapte s-au adus pontoane
de trecut Nistrul cu maºini româneºti.
Snegur a mai fãcut legãturã dupã aceea,
am primit arme cu lunetã, am primit arma-
ment, am mai primit niºte pistoale-automat
Kalaºnikov de producþie româneascã ºi a
început, prin agenþii care erau în armata
noastrã, sã se spunã cã armele nu sunt
bune, cã nu ajung nici pentru o luptã, se
încãlzesc, dar eu le spuneam cã fiecare
armã este pentru o luptã, dacã ºtii a lupta
cu arma aceea, e bine. Arma asta nu e
pentru a þinti în ochi, ci pentru a duce lupta
în masã, pentru a merge la confruntare ºi
a apãra niºte poziþii. Cu pãrere de rãu,
proiectilele ºi minele pentru branduri erau
vechi. Unele dintre ele dãdeau rateuri.
Dar, în condiþiile astea, mã gândesc
cã Rusia, cu ajutorul Armatei a XIV-a,
putea ocupa toatã Moldova.
Absolut!
De ce n-au fãcut-o? De ce s-au limi-
tat sã facã aceastã enclavã bolºevicã?
Cred cã au fost influenþe la nivel de
mari puteri, cred cã se temeau de în-
ceputul unui rãzboi mare între republicile
astea sovietice ºi de opinia publicã inter-
naþionalã, a fost un context. Fosta Uniune
Sovieticã, Rusia federalã era slãbitã din
punct de vedere organizatoric, din punct
de vedere financiar, toatã structura aceea
militarã era slãbitã. Dar ei aveau o flotã
militarã grozavã în Marea Neagrã, una din-
tre cele mai puternice din lume. Ei puteau
sã intre pe Nistru, cu corãbii speciale, dar
în afarã de asta, pe Marea Neagrã pânã la
Tiraspol, la Tighina, în zona asta a noastrã,
când voiau puteau sã atace cu rachete, cu
avioane. Noi nu eram pregãtiþi, noi nu
aveam, nici România n-avea.
România avea o armatã care strân-
gea recolta.
Multe s-ar fi putut face, dar nu era
experienþã parlamentarã, diplomaticã, nu
era experienþa cadrelor noastre de a duce
lucrurile astfel încât sã nu se creeze toate
precedentele astea. Anatoli Lukianov a
spus: Dacã nu vreþi sã semnaþi deplin
tratatul CSI, veþi avea încã douã republici
acolo! Republica pe care ne-au creat-o în
1924, RASSM ºi Gãgãuzia, pe care, de
fapt, au ºi fãcut-o.
Filip Iepure, 2 martie 2017
Dar pericolul ãsta al federalizãrii nu
existã încã ºi astãzi? Mai ales cã de curând
Kozak a revenit cu însãrcinãri în zonã.
Existã. Nu ne-am miºcat cu nimic, sun-
tem tot acolo, poate acum e chiar ºi mai
complicat. Cã lumea s-a sãturat de politi-
cienii ãºtia ai noºtri corupþi. Dacã la marile
adunãri se mai duc oameni cãrunþi ca
mine, sã mai susþinã cã poate totuºi vom
izbândi, dar de unde izbândã? Tinerii din
Republica Moldova, vreo 600.000, cu tot
cu familii, s-au dus în lume sã-ºi caute o
bucatã de pâine ºi o viaþã mai bunã.
ªi în Transnistria cine a rãmas? N-au
plecat tinerii ºi de-acolo?
ªi din Transnistria au plecat. Dar acolo
este un contingent mare de forþe ale
armatei ruse, care, chipurile, pãzesc mu-
niþiile care au rãmas depozitate, dintr-o bu-
nã parte a spaþiului ex-sovietic, din Ger-
mania. Sunt poligoane foarte mari. Acolo
este atâta muniþie, cã dacã este sã o ex-
plodezi, arunci în aer toatã Moldova ºi o
211
 parte din Ucraina. De aceea ºi Ucraina tre-
buie sã fie cointeresatã ºi solidarã cu mol-
dovenii.
Dar Ucraina ºi-a dat tot concursul
pentru ca aceastã republicã transnistre-
anã sã existe. Pentru cã altfel ar fi îm-
piedicat schimburile comerciale cu o
þarã fantomã.
Da! Þin minte cã Petro Poroºenko era
responsabil de relaþiile cu Republica Mol-
dova, cu Transnistria ºi el a jucat un rol aºa
cum l-a jucat. Acum când au vãzut cã sunt
ºi ei atacaþi, cã la dânºii încã e mai drastic
decât la noi, acolo chiar e un rãzboi hibrid
ºi unul direct.
ªi bãnuiesc cã situaþia din regiunea
Doneþk este în continuare tulbure.
Da, acolo întrebarea e foarte serioasã
ºi încã nu se ºtie ce turnurã va lua.
Dar Crimeea e clarã. Au luat-o.
Am auzit aºa printre ucraineni, cã se va
termina Campionatul Mondial de fotbal ºi
cu problemele astea se va rezolva. În plus,
mã tem cã la nivel de mari puteri ale lumii
sã nu se înþeleagã: Aþi intrat acolo în Cri-
meea, a fost cândva a voastrã...
Deja Putin a spus cã la întâlnirea ur-
mãtoare cu Trump, Crimeea e un su-
biect închis.
Dar chiar Trump a spus de câteva ori
cã ei au fãcut acolo investiþii, au fãcut pod,
lumea a votat pentru, a fost un referen-
dum. ªi în Transnistria a fost referendum,
dar referendum sub þeava puºtii. Cine i-a
întrebat pe acei moldoveni? Dar dacã aici
la noi în Basarabia ºi au problema asta,
apoi ce sã mai vorbim de cei de dincolo
212
care sunt spãlaþi pe creier totalmente?
Acolo se tem sã spunã ceva cã disearã vor
veni ºi o sã le dea foc la casã.
ªi cât credeþi cã va mai rezista repu-
blica asta transnistreanã în forma actu-
alã?
Nu Republica Transnistreanã, eu aº
spune cât va mai rezista Republica Mol-
dova? Cu un partid ºovin, prorus, în frunte
cu Dodon ºi alþii ca el, când îi vezi, toþi
parcã au pãsãrele. Chiar dacã el se so-
coate moldovean, ar trebui sã þinã la Mol-
dova asta, la pãmântul ista. Dar ei întruna
cu ruºii, cã ruºii ne vor face fericiþi.
ªi iatã cã lumea l-a votat preºedinte.
Dacã mâine ar fi alegeri, 40% voteazã
socialiºtii proruºi.
ªi mulþi dintre ei sunt moldoveni, nu
sunt rusofoni.
Sunt foarte mulþi. Au ºi populaþia rusã
din oraºe, care este încã destul de mare,
cã ei nu s-au dus acasã, au rãmas aici. În
plus, populaþia rusã din Republica Moldova
a fost privilegiatã ºi la studii cã dacã era o
grupã de studenþi moldoveni, una era de
ruºi ºi una de ucraineni, gãgãuzi. Dar ei
aveau la 1.000 de cetãþeni, oameni cu
studii pe primul loc. Noi tocmai pe al
treilea. ªi atunci Moldova a fost þinutã în
satele astea mari: Lasã-i sã lucreze
pãmântul, lasã-i sã ne facã nouã carne,
cireºe, poamã, mere. Este un cântec: Hai,
veniþi bieloruºi ºi tãtari ºi inguºi, poama
dulce v-aºteaptã! De aceea eu nu vãd o
rezolvare, mã întâlnesc cu oameni în
microbuz, la piaþã, la ceremonii: Numai nu
cu români! Cã românii au fost aºa, au avut
jandarmi. Da, a fost o perioadã în care aici
era frontierã, nu se dãdea voie, atunci în
România a fost un regim ca în toate þãrile
lumii, dar voi gândiþi-vã la istoria noastrã,
de unde venim, unde este matca noastrã.
N-ai ce vorbi! Lui i-a fost bine cu Uniunea
Sovieticã, erau pirojoace de 5 copeici,
pâine de 16 copeici ºi peste tot erau ospã-
tãrii unde putea sã se ducã sã mãnânce,
fãcea o ºcoalã profesionalã cât de cât ºi
avea un loc de muncã acolo.
Dupã o foamete cumplitã, care a fost
dupã rãzboi, în ’46, cã a fost secetã enor-
mã ºi era proprietate privatã încã, colhozu-
rile s-au format în ’49-’50, oamenii încã
erau proprietari, organele de stat staliniste
au strîns absolut tot, i-au speriat ºi au de-
portat cea mai bunã parte a oamenilor, a
gospodarilor care ºtiau cum sã facã pîine
ºi cum sã se gospodãreascã sã nu moarã
de foame ºi sã aibã ce le trebuie, lumea
era înspãimîntatã, dupã ce au trecut toate
astea, s-a fãcut colectivizarea ºi au ieºit la
lucru ºi fãceau într-un cazan o ciorbã acolo
cu fasole ºi cu doi fulgi de curechi, îi dã-
deau sã mãnînce la amiazã, el credea cã-i
fericit.
Stalin i-a adunat odatã pe cei mai
cãpoºi dintre bolºevici, a adus o gãinã
acolo ºi i-a smuls penele în faþa tuturor, aia
cârâia, i-a dat drumul aproape goalã. Dupã
ce i-a dat drumul jos, i-a aruncat câteva
boabe de grãunþe, ea culege vreo douã
grãunþe, Stalin se miºcã în partea cealaltã,
îi mai dã vreo douã grãunþe, ea se duce
dupã Stalin. Vedeþi? Aºa e ºi cu lumea.
Dacã o sã-i provoci durere ºi apoi o sã-i
aduci o micã îmbunãtãþire, o sã vezi cum el
o sã fie docil ºi o sã-þi mãnânce din palmã,
o sã te iubeascã pânã la urmã. ªi astãzi
multã lume aºteaptã încã un tãtuc.
O colegã de-a mea, Ana Bejan, primul
prefect al judeþului Soroca din perioada
postsovieticã ºi mare patriot al neamului
românesc, m-a întrebat: Domnule profe-
sor, izbândi-vom oare? I-am rãspuns: Vom
izbândi! Noi ne-am fãcut datoria, cel puþin
am educat o generaþie tânãrã ce-ºi cu-
noaºte limba ºi rãdãcinile. Acest lucru este
mai important decât propaganda ºovinã ºi
toate muniþiile la un loc!
13 iulie 2018
213
30 DE ANI DE LA
EVENIMENTELE
DIN DECEMBRIE
1989

Cristina Ramona Voinea,
nãscutã la data de 30.05.1987 în
Buzãu.
A absolvit Colegiul Economic Buzãu,
în anul 2006 cu Diplomã de
Bacalaureat, specialitatea de
„Tehnician în activitãþi comerciale”,
apoi Facultatea de Marketing ºi
Afaceri Economice Internaþionale, în
cadrul Universitãþii „Spiru Haret”,
Centrul teritorial, Buzãu (zi), cu
Diplomã de licenþã, în anul 2010.
1
https://www.jurnaluldebuzau .ro/
e veniment/25-de-ani-de-la-re -
vo lutie-la-buzau-evenimen te le-
din-1989-s-au-soldat-cu-25-de-
morti/ (accesat la 13.09.2019)
2
Iulian Bunila, Mãcelarul din Pa-
latul Comunal. Cum a ucis cinci
oameni un cãpitan de la Gãrzile
Patriotice în zilele Revoluþiei
din 1989, în „Adevãrul”, 25 de-
cem brie 2018, dis po nibil la
adev.ro/pk9xkt (accesat la
13.09.2019)
3
Ibidem.
4
Ibidem.
CRISTINA RAMONA VOINEA
„Pe tata nu-l aduce
nimeni înapoi niciodatã...”
Mi-e sufletul trist ºi amorþit
Noi suntem aici, dar tata nu este
Decât în dorul nostru infinit
ªi visul ce pãtrunde prin ferestre...
Eroii noºtri de atunci, de acum, ºi pentru totdeauna, nu
s-au temut de moarte. Erau încrezãtori cã jertfa lor nu va
fi în zadar: sperau cã vor fi cei care ne vor reda libertatea,
ne vor netezi drumul spre o viaþã mai bunã. Speranþa lor
era întunecatã de teama de viitor, teamã care s-a dovedit
a fi profeticã.
La Buzãu, luptele de stradã au început pe 21-22
decembrie 1989 ºi s-au soldat cu moartea a 25 de persoa-
ne în cele trei zile. Au pierit atunci revoluþionari, militari
care credeau cã se apãrã de teroriºti, dar ºi oameni simpli,
surprinºi în schimburile de focuri.1 Palatul Comunal a fost
locul unde s-au înregistrat cele mai multe decese în
Revoluþia din Buzãu.2
Tatãl meu, Voinea A. Constantin, este unul dintre eroii
Revoluþiei din 1989, din Buzãu. Pãrinþii lui, Voinea Arion,
Voinea Lidia, eu, Voinea Cristina Ramona (atunci de 2
ani), fraþii mei Voinea Ionuþ Flavius (atunci de 6 ani), ºi
Voinea Rãzvan Cristian (atunci de 5 ani) ºi cea care ne-a
þinut loc de tatã ºi de mamã, eroina noastrã, Voinea
Constanþa (atunci de 27 ani), cu adâncã durere în suflet,
suntem mândri de eroul nostru!
În Palat se aflau membri ai Gãrzilor Patriotice, militari
ºi revoluþionari care din 21 decembrie au ocupat clãdirea
dupã ce l-au alungat pe prim-secretarul Simion Co-
toi. Circulând un zvon despre un grup de teroriºti ce urma
sã atace Palatul Comunal, s-a decis ca majoritatea lumini-
215
 lor sã fie stinse, iar militarii ºi membrii
Gãrzilor Patriotice sã stea în posturi cu
armele pregãtite.3
La un moment dat, cãpitanul Gheorghe
Olteanu, care avea atunci 41 de ani, a în-
dreptat puºca automatã cãtre canapeaua
din hol, unde se odihneau câþiva revoluþio-
nari, ºi a tras douã rafale de foc automat.
Aºa au fost împuºcaþi mortal: tata, Cons-
tantin Voinea (33 de ani), Aurel Toader (35
de ani), Vasile Apostol (50 de ani), ºi
Nicolae Zaharia (48 de ani). Aurel Tucã (21
de ani) a fost rãnit.4 Dupã ce a omorât ace-
le suflete nevinovate, cãpitanului Gheor-
ghe Olteanu i s-a retras armamentul. Dupã
câteva ore, a primit iarãºi armamentul, cu
care a mai împuºcat între orele 10.00 –
11.00, încã douã persoane, devenind ast-
fel un criminal care a ucis cinci oameni
nevinovaþi ºi neînarmaþi. „Joi dupã-amiazã, tatãl vostru era tare
Medicii au stabilit cã acesta a avut dis- agitat ºi îngândurat, ºi mi-a spus cã se
cernãmânt în momentul crimelor, justifica- duce la Palat sã vadã ce se întâmplã
rea sa fiind aceea cã a comis faptele pe acolo. A treia zi a venit acasã, însã chipu-i
fondul unei stãri psihice deosebite, influen- era trist ºi nu putea sã mã priveascã. ªi-a
þat de evenimentele Revoluþiei ºi de teama schimbat hainele, v-a îmbrãþiºat puternic
cã ar putea fi atacat de cineva. Abia la 10 ia- pe tine ºi pe fraþii tãi, apoi pe mine ºi, înain-
nuarie 1990, Olteanu a fost arestat preven- te sã plece, mi-a zis sã am grijã de copii...
tiv. Gheorghe Olteanu a fost primul ofiþer al cu un ton trist ºi privirea în pãmânt. Fratele
Armatei trimis în judecatã în urma eve- tãu Rãzvan avea atunci o rãcealã puter-
nimentelor din decembrie 1989. Procesul nicã ºi febrã foarte mare. În noaptea de
sãu a început târziu, în primãvara lui 1990, sâmbãtã spre duminicã, s-a trezit din somn
ºi a durat pânã în februarie 1991, când a plângând, spunând cã l-a visat pe tata, cu
fost condamnat la 22 de ani de închisoa- jumãtate de chip plin de sânge ºi trântit pe
re. A fost eliberat dupã 17 ani, însã la Buzãu jos. Am simþit o durere în piept de teamã,
nimeni nu mai ºtie nimic despre el sau des- ºi l-am încurajat sã adoarmã iarãºi, cãci
pre familia sa. Imediat dupã Revoluþie, soþia era doar un vis... Un vis urât ce avea sã fie
lui a intentat proces de divorþ ºi s-a mutat adevãrat. A doua zi, duminicã, am pornit la
din oraº împreunã cu cei doi copii. Palat sã întreb de Tinel, dragul meu Tinel,
Mamã, ºtiu cã doare, dar te rog spune-mi ºi am fost trimisã în diferite locuri, ºi fiecare
cum a fost duminica aceea, în care ai pri- persoanã pe care o întrebam de tatãl vos-
mit cruda veste, cum cã tata nu mai este tru, amâna sã îmi dea crunta veste. Pânã
printre noi? la urmã am fost anunþatã cum cã el nu mai

