Sunteți pe pagina 1din 15

NOŢIUNI TEORETICE – RECAPITULARE BACALAUREAT

ALGEBRĂ CLASA A 12-A

LEGI DE COMPOZIŢIE

NOŢIUNEA DE LEGE DE COMPOZIŢIE

Definţie: Fie A şi B două mulţimi. Mulţimea


A  B  a, b / a  A, b  B 
se numeşte produsul cartezian a lui A şi B.
Definiţie: Fie M   o mulţime nevidă. Se numeşte lege de compoziţie definită pe M, o
aplicaţie
f : M  M  M, x, y  f x, y
care asociază oricarei perechi ordonate x, y  element unic f x, y  (numit compusul lui x cu
y).
Observaţii:

1. Pentru simplitate, legea de compoziţie se mai notează: ,  , ,  ,, , , , ...

2. Dacă legea se noteză cu "" atunci elemental unic x  y se citeşte „x compus cu y”.
Exemple:
a) Adunarea şi înmulţirea pe Z, Q, R, C sunt legi de compoziţie.

b) Adunarea şi înmulţirea pe Mn(C) n  2, 3 sunt legi de compoziţie.

c) Fie E o mulţime nevidă şi mulţimea F E    f : E  E . Compunerea funcţiilor

definite pe F E  este o lege de compoziţie.

d) Fie a  Z şi n  *. Conform teoremei împărţirii cu rest a numerelor întregi există

q şi r  Z astfel încât a  nq  r, 0  r  n (a  deîmpărţit, n  împărţitor, q  cât, r  rest).

Restul r se notează a mod n (se citeşte a modulo n). Prin urmare „ a mod n ”
reprezintă restul împărţirii lui a la n.
Pe mulţimea Z în afară de adunarea şi înmulţirea obişnuită se pot defini două operaţii

numite adunarea şi înmulţirea modulo n.


PARTE STABILĂ

Definiţie: Fie M   o mulţime nevidă, o lege de compoziţie  : M  M  M, x, y  x  y


şi H  M o submulţime a lui M.
Mulţimea H se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea "" dacă
 x, y  H  x  y  H .
Observaţii:
1. În condiţiile de mai sus, pe mulţimea H se poate defini o nouă lege de compoziţie
numită lege de compoziţie indusă pe H de către operaţia "" .
2. Legea de compoziţie "" definită mai sus se mai numeşte lege de compoziţie
internă.
3. Parte stabilă, lege de compoziţie indusă / internă, înseamnă „cam acelaşi lucru”.

PROPRIETĂŢILE UNEI LEGI DE COMPOZIŢIE

I. Asociativitate
Definiţie. Fie M   o mulţime nevidă, pe care este dată o lege de compoziţie
 : M  M  M, x, y  x  y .
Legea de compoziţie se numeşte asociativă dacă:
x  y  z  x  y  z ,  x, y, z  M .
Exemple:
a) Adunarea şi înmulţirea pe Z, Q, R, C sunt operaţii asociative.

b) Adunarea şi înmulţirea modulo n pe Z sunt legi de compoziţie asociative.

c) Adunarea şi înmulţirea matricilor sunt operaţii asociative.


d) Compunerea funcţiilor este o operaţie asociativă.

II. Comutativitate
Definiţie: Fie M   o mulţime nevidă, pe care este dată o lege de compoziţie
 : M  M  M, x, y  x  y .
Legea de compoziţie se numeşte comutativă dacă
x  y  y  x,  x, y  M .
Exemple:
a) Adunarea şi înmulţirea pe Z, Q, R, C sunt operaţii comutative.

b) Adunarea matricilor este comutativă.


c) În general înmulţirea matricilor nu este comutativă.
d) În general compunerea funcţiilor nu este comutativă.

III. Element neutru


Definiţie: Fie M   o mulţime nevidă, pe care este dată o lege de compoziţie
 : M  M  M, x, y  x  y .
Un element e  M se numeşte element neutru în raport cu legea de compoziţie dacă
e  x  x  e  x,  x  M.