216

Constantin A. Voinea
este ºi cã trebuie sã merg la Spitalul Jude-
þean, cãci se afla la morgã... Nu am crezut
un minut cele aflate. Am vorbit cu tata so-
cru sã mergem împreunã acolo, ºi ne-am
întors împietriþi de durere, pentru cã da,
Tinel era întins pe jos, într-o baltã de sân-
ge, ºi noi a trebuit sã îl recunoaºtem, prin-
tre cadavrele întinse din acea salã. Dure-
rea de soþie, cât ºi de mamã, m-a întãrit
de-a lungul timpului, ºi mi-a dat putere,
dedicându-mã vouã, încercând sã þin loc ºi
de mamã ºi de tatã. Sper cã am reuºit!”
Trec adesea pe lângã plãcuþa memo-
rialã din faþa Palatului comunal din Buzãu,
unde sunt scrise numele tuturor celor cã-
zuþi la datorie, în Revoluþia din Decembrie
1989. Un fior mereu mã pãtrunde, ºi încerc
sã prind putere, sã merg mai departe.
Tatã, aveam doar 2 aniºori atunci când
ai plecat pentru totdeauna. Scotocesc prin
amintirile mele, însã nu reuºesc sã-mi
amintesc chipul tãu, sã mã fi bucurat ºi eu
mãcar de câteva momente împreunã, mo-
mente între tatã ºi fiicã, sã îþi vãd privirea
ºi sã îþi înþeleg ultima îmbrãþiºare caldã pe
care mi-ai dãruit-o în ziua aceea tristã din
decembrie 1989. Doar cu ajutorul pozelor,
mã pot bucura de zâmbetul ºi privirea ta
blândã, parcã nepãmânteanã.
Mi-a povestit mama cum s-a întâmplat
totul abia când am împlinit vârsta de 14
ani, considerându-mã capabilã sã înþeleg
evenimentele dure, petrecute în acele zile.
Acea perioadã a trecut ca o furtunã în
vieþile noastre dar, treptat am reuºit, noi
urmaºii tãi, sã înþelegem cele întâmplate.
Am înþeles cã ai apãrat þara în schimbul
vieþii tale ºi acel moment trist ne va bântui
mereu, cãci îþi simþim lipsa... Omagiu þie!
Tatã, ºtim cã ne priveºti de acolo de
sus, pe mine ºi pe fraþii mei, ºi ºtiu cã eºti
mândru sã vezi ce frumos ne-a crescut
mama. Am dori sã te îmbrãþiºãm dar mai
ºtiu cã o asemenea clipã nu ne-o poþi
dãrui. Ar fi o clipã unicã ºi mult visatã... Ne
dai însã puterea de a gãsi calea sã lãsãm
în urmã ura, durerea, supãrarea, tristeþea,
lacrimile, suferinþa ce ne-au fost provocate
forþat, odatã cu plecarea ta veºnicã...
Tata s-a sacrificat pentru þarã, ca ºi
ceilalþi eroi martiri... ºi acum, dupã 30 de
ani ce au trecut de la acele evenimente,
parcã suntem tot mai triºti ca popor, pentru
cã România încã reprezintã un caz persis-
tent de corupþie. Noi, românii avem o do-
rinþã foarte puternicã de a lupta împotriva
corupþiei ºi încercãm sã ne þinem pe poziþii.
Revoluþionarii s-au jertfit pentru o þarã
mai bunã... dar mã uit în jur ºi plâng... Pe
tata nu-l aduce nimeni înapoi niciodatã...
217
 CORNELIA CHIÞIMIA (BOARÃ)
Memoriu
Doresc prin aceasta sã vã fac cunoscut
cã lt. Boarã L. Dorel, la cei 27 ani pe care
îi avea împliniþi la 22 decembrie 1989, a
fost împuºcat la 23 decembrie 1989 în
sediul Securitãþii –Trupe de securitate UM
0389 Lugoj de atunci, azi sediul ªcolii de
pregãtire militarã jandarmi Lugoj în împre-
jurãri cu totul necunoscute nici pânã astãzi.
De ce ºi cum a murit lt. Boarã L. Dorel
sunt întrebãri la care nu s-a mai gãsit un
rãspuns nici pânã în ziua de azi. Cert este
cã, atunci când familia l-a ridicat de la
morga spitalului din Lugoj, tânãrul locote-
nent era mutilat, avea capul spart, braþul
drept fracturat din cot, iar din ºold ºi din
gambã fuseserã tãiate pur ºi simplu bucãþi
de carne. De asemenea, ºase gloanþe i-au
sfârtecat stomacul, un glonþ a ajuns în tâm-
plã ºi unul în obraz.
A plecat în data de 16 decembrie 1989
la Timiºoara împreunã cu alþi nouã colegi
de la Penitenciarul din Drobeta Turnu
Severin, unde Lt. Boarã L. Dorel era ofiþer
(Nine Marin, Marcu Aurel, Nistor Dumitru,
Frimu Tadeu, Roiban ªtefan, Nistor
Dumitru, Achimescu Tudor, cadre militare,
Coandã Petricã – ºofer auto dubã,
Gencãrãu Gheorghe – ºofer auto dubã ).
Plecarea la Timiºoara s-a fãcut în urma
218
unui ordin de zi pe unitate (OZU) primit de
la Bucureºti, în care trebuia sã plece Lt.
Sima Gheorghe, din serviciul operativ.
Acesta a refuzat sã plece ºi comandantul
Dragomir Gheorghe l-a delegat pe lt.
Boarã L. Dorel, din serviciul pregãtirea
cadrelor... De ce ?!!!...
La întoarcere din Timiºoara, în data de
22 deccembrie, au primit ordin sã opreas-
cã la Lugoj, unde s-au instalat în sediul
Securitãþii – Trupe de securitate UM 0389
Lugoj, împreunã cu ceilalþi nouã colegi, cu
misiunea sã vegheze la înlãturarea oricãrui
pericol ce ar ameninþa oraºul de pe Timiº.
Pentru tânãrul locotenent Boarã L. Dorel
orele erau numãrate. Familia a aflat cã
undeva în jurul orei 3 dimineaþa ar fi ieºit
din camerã dupã o pãturã fiindcã i-ar fi fost
frig. Atunci s-a petrecut tragedia. Dupã
datele pe care le-au primit de la medicul
legist, rudele ºtiu cã Dorel a fost bãtut
groaznic înainte de a fi împuºcat. „Erau 16
gloanþe în perete”. La doi ani dupã tragica
moarte a fratelui meu am fost acolo în uni-
tate, am cerut permisiunea comandantului
de la acea vreme sã intru. Era undeva în
clãdire la etajul 1, erau 16 gloanþe în pe-
rete, gãurile erau acolo netencuite, dar lt.
Boarã L. Dorel a avut ºase gloanþe în

stomac, unul în tâmplã ºi unul în obraz, iar
tata când s-a dus cu fratele meu sã-l ia de
la Lugoj a avut pulpa de la piciorul drept
tãiatã, ºoldul drept tãiat ºi mâna dreaptã
din cot frântã, plus, capul spart. Medicul
legist a confirmat toate acestea ºi faptul cã
aºa a fost adus la morga Spitalului din Lugoj.
Dincolo de tragedia evenimentelor mai
sus prezentate, prin moartea încã neeluci-
datã a lãsat în urmã o fetiþã, o soþie, pãrinþi,
frate ºi surori cu durere în suflet, care nu-
ºi vor gãsi niciodatã liniºtea. La patru luni
de la moartea fratelui meu, avea sã moarã
mama (18 aprilie 1990), apoi bunica (26
octombrie 1991), bunicul (5 iunie 1992) ºi
apoi tatãl (9 aprilie 1995). Eu, personal, mãr-
turisesc cã nimic ºi nimeni nu-mi vor putea
alina durerea.
Ziua de 23 decembrie 1989, în care fra-
tele meu a murit consfinþeºte, de aseme-
nea, împlinirea idealului de dreptate ºi li-
bertate ale poporului român. Revoluþia din
decembrie 1989 a lãsat în urmã morþi ºi
rãniþi, victime ale agoniei unui regim care
nu îºi închipuia cã se va prãbuºi vreodatã,
spiritul de sacrificiu al oamenilor fiind mai
puternic decât instrumentele de represiune
îndreptate în acele zile împotriva lor.
În memoria celor doborâþi de gloanþe în
acele zile suntem datori sã-i respectãm
cum se cuvine ºi, prin ceea ce facem zi de
zi, sã dovedim cã nu ºi-au dat viaþa degea-
ba, sã fim mândri de noi ºi de felul în care
ne respectãm, ca oameni. Vreau sã vã spun
cã sunt foarte mândrã de faptul cã sunt sora
eroului martir lt. Boarã L. Dorel.
Acum, la aproape 30 ani de la
Revoluþia din decembrie 1989, mã încear-
cã un profund sentiment de nemulþumire ºi
dezamãgire, fiindcã nu am reuºit în toþi
aceºti ani sã ne respectãm eroii cu ade-
vãrat, sã le împlinim pe deplin idealurile de
libertate, respect, mândrie, demnitate,
pentru care s-au jertfit. Spun aceasta întru-
cât ºi în prezent existã printre noi indivizi
care desconsiderã jertfa eroilor, socotin-
du-i drept „Eroi în afara Revoluþiei, sau pe
lângã Revoluþie”.
Menþionez cã din propriile mele convin-
geri, cu tot efortul ºi puterea mea, am
reuºit totuºi sã realizez la 29 iulie 2016, de
Ziua Imnului Naþional al României, cere-
monialul de dezvelire ºi sfinþire a „Plãcii
comemorative Erou martir al revoluiei din
16-22 decembrie 1989. Lt. Boarã L. Dorel”.
În calitate de sorã a eroului martir lt. Boarã
L. Dorel, am readus în memoria noastrã, a
tuturor locuitorilor acestui frumos oraº, prin
ridicarea acestei plãci comemorative, nu
întâmplãtor, chiar în faþa blocului în care a
copilãrit ºi ºi-a trãit în mod frumos ºi liniºtit
adolescenþa ºi tinereþea, pânã când în
acele cumplite zile de decembrie 1989,
fiind trimis în misiune la Timiºoara, la în-
toarcere, în clãdirea Securitãþii de la Lugoj
219
 Placa comemorativã „Erou martir al revoluþiei din 16-22 decembrie 1989 – Lt. Boarã L. Dorel“
a fost împuºcat, fiind de altfel singurul
ofiþer care a murit în condiþii necunoscute
nici pânã astãzi.
A fost un om plin de energie, frumos, cu
stare de spirit permanent vie, iubea ade-
vãrul ºi frumosul, ajuta întotdeauna ºi era
primul care lua iniþiativa în orice proiecta
sã se realizeze, avea prieteni mulþi ºi ºtia
sã interacþioneze plãcut cu oricine. A trãit
cu intensitate orice clipã. A fost un model
de colegialitate ºi prietenie, era blând,
jovial, loial ºi sãritor, era cald ca soarele.
Dupã 28 ani de le desfãºurarea eveni-
mentelor din decembrie 1989, efectuând
deplasarea la Timiºoara, am reuºit sã
ajung, dupã mari eforturi, în data de joi 9
noiembrie 2017 la Parchetul Timiºoara, la
dosarul cu nr. 134/P/1990 privind uciderea
prin împuºcare ºi maltratare a fratelui meu
,Erou Martir al Revoluþiei din decembrie
1989, lt. Boarã L. Dorel, parcurgând cu
mare emoþie conþinutul întegului dosar, filã
220
cu filã, acesta conþinând un numãr de 48
de file.
Din cele consemnate la dosar am aflat
cu durere cã fratele meu a fost împuºcat
de cãtre lt. Remus Ioan Cîmpan, actual-
mente comandantul Grupãrii de Jandarmi
Mobilã „Glad Voievod” Timiºoara.
Am avut, de asemenea, dupã mai
multe insistente demersuri la Inspectoratul
de Jandarmi Timiºoara ºi la conducerea
Grupãrii Mobile de Jandarmerie „Glad
Voievod” Timiºoara, un dialog direct ºi per-
sonal cu dl. col. Remus Ioan Cîmpan, în
ziua de 13 noiembrie 2017, ºi care a recu-
noscut cã l-a ucis prin împuºcare pe fratele
meu. Dialogul a avut loc pe durata a 55 de
minute, în care am reuºit cu foarte mare
durere sã lãmuresc mai puþin ºirul exact al
evenimentelor de atunci, corelând cele
spuse de dl. col. Cîmpan cu cele din dosa-
rul pe care de curând l-am parcurs, neco-
respunzând deloc cu cele declarate ºi exis-
tente la dosar, numãrul redus de poze,
numai patru (douã poze la morga spitalului
cu împuºcãturile din stomac ºi cap – tâm-
plã ºi obraz, respectiv douã poze cu holul
în care s-a petrecut nefericitul eveniment
din noaptea de 22-23 decembrie 1989, cu
imagini superficiale ºi nesugestive), exis-
tente acum la dosar, faþã de 15-20 de poze
care au fost depuse la dosar ºi la care a
fãcut referire dl. col. Cîmpan cã le-a vãzut
în prezenþa procurorului de caz de la acea
vreme, ianuarie 1990. Multe sunt necunos-
cutele…
Am fãcut ulterior, solicitarea ºi demer-
sul oficial la Parchetul Timiºoara pentru
fotocopierea întegrului dosar 134/P/1990,
existent actualmente, aºa cum se prezintã,
dar spre dezamãgirea mea am primit doar
36 file din dosar, cu unele file care nu erau
la dosar în momentul citirii dosarului (niºte
declaraþii ale unor martori necunoscuþi), iar
diferenþa de pagini neprimite sunt rezulta-
tul hotãtârii care „se zice” a fi a procurorului
de caz, care fãrã nici un motiv sau pre-
cizare scrisã nu m-a încunoºtiinþat aºa
cum se cuvenea sã o facã, ca un profesio-
nist ce se pretinde a fi. Dar degeaba, asta
dovedeºte scopul vãdit de a ascunde ºi a
nu a se afla adevãrul evenimentelor ºi ne-
merniciilor fãcute în acele zile fierbinþi ale
lui decembrie 1989 ºi unde, din nefericire,
ºi fratele meu a fost victima acestor nele-
giuiri, pentru care nimeni nu a dat soco-
tealã ºi nu a fost pedepsit pe mãsura rãu-
tãþilor ºi faptelor sãvârºite în acele zile de
agonie ºi haos, parcã prea bine progra-
mate ºi bine organizate…
Faþã de cele mai sus prezentate, revin
la doleanþele mele mai vechi ºi care, din
pãcate, încã nu ºi-au gãsit cu totul impli-
nirea ºi pentru care voi face totul sã le duc
la realizare:
1. Accesul liber la dosarul cu nr. 134/P
/1990, cu lãmurirea ºi aflarea „adevãrului”
privind condiþiile ºi împrejurãrile în care a
fost ucis fratele meu, în acele zile fierbinþi
ale Revoluþiei din 16-22 decembrie 1989;
2. Ridicarea în grad post-mortem la
gradul de locotenent major, aºa cum o
cere disciplina militarã, în semn de respect
pentru sacrificiul militar fãcut de locotenen-
tul Boarã L. Dorel. (De ce nu s-a fãcut
aceasta atunci nu o înþeleg, dar acum ar fi
o reparaþie moralã ºi militarã adusã peste
timp unui erou martir al Revoluþiei din
decembrie 1989);
3. Consemnarea printr-o placã come-
morativã dedicatã memoriei fratelui meu lt.
Boarã L. Dorel – erou martir, în incinta
ªcolii de pregãtire ºi perfecþionare jan-
darmi Lugoj, fosta clãdire ºi sediul Se-
curitãþii din Lugoj, UM 0389, de atunci, acolo
unde fratele meu a fost ucis prin îm-
puºcare ºi maltratat în condiþii nici pânã
astãzi cunoscute ºi lãmurite – în prezent
existã aprobarea eºalonului superior al
Inspectorului general al Jandarmeriei, iar
acum se aºteaptã finalizarea.
Înaintez Dvs. prezentul Memoriu cu
speranþa ºi convingerea cã prin aceasta
voi acorda respectul cuvenit tuturor eveni-
mentelor ºi oamenilor care au dat sacrifi-
ciul suprem pentru idealurile de libertate ºi
demnitate naþionalã .
„Sã punem în candela neamului lacri-
ma recunoºtinþei pentru cei ce ne-au redat
libertatea ºi þara. Glorie eternã eroilor!”.
221
VARIA

Ileana Toma, nãscutã în
Basarabia, fiicã de preot orto-
dox de naþionalitate românã,
absolventã a Facultãþii de
Matematicã a Universitãþii
Bucureºti,
cercetãtor ºtiinþific la
Observatorul astronomic din
Bucureºti al Academiei
Române.
A scris numeroase lucrãri în
domeniul cercetãrii
astronomice ºi a primit
Premiul „Gheorghe Lazãr” al
Academiei Române pentru
lucrarea Catalogul de stele
slabe.
S-a distins ca scriitor de lite-
raturã, publicând romane ºi
prozã scurtã, biografii ºi tra-
duceri. A primit premii de
creaþie literarã ºi, din anul
2001, este membrã a Uniunii
Scriitorilor.
ILEANA TOMA
Alte Crãciunuri
Mã gândesc cã, dacã nu o sã scriu despre oamenii
care m-au ajutat sã devin om, o sã mã pedepseascã
Dumnezeu. Sã treci prin viaþã ca o plantã, fãrã sã bagi de
seamã cine îþi toarnã apã la rãdãcinã, e un mare pãcat.
Oare nu s-a scris undeva despre un popor vegetal?
Fereºte-mã, Doamne, de acest pãcat.
Era într-o luni, sã fi fost sfârºit de noiembrie sau
început de decembrie 1961, ºedinþele Secþiei 1 – Mate-
maticã a Academiei se þineau întotdeauna lunea. Cu o zi
înainte, ploaia mãruntã se transformase în lapoviþã iar
umezeala ºi frigul te pãtrundeau în oase. De dimineaþã,
sobele Casei Bozianu duduiau sã încãlzeascã pereþii.
Urma ca ºedinþa de analizã a activitãþii Observatorului
Astronomic sã se þinã în sala octogonalã a clãdirii ce
amintea de Unirea Principatelor Române. Aveau sã vinã
acolo academicienii secþiei de matematicã, marii profesori
care formaserã generaþii de matematicieni; ca mai toþi
colegii mei, simþeam o vagã emoþie la gândul cã, indirect,
vor aprecia ºi munca mea. La zece fãrã un sfert, cercetã-
torii, tineri toþi, cu excepþia domniºoarei Marcus, îºi ocu-
paserã cuminþi locurile pe bãncile ostile de lemn, cu
vopseaua jupuitã mai peste tot. O masã lungã, aproape
cât sala, trebuia sã ne despartã de zeii noºtri, care urmau
sã stea pe scaune cu tapiþerii de piele sau pluº.
La zece au apãrut în uºã ºefii de secþie ai Observa-
torului, Cãlin Popovici ºi Constantin Drâmbã, întreþinând o
conversaþie deferentã cu directorul adjunct, Nicolae Dinu-
lescu, membru ilegalist al Partidului Comunist Român, de
curând întors din Turcia, unde fusese ambasador – sau
capuchehaie, cum ar fi spus altãdatã aceia care
223
 hotãrâserã în aceeaºi salã Unirea. Apoi au
intrat, introduºi cu amabilitate de cãtre zeul
protector al casei – adicã de Moºu, cum îi
spuneam noi directorului, academicianului
Gheorghe Demetrescu –, ceilalþi zei, aca-
demicienii Miron Nicolescu, Octav Oni-
cescu, Caius Iacob, Gheorghe Marinescu,
Alexandru Froda, Nicolae Teodorescu, mai
toþi salutându-ne cu simpatie. Erau
frumoºi, impecabili în þinuta lor profesoralã
ºi în acord dominant cu înãlþimea sãlii ºi
chiar cu rãceala umedã a aerului.
Trecuse „sfertul academic” ºi ei ºi noi
ºuºoteam uºor neliniºtiþi, pentru cã nu se
putea începe fãrã marele Grigore Moisil. În
încãpere era o rumoare plãcutã, când,
deodatã, în hãrmãlaie de lãtrãturi de câini,
din curte s-a auzit un þipãt grav, abia inteli-
gibil, articulând cuvântul „ajutor” de câteva
ori. Înãuntru, ºoaptele amuþirã. Afarã, câi-
nii îºi transformaserã lãtratul într-un urlet
prelung iar vocea curierului Observatorului
în zadar cãuta sã stãpâneascã situaþia. În
grabã, cei doi ºefi de secþie ºi directorul
adjunct îºi pãrãsiserã locurile, ieºind în
curte. Directorul adjunct ajunse înainte ºi,
cu câteva vorbe, îºi liniºti câinele ºi cu asta
ºi pe celelalte potãi care-i þinuserã isonul.
În salã, roºu de sperieturã, bâiguind cu
vocea-i de bas, a intrat atunci Grigore
Moisil. Situaþia era tragicã. Eram un institut
care fãcea matematici aplicate, cum se
spunea atunci, a cãrui activitate trebuia
analizatã de vârfurile matematicii din þarã,
ºi iatã cã încercarea noastrã de a fi mãcar
ospitalieri eºuase lamentabil: câinii din
curte, zãrind statura ciudatã a profesorului
venit mai târziu, purtând un fel de palton de
blanã de oaie ºi o cãciulã þurcanã þuguiatã,
s-au speriat, au început sã urle ºi sã se
repeadã ca la urs. Acum, mormãind, profe-
224
sorul cerea apã ºi, apãsându-ºi pieptul pe
sub blana paltonului, spunea cã pulsul
depãºise o sutã ºaizeci de bãtãi pe minut.
A bãut pe nerãsuflate paharul cu apã ºi,
fãrã sã-ºi scoatã cãciula, a declarat:
– Plec, aduceþi-mi o maºinã. Am venit
cu inimã bunã ºi m-aþi primit cu inimã de
câine, ca pe un duºman... Auzi, au asmuþit
câinii pe mine! Credeam cã sunteþi
oameni... Plec.
Directorul adjunct schiþa în zadar prin-
tre buzele-i subþiri vorbe de scuzã...
– Plec... Auzi, dragã, plec ºi pe aici nu
mai calc niciodatã, auzi? Sã se þinã ºedinþa
la Academie, printre oameni, nu printre câini.
Ultimele cuvinte abia s-au auzit de
undeva de pe culoar, pentru cã academi-
cianului Grigore Moisil, înfofolit în blãnuri
din cap pânã în picioare, îi ºi venise maºi-
na comandatã.
În urma lui se aºternuse tãcerea. O li-
niºte adâncã ºi neplãcutã. Noi, cercetãtorii,
cu ºefi cam cu treizeci de ani mai bãtrâni,
ne simþeam vinovaþi în locul câinilor; profe-
sorii cei mari, de dincolo de masã, cred cã
se simþeau ºi ei vinovaþi pentru lipsa de
cumpãt a unuia cu care erau solidari.
– Nu rãmâne decât sã amânãm ºe-
dinþa… – a propus cu grai dulce moldo-
venesc, calm, Gheorghe Vrânceanu.
– Într-o luni, la ºedinþã de secþie; sã se
vorbeascã pentru o salã la Academie, a
îndrãznit Gheorghe Demetrescu.
Pe scurt, întotdeauna exact, Nicolae
Teodorescu – Nae, cum îi spuneam noi, a
întrebat:
– Peste trei sãptãmâni, sau patru?
Profesorii ºi-au scos agendele sã
noteze. Toþi, în afarã de Octav Onicescu,
aveau puse paltoanele pe umeri; elegant,
sfidând frigul din odaie, a zâmbit amabil
cãtre noi ºi, pe un ton prietenos, a replicat:
– Luni 25 decembrie nu o sã pot veni.
Eu, ºi în timpuri mai grele, pe 25 decem-
brie m-am dus la bisericã.
Fu o clipã de tãcere. Sculându-se în
picioare, Caius Iacob anunþã:
– ªedinþa se va þine în luna ianuarie…,
ca sã avem timp sã gãsim o salã.
Am recapitulat atunci repede în minte:
din 1948, de la reforma învãþãmântului, în
þarã nu mai avusesem Crãciun. De 13 ani,
pentru mine, 25 decembrie devenise o zi
de lucru oarecare. ªtiam: Polonia, Ungaria,
Cehoslovacia, Iugoslavia, Germania de Est
sãrbãtoreau Crãciunul. Noi de ce nu? Aflu
acum cã populaþia þãrii mele este în pro-
porþie de 87% creºtin-ortodoxã. Aºa sã fie?
Îmi amintesc acum cã, demult, sã fi fost
în 1975, ne-au pus sã scriem rapoarte
lungi de activitate ca sã ne justificãm exis-
tenþa; umblau zvonuri cã voiau sã desfi-
inþeze astronomia româneascã – ºi pe
atunci nimic nu era mai aproape de adevãr
ca un zvon. Ei bine, îmi amintesc cã, la
ananghie fiind, am vrut sã umplu opusul de
cuvinte care urmau sã caracterizeze ºi jus-
tifice cât mai bine activitatea mea de
douãzeci de ani. Le-am gãsit la marele
meu profesor Octav Onicescu ºi le-am ci-
tat: „Observatoarele astronomice sunt in-
termediarele dintre noi pãmântenii ºi cer, o
afirmaþie ºi o garanþie a unitãþii dintre cer ºi
pãmânt. În totalitatea lor, observatoarele
constituie un organ unic regulator al timpu-
lui pe întreaga suprafaþã a Pãmântului, pe
uscat, în aer ºi pe apã. Ele constituie ade-
vãrate laboratoare pentru verificarea mari-
lor teorii ale fizicii materiei...”.
ªi legãtura dintre omul care, în ale sale
reflecþii despre astronomie, îmi aprecia
indirect cãutãrile din nopþile petrecute la
lunetã ºi Moº Crãciunul anului 1961 s-a
zidit în mine ºi a lucrat de fiecare datã
când am luat parte la slujba Naºterii
Domnului – ºi asta dupã ’89. El m-a învãþat
sã preþuiesc primul dar pe care mi l-au
oferit martirii Revoluþiei, dupã 41 de ani de
nesãrbãtoare ºi încã unul de sãrbãtoare
abia mijindã: Crãciunul fãrã condicã de
prezenþã ºi fãrã lista celor care lipseau de
la serviciu.
Aprindeþi o lumânare pentru veºnica
pomenire a acelor martiri, aprindeþi-o la
Liturghia de Crãciun.
Text publicat în România Liberã,
Suplimentul „Aldine”, nr. 347, 2002
225
 EVA WEINBERGER ZEANA
Who am I?
Cine sunt?
Mã numesc Eva, mã apropii de 17 ani,
studiez în Marea Britanie, departe de
pãrinþi ºi, probabil, tocmai din acastã
cauzã, întrebãri ca cea de mai sus se con-
tureazã cu tot mai multã insistenþã.
Am plecat din Starnberg, un satelit al
Münchenului, cu dorinþa de a-mi continua
studiile în Anglia. Sunt foarte ambiþioasã.
Tatãl meu este de veche suºe bavarezã,
iar mama a venit din România. Bunicul
matern este macedo-armân, un neam bal-
canic strãvechi, care se revendicã de la
Alexandru cel Mare. Rãdãcinile mele sunt
rãsfirate, dar perfect compatibile între ele.
Strãmoºii mei au aparþinut unor neamuri
care nu s-au rãzboit sau duºmãnit vreo-
datã între ele ºi, în plus, au multe trãsãturi
comune. Corneliu, bunicul meu macedo-
armân ete preocupat de psihogeneticã.
Caracterul unui individ, dar ºi a unui neam,
este determinat, în bunã parte, genetic.
Dreptatea ca valoare moralã supremã este
mai puternic imprimatã în sângele
armânilor, motiv pentru care ei sunt un
neam mai ferm ºi întrucâtva puþin iertãtor,
chiar rãzbunãtor. Dumnidzã amânã dar nu
agârºeºte (Dumnezeu amânã dar nu uitã)
spun ei pe limba lor. Recent, studii psiho-
logice au arãtat cã ºi afinitãþile culturale
sunt condiþionate genetic. Bunicul mã
226
îndemna sã-mi formez o viziune cât mai
largã asupra lumii, sã meditez asupra ros-
turilor ei ºi sã nu consider cã adevãrul ºi
dreptatea se aflã întotdeauna de partea,
sau în mâna învingãtorilor care stãpânesc
informaþia publicã ºi o difuzeazã cu perse-
verenþã ca normã obligatorie ºi chiar
legiferatã, astfel încât abaterile sunt
sancþionate.
Istoria este ca un pendul cu respiraþie
rarã ºi miºcare de ansamblu spiralã,
spunea el, oamenii ºi marile idei îi imprimã
viteze diferite de miºcare, dar starea pe loc
este imposibilã. Cãutarea dreptãþii este o
forþã în sine. Evenimentele dospesc în
pântecul vremii, iar în curând vremea va
fãta. Se va naºte un monstru, sau, dim-
potrivã, o mare ºi luminoasã speranþã?
Un cronicar meridional vorbind despre
tinerii din þãrile nordice, îndeosebi englezii,
îi descria ca fiind înalþi, blonzi ºi târzii în
dragoste. Aºa cum arãt, somatic deci, sunt
anglosaxonã. În plan sufletesc însã se
exprimã genele balcanice: pun pasiune în
ceea ce fac, pasiunea freamãtã sub
pojghiþa rãcelii de suprafaþã, nu pot sã nu
resimt cu profundã compasiune nedrep-
tãþile comise împotriva neamului meu, oro-
rile comise de regimul comunist dupã
invadarea României de sovieticii înarmaþi
de americani, rãpirea Basarabiei ºi Bu-
covinei din trupul þãrii, deportarea în terifi-
anta ºi inospitaliera Siberie a sute de mii
de români din aceste þinuturi, mame cu
copii de sân, împuºcarea bãrbaþilor, înce-
pând cu preoþii ºi învãþãtorii, mã cutremur
gândindu-mã cât de puþini au supravieþuit
ºi s-au mai întors la baºtinã. În þarã, sub
regimul comunist de tip bolºevic, teroarea
a atins cote inimaginabile. Închisoarea
Piteºti, destinatã îndeosebi studenþilor,
reprezintã o culme a monstruozitãþii. Tinerii
ºi maturii din Europa de Vest îºi astupã
urechile ºi îºi acoperã ochii, preocupaþi
excesiv de bani ºi poziþii sociale privile-
giate, se feresc sã mediteze asupra aces-
tor aspecte, rareori deschid cãrþi de memo-
rialisticã, se comportã ca ºi cum istoria nu
se poate repeta. În familia bunicului meu
s-au totalizat aproape 25 de ani de în-
chisoare durã, perioadã în care orice
comunicare cu familia era interzisã, nu se
ºtia dacã cei închiºi mai trãiesc sau pe
unde sunt. Tatãl bunicului meu a fost ucis
în sinistra închisoare de la Aiud, trupul a
fost aruncat în groapa comunã de unde
astãzi sunt dezgropate mulþimi de schele-
te. Supravieþuitorii, dupã 16 ani de temniþã
grea, dar ºi familiile, au cerut rejudecarea
în urma cãror procese au fost declaraþi
nevinovaþi. Unele astfel de procese au fost
rejudecate chiar în timpul lui Nicolae Ceau-
ºescu. Nu pot sã nu-mi imaginez cum fe-
mei gravide, arestate pentru cã soþii lor
erau fugari, au nãscut pe cimentul rece al
celulelor, înfometate ºi fãrã nici un fel de
asistenþã. Tortura ºi uciderea fãrã judecatã
erau fapte curente. Copiii celor închiºi erau
daþi afarã din ºcoli ºi din universitãþi fãrã un
alt motiv. ªi bunicul meu a fost exmatriculat
din clasa a opta.
Pentru ca astfel de tragedii sã nu se
mai repete, este nevoie ca noi, tinerii ºi
copiii de astãzi, sã le cunoaºtem, sã medi-
tãm asupra lor ºi sã nu ne lãsãm amãgiþi
de aparenþe înºelãtoare. Sã nu uitãm, de
pildã, pe copiii uciºi în masã, zeci de mii ºi
poate peste o sutã de mii, refugiaþi la
Dresda, oraº fãrã nici o mizã militarã, bom-
bardat sãlbatec, covor de bombe lansat de
aviaþia britanicã. O crimã monstruoasã ºi
inutilã sub aspect militar.
Revin la plecarea mea din cuibul cald
al famiiei. Bunicul meu Corneliiu, macedo-
armân ca origine, mi-a dãruit în urmã cu
doi ani un vultur din bronz, cu aripile des-
fãcute, în zbor, ochiul sãu rubiniu scrutând
lumea de la înãlþime. Aºa sã-þi fie zborul,
mi-a spus, lumea trebuie privitã din înalt,
spre o cât mai amplã cuprindere. Oricum,
hotãrârea mea de a-mi continua studiile în
altã þarã era deja luatã. Cred cã aceasta
este o trãsãturã germanicã. Cu sute de ani
în urmã, studenþii peregrinau prin Europa,
de la o universitate la alta. ªi eu vreau sã
învãþ cât mai mult, sã asimilez. Indiferent
ce cale voi urma în viaþã, psihogenetica va
fi un permanent hobby, un cuvânt care
intrã de-acum în toate limbile, inclusiv în
Românã, limba mamei mele, atât de fru-
moasã ºi nuanþatã! Este ºi preocuparea
bunicului meu, nu doar determinismul ge-
netic al personalitãþii, ceea ce implicã ºi
comportamentul, dar ºi moºtenirea carac-
terelor dobândite. Aºa cum ne este dez-
vãluit ºi de Biblie, marile nefericiri, eve-
nimente îngrozitoare, tragice ºi nedrepte,
reverbereazã în urmaºi pe durata a ºapte
generaþii, iar dorinþa de a se face dreptate
rãbufneºte cine ºtie peste câtã vreme.
Bunicul meu Corneliu spunea, repet
acum, cã istoria este un pendul cu bãtaie
227
 rarã ºi miºcare spiralã. El a fost profund
marcat de uciderea tatãlui sãu, într-una din
închisorile cumplite care împânzeau Ro-
mânia pe vremea comunismului bolºevic.
Fusese unul din marii medici ai acelei þãri.
Rejudecat postmortem a fost gãsit nevino-
vat. În fond, care fuseserã acuzele pentru
care l-au ucis? Actul de condamnare con-
semneazã: fãcea comentarii duºmãnoase
la adresa orânduirii comuniste ºi asculta
posturi de radio imperialiste. Era suspectat
ºi de simpatii legionare, o miºcare nationa-
listã cu valenþe uºor mistice, specificã Ro-
mâniei, la care aderase o bunã parte din
tineretul þãrii, ca ºi intelectualii repre-
zentativi. Reprimatã cu extremã duritate
dupã rãzboi, asemeni catarilor din vestul
Europei în urmã cu ceva sute de ani. Dupã
arestarea lui Dumitru Zeana, în anii care s-
au scurs pânã la moartea sa (cum s-a pro-
dus aceasta, posibil sub torturã?) nimeni
din familie nu a mai ºtiut unde se aflã. Nici
o veste nu strãbãtea prin pereþii groºi ai
temniþei. Toþi sperau însã cã va ieºi viu într-
o zi. Pânã când a venit o carte poºtalã care
anunþa moartea sa. Scheletul sãu zace
deavalma cu multe altele, într-o groapã
comunã din Râpa Robilor, loc unde s-a
ridicat o mânãstire.
Bunicul meu a fondat o asociaþie, a
Urmaºilor Persecutaþilor Regimului Co-
munist din România (AUPRCR). ªi eu sunt
urmaº de martir. A treia generaþie. Încerc,
pe cât pot, sã nu-mi las gândul sã stãruie
asupra acestor lucruri întristãtoare. Totuºi,
aº vrea sã fac ceva ºi pentru România, dar
ºi pentru Macedo-Armânii din Balcani, per-
secutaþi în statele în care vieþuiesc, unde
nu li se recunoaºte identitatea etnicã, fiind
supuºi unei presiuni dure de desnaþio-
nalizare.
Latura meditativã a firii mele mã face
sã mã simt adesea diferitã de cei din gene-
raþia mea. Patru miloane de români au
pãrãsit þara dupã prãbuºirea regimului
comunist, în cãutarea unei vieþi mai bune
sub aspect material, goniþi de sãrãcie.
Totuºi, România este foarte bogatã în plan
spiritual. În bunã mãsurã este ºi þara mea,
þara mamei mele, deºi bunicul Corneliu
vorbeºte mereu de stirpea sa, a vechilor
locuitori ai anticei Macedonii, regatul de
unde a pornit Alexandru cel Mare spre
cucerirea lumii. Moºtenesc ºi eu ceva din
acest sânge. Trãsãturile psihologice ale
acestui neam sunt destul de individua-
lizate, rezultat ºi al unei endogamii înde-
lungate. Aºa cum fiecare individ este un
unicat, neamurile au ºi ele personalitatea
lor definitorie, în mãsura în care au conser-
vat cât de cât o identitate sau similitudine
geneticã.
În Europa se plãmãdeºte o nouã gene-
raþie, din sânul cãreia se vor ivi noi idei,
care, dacã au suficientã forþã, ne vor mo-
dela viitorul.