Exemple:
a) 0 este elementul neutru în raport cu adunarea pe Z, Q, R, C deoarece

0  x  x  0  x,  x  Z, Q, R, C.

b) 1 este elementul neutru în raport cu înmulţirea pe Z, Q, R, C deoarece

1  x  x  1  x,  x  Z, Q, R, C.

c) O 2 este elementul neutru în raport cu adunarea pe M2(C) deoarece

O 2  A  A  O 2  A,  A  M2(C).

d) I 2 este elementul neutru în raport cu înmulţirea pe M2(C) deoarece

I 2  A  A  I 2  A,  A M2(C).

e) Funcţia identică 1E : E  E, 1E x   x este elementul neutru în raport cu


compunerea funcţiilor deoarece:

1E  f  f  1E  f,  f F E  .

f) Elementul neutru al legii de compoziţie


x  y  xy - 2x - 2y  6, x, y  R,

este e  3 deoarece
3  x  x  3  x, x  R.
IV. Element simetrizabil
Definţie: Fie M   o mulţime nevidă, pe care este dată o lege de compoziţie
 : M  M  M, x, y  x  y
asociativă şi cu element neutru.
Un element x  M se numeşte simetrizabil în raport cu legea de compoziţie "" dacă
există un element x'  M astfel încât
x  x'  x'  x  e .
În condiţiile de mai sus x' este simetricul lui x în raport cu legea de compoziţie "" .
Observaţii:
1. În raport cu operaţia "" simetricul lui x se notează cu –x şi se numeşte opusul lui
x.
2. În raport cu operaţia " " simetricul lui x se noteaza cu x -1 şi se numeşte inversul lui
x.
3. Dacă x  M este simetrizabil în raport cu legea de compoziţie "" atunci x' este
unic.
Exemple:
a) În raport cu adunarea pe Z, Q, R, C orice element este simetrizabil.

b) În raport cu înmulţirea pe Q, R, C orice element x  0 este simetrizabil.

c) În raport cu adunarea pe Mm,n(C), orice matrice este simetrizabilă.

d) În raport cu înmulţirea pe Mn ( C ) , orice matrice A cu det A   0 este

simetrizabilă.

e) Orice funcţie din mulţimea F E   f : E  E  este simetrizabilă în raport cu


com- punerea funcţiilor dacă şi numai dacă funcţia este bijectivă.

STRUCTURI ALGEBRICE

GRUPURI

Definiţie: Se numeşte structură algebrică o mulţime nevidă înzestrată cu una sau mai multe
legi de compoziţie care satisfac o listă specifică de proprietăţi numite axiomele structurii.
Definiţie: Se numeşte grup un cuplu G,  format dintr-o mulţime nevidă G înzestrată cu o
lege de compoziţie
 : G  G  G, x, y  x  y
care satisface următoarele condiţii (numite axiomele grupului):
G1 ) x  y  z  x  y  z  ,  x, y, z  G.
G2 )  e  G : x  e  e  x  x,  x  G.
G3 )  x  G,  x'  G : x  x'  x'  x  e.
Dacă în plus este îndeplinită şi axioma:
G4 ) x  y  y  x ,  x, y  G
atunci cuplul G,  se numeşte grup abelian sau comutativ.

Exemple:
a) (Z, +), (Q, +), (R, +), (C, +) sunt grupuri abeliene numite respectiv grupul aditiv

al numerelor întregi, al numerelor raţionale, al numerelor reale, al numerelor complexe.


b) (Q*, ), (R*, ), (C*, ) sunt grupuri abeliene numite respectiv grupul multiplicativ

al numerelor raţionale, al numerelor reale, al numerelor complexe nenule.

c) (Mm,n(C), +) este grup comutativ numit grupul aditiv al matricilor de tipul

 m, n  .
e) Mulțimea GL(n, R)  X  Mn(R) / det  X   0 împreună cu înmulțirea

matricilor pătratice de ordinal n este grup necomutativ. Cuplul (GL(n, R), ) se numește

grupul liniar complet de ordinul n pe R.

d) Fie E o mulţime nevidă şi mulţimea B  E    f : E  E, f bijectivă  . Această


mulțime împreună cu operația de compunere a funcțiilor are o structură de grup necomutativ.