228
MEMORIA
ÎN PREZENT
 ILEANA MATEESCU
Comemorarea
foºtilor deþinuþi politici
la Drobeta Turnu Severin
Anul acesta se împlinesc opt ani de la
data când, în sfârºit, Parlamentul Ro-
mâniei a stabilit o zi în care sã fie comemo-
raþi în mod organizat, pe tot cuprinsul þãrii,
foºtii deþinuþi politic din România. Motivul
pentru care s-a întârziat atât de mult cu un
lucru atât de simplu de înfãptuit, deºi inter-
venþii s-au fãcut mereu încã din 1990, con-
sider cã este acela cã autoritãþile comu-
niste nu au recunoscut oficial niciodatã cã
în România au existat deþinuþi politici. Iar
urmaºii comuniºtilor de dupã 1989, aca-
parând puterea, au încercat ºi ei din rãs-
puteri sã þinã ascunse cât mai mult timp
aceste orori, pânã când victimele vor dis-
pãrea fizic ºi dureroasele adevãruri despre
crimele comunismului nu vor mai fi aflate
niciodatã. Dar, Asociaþia Foºtilor Deþinuþi
Politic din România (AFDPR), prin filialele
sale, a început încã din anul 1991 sã co-
memoreze, sã ridice monumente, sã scrie
cãrþi, care vor rãmâne peste timp drept
mãrturii a ceea ce a însemnat, de fapt,
comunismul. Filiala Mehedinþi a organizat
ºi ea anual astfel de evenimente de aduc-
ere aminte, în reºedinþa judeþului dar ºi în
teritoriu, acolo unde s-a suferit la fel de
mult. ªi anul acesta, pe 9 martie, condu-
cerea Asociaþiei a organizat la Drobeta
Turnu Severin un ceremonial de comemo-
rare a victimelor comunismului.
230
Celor câteva zeci de participanþi li s-au
alãturat în rugãciune ºi pentru sãvârºirea
slujbei religioase preoþi din cadrul Epis-
copiei Severinului ºi Strehaiei, dintotdeau-
na colaboratoare de nãdejde a Asociaþiei
Foºtilor Deþinuþi Politic, care, în afara slu-
jbei de pomenire, au luat interviuri supra-
vieþuitorilor prezenþi la comemorare pentru
ca mãrturiile lor sã fie pãstrate ºi valorifi-
cate în transmiterea memoriei generaþiilor
viitoare, au sãvârºit slujba parastasului
pentru sufletele mehedinþenilor care au
trecut prin grele suferinþe. Cei prezenþi au
aprins o lumânare ºi ºi-au îndreptat gân-
dul, preþ de câteva minute, cãtre cei apro-
piaþi care au pierit în timpul regimului co-
munist sau spre cei care sunt în suferinþã
chiar ºi la acest moment. Însuºi preºedin-
tele AFDPR, filiala Mehedinþi, dl. Valeriu
Bosoancã ºi puþinii foºti deþinuþi politici
supravieþuitori n-au putut fi prezenþi la cer-
emonie din acest motiv. ªi cãtre dânºii s-au
îndreptat rugãciunile celor prezenþi.
Pãrintele Antonie Olãrean de la Cate-
drala Episcopalã a rostit o emoþionantã cu-
vântare dovedind cã, deºi tânãr, cunoaºte
bine realitãþile din istoria recentã a Ro-
mâniei, pe care însã nu le-a învãþat la
ºcoalã. Toþi cei prezenþi au fost plãcut im-
presionaþi de modul în care a decurs festi-
vitatea. Din partea Primãriei Municipiului,
14 martie 2019, Drobeta Turnu Severin
dl. viceprimar Cornel Folescu a adus la
sediul AFDPR mesajul autoritãþilor locale
pentru supravieþuitorii gulagului românesc.
Singurul fost deþinut politic prezent la
comemorare a fost dl. Dumitru Dragomir,
însoþit de familie. Dânsul a detaliat pentru
cei care n-au trãit acele vremuri cumplite
cum a fost exterminatã în detenþie elita
societãþii româneºti de la acea vreme,
aducând ºi mãrturii scrise. Au urmat alte
evocãri despre represiunea comunistã pe
care au trãit-o pe viu, susþinute de dl. dr.
Radu Antonescu ºi dl. scriitor Victor Rusu,
ambii foºti deportaþi în Bãrãgan.
Foºtii deþinuþi politic au ieºit din închi-
sori cu sãnãtatea zdruncinatã grav ºi ire-
mediabil, nu au mai avut puterea ºi nici
timpul necesar sã-ºi facã anii de vechime
în câmpul muncii ceruþi de legea pensiilor.
De aceea, ei au pensii mici, în schimb Viºi-
nescu ºi colegii lui au primit pensii nesimþite.
Considerãm cã ar fi un act de dreptate
în faþa lumii ºi a istoriei ca aceastã situaþie
sã se schimbe. Anii de temniþã politicã sã
fie consideraþi vechime în muncã, mai ales
cã mai sunt atât de puþini supravieþuitori. În
Mehedinþi, în 1990 erau 468 deþinuþi politic
ºi acum mai sunt în viaþã doar 5-6.
Nu se pot cinsti îndeajuns aceia care
cu mândrie ºi-au jertfit anii cei mai frumoºi
din viaþã pentru binele acestei þãri. Numele
lor ar trebui pãstrate recunoscãtor din ge-
neraþie în generaþie. Doar cinstindu-i le
putem mângâia inimile rãnite pentru tot-
deauna! Mulþumim organizatorilor come-
morãrii pentru efortul depus, dorim sãnã-
tate ºi viaþã lungã supravieþuitorilor care
trebuie sã ducã mai departe memoria, ast-
fel încât astfel de monstruozitãþi sã nu se
mai repete.
231
 COMUNICAT DE PRESÃ

Investigaþii arheologice
în Caransebeº,
jud. Caraº-Severin

Bucureºti, 26 iunie 2019. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi

Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Parchetul Militar Timiºoara, a
organizat ºi desfãºurat în perioada 19-21 iunie 2019 o campanie de investigaþii arheolog-
ice în mun. Caransebeº, judeþul Caraº-Severin. Cercetarea de teren a urmãrit verificarea
unor informaþii dupã care, în curtea unui imobil din oraº, ar exista mai multe gropi individ-
uale ºi comune unde se presupune cã au fost înhumaþi mai mulþi opozanþi anticomuniºti,
care au fost omorâþi în anchetele Securitãþii sau au fost executaþi prin împuºcare în urma
unor sentinþe judecãtoreºti.

În luna august 2017 la institut s-a primit
o petiþie din partea unei persoane originare
din mun. Caransebeº, care ne-a adus la
cunoºtinþã faptul cã în cursul anul 1977, în
calitatea ce o avea atunci de arheolog la
Muzeul de Istorie din oraº, a fost martor
ocular la descoperirea câtorva schelete
umane care, dupã inventarul funerar gãsit
asupra lor, se puteau data cronologic în
perioada anilor ’50 ai secolului trecut.
Scheletele au fost descoperite în curtea
clãdirii care atunci adãpostea Casa
Armatei din oraº, astãzi Cercul Militar, cu
prilejul sãpãturilor la fundaþia unui bloc cu
destinaþie de cãmin pentru cadrele militare.
Implicarea arheologului a fost solicitatã de
un locotenent de la Miliþia oraºului pentru a
face o apreciere asupra vechimii osemin-
telor. S-a constatat cã acestea nu aparþin
unui orizont de înmormântare care sã
coboare în secolele anterioare, fiind de
datã mai recentã. Defuncþii erau înhumaþi
fãrã sicriu ºi în poziþii atipice, la unii fiind
gãsiþi ºi nasturi cu inscripþionãri specifice
perioadei de dupã anul 1948. Ca urmare,
realizând cã osemintele ar putea aparþine
unor victime ale regimului comunist, proba-
bil ºi dupã informarea superiorilor sãi, ofi-
þerul de miliþie i-a impus arheologului sã nu
comunice niciodatã cuiva ceea ce a vãzut,
cazul fiind astfel muºamalizat. Nu se ºtie
nici ce s-a întâmplat atunci cu scheletele
dezvelite parþial, pe ºantierul de con-
strucþie al blocului, forþa de muncã fiind
constituitã din militari în termen.
Clãdirea unde astãzi funcþioneazã
Cercul Militar, situatã pe str. Nicolae
Bãlcescu la nr. 5, a fost construitã în anul
1885 cu destinaþie de liceu pentru fete.
Începând din anul 1944 ea a fost trecutã în
administrarea Armatei. Dupã informaþiile
pe care le avem aici ºi-a avut sediul, timp

232
de câþiva ani, Comandamentul Unic alte amenajãri, mormintele descoperite în
Teritorial Timiº, o structurã militarizatã a 1977 fiind sesizate pe traseul laturii de
Securitãþii comuniste, înfiinþatã în ianuarie nord a fundaþiei. S-a acþionat cu mijloace
1949, care a coordonat toate acþiunile manuale ºi mecanizate, fiind practicate
represive îndreptate împotriva grupãrilor patru unitãþi de sãpãturã sau secþiuni arhe-
de partizani anticomuniºti din zona Bana- ologice, suprafaþa însumatã a acestora
tului. În apropiere, într-o clãdire situatã pe fiind de 38,54 mp. În ultima secþiune, situ-
strada Horia, pânã prin anul 1959 s-a aflat atã în partea rãsãriteanã a blocului ºi în
sediul Securitãþii din Caransebeº, astãzi apropiere de gardul spre fostul penitenciar,
imobilul aflându-se în proprietate particu- s-au descoperit douã schelete umane, dis-
larã. Tot în zona apropiatã se aflã ºi fosta puse în linie pe direcþia est-vest, unul (M.1)
clãdire a penitenciarului, cu faþada princi- la adâncimea de -1,65 m, având membrele
palã pe str. Tribunalului, astãzi cu desti- inferioare orientate spre rãsãrit, iar celãlalt
naþie de Liceu Tehnologic. Incinta fostei (M.2) la adâncimea de -1,23 m, având
închisori se învecineazã în partea de vest picioarele spre apus. Din pãcate, cele
cu curtea Cercului Militar, spaþiile fiind douã schelete au fost deranjate parþial în
delimitate ºi separate, atât în trecut cât ºi pãrþile lor superioare de o groapã contem-
în prezent, printr-un gard. poranã în care se aflau resturi de materiale
Prin sediul Securitãþii ºi prin penitencia- de construcþie folosite la ridicarea blocului.
rul din Caransebeº au trecut foarte mulþi
partizani anticomuniºti ºi sprijinitori ai
acestora din grupurile de rezistenþã bãnã-
þene, care au fost capturaþi, arestaþi ºi tor-
turaþi aici, unii fiind dispãruþi fãrã urmã
pânã în ziua de astãzi. În unitatea carcera-
lã au avut loc mai multe execuþii prin îm-
puºcare a unor partizani condamnaþi la
moarte prin sentinþe judecãtoreºti. Con-
form unor mãrturii, unele execuþii au fost
fãcute chiar în curtea Cercului Militar de
astãzi, cadavrele fiind îngropate undeva în
zonã. Una dintre execuþiile petrecute în
acest spaþiu a avut loc în 12 august 1953,
când au fost împuºcaþi partizanii Victor
Curescu, Gheorghe Balica ºi Iancu Bader-
ca pentru apartenenþã la organizaþia colo-
nelului Ion Uþã.
Intervenþia arheologicã a avut loc în
zona blocului-cãmin, în apropierea laturilor
de nord ºi de est ale construcþiei, în spaþiile
neocupate de suprafeþe betonate sau de

233
 Imagini din timpul cercetãrii arheologice
Aceastã situaþie a fãcut ca stratigrafia ori-
zontalã sã fie compromisã ºi sã nu putem
face precizarea exactã dacã este vorba de
o groapã comunã de înhumare sau de
douã gropi individuale suprapuse parþial.
Cei doi defuncþi nu au fost depuºi în sicrie
ºi sunt lipsiþi de inventar funerar sau de
resturi provenite din vestimentaþie. În
pãmântul purtat s-au mai gãsit însã frag-
mente scheletice provenite de la alþi doi
defuncþi, despre care deocamdatã nu
putem spune cã ar fi într-o relaþie directã
cu cele douã schelete descoperite in situ.
Deocamdatã, în actualul stadiu al cerce-
tãrii, nu avem indicii certe care sã arate cã
este vorba neapãrat despre oameni execu-
taþi prin împuºcare sau uciºi prin alte
metode de Securitate, însã împrejurãrile,
mãrturiile ºi unele documente din fondul
arhivistic al fostei Securitãþi ne fac sã cre-
dem cã lucrurile ar fi aºa.
234
Anterior acþiunii desfãºurate în teren,
IICCMER a depus o sesizare la Parchetul
Militar Teritorial Timiºoara, care a deschis
pe acest caz un dosar de cercetare
penalã. Cazul fiind unul de o complexitate
deosebitã, în directã conlucrare cu
Parchetul Militar, urmeazã ca cercetãrile
din teren sã fie reluate ºi continuate prin
verificarea pânã la epuizare a tuturor spaþi-
ilor libere în care se mai poate interveni
astãzi prin sãpãturã.
Cercetãrile au fost efectuate de o
echipã de arheologi ºi istorici de la IICCMER,
alcãtuitã din Gheorghe Petrov (organizator
ºi coordonator), Paul Scrobotã, Gabriel
Rustoiu, Horaþiu Groza ºi Marius Oprea.
Acþiunea a fost sprijinitã de Muzeul Ju-
deþean de Etnografie ºi al Regimentului de
Graniþã Caransebeº.
COMUNICAT DE PRESÃ

A VI-a campanie
de investigaþii arheologice
la Periprava, jud. Tulcea

Bucureºti, 23 iulie 2019. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria

Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Secþia Parchetelor Militare din cadrul
Parchetului General au desfãºurat în perioada 8-18 iulie 2019 o nouã campanie de
investigaþii arheologice în localitatea Periprava, com. C.A. Rosetti, jud. Tulcea. Acþiunea
a avut ca obiectiv cãutarea, descoperirea ºi recuperarea rãmãºiþelor pãmânteºti ale
deþinuþilor politici decedaþi în fosta colonie penitenciarã.

În cursul anilor 2013 ºi 2015-2019, sãpãturã sau secþiuni arheologice (S.15 =

IICCMER a organizat ºi desfãºurat ºase
campanii de cercetãri arheologice în peri-
metrul cimitirului lipovenesc din Periprava.
La prima campanie din 2013 nu a fost sesi-
zat Parchetul Militar, astfel cã instituþiile
abilitate (Procuratura, Poliþia, Medicina
Legalã) nu au fost implicate, acþiunea fiind
mai curând una de sondare ºi nu de cerce-
tare ºi recuperare a osemintelor. În acest
loc, în perioada anilor 1959-1964, au fost
înhumaþi un mare numãr de deþinuþi politici
decedaþi în colonia de muncã de la
Periprava. Zona din cadrul cimitirului unde
se aflã mormintele deþinuþilor a fost
stabilitã pe baza informaþiilor obþinute de la
localnicii mai în vârstã ai satului, precum ºi
de la câþiva foºti angajaþi ai coloniei peni-
tenciare. La suprafaþa solului nu au fost
puse niciodatã semne distinctive care sã
indice prezenþa acestor morminte. În cam-
pania de cercetãri arheologice recent
încheiatã au fost practicate patru unitãþi de
7 x 3 m ; S.16 = 11 x 3 m; S.17 = 3 x 2 m;
S.18 = 7,40 x 3 m) care au cuprins o
suprafaþã însumatã de peste 82 de metri
pãtraþi, în acestea fiind identificate ºi cer-
cetate un numãr de 10 morminte. În cele
ºase campanii de sãpãturi au fost executa-
te 18 secþiuni arheologice, în cadrul cãrora
au fost descoperite 54 de morminte. Dintre
acestea, un numãr de 51 de morminte, prin
caracteristicile de înhumare, aparþin unor
deþinuþi. Trei dintre morminte, care nu erau
marcate la suprafaþa solului, aparþin însã
unor localnici decedaþi în ultimele decenii,
despre care se cunoaºte cã s-au sinucis ºi
au fost îngropaþi în necropola deþinuþilor.
Dintre mormintele deþinuþilor au fost extra-
se ºi recuperate osemintele a 50 de per-
soane, la unul din sicriele descoperite con-
statându-se cã acesta avea capacul
deranjat ºi scheletul lipsã. Aceastã situaþie
se explicã prin faptul cã familia defunctului
a avut cândva posibilitatea sã afle locul