Cuplul (B  E  , ) se numește grupul aplicațiilor bijective în raport cu operația de

compunere.

e) Fie G  1, ε, ε 2  unde ε 


-1 + i 3
. Atunci  G,  este un grup multiplicativ cu
2
trei elemente.
MORFISME ŞI IZOMORFISME DE GRUPURI

Definiţie: Fie G,  , G' ,  două grupuri. O funcţie f : G  G' se numeşte morfism de
grupuri dacă:
f  x y   f  x   f  y  ,  x, y  G (condiţia de morfism).

Definiţie: În condiţiile de mai sus dacă în plus funcţia este bijectivă atunci funcţia se numeşte
izomorfism de grupuri.
Teoremă: Dacă f : G  G' este un morfism atunci f  e   e și f  x'   f  x   '  x  G.

Observaţie: Două grupuri G,  G' ,  se numesc izomorfe şi se notează G,   G' , 
(citim G izomorf cu G' ) dacă există cel puţin un izomorfism de la G la G' .

INELE ŞI CORPURI

Fie A   o mulţime nevidă înzestrată cu două legi de compoziţie:


A  A  A, x, y  x  y, x, y  x  y
Definiţie: Tripletul A, ,  se numeşte inel dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii
(numite axiomele inelului):
G1 ) x  y  z  x  y  z  ,  x, y, z  A.
(asociativitatea primei legi de compoziţie)
G2 )  0  A : 0  x  x  0  x,  x  A.
(existenţa elementului neutru faţă de prima lege)
G3 )  x  A,  - x  A : x  - x   - x   x  0.
(orice element este simetrizabil în raport cu prima lege)
G 4 ) x  y  y  x,  x, y  A.
(comutivitatea în raport cu prima lege de compoziţie)
M1 ) x  y  z  x  y  z  ,  x, y, z  A.
(asociativitatea celei de a doua legi)
M2 )  1 A : 1  x  x  1  x,  x  A.
(existenţa elementului neutru faţă de cea de a doua lege)
D1 ) x  y  z   x  y  x  z,  x, y, z  A.
(distributivitatea la stânga a celei de a doua legi faţă de prima lege)
D 2 ) x  y  z  x  z  y  z,  x, y, z  A.
(distributivitatea la dreapta a celei de a doua legi faţă de prima lege)
Observaţii:
1. Dacă în plus este satisfacută şi axioma
M 3 ) x  y  y  x,  x, y  A

atunci tripletul A, ,  se numeşte inel comutativ.


2. Elementele 0 şi 1 se numesc respectiv elementul nul şi elementul unitate a inelului
A, ,  .
3. Elementele x  A cu proprietatea
 x -1  A : x  x -1  x -1  x  1
se numesc elemente inversabile ale inelului A, ,  .

4. Inelul A, ,  se numeşte inel fără divizori ai lui 0 dacă


 x, y  A, x  0, y  0,  x  y  0 .
5. Un inel A, ,  cu proprietatea

 x  A, x  0,  x -1  A : x  x -1  x -1  x  1
se numeşte corp.
6. Corpul A, ,  se numeşte corp comutativ dacă inelul A, ,  este comutativ.
Exemple:
a) (Z, +, ), (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ) sunt inele comutative numite respectiv

inelul numerelor întregi, al numerelor raţionale, al numerelor reale, al numerelor complexe.

b) (Mn(C), +, ) este inel necomutativ numit inelul matricelor pătratice de odinul n.

c) Mulțimea F (R) = { f : R→R } împreună cu operațiile de adunare și înmulțire

a funcțiilor formează un inel comutativ. Tripletul (F (R), +, ) se numește inelul funcțiilor

reale.
c) (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ) sunt corpuri comutative numite respectiv corpul

numerelor raţionale, al numerelor reale, al numerelor complexe.