235

precis al mormântului, sã-l deshumeze ºi
sã-i recupereze osemintele.
Conform informaþiilor documentare
existente precum ºi din mãrturiile multor
foºti deþinuþi politici care au fost internaþi în
colonia penitenciarã de la Periprava,
rezultã cã decesele din acest lagãr de
muncã forþatã au fost cauzate de înfometa-
re ºi frig, de lipsa apei potabile ºi a
asistenþei medicale, de accidentele inter-
venite pe fondul condiþiilor de muncã isto-
vitoare ºi de regimul de detenþie pe care
mulþi l-au îndurat în lagãrele ºi închisorile
unde au fost încarceraþi anterior. Unii din-
tre deþinuþi au fost uciºi ºi prin împuºcare,
mai ales în cursul unor tentative de evada-
re. Toate acestea au fost potenþate de
236
condiþiile de viaþã existente în Deltã ºi de
comportamentul abuziv ºi violent al perso-
nalului coloniei. În perioada în care unita-
tea a funcþionat ca formaþiune inde-
pendentã, din documentele oficiale rezultã
cã la Periprava au murit cel puþin 124 de
deþinuþi, identificaþi nominal, în majoritate
politici, dar ºi de drept comun.
Majoritatea defuncþilor au fost depuºi la
înmormântare dezbrãcaþi, în sicrie
confecþionate din lemn ori stufit sau, în
unele cazuri, trupurile au fost înfãºurate în
rogojini de stuf ºi legate cu sârmã. Starea
generalã de conservare a scheletelor era
una mai mult precarã, asupra celor mai
multe nefiind descoperite obiecte de inven-
tar funerar. Existã însã ºi câteva cazuri la
care au fost descoperite câteva accesorii
vestimentare, de regulã nasturi, lucru care
presupune cã trupurile acelor defuncþi au
posedat anumite articole sumare de
îmbrãcãminte la momentul înhumãrii.
Pentru cele 10 scheletele de deþinuþi
care au fost descoperite ºi recuperate în
cursul recentei campanii arheologice s-a
urmat procedura legalã, specificã în astfel
de cazuri. Osemintele defuncþilor au fost
demontate ºi recuperate în prezenþa unui
medic legist, fiind împachetate ºi transpor-
tate la Serviciul de Medicinã Legalã din
cadrul Spitalului Judeþean Tulcea. Dupã
examinarea medico-legalã, acestea vor fi
transferate pentru analize specializate la
Institutul Naþional de Medicinã Legalã din
Bucureºti, unde se realizeazã ºi testele
pentru stabilirea ADN-ului pentru persoa-
nele decedate. Acest demers urmãreºte
identificarea morþilor prin verificarea ºi
compararea ADN-ului obþinut din resturile
scheletice ale acestora cu cel al rudelor ºi
urmaºilor în viaþã ai victimelor.
 Investigaþiile arheologice s-au efectuat
în prezenþa procurorilor însãrcinaþi cu cer-
cetarea penalã a cazului, colonel magistrat
Gheorghe Stanciu ºi colonel magistrat
Octavian Toma, procurori militari la Secþia
Parchetelor Militare din cadrul Parchetului
de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi
Justiþie, instituþie care în anul 2015 a fost
sesizatã de IICCMER în legãturã cu per-
soanele decedate în lagãrul de la
Periprava ºi a locului unde acestea au fost
înhumate. Aceºtia au fost asistaþi de un
specialist criminalist din cadrul Inspec-
toratului Judeþean de Poliþie Tulcea (agent
ºef Dan Danielencu) ºi de un medic legist
de la Serviciul Judeþean de Medicinã
Legalã Tulcea (dr. Vasile Daºanu).
În ziua 17 iulie 2019, ºantierul arheolo-
gic de la Periprava a fost vizitat de cãtre d-
nul Radu Rãzvan Horaþiu, adjunct al procu-
rorului general al României, ºi de d-nul
general maior magistrat Gheorghe Cos-
neanu, ºefului Secþiei Parchetelor Militare
din cadrul Parchetului General. Pentru
câteva zile, pe ºantier s-au aflat ºi domnii
Octav Bjoza, preºedintele Asociaþiei Foº-
tilor Deþinuþi Politici din România (AFDPR),
ºi Radu Preda, preºedintele executiv al
IICCMER.
Cercetãrile au fost efectuate de cãtre
un colectiv de arheologi de la IICCMER ºi
de la instituþiile muzeale colaboratoare,
alcãtuit din Gheorghe Petrov (coordona-
tor), Marius Oprea, Paul Scrobotã, Gabriel
Rustoiu ºi Horaþiu Groza. Acþiunea s-a
desfãºurat în colaborare cu Televiziunea
Românã, fiind sprijinitã pe plan logistic de
Primãria comunei C.A. Rosetti ºi de
Rezervaþia Biosferei Delta Dunãrii.
IICCMER face ºi pe aceastã cale un
nou apel cãtre rudele ºi urmaºii victimelor
care au decedat în lagãrul de la Periprava
precum ºi cãtre toþi cei care au cunoºtinþã
despre astfel de persoane, pentru a con-
tacta pe orice cale institutul sau direct pe
responsabilul cercetãrilor arheologice, d-
nul Gheorghe Petrov (tel. 0721400396), în
vederea îndrumãrii acestora cãtre autoritã-
þile care au în sarcinã identificarea osemin-
telor recuperate.
Fig. 1-3: Aspecte din timpul lucrãrilor de cercetare arheo-
logicã de la Periprava (Campania VI/2019).
https://www.iiccr.ro
237
 ION BARBU

Mina Petrila a murit,

trãiascã Mina Sîrbu

Anul acesta pe 26 iunie s-au împlinit

100 de ani de la naºterea scriitorului Ion D.
Sîrbu.
Societatea Culturalã CONDIÞIA ROMÂNÃ
( h t t p s : / / w w w. f a c e b o o k . c o m / c o l o -
nialiterarapetrila/), care are în grijã Casa
Memorialã din Petrila, a înþeles sã cin-
steascã memoria „Celui mai iubit dintre
petrileni” sãrbãtorind timp de trei zile, con-
form zicerii Sîrbului: La noi minunile þin trei
zile, în schimb sãrbãtorile prostiei dureazã
un secol!
Societatea noastrã este consecventã Toma Velici ºi Ion Barbu în faþa Casei Memoriale
„Ion D. Sîrbu”
principiului de a extrage, acum cã s-a pus
cruce mineritului în oraºul nostru, tot aurul prestaþia actorilor de la Teatrul Dramatic
din opera domniei sale ºi de a-l prepara, cu „Ion D. Sîrbu” din Petroºani care au onorat
ajutorul unor artiºti de renume pentru o evenimentul cu spectacolul „Ce mai taci,
piaþã unde, încã, cererea e mult sub ofertã.
Cum s-ar spune: Mina Petrila a murit, trã-
iascã Mina Sîrbu, dar ºi preparaþia!
ªi-au adus contribuþia pentru consoli-
darea Exploatãrii Culturale Petrila urmã-
torii artiºti plastici: Maxim Dumitraº, Vasile
Mureºan Murivale, Darius Hulea, Ovidiu
Hrin, Tudor Asciu, Suzana Fântânariu, Ma-
rian Avramescu, Paul Mureºan, Mihaela
ªchiopu, Delia Vilhelm, Octav Mardale,
Laura Dobre, Cãtãlin Zaharia ºi ultimul, cu
voia dumneavoastrã, Ion Barbu. O altã
contribuþie, dar de altã naturã, a fost Vali Rãcilã ºi Ada Milea

238
Fotografii de Camelia Toma
Darius Hulea ºi lucrarea sa „I.D. Sîrbu“
Gary?”, un experiment inedit de teatru
non-verbal. Iar petrilenii Sîrbului nu vor uita
artiºtii care au venit sã cânte ºi sã ne
încânte: Ada Milea, Vali Rãcilã, Nucu Pan-
drea, Zoltan Octavian Butuc. Grãdina Ca-
sei Memoriale a primit mai multã luminã
întru literatura lui Ion D. Sîrbu datoritã
prezenþei lui Toma Velici, Mihai Barbu ºi
Alexandru Farcaº.
Acum, cã am intrat în al doilea secol,
care ori va fi prost, ori nu va fi deloc,
comemorând tot în aceste zile 30 de ani de
la trecerea lui Sîrbu „într-o altã colectivã
Mai bunã!”, profitãm de ocazia ivitã pentru
a vedea câte dintre „sarcinile trasate” de
înaintaºul nostru pot a fi bifate?
– Sã nu mai minþim;
– Sã nu ne mai lãudãm;
– Sã începem printr-un cincinal al tãce-
rii, cãinþei ºi ruºinãrii;
– Sã ne povestim viaþa aºa cum a fost,
aºa cum nu ar fi trebuit sã fie;
– Sã ne fie milã de paznicii ºi turnãtorii
noºtri;
– Sã cerem iertare pãmântului, cerului,
vietãþilor toate pentru crima ce am fãcut-o
împotriva firii ºi a Creaþiunii;
– Sã ne declarãm lauda injurie penalã,
iar linguºirea celor puternici ca un act de
infamie ºi sacrilegiu;
– Sã interzicem pe o sutã de ani cuvin-
tele „erou”, „revoluþionar”, „fiu al poporului”
etc.;
– Sã învãþãm dascãlii sã înveþe, sã ne
reconstruim copilãria ºi tinereþea, ca vârste
ale visului ºi gândului liber;
– Sã aºteptãm Biserica lui Hristos, pânã
atunci fiecare sã se roage singur Dumne-
zeului pe care l-a gãsit ºi pe care îl meritã.
Acum sau în vecii vecilor...
Amin!
239
 COMUNICAT DE PRESÃ
Investigaþii arheologice
în satul Poiu,
comuna Bistra, jud. Alba

Bucureºti, 20 august 2019. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi

Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat ºi desfãºurat în zilele de 9 ºi 10
august 2019 o campanie de investigaþii arheologice în satul Poiu, com. Bistra, judeþul
Alba. Cercetarea de teren a urmãrit verificarea unor informaþii dupã care, în zona unei
gospodãrii din sat, ar fi fost îngropat capul partizanului anticomunist Traian Ihuþ, ucis de
Securitate la 5 august 1952.

Traian Ihuþ s-a nãscut la 18 noiembrie

1917 în satul Aroneºti din comuna Bistra,
jud. Alba. A fost cãsãtorit cu Maria Goia din
satul Poiu, având împreunã trei copii, doi
bãieþi ºi o fatã, dintre care astãzi mai
trãieºte un bãiat, Ioan Ihuþ, nãscut în anul
1948. Traian Ihuþ avea o stare materialã
bunã, fiind catalogat de autoritãþile comu-
niste drept chiabur. A fost membru al Par-
tidului Naþional-Þãrãnesc (Maniu). Intrat în
conflict cu autoritãþile statului, pentru a
evita arestarea, în vara anului 1948 ºi-a
pãrãsit gospodãria, devenind fugar alãturi
de alte persoane aflate în aceeaºi situaþie.
A stat ascuns prin munþii din zona Bistrei,
fiind ajutat ºi alimentat de familie, rude ºi
prieteni. La începutul anului 1949 s-a
înregimentat în organizaþiei anticomunistã
Frontul Apãrãrii Naþionale, condusã de
maiorul deblocat Nicolae Dabija, care ºi-a era plecat dupã alimente, reuºind astfel sã
stabilit o bazã permanentã în zona Groºi, evite atunci posibila sa capturare sau chiar
un loc situat la circa 10 km spre nord-est moarte. Dupã destructurarea grupului
faþã de Bistra. În timpul atacului Securitãþii Dabija a continuat sã supravieþuiascã
din 4 martie 1949 asupra bazei partizanilor stând ascuns prin munþi împreunã cu un alt

240
partizan, Nicolae Selagea din Dealu Cap-
sei, un sat arondat oraºului Câmpeni, fiind
permanent urmãriþi ºi hãituiþi de echipe
mixte formate din cadre de securitate ºi
miliþie. Nicolae Selagea a fost surprins ºi
împuºcat mortal în 2 septembrie 1950,
chiar în satul natal. Rãmas singur, Ihuþ a
continuat sã reziste cu greu pânã în ziua
de 5 august 1952, când, prin trãdarea unui
cioban, a fost atras de Securitate într-o
ambuscadã organizatã la o stânã din zona
Muntele Mare unde a fost ucis prin
împuºcare. Desfãºurarea acestei acþiuni
este consemnatã în mod detaliat într-un
raport întocmit de Securitatea Raionului
Turda, adresat Direcþiei Regionale a Secu-
ritãþii Statului Cluj. Cadavrul a fost îngropat
superficial de cãtre ciobanii de la stânã
într-o margine de pãrãu. Soþia sa nu a vrut
sã creadã la început cã soþul ei a fost
omorât, susþinând pentru o vreme cã aces-
ta s-ar afla în continuare ascuns undeva în
munte. Pentru a o convinge, un apropiat al
casei, Gheorghe Donea, prieten bun cu
Ihuþ, s-a dus în toamna anului 1953 la locul
unde aflase cã era înmormântat Traian
Ihuþ, i-a dislocat craniul ºi l-a adus soþiei,
aceasta recunoscându-l dupã resturile de
pãr încã pãstrate ºi o lucrare dentarã din
aur. Dupã ce a fost convinsã în acest mod
cã soþul ei este într-adevãr mort, au
îngropat împreunã capul în preajma casei
pãrinteºti a lui Maria din satul Poiu,
pãstrând aceastã tainã pentru mulþi ani.
Cei doi au rãmas sã convieþuiascã împre-
unã, însã nu au putut sã se cãsãtoreascã
legal deoarece moartea lui Traian Ihuþ a
fost declaratã oficial abia în anul 1969,
printr-o sentinþã civilã pronunþatã de
Judecãtoria oraºului Câmpeni. Nici dupã
acest moment relaþia acestora nu a fost
legalizatã, însã au avut împreunã trei copii.
Din motive obiective, destinele celor doi
s-au despãrþit la un moment dat, fiecare
vieþuind separat pânã la sfârºitul vieþii.
Gheorghe Donea a decedat în anul 2001,
iar Maria Ihuþ a trãit pânã în 2007.
În urma unei cereri adresate institutului
în august 2009 de cãtre Maricica Dobra din
Bistra, una din fiicele lui Maria Ihuþ ºi
Gheorghe Donea, acest caz ne-a fost adus
la cunoºtinþã în mod oficial. Solicitarea se
baza pe mãrturiile directe ale pãrinþilor sãi
de care aveau cunoºtinþã doar câþiva
membri ai familiei. Ca urmare, în august
2010, s-a organizat o primã campanie de
241
 cãutare a rãmãºiþelor capului partizanului
Traian Ihuþ, verificându-se prin sãpãturã
arheologicã o suprafaþã de teren ce acope-
rea parþial un loc mai larg în care ar fi fost
îngropat capul, acþiune care s-a încheiat
atunci fãrã un rezultat pozitiv. Dupã tre-
cerea a nouã ani, cu acordul familiei, insti-
tutul a organizat o a doua intervenþie arhe-
ologicã, verificându-se acum în mod ex-
haustiv întreaga suprafaþã de teren ce ne-a
fost indicatã ca loc de reînhumare a capu-
lui. Din pãcate, cu toate eforturile depuse,
nici de aceastã datã nu s-a gãsit nimic.
Dupã aprecierile fãcute de unii urmaºi,
existã posibilitatea realã ca rãmãºiþele
capului sã fi fost dezgropate în secret la un
moment dat de cãtre Gheorghe Donea,
care le-a putut ascunde în altã parte, fãrã
ca acest lucru sã fie cunoscut de Maria
Ihuþ. Acest fapt s-a putut întâmpla în
perioada în care între cei doi au intervenit
neînþelegeri ºi certuri frecvente care, în
cele din urmã, au condus la despãrþirea lor.
Pe acest fond, Maria Ihuþ l-a ameninþat în
mai multe rânduri pe concubin cã o sã-l
reclame la Miliþie pentru faptul cã i-a adus
242
capul fostului soþ acasã, acesta fiind un
motiv serios care a putut sã-l determine pe
Donea sã facã în aºa fel încât sã disparã
principala probã care l-ar fi putut incrimina
în cazul unei eventuale verificari din partea
autoritãþilor.
În cursul investigaþiilor desfãºurate
de-a lungul timpului în acest caz, au fost
obþinute o serie de informaþii care ar putea
conduce la descoperirea locului unde a
rãmas îngropat restul trupului lui Traian
Ihuþ, acesta fiind ultimul partizan din orga-
nizaþia anticomunistã a maiorului Dabija
care a fost anihilat de Securitate.
Cercetãrile au fost efectuate de echipa
arheologilor de la IICCMER, alcãtuitã din
Gheorghe Petrov (coordonator), Paul
Scrobotã, Gabriel Rustoiu ºi Marius Oprea.
Acþiunea a fost sprijinitã de Primãria
comunei Bistra (primar Traian Gligor) ºi de
preotul Ilie George Grecu de la Parohia
Ortodoxã din localitate.
Ilustraþie foto: Fig. 1 – Traian Ihuþ în timpul stagiului militar
fãcut la Jandarmerie (Arhiva CNSAS); Fig. 2 – Cadavrul lui
Ihuþ Traian fotografiat de Securitate a doua zi dupã ce a
fost ucis (Arhiva CNSAS); Fig. 3-4 – Aspecte din timpul
acþiunii de cãutare (Campania II /2019).
Mesaj
din partea Fundaþiei Culturale „Memoria” ºi a Revistei „Memoria”
pentru participanþii la al XXVI-lea Congres al Asociaþiei Foºtilor
Deþinuþi Politici din România, Mamaia, 16-18 septembrie 2019

Domnule Preºedinte Octav Bjoza sub supravegherea Securitãþii, iar exis-

Doamnelor ºi Domnilor
În noul cadrul democratic creat dupã
cãderea regimului comunist în decembrie
1989, au apãrut numeroase publicaþii, prin-
tre care s-a numãrat ºi „Memoria – revista
gândirii arestate”, al cãrui prim numãr a
vãzut lumina tiparului în noiembrie 1990.
În cei aproape 29 de ani care au trecut
de atunci au fost publicate 107 numere, la
care unii dintre dumneavoastrã aþi con-
tribuit în mod direct cu articole, iar alþii v-aþi
dovedit cititori sau susþinãtori fideli. ªi era
normal sã fie aºa, pentru cã Revista „Me-
moria” a fost creatã de unii dintre dumnea-
voastrã, cei care aþi cunoscut infernul în-
chisorilor, lagãrelor ºi coloniilor de muncã
din anii comunismului, aþi fost deportaþi ºi
aþi fost nevoiþi sã vã trãiþi o parte din viaþã
tenþa dumneavoastrã ºi a familiilor a fost
marcatã de eticheta de „duºmani ai
poporului”. Aceste persecuþii ºi privaþiuni
au fost cu atât mai greu de îndurat cu cât
singura „vinã” a fost aceea cã vã iubeaþi
patria ºi doreaþi un viitor mai bun pentru
ea, în libertate ºi democraþie. Aceastã dor-
inþã, care v-a rãmas vie ºi dupã cãderea
comunismului, a fost ºi ideea care a stat la
baza Revistei „Memoria”: sã transmitã
conºtiinþa luptei pentru libertate de la gen-
eraþiile care au fost, cãtre generaþiile care
vor veni.
Printre cei care, de-a lungul timpului, s-au
ocupat de destinele Revistei „Memoria”
s-au numãrat foºtii dumneavoastrã colegi
de suferinþã: dr. Banu Rãdulescu (fonda-
torul ei), Ion Drescan, Gheorghe Dereven-
cu, Micaela Ghiþescu. Dupã cum bine ºtiþi,

243
 nici unul dintre ei nu mai este printre noi,
doamna Ghiþescu pãrãsindu-ne în urmã cu
patru luni. Plecarea ei a reprezentat – la fel
cum s-a întâmplat ºi în 1998 la moartea dr.
Banu Rãdulescu – un moment de cumpã-
nã în existenþa Fundaþiei Culturale „Memo-
ria” ºi a Revistei „Memoria”.
Astãzi, aici, la Congresul AFDPR, vã
adresãm rugãmintea de a rãmâne în con-
tinuare alãturi de Revista „Memoria”, aºa
cum aþi fost ºi pânã acum. De asemenea,
folosim acest prilej pentru a vã adresa un
îndemn: dacã pânã acum nu aþi pus pe
hârtie amintirile despre anii petrecuþi în
închisori, despre suferinþele pe care le-aþi
avut de îndurat dupã eliberare, personal
sau de alþi membri ai familiei, vã rugãm sã
o faceþi. La fel de importante sunt ºi
relatãrile/evocãrile despre cei care v-au
fost colegi de suferinþã în anii de detenþie
ºi care fie nu au mai supravieþuit închiso-
rilor, fie au murit înainte de cãderea regi-
mului comunist. Aveþi o datorie faþã de ei
sã transmiteþi mai departe ceea ce ei nu au
mai putut sã facã. De asemenea, nici cei
244
care v-au provocat aceste suferinþe nu tre-
buie uitaþi, numele lor ºi crimele la care
s-au dedat în numele „poporului” trebuie
sã fie cunoscute de cât mai multã lume.
Doamnelor ºi Domnilor
Lupta Dumneavoastrã pentru libertate,
adevãr, dreptate ºi un viitor mai bun nu s-a
încheiat. Toate aceste amintiri trebuie puse
pe hârtie sau înregistrate. Rugaþi un nepot
sau o nepoatã sã vã ajute într-un astfel de
demers, sau scrieþi-ne nouã ºi vã vom tri-
mite tineri interesaþi sã afle mai multe des-
pre anii comunismului. ªi vã promitem cã
aceste amintiri îºi vor gãsi locul, în anii
urmãtori, în paginile Revistei „Memoria”, la
fel ca pânã acum. Pentru cã avem o datorie
comunã: aceea de a împãrtãºi celor pre-
zenþi, dar ºi celor ce vor veni, valorile care
v-au cãlãuzit paºii în viaþã: dragostea de
patrie, de neam, de libertate ºi democraþie.
Echipa Revistei „Memoria” vã ureazã
succes la lucrãrile Congresului ºi vã
aºteaptã sã ne fiþi alãturi în continuare, ca
autori sau cititori.
Foto: Monitorul de Fãgãraº
COMUNICAT DE PRESÃ
A IV-a campanie
de investigaþii arheologice
la Târgu Ocna, jud. Bacãu

Bucureºti, 26 septembrie 2019. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi

Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Secþia Parchetelor Militare din
cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a desfãºurat în perioada
16-20 septembrie 2019 o nouã campanie de investigaþii arheologice în oraºul Târgu Ocna,
jud. Bacãu. Acþiunea a urmãrit cãutarea ºi descoperirea mormintelor deþinuþilor politici
morþi în penitenciarul din localitate.

Institutul de Investigare a Crimelor

Comunismului ºi Memoria Exilului Româ-
nesc, instituþie publicã aflatã în subordinea
Guvernului României, are drept scop inves-
tigarea ºtiinþificã ºi identificarea crimelor,
abuzurilor ºi încãlcãrile drepturilor omului
pe întreaga duratã a regimului comunist în
România, precum ºi sesizarea organelor
îndreptãþite sã ia mãsuri în acele cazuri în
care sunt depistate situaþii de încãlcare a
legii. Unul dintre obiectivele importante ale
investigaþiilor întreprinse de cãtre instituþia
noastrã este acela de a identifica locurile penitenciarul din Târgu Ocna au fost încar-
unde sunt înhumate victime ale regimului cerate, pe diferite termene de timp, un
comunist, acelea care, fie cã au fost sau nu numãr de 843 de persoane condamnate
judecate, au fost omorâte prin mijloace vio- pentru delicte politice, dintre care 73 au
lente de cãtre Securitate sau de alte struc- decedat în timpul detenþiei. Morþii au fost
turi represive ale statului comunist, sau a înhumaþi într-un cimitir parohial situat în
celor care au suferit condamnãri privative apropierea penitenciarului, lângã biserica
de libertate ºi au murit în timpul detenþiei ortodoxã cu hramul Sfinþii Împãraþi Con-
executate în penitenciarele ºi lagãrele de stantin ºi Elena aflatã în Parohia Poieni.
muncã din România comunistã. Înmormântãrile s-au fãcut într-o zonã
Conform unei evidenþe bazate pe surse separatã a cimitirului, folositã în trecut mai
documentare, în perioada 1950-1964 la mult pentru nevoile funerare ale penitencia-

245
 rului. Trupurile defuncþilor au fost depuse,
fãrã sicriu, în gropi individuale sau comune,
nemarcate la suprafaþa solului. Între anii
1977 ºi 1997, timp în care imobilul peniten-
ciarului a adãpostit un Sanatoriu pentru bol-
navi psihici, mulþi dintre pacienþii decedaþi
aici au fost îngropaþi tot în aceastã zonã a
cimitirului. În ultimele decenii, terenul unde
au fost îngropaþi deþinuþii a fost cedat trep-
tat credincioºilor din parohie pentru locuri
de veci. Ca urmare, gropile de înhumare au
afectat, parþial sau integral, multe din mor-
mintele deþinuþilor ºi ale bolnavilor psihici.
Evoluþia obiectivã a situaþiei din teren a
fãcut ca în zona cimitirului unde s-au îngro-
pat deþinuþii, suprafaþa de teren rãmasã
neocupatã sã se restrângã treptat. Aceastã
situaþie a determinat efectuarea în cursul
anilor 2011, 2013 ºi 2018 a unor cercetãri
arheologice pentru verificarea acelor
porþiuni de teren care urmau sã fie ocupate
de morminte, iar în 2018 s-a executat un
prim sondaj ºi pe un teren viran aflat în
vecinãtatea cimitirului. În aceste trei cam-
246
panii de sãpãturi s-au executat ºapte
secþiuni arheologice, ºase în incinta cimiti-
rului ºi una în exterior, fiind identificate ºi
cercetate un numãr de 42 de morminte din-
tre care 13 aparþineau unor foºti deþinuþi.
Pentru verificarea tuturor suprafeþelor din
cimitir rãmase încã neocupate de mormin-
te, s-a impus continuarea intervenþiilor
arheologice care sã elibereze respectivele
locuri de sarcina istoricã care o poate
conþine. Astfel, în perioada 16-20 septem-
brie 2019 s-a desfãºurat o nouã campanie
de sãpãturi, care a constat în executarea
altor douã secþiuni arheologice în spaþiul
împrejmuit al cimitirului, fiind verificatã ºi
cercetatã o suprafaþã însumatã de 11,34
mp. Totodatã, s-a verificat prezenþa unor
posibile înmormântãri de deþinuþi pe terenul
viran situat în partea de sud-est a cimitiru-
lui, aici fiind practicate trei secþiuni de con-
trol, fiecare cu dimensiunile de 15 m x 1 m,
în care nu au fost depistate gropi de mor-
minte. În secþiunile practicate în cimitir au
fost descoperite un numãr de 17 morminte
dintre care cinci aparþin unor deþinuþi poli-
tici, repartizaþi în douã gropi comune, una
cu trei ºi una cu douã victime. Numãr total
al mormintelor depistate în cursul celor
patru campanii de cercetãri arheologice
este de 59, dintre care 18 sunt ale unor
deþinuþi. Toate rãmãºiþele pãmânteºti consi-
derate ca aparþinând deþinuþilor politici au
fost extrase ºi recuperate, fiind introduse în
circuitul oficial al expertizelor medico-lega-
le, al analizelor antropologice ºi a testelor
de geneticã umanã.
Acþiunea de la Târgu Ocna are o dimen-
siune recuperatorie, memoria fiind, aºa
cum se ºtie, ultima formã de justiþie ome-
neascã posibilã. Cazul deþinuþilor politici
morþi în penitenciarul de la Târgu Ocna
face obiectul unui dosar de cercetare pe-
nalã, deschis la Secþia Parchetelor Militare
ca urmare a unei sesizãri oficiale înaintate
de cãtre IICCMER. Pe lângã rãspunderea
penalã ce poate sã revinã unor persoane
din fosta Securitate ºi din administraþia
penitenciarului care se pot face vinovate de
moartea acestor oameni, un scop important
al acestui demers este de a se putea iden-
tifica osemintele ce au fost ºi care vor mai
fi recuperate în urmãtoarele campanii de
sãpãturi arheologice.
Cercetãrile au fost efectuate de o
echipã de arheologi, alcãtuitã din specialiºti
angajaþi ai institutului ºi colaboratori de la
unele muzee din þarã. În teren s-a conlucrat
cu procurorul militar de caz, cu specialiºti
criminaliºti ºi legiºti. Acþiunea s-a desfã-
ºurat cu acordul Arhiepiscopiei Romanului
ºi Bacãului, iar în plan logistic a fost spriji-
nitã de Primãria oraºului Târgu Ocna, Pa-
rohia Ortodoxã din Târgu Ocna-Poieni ºi de
unele persoane particulare din localitate.
Ilustraþii: Fig. 1: Biserica Sfinþii Împãraþi din Târgu Ocna cu
zona cimitirului unde au fost înhumaþi deþinuþii politici; Fig.
2-3: Rãmãºiþele pãmânteºti ale celor cinci deþinuþi care au
fost aruncaþi în cele douã gropi comune descoperite
247
 Casa
Elisabeta Rizea
Elisabeta Rizea reprezintã simbolul
rezistenþei anticomuniste în România, un
model pentru români, un model de demni-
tate ºi rezistenþã la nedreptate. Este vitea-
za din Nucºoara, o þãrancã musceleanã pli-
nã de curaj, care a înfruntat Securitatea ani
la rând, atât în satul ei cât ºi în detenþie.
Casa a fost ridicatã în 1931 de cãtre
soþii Rizea, camera din dreapta a fost locul
în care au depus jurãmântul partizanii lui
Toma Arnãuþoiu, în primãvara anului 1949.
În aceeaºi camerã a înnoptat Principele
Mihai în 1934, atunci când a vizitat satul
Nucºoara ºi a cunoscut-o pentru prima datã
pe Elisabeta Rizea, la ºezãtoarea satului.
Elisabeta Rizea s-a stins din viaþa pe 6
octombrie 2003 ºi de atunci casa în care a
trãit o viaþã se degradeazã lent. Ea a ajuns
în posesia strãnepotului sãu, Bogdan Vâr-
voreanu, care locuieºte în Bucureºti. În
2017 acesta a luat hotãrârea, ajutat de
248
câþiva prieteni, sã o restaureze ºi sã facã
din ea casã memorialã de utilitate publicã.
Pentru început, în 2017 s-a înfiinþat Aso-
ciaþia Elisabeta Rizea, care are în patrimo-
niul sãu casa. Apoi s-au realizat planurile
de cãtre arhitectul Matei Damian, proiectul
extinzându-se considerabil. Parteneriatul
încheiat între Asociaþie ºi Centrul de Studii
în Istorie Contemporanã, condus de
istoricul Alin Mureºan, a dat proiectului
anvergura de care avea nevoie.
În anul 2016 s-a ridicat ºi Troiþa soþilor
Rizea, dar ºi a eroilor musceleni, aflatã la
câþiva metri de casã.
Pentru a putea intra în circuitul turistic,
casa urmeazã sã fie deservitã funcþional
de douã edificii noi, un corp administrativ/
casã de oaspeþi ºi o salã multifuncþionalã
(conferinþe, proiecþii, expoziþii). Amenaja-
rea peisagerã a grãdinii va fi altã compo-
nentã importantã a complexului memorial.
Se va amenaja un mic amfiteatru de varã,
o zonã de ºezãtoare cu vatrã tradiþionalã ºi
se va construi un foiºor de observaþie în
punctul cel mai înalt al terenului. Întreg
spaþiul memorial este gândit pentru a pu-
tea avea vizitatori români ºi strãini, care sã
aibã nu doar posibilitatea de a vizita casa
încãrcatã de istorie în care au locuit soþii
Rizea, ci ºi sã se bucure de activitãþi edu-
cative, sã asiste la prelegeri sau proiecþii
de filme documentare, ori sã beneficieze
pur ºi simplu de un weekend muscelean
tradiþional.
În 2018 a început o campanie de strân-
gere de fonduri, atât pe internet, cât ºi prin
participarea, în mai 2018, a lui Bogdan
Varvoreanu, la evenimentul „Sfera Donato-
rilor din Transilvania / Transylvanian Do-
norSphere”, organizat de Asociaþia Niºte
Oameni. Oamenii de afaceri din Cluj au
donat cu generozitate peste 22.000 de lei
pentru demararea lucrãrilor. În septembrie
2019 s-a lansat site-ul http://casaeli-
sabetarizea.ro/ ºi s-a organizat în cadrul
Serii Regelui, la Palatul Elisabeta din
Bucureºti, un eveniment pentru prezenta-
rea proiectului.
Acesta urmeazã sã fie realizat în patru
etape:
– consolidare/restaurare casa
(suma necesarã: 161.600 RON)
– corp administrativ/primire oaspeþi
(suma necesarã: 356.000 RON)
– corp multifuncþional
(suma necesarã: 228.000 RON)
– amfiteatru de varã ºi foiºor
(suma necesarã: 40.060 RON)
Cei ce doresc sã ajute
Casa Elisabeta Rizea sunt rugaþi
sã intre pe site ºi sã facã o donaþie.
Mulþumim!
249
 SIMPOZIONUL INTERNAÞIONAL
„Experimentul Piteºti
Reeducarea prin torturã” – PERT’19
În perioada 27-29 septembrie 2019 s-a
desfãºurat la Piteºti ediþia a XIX-a a Sim-
pozionului Internaþional „Experimentul
Piteºti – reeducarea prin torturã, PERT’19”,
ediþie dedicatã, ca ºi cea de anul trecut,
Centenarului Marii Uniri, despre care s-au
prezentat mai multe lucrãri.
Evenimentul cultural a fost organizat de
Fundaþia Culturalã Memoria – Filiala Argeº
în colaborare cu Asociaþia Foºtilor Deþinuþi
Politici – Filiala Argeº, Primãria municipiu-
lui Piteºti, Muzeul Judeþean Argeº,
Institutul de Istorie Socialã de pe lângã
Universitatea de Stat din Chiºinãu,
Fundaþia Românã pentru Democraþie din
Bucureºti, Institutul ºi Biblioteca Românã
din Freiburg (Germania), Institutul pentru
Studiul Arhivelor din Chiºinãu ºi Centrul de
Cercetãri Istorice ºi Culturale din Cernãuþi
(Ucraina).
Au fost invitaþi de onoare: prof. univ. dr.
Emil Constantinescu, fost preºedinte al
României între anii 1996 ºi 2000; ambasa-
dorul extraordinar ºi plenipotenþiar al
Republicii Moldova la Bucureºti, dr. Mihai
Gribincea.
La conferinþã au participat cadre didac-
tice universitare, cercetãtori, scriitori, doc-
toranzi, foºti deþinuþi politic si deportaþi,
profesori din învãþãmântul preuniversitar,
250
elevi de liceu. Au participat cu lucrãri ºi/sau
lansãri de carte din: România, 52 de per-
soane; Republica Moldova, 45 de persoa-
ne; din Ucraina, regiunea Cernãuþi, 2 per-
soane. La acestea s-au adãugat câteva
personalitãþi din Germania, Statele Unite
ale Americii, Canada, Elveþia ºi Polonia.
Festivitãþile de deschidere au avut loc
la Sala Filarmonicii din Piteºti în 27 sep-
tembrie, începând cu ora 10.00, iar pre-
zentarea lucrãrilor a avut loc în sãlile Mu-
zeului Judeþean Argeº, în douã secþiuni.
Dupã cuvântul de deschidere al prof. univ.
dr. ing. Ilie Popa, preºedintele conferinþei,
au vorbit: domnul preºedinte Emil Con-
stantinescu; Laurenþiu Marian Zidaru, vice-
primarul Municipiului Piteºti; pãrintele con-
silier Robert Nicolae, delegat la Înalt Prea-
sfinþitului pãrinte Calinic, Arhiepiscop al
Argeºului ºi Muscelului; dr. Sergiu Ri-
zescu, vicepreºedinte al AFDPR; domnul
dr. Ion Negrei, economist Valentina Sturza
ºi profesor Ion Iovcev, ºefii delegaþilor din
Republica Moldova ºi Transnistria; domnul
dr. Mihai Neagu Basarab, directorul
Centrului Cultural Român ºi Bibliotecii
Române din Freiburg (Germania); domnul
Constantin Nedea, prof. univ. dr. la Uni-
versitatea din Montreal, în numele comu-
nitãþii româneºti din Canada ºi alþii.
Domnul ambasador Mihai Gribincea nu a
putut participa la festivitãþile de deschidere
deoarece în zilele conferinþei a avut loc
vizita în România a Primului Ministru al
Republicii Moldova la Bucureºti, doamna
Maia Sandu. A urmat apoi lansarea a 4
volume apãrute în 2019 în Republica
Moldova ºi România ºi s-au prezentat
scurte programe muzical-artistice susþi-
nute de douã grupuri artistice din România
(Asociaþia Rovine din judeþul Argeº) ºi din
Republica Moldova (satul Buteni, raionul
Hânceºti). La festivitãþi a participat ºi a luat
cuvântul domnul Toma Enache, regizorul
filmului artistic „Între chin ºi amin”, film de
ficþiune care prezintã diabolicul fenomen al
„reeducãrilor prin torturã” declanºat de
autoritãþile comunisto-bolºevice ale vremii
la închisoarea din Piteºti, în decembrie
1949. ªi-a prezentat pe scurt filmul proas-
pãt finalizat ºi ºi-a exprimat speranþa cã
impactul lui asupra societãþii româneºti va
fi pe mãsura inimaginabilelor atrocitãþi dia-
bolice aplicate în „reeducãri” tinerilor
studenþi ºi elevi.
În seara zilei de 27 septembrie, de la
ora 19.00, a fost proiectat la Sala Filarmo-
nicii primul episod al unui film serial docu-
mentar format din 6 episoade despre „feno-
menul reeducãrilor” realizat de TVR, doam-
na Lucia Hossu-Longin, în colaborare cu
Fundaþia Culturalã Memoria – Filiala Argeº.
În cele douã secþiuni s-au prezentat 78
de lucrãri, astfel: 50 lucrãri cu autori din
România; 20 lucrãri cu autori din Repu-
blica Moldova; câte 2 lucrãri cu autori din
Statele Unite ale Americii ºi din Ucraina;
câte o lucrare cu autori din Germania, Ca-
nada, Elveþia, Polonia.
La masa rotundã intitulatã „Piteºti dupã
Piteºti” din seara zilei de 28 septembrie au
avut loc dezbateri despre soarta celor
trecuþi prin închisorile, lagãrele de muncã
forþatã ºi domiciliile obligatorii impuse de
autoritãþile comunisto-bolºevice, despre
soarta familiilor lor, despre crunta foamete
impusã de autoritãþile bolºevice în spaþiul
sovietic, despre mãsurile care ar trebui
luate de autoritãþi pentru integrarea socio-
economicã ºi culturalã a românilor de pe
ambele maluri ale Prutului, din nordul
Bucovinei ºi din sudul Basarabiei. A urmat
lansarea a încã 17 volume apãrute în 2019
în Republica Moldova, România ºi Ucraina
ºi s-a adoptat o rezoluþie semnatã de 97
dintre participanþi (cei prezenþi la momen-
tul adoptãrii).
251
 Într-una dintre sãlile de expoziþii ale
Muzeului Judeþean Argeº a fost prezentatã
o parte din expoziþia tematicã realizatã de
Fundaþia Culturalã Memoria – Filiala Argeº.
Conferinþa s-a încheiat cu excursia
tematicã ºi masa de prânz care au avut loc
duminicã, 29 septembrie, la Mãnãstirea
Cãldãruºani, judeþul Ilfov, unde au avut
domiciliul forþat în timpul dictaturii comu-
niste mai mulþi înalþi prelaþi greco-catolici
printre care ºi I.P.S. Cardinalul Iuliu Hossu.
Participanþii au vizitat biserica mãnãstirii cu
valoroasele sale vestigii. A urmat muzeul
în care se aflã ºi paraclisul, apoi tezaurul
mãnãstirii, situat în sala tronului domnito-
rului Matei Basarab. Tezaurul conþine valo-
roase obiecte de cult religios, unele dintre
ele foarte vechi. Vizita s-a încheiat cu vizi-
tarea pinacotecii mãnãstirii în care se aflã
picturi de mare valoare ale unor mari pic-
tori români (Nicolae Grigorescu, Tatarãscu
252
ºi alþii), unele unicat, stampe, portretele
tuturor stareþilor mãnãstirii ºi alte picturi.
Pinacoteca are la bazã colecþia de artã a
Mitropolitului Ghenadie Petrescu. Este de
amintit cã aici în 1778 a fost înfiinþatã o
ºcoalã de picturã care a funcþionat timp de
peste o sutã de ani ºi al cãrui elev a fost ºi
marele pictor român Nicolae Grigorescu în
1854-1855. Este de remarcat faptul cã,
prin vestita sa ºcoalã de copiºti, Mãnãsti-
rea Cãldãruºani a contribuit substanþial în
veacurile trecute la crearea limbii române
literare. Pe tot parcursul vizitei, ghid foarte
documentat ºi deosebit de amabil, ne-a
fost stareþul mãnãstirii, arhimandritul
Lavrentie Gâþã, cãruia îi aducem ºi pe
aceastã cale, calde mulþumiri.
Preºedinte conferinþã,
Prof. univ. dr. ing. Ilie Popa
Simpozionul Internaþional „Experimentul Piteºti” – PERT’19, Piteºti, 27-29.09.2019
REZOLUÞIE
Piteºti, 28 Septembrie 2019
Noi, participanþii la Simpozionul Inter-
naþional „Experimentul Piteºti – reeduca-
rea prin torturã”, ediþia a XIX-a, Piteºti, 28
– 30.09.2018, am adoptat urmãtoarele:
Cerem statului român susþinerea logis-
ticã a ºcolilor cu predare în limba românã
din raioanele din estul Republicii Moldova,
nordul Bucovinei, sudul Basarabiei ºi
oraºul Tighina (Bender), conform regle-
mentãrilor internaþionale privind respecta-
rea dreptului la educaþie în limba maternã
(de exemplu un autobuz pentru elevii
Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol);
2. Intensificarea acþiunilor privind
demascarea atrocitãþilor comunismului,
cercetarea ºi judecarea foºtilor torþionari în
viaþã din fostele închisori ºi lagãre de
muncã forþatã din România ºi Republica
Moldova;
3. Includerea în grilele de programe ale
instituþiilor media publice a emisiunilor
educative ºi a filmelor documentare referi-
toare la represiunea comunistã în teritoriile
locuite de români, la ore de mare audienþã;
4. Introducerea studierii istoriei români-
lor din perioada dictaturii comuniste, a stu-
dierii literaturii detenþiei politice, precum ºi
a „Experimentului Piteºti” în curricula de
învãþãmânt de toate gradele, în conformi-
tate cu legislaþia europeanã;
5. Simplificarea procedurilor legale
pentru urgentarea redobândirii gratuite a
cetãþeniei române retrasã abuziv exilaþilor
români de pretutindeni ºi reconfirmarea
cetãþeniei române pentru etnicii români din
Republica Moldova, inclusiv din raioanele
de est, oraºul Tighina (Bender) ºi Ucraina;
6. Sprijinirea de cãtre statul român a
înfiinþãrii ºi dezvoltãrii de ºcoli ºi biserici
româneºti, a folosirii neîngrãdite a limbii
române ºi a difuzãrii culturii române în
Republica Moldova ºi în zonele din afara
graniþelor României unde locuiesc grupuri
compacte de etnici români;
7. Interzicerea prin lege a organizaþiilor
ºi simbolurilor cu caracter dictatorial-comu-
nist inclusiv a oricãrei forme de dictaturã;
8. Respectarea strictã obligatorie a
însemnelor naþionale ale României, pe
întregul teritoriu al statului român cu
înãsprirea sancþiunilor;
9. Reducerea prin lege a pensiilor
foºtilor torþionari ai deþinuþilor politic antico-
muniºti la nivelul minim garantat. Acor-
darea de compensaþii morale si materiale
victimelor represiunii comuniste.
10. Urgentarea realizãrii la Bucureºti a
unui muzeu memorial al victimelor comu-
nismului;
11. Acordarea unor drepturi conform
Decretului - Lege nr. 118/1990 privind foºtii
deþinuþi politic ºi deportaþi, de cãtre regimul
totalitar comunist sovietic din fostele terito-
rii româneºti, care au dobândit cetãþenia
românã, dupã modelul existent în
România.
Rezoluþia a fost semnatã de 97 participanþi
253
 BIBLIOTECA
MEMORIA

254
 Margareta Spânu-Cemârtan,
Lupii, ediþia a III-a revãzutã ºi adãugitã,
Chiºinãu, 2016.

Niciun roman ºi niciun film artistic nu vor fi în stare sã

redea vreodatã calvarul siberian, infernul bolºevic prin
care a trecut poporul nostru ºi atâtea alte popoare subju-
gate de satana roºie.
Grigore Vieru,
poet – academician

Margareta Spânu-Cemârtan,
Romanul vieþii mele (Lupii 2),
Chiºinãu, 2015.

„Acest roman autobiografic l-am scris la insistenþa

copiilor, nepoþilor ºi cititorilor mei, care mi-au citit prima
mea carte Lupii. ªi dacã în Lupii am înºirat viaþa mea din
anii 1942-1959, apoi aici am descris-o pe cea din perioada
de dupã întoarcerea mea din Siberia (1959-2015).”

Autoarea

Margareta Spânu-Cemârtan,
Copiii basarabeni în Siberia (povestiri),
Chiºinãu: S.n. 2018.
„D-na Margareta Spânu-Cemârtan, prin cartea sa
Copiii basarabeni în Siberia, reaminteºte cititorului stãrile
de conflict care le-au avut familiile intelectuale ºi cele
gospodãreºti cu statul recent format, comunismul.
Aceastã carte descrie drama mai multor familii de
basarabeni din nordul Moldovei, care au trãit intens cal-
varul comunismului începând cu colectivizarea forþatã,
deportãrile – plagã în inima Þãrii mereu sângerândã.”
Viorel Cojocaru
Preot, prof. univ. Chiºinãu

255
 IOAN BOLOVAN

„Oraºul Cãlan
la Marea Unire”*

Manifestãrile ºi proiectele dedicate Centenarului Marii

Uniri pãreau sã se fi încheiat la sfârºitul anului trecut odatã
ce ºi entuziasmul din sãptãmânile anterioare zilei de 1
Decembrie 2018 începea sã fie înlocuit la nivel instituþio-
nal dar ºi colectiv cu o oarecare blazare. Domnul Daniel
Lãcãtuº se încãpãþâneazã sã demonstreze cã mai existã
viaþã ºi dincolo de moarte, cã în ciuda bogatei producþii
istoriografice din ultimii ani (care a atins apogeul în cursul
anului 2018) pe marginea Primului Rãzboi Mondial ºi a
Unirii de la 1918, mai rãmân suficiente pete albe pe harta
cunoaºterii tuturor detaliilor referitoare la cei patru ani de
rãzboi ºi la evoluþiile istorice locale din Transilvania în
preajma Unirii.
Scriitor, jurnalist ºi istoric totodatã, autorul ne propune
prin aceastã lucrare care îmbinã analiza, interpretarea,
sinteza ºi editarea de documente o imagine de ansamblu
asupra realitãþilor specifice oraºului Cãlan ºi localitãþilor
învecinate: Batiz, Grid, Nãdãºtia de Jos, Ohaba Streiului,
Sâncrai, Sântãmãria de Piatrã, Strei, Strei-Sãcel, Strei- * Acest text este Prefaþa la
sângeorgiu, Valea Sângiorgiului. Accentul documentar ca- cartea lui Daniel Lãcãtuº, Oraºul
de pe restituirea actelor fundamentale ale deciziilor ºi Cãlan la Marea Unire, Editura
reprezentãrilor respectivelor localitãþi la mãreþul act de la StudIS, Iaºi, 2019
Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. O evaluare cu caracter Ioan Bolovan (n. 11 august
1962, Pâncota, Arad) este un
de generalitate care se impune a fi enunþatã încã de la istoric român, profesor univer-
început este aceea cã autorul a alocat problematicii unirii sitar ºi prorector al Universitãþii
cel mai întins spaþiu. ªi este firesc. De altfel, domnul Da- Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca,
niel Lãcãtuº ºi-a fundamentat interpretãrile, alãturi de o din noiembrie 2018 membru
corespondent al Academiei
consistentã ºi relativ actualizatã literaturã istoriograficã de Române.
specialitate, ºi pe o amplã documentare în arhivele de la

256
Alba Iulia ºi Deva. Nu lipsesc din notele de
subsol lucrãri cu caracter memorialistic,
cãrþi ºi articole din primele decenii ale se-
colului trecut, astfel încât autorului pare cã
nu i-a scãpat nimic din ceea ce era esenþial
pentru buna informare asupra evoluþiilor
locale.
Aºa cum ni se întâmplã din când în
când în munca de cercetare, norocul de a
descoperi manuscrise, scrieri, scrisori sau
documente inedite cu mare valoare is-
toricã, i-a surâs ºi domnului Daniel Lã-
cãtuº, care s-a aflat sub zodia Fortunei ºi a
intrat în posesia temporarã a unui ma-
nuscris ce relateazã o poveste de viaþã, o
interesantã experienþã biograficã din tim-
pul Marelui Rãzboi. Este vorba de poemul
manuscris al lui Moisã Ocoliºan, cu origini
familiale în zona aflatã sub observaþie,
manuscris care se pãstreazã în arhiva
urmaºilor. Autorul manuscrisului, acest sol-
dat din armata austro-ungarã care a luptat
timp de aproape trei ani ºi în Galiþia,
relateazã într-o manierã literarã frustã
ceea ce a trãit el în cumplitul rãzboi în care
s-a aflat ca simplu participant. Primul
Rãzboi Mondial a generat la nivelul con-
ºtiinþei ºi memoriei istorice colective o
emulaþie în redactarea de memorii, poeme,
scrisori private etc. care prin valorificarea
ulterioarã s-a tradus în practicã într-o
imensã producþie istoriograficã în primul
rând dar cu suficiente valenþe literare,
antropologice, filosofice, artistice în cuprin-
sul multor creaþii.
Demersul domnului Daniel Lãcãtuº
este meritoriu ºi din punctul de vedere al
recuperãrii istoriei locale ºi regionale.
Adeseori lucrãrile de sintezã suferã de
lipsa de perspectivã de la nivelul unor
unitãþi administrativ-teritoriale mici, ceea
ce conduce uneori la enunþarea unor
aprecieri cu caracter de generalitate ce
estompeazã diversitatea specificului local.
De aceastã datã, reconstituirea sinteticã a
principalelor evenimente istorice petrecute
în epoca modernã la nivelul celor peste 10
entitãþi de habitat (începând cu efectele
zonale ale Rãscoalei lui Horea, Cloºca ºi
Criºan, continuând cu Revoluþia de la
1848-1849, cu dezvoltarea instituþiilor cul-
turale ºi naþionale din deceniile premergã-
toare Unirii, pregãtirea ºi înfãptuirea mã-
reþului act de la 1 Decembrie 1918 de la
Alba Iulia dar ºi evoluþiile din primul dece-
niu interbelic) demonstreazã cum micro-
zonele din Transilvania au cunoscut o în-
cadrare fireascã în principalele tendinþe
manifeste la nivelul întregii provincii.
În cuprinsul lucrãrii domnului Daniel
Lãcãtuº se regãsesc mii de nume din cele
13 localitãþi studiate, pânã mai ieri „iluºtri
anonimi”, cunoscuþi doar de familiile lor ºi
eventual de o parte dintre consãteni.
Acum, ei intrã în istorie, iar cei care vor
realiza în viitor monografiile sãteºti nu vor
mai putea sã facã abstracþie de aceºti eroi
locali, participanþi tãcuþi de cele mai multe
ori la marile evenimente din anii 1914-
1918, care au schimbat nu numai soarta
Transilvaniei, dar ºi a lumii. În concluzie,
avem în faþã o lucrare onestã, documen-
tatã ºi necesarã pentru cunoaºterea isto-
riei locale ºi naþionale, autorul ei bineme-
ritând respectul ºi aprecierea contempo-
ranilor.
257
 ECATERINA IONESCU
Revolta din comuna Rãstoaca
judeþul Vrancea, din 12 ianuarie 1958
Din volumul realizat de Daniel Popa Pe
aici nu se trece. Revolte Þãrãneºti din
Vrancea (1957-1958) Bucureºti, Fundaþia
Academia Civicã, 20161 am aflat de revolta
þãranilor din Rãstoaca, jud. Vrancea împo-
triva colectivizãrii.
În Rãstoaca era din 1955 o întovãrãºire
formatã din ºapte-opt familii de þãrani, care
nu avuseserã pãmânt. Se folosise pãmânt
din lotul ºcolii 2 ha, al bisericii 3 ha ºi de la
foºtii chiaburi. Toþi aceºtia trecuserã la
gospodãria colectivã.
Dar trebuia ca toþi ceilalþi þãrani sã intre
în colectivã cu pãmântul lor.
Prin iulie – august 1957 au sosit în co-
munã echipe de activiºti de partid care-i
cãutau pe þãrani peste tot – ei deja se
ascundeau – ca sã semneze forþat cererile
de intrare în colectivã.
Þãranii voiau sã trãiascã liberi, sã-ºi lucreze
pãmântul, aºa cum au apucat din tatã în fiu.
Activiºtii ºi securiºtii sosiþi în comunã,
cu ghioage în mâini, îi prindeau prin poduri
în case ºi-i „lãmureau” ºi cu bãtaie sã sem-
neze cererea, chiar în alb, deoarece o
completau cei din echipe la Sfatul Popular,
în vederea comasãrii pãmânturilor.
De prin octombrie þãranii au început sã se
agite tot mai tare. Vorbeau cã: „nu ne mai
ducem la colectiv”, la fel cei de peste Putna.
258
La 12 ianuarie 1958 s-au adunat la Podul
Putna sute de oameni, voind cererile înapoi.
L-au prins pe primar, Ioan Cotigã, ºi i-au
cerut sã le dea cererile, acesta le-a spus
cã nu le are la el. Þãranii au luat pe sus un
activist de partid din Bucureºti, nici el nu
avea cheile. Cu securile þãranii sparg uºile,
geamurile ajung la fiºetul cu cereri, le-au
luat ºi adus pe ºosea, acoperite cu paie ºi
gaz, le-au dat foc. Cererile erau din comu-
na Milcov, Mândreºti ºi Rãstoaca. Au dat
foc ºi la tablourile cu Ana Pauker ºi Gh.
Gheorghiu-Dej ºi firma colectivei „Viaþa
nouã”. Strigau bucuroºi „Am scãpat de
colectiv”.
Noaptea au urmat arestãri, ca ºi a doua
zi pânã pe 14 ianuarie. Sunt arestaþi zeci ºi
zeci de þãrani. Se înconjurase comuna din
50 în 50 m cu posturi de mitraliere, un tun
era instalat în curtea lui Gheorghe Miu, pe
uliþe cutreierau maºini cu prelate, securiºti
cu puºti-mitraliere.
Pe 14 ianuarie se auzise cã vine Ceau-
ºescu. I s-a amenajat o tribunã în curtea
ºcolii cu o masã în faþã. Abia instalat Ceau-
ºescu, cã femeile strigau sã îi elibereze pe
cei arestaþi, „dacã nu noi mergem mai de-
parte”, la care Ceauºescu le-a zis: „N-aveþi
unde merge mai departe, eu sunt ºi de-
parte ºi aproape” – relata în 1997, într-un

interviu un fost þãran arestat, ªtefan N.
Oprea.2 Ceauºescu a bãtut cu pumnul în
masã – de a spart sticla mesei ºi le-a spus:
„Arestãm în masã toatã generaþia, dar co-
lectiv tot facem“. Apoi a plecat.
Arestaþii se aflau în Sfatul Popular de
unde sunt ciomãgiþi ºi urcaþi în dube ºi duºi
la Galaþi.
La Galaþi li s-au luat curelele, ºireturile,
legaþi cu lanþuri i-au dus în celulele închi-
sorii. Au urmat anchete dure.
Procesul s-a þinut în 15 februarie 1958,
iar prin Sentinþa nr. 19 a Tribunalului Militar
Regiunea II Militarã li s-au dat acuzaþilor
pedepse de la 10, 15 la 20 ani muncã sil-
nicã pentru „acte de teroare”(!).
De la Galaþi sunt duºi la Gherla. La
Gherla era comandantul închisorii vestitul
torþionar Goiciu – fost tinichigiu de profe-
sie, i-a întâmpinat, fãrã dinþi în gurã ºi le-a
strigat: „Lanþurile astea e puþin. Trebuia
împuºcaþi toþi”.
Sunt mutaþi mereu din închisori în lagã-
re de muncã, înfometaþi, torturaþi, muncind
pânã la epuizare, bãtuþi la Luciu - Giurgeni
dacã nu fãceau norma, bolnavi fãrã medi-
camente sau asistenþã medicalã Unii mor
de hepatitã, cirozã, tuberculozã ºi sunt
aruncaþi în gropi comune.
Soare D. Miu mãrturisea cã cel mai
greu de suportat la Periprava, a fost foa-
mea: „ne dãdea numai zeamã de varzã
acrã. Nu ne dãdea nici linguri… D-al dra-
cului ce-a fost! (…) Îl beai ca cum bei
apa”.3
Sunt eliberaþi cu Decretul de graþiere
din 1964.
Au gãsit la Rãstoaca… gospodãrie co-
lectivã.
La proces Ion Gh. Marcu întrebase pe
procuror dupã ce fusese condamnat la 20
ani ºi confiscarea averii (avea doar un hec-
tar ºi jumãtate de pãmânt): „Da’ dupã 20 di
ani, dacã ies dân puºcãrie, mi se dã pã-
mântu’ înapoi? D-acolea procuroru’ a spus
aºa: Mãi, bãiete, ia ascultã! Voi nu faceþi
glume d-ãstea! Noi am pornit cu paºi re-
pezi sã colectivizãm þara. (…) Vã duceþi
acasã ºi tot la colectiv ajungeþi. ªi când am
venit tot la colectiv am lucrat!”4
Þãranii arestaþi* dupã revolta din co-
muna Rãstoaca, jud. Vrancea, împotri-
va colectivizãrii
BEJLEAGÃ B. Gheorghe – nãscut la 12
mai 1924. Þãran. Arestat la 18 ianuarie
1958. Condamnat la 18 ani muncã silnicã.
Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia, Peripra-
va, Giurgeni. Eliberat la 22 iunie 1964.
259
 BEJLEAGÃ GH. Vasile – nãscut la 26
octombrie 1929. Þãran. Arestat la 18 ia-
nuarie 1958. Condamnat la 15 ani muncã
silnicã. Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia,
Giurgeni, Jilava, Ostrov. Eliberat la 14
aprilie 1964.
BORCEA D. Dumitru – nãscut la 7 sep-
tembrie 1934. Þãran. Arestat la 9 februarie
1958. Condamnat la 20 de ani muncã sil-
nicã. Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia,
Giurgeni. Eliberat la 14 aprilie 1964.
CHIRIÞÃ G. Ion (zis Greier) – nãscut la
28 august 1919. Þãran. Arestat la 18
ianuarie 1958. Condamnat la 20 de ani
muncã silnicã. Detenþia la Galaþi, Gherla,
Salcia, Giurgeni, Periprava. Eliberat cu
Decretul de graþiere la 13 aprilie 1964.
CHIÞU M. Alexandru – nãscut la 22
iunie 1928. Þãran. Arestat la 8 februarie
1958. Condamnat la 20 de ani muncã sil-
nicã. Detenþia la Galaþi ºi Gherla. Eliberat
la 18 aprilie 1964, prin graþiere.
CHIRIÞÃ G. Ioniþã – nãscut la 31 iulie
1897. Þãran. Arestat la 14 ianuarie 1958.
Condamnat la 10 ani închisoare corecþio-
nalã pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
Detenþia la Galaþi, Jilava, Aiud. Eliberat la
4 octombrie 1964.
DRÃGOI I. Ion – nãscut la 20 iunie
1904. Þãran. Arestat la 18 ianuarie 1958.
Condamnat la 20 de ani muncã silnicã.
Detenþia la Galaþi, Gherla, Aiud, Ostrov,
Jilava. Eliberat la 12 aprilie 1958.
DIMA T. Marin – nãscut la 25 martie
1925. Þãran. Arestat la 18 ianuarie 1958.
Condamnat la 18 ani muncã silnicã.
Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia ºi
Periprava. Eliberat prin graþiere la 13
aprilie 1964.
FLOAREA D. Vasile – nãscut la 24
februarie 1930. Þãran. Arestat la 14 ia-
nuarie 1958. Condamnat la 18 ani muncã
260
silnicã. Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia.
Eliberat la 14 aprilie 1964.
GÃLÃGIE D. Chiriþã – nãscut la 25
aprilie 1925. Þãran. Arestat la 10 februarie
1958. Condamnat la 20 de ani muncã sil-
nicã. Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia,
Giurgeni, Periprava. Eliberat la 14 aprilie
1964.
GÃLÃGIE D. Ion – nãscut la 18 martie
1924. Þãran. Arestat la 9 februarie 1958.
Condamnat la 20 de ani muncã silnicã. De-
tenþia la Galaþi, Gherla, Salcia, Giurgeni,
Periprava. Eliberat la 14 aprilie 1964.
LAZÃR V. Marin – nãscut la 14 noiem-
brie 1930. Þãran. Arestat la 8 februarie
1958. Condamnat la 20 de ani muncã sil-
nicã. Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia,
Periprava, Giurgeni. Eliberat la 14 aprilie
1964, prin graþiere.
LAZÃR V. Nicolae – nãscut la 3 aprilie
1926. Þãran. Arestat la 8 februarie 1958.
Condamnat la 20 de ani muncã silnicã.
Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia. Eliberat
prin graþiere la 14 aprilie 1964.
MARCU GH. Ion – nãscut la 16 aprilie
1929. Þãran. Arestat la 18 ianuarie 1958.
Condamnat la 20 ani muncã silnicã.
Detenþia la Galaþi, Salcia, Periprava. De la
apã s-a îmbolnãvit de hepatitã. A suferit 2
ani. Eliberat la 13 aprilie 1964.
MARIAN T. Gheorghe – nãscut la 10 fe-
bruarie 1923, în Rãstoaca. Þãran. Arestat
la 18 ianuarie 1958. Condamnat la 20 ani
muncã silnicã. Detenþia la Galaþi, Salcia,
Giurgeni. Eliberat la 13 aprilie 1964.
MAXIM C. Constantin (ºi fiul Vasile
Maxim) – nãscut la 19 februarie 1895.
Þãran. Arestat la 18 ianuarie 1958. Con-
damnat la 18 ani muncã silnicã. Detenþia la
Galaþi ºi Aiud. Eliberat la 28 aprilie 1964.
MIU Gh. Constantin – nãscut la 8
august 1921, în Rãstoaca. Þãran. Arestat
la 8 februarie 1958. Condamnat la 15 ani
muncã silnicã. Detenþia la Galaþi, Gherla,
Periprava. Eliberat la 16 aprilie 1964.
MIU S Corneliu – nãscut la 12 aprilie
1925, în Rãstoaca. Þãran. Avea 4 copii.
Arestat la 14 ianuarie 1958. Condamnat la
15 ani muncã silnicã. Detenþia la Galaþi,
Gherla, Periprava. Eliberat la 16 aprilie 1964.
MIU D. Gheorghe – nãscut la 12 august
1928. Þãran. Arestat la 14 ianuarie 1958.
Condamnat la 20 ani muncã silnicã. De-
tenþia la Galaþi, Gherla, Salcia, Periprava,
Vãcãreºti. Eliberat la 13 iulie 1964.
MIU D. Gheorghe (zis Tilie) – nãscut la
4 martie 1927. Þãran. Zidar cu 7 clase pri-
mare, cãsãtorit cu 2 copii. Condamnat la
20 de ani muncã silnicã. Detenþia la Galaþi,
Gherla, Salcia, Periprava, Vãcãreºti.
Eliberat la 16 aprilie 1958.
MIU D. Vasile (zis Grecu) – nãscut la
13 aprilie 1925. Þãran. Arestat la 14 ia-
nuarie 1958. Condamnat la 20 de ani mun-
cã silnicã. Detenþia la Galaþi, Gherla,
Salcia, Giurgeni, Ostrov, Periprava. Elibe-
rat la 14 aprilie 1964.
MIU D. Soare (frate cu Vasile ºi
Gheorghe) – nãscut la 3 noiembrie 1922.
þãran. Fãcuse frontul de Rãsãrit pânã la
Odessa, apoi pe frontul de Vest, Ungaria,
Cehoslovacia. Rãnit cu 21 de schije. Era
invalid de rãzboi. Arestat la 14 ianuarie
1958. Condamnat la 10 ani muncã silnicã.
Detenþia la Galaþi, Gherla, Periprava (la
tãiat stuf), Salcia, Focºani. Eliberat la 2
martie 1960.
NANU C. Ioan – nãscut la 16 februarie
1912. Þãran. Arestat la 7 februarie 1958.
Condamnat la 18 ani muncã silnicã.
Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia, Peripra-
va, Giurgeni, Jilava. Eliberat la 15 aprilie
1964, prin graþiere.
NIÞU I. Ion. – nãscut la 2 iulie 1898.
Þãran. Arestat la 13 ianuarie 1958.
Condamnat la 20 de ani muncã silnicã.
Detenþia la Galaþi ºi Aiud. Eliberat prin
graþiere la 18 aprilie 1964.
ONICIOIU Marin – nãscut la 15 august
1933. Þãran. Arestat la 18 ianuarie 1958.
Condamnat la 18 ani muncã silnicã. De-
tenþia la Galaþi, Gherla, Salcia, Giurgeni,
Periprava. Eliberat la 14 aprilie 1964.
ONICIOIU C. ªtefan (frate cu Marin) –
nãscut la 10 noiembrie 1934. Þãran.
Arestat la 19 ianuarie 1958. Condamnat la
18 ani muncã silnicã. Detenþia la Galaþi,
Gherla, Salcia. Eliberat la 14 aprilie 1964.
OPREA N. ªtefan – nãscut la 24
octombrie 1927. Þãran cu 5 clase primare,
cãsãtorit cu doi copii. Arestat la 14 ianuarie
1958. Condamnat la 20 de ani muncã sil-
nicã. Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia,
Giurgeni, Periprava, Jilava, Ostrov.
Eliberat la 14 aprilie 1964.
POPA V. Ion – nãscut la 30 iunie 1925.
Þãran. Arestat la 18 ianuarie 1958. Con-
damnat la 20 ani muncã silnicã. Detenþia la
Galaþi, Gherla, Salcia, Periprava, Jilava.
Graþiat la 18 aprilie 1964.
TARBU F. Gavrilã – nãscut la 7 aprilie
1932. Þãran. Arestat la 8 febr. 1958.
Condamnat la 20 de ani muncã silnicã.
Detenþia la Galaþi, Gherla, Salcia,
Giurgeni. Graþiat la 14 aprilie 1964.
______________________
1
Fundaþia Academia Civicã, editor, studiu introductiv ºi
aparat critic, Virginia Ion, editorul colecþiei Romulus
Rusan, 2016.
2
Ibidem, p. 343-344
3
Ibidem, p. 437
4
Ibidem, p. 407.
*Aceste nume lipsesc din volumele lui Cicerone
Ioniþoiu Victimele terorii comuniste – arestaþi, torturaþi,
întemniþaþi, uciºi.
261
 m Revista Memoria poate fi procuratã în Bucureºti, direct de la sediul
redacþiei noastre, de la librãriile Humanitas, iar în þarã de la librãri-
ile Humanitas, UBB – Cluj, librãria Corina – Arad, librãria Sabin
Opreanu SRL – Bãile Herculane.
m Începând cu anul 2018, din cauza scumpirii taxelor poºtale, preþul
abonamentului anual se va modifica dupã cum urmeazã:
- Un abonament în þarã (4 numere consecutive): 70 lei (taxe
poºtale incluse).
- Un abonament în strãinãtate (4 numere consecutive): 50 euro
(taxe poºtale incluse.
m Numerele vechi disponibile ale Revistei Memoria le puteþi achi-
ziþiona la preþul de 5 lei / ex., respectiv 10 lei / nr. dublu pentru
numerele 1-64/65. Începând cu numerele 66/67 preþul se aflã
afiºat pe coperta fiecãrui exemplar.
- Pentru achiziþii comandaþi prin telefon: 0741086569 (Oana Ichim)
ori prin e-mail: revistamemoria@gmail.com.
m Numãrul 93 al Revistei Memoria conþine sumarul numerelor
1-91/92 inclusiv. În curând acest sumar – actualizat periodic – îl
veti regãsi ºi online pe site-ul revistei noastre:
www.revistamemoria.ro

Nu se primesc articole scrise de mânã, dactilografiate sau cele în format

electronic fãrã diacritice.
Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor revine autorilor.

Îi mulþumim pentru generozitate susþinãtorului nostru

din strãinãtate, C.C., fãrã al cãrui ajutor
revista noastrã nu ar supravieþui.

262
 m Antologia Liricii de detenþie anticomunistã
din spaþiul românesc, realizatã de ILIE POPA
O carte de 862 pagini, pe care o puteþi gãsi la
sediul redacþiei noastre la preþul de 50 lei, prin
comenzi la adresa: revistamemoria@gmail.com,
sau în librãriile Humanitas din Bucureºti ºi din þarã.

Urmãtoarele titluri pot fi achiziþionate prin poºtã cu plata ramburs:

m Maria Stoica, Pecetea memoriei 1. Ziua când tata a devenit nemuritor,

Ed. Fundaþiei Culturale Memoria, Bucureºti, 2019, 160 p., 10 lei
m Gheorghe Boldur-Lãþescu, „ªtiinþã, Credinþã, Politicã”, Ed. Fundaþiei
Culturale Memoria, Bucureºti, 2018, 213 p., 20 lei
m Anastasia Dumitru, Vocaþia mãrturisirii. Lumina dintre gratii, vol. 1,
Ed. Fundaþia Culturalã Memoria, Bucureºti, 2017, 388 p., 20 lei
m Aurel Sergiu Marinescu, Aspecte româneºti reflectate în articole
publicate în exil, Ed. Tiparg, Piteºti, 2015, 478 p., 20 lei
m Mihail Ciocanu, Represaliile politice pe cântarul justiþiei, Ed. Fundaþia
Culturalã Memoria, Bucureºti, 2014, 456 p., 20 lei
m Annie Samuelli, Gratiile despãrþitoare, traducere Adina Arsenescu,
ediþie îngrijitã de Micaela Ghiþescu, Ed. Fundaþia Culturalã Memoria, 2001,
280 p., 10 lei
m Cicerone Ioniþoiu, Nicole Valéry-Grossu. O luminã în bezna exilului,
Ed. Fundaþia Culturalã Memoria, 1997, 344 p., 10 lei
m Ion ªiugariu, Poeme, Ed. Fundaþia Culturalã Memoria, 2013, 15 lei
m Meºterul Manole, antologie literarã alcãtuitã de Al. Husar, ediþie îngrijitã de
Gheorghe Derevencu, Ed. Fundaþia Culturalã Memoria, 2004, 330 p., 10 lei
m Sergiu Grossu, Ei triumfã înaintea lui Dumnezeu, Ed. Fundaþia Culturalã
Memoria, 2007, 240 p., 18 lei
m Victor Alexandrescu, Monografia bisericii Sfânta Vineri – Bucureºti,
Ed. Fundaþia Culturalã Memoria, 2006, 70 p., 5 lei

263
 Nr. 108-109 (3-4/2019)

Editatã de FUNDAÞIA CULTURALÃ MEMORIA

sub egida Uniunii Scriitorilor din România
Fondator BANU RÃDULESCU

Plata abonamentelor ºi a eventualelor

donaþii se poate face prin mandat poºtal pentru Fundaþia Culturalã
Memoria, CUI: 888 6981, Cal. Victoriei 133, Bucureºti, 010071, precum ºi
prin conturile Fundaþiei Culturale Memoria deschise la Banca Comercialã
Românã (BCR), Sucursala sector 1 Bucureºti, Cal. Victoriei 155:
RO20RNCB0072049693810001 – LEI
RO63RNCB0072049693810003 – EURO

www.revistamemoria.ro
e-mail: revistamemoria@gmail.com

Revista Memoria este membrã A.R.I.E.L.

(Asociaþia Revistelor, Imprimeriilor ºi Editurilor Literare)

Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.

Nr. 3-4/2019
Preþ: 17 lei
ISSN – 1220-6369