INELUL „claselor de resturi modulo n”

Din teorema împărţirii cu rest a numerelor întregi rezultă că dacă n  0 este un număr
întreg atunci pentru orice a  Z,  q, r  Z astfel încât a  nq  r, 0  r  n .

Se notează cu a mod n restul r al împărţirii lui a la n.


Notăm:
0̂  a  Z / a mod n  0

1̂  a  Z / a mod n  1

.............................................
r̂  a Z / a mod n  r

............................................
 a  Z / a mod n  n - 1

Mulţimile 0̂, 1̂, ...., se numesc clase de resturi.

Notăm cu Zn = { 0̂, 1̂, 2̂, ..., } mulţimea claselor de resturi modulo n.

Teoremă: Tripletul (Zn, ,  ) are o structură algebrică de inel comutativ numit inelul claselor

de resturi modulo n.
Observaţii:
1. Un element â  Zn se numeşte inversabil dacă există â -1  Zn astfel încât

â  â -1  â -1  â  1̂ .
2. Elementele inversabile ale inelului (Zn, ,  ) sunt elementele â  Zn pentru care cel

mai mare divizor comun al numerelor " a" şi " n" este 1 (se notează a, n   1 ).

3. Dacă n  p , p număr prim atunci tripletul (Zp, ,  ) are o structură algebrică de corp

comutativ.
POLINOAME

FORMA ALGEBRICĂ A UNUI POLINOM

Definiţie: Fie  A, ,  un inel comutativ. Un polinom de gradul n  cu coeficienți în inelul

A, într-o nedeterminată X , este o expresie de forma


f  a n Xn  a n - 1Xn - 1  ...  a 2X2  a1X  a 0 ,

unde a n , a n - 1 , ... , a 2 , a1 , a 0  A , a n  0.

Observaţii:
1. - elementele a n , a n - 1 , ... , a 2 , a1 , a 0  A se numesc coeficienții polinomului f

- a n se numește coeficient dominant iar a 0 termen liber


- polinomul cu toți ceficienții nuli se numește polinomul nul
2. - gradul polinomului f se notează cu grad  f  ; aşadar grad  f   n

- dacă f este polinomul nul  f  0  atunci prin definiție grad  f   -

- gradul unui polinom constant nenul este zero


3. Mulțimea polinoamelor cu coeficienți în inelul A se notează A  X . Inelul A poate

fi: inelul Z al întregilor raționali, inelul Zn al claselor de resturi modulo n etc. În particular A

poate fi un corp comutativ, de exemplu Q, R, C, Zp, p număr prim.

4. Două polinoame
f  a m Xm  a m - 1Xm - 1  ...  a 2 X2  a1X  a 0 , a m  0 ,

g  b n X n  b n - 1X n - 1  ...  b 2 X 2  b1X  b 0 , b n  0

se numesc egale dacă au același grad, m  n, și


a n  bn , a n - 1  bn - 1 , ... , a 2  b2 , a1  b1 , a 0  b0 .

5. Elementul f  α   a n αn  a n - 1αn - 1  ...  a 2α2  a1α  a 0 reprezintă valoarea

polinomului f în α  A.
6. Un element α  A se numește rădăcină a polinomului f dacă f  α   0.

7. Funcția f: A  A, f  x   a n x n  a n - 1x n - 1  ...  a 2 x 2  a1x  a 0 se numește funcția

polinomială atașată polinomului f sau simplu funcție polinomială.


8. Se numește ecuație algebrică de necunoscută x, o ecuație de forma f  x   0, unde f

este un polinom nenul. Un element α  A se numește rădăcină a ecuației dacă f  α   0.

9. Adunarea a două polinoame se face adunând între ei termenii asemenea iar


înmulțirea a două polinoame se face înmulțind fiecare termen din primul polinom cu fiecare
termen din al doilea polinom, după care se adună termenii asemenea.
 Dacă  A, ,  este un inel comutativ și f, g A X , atunci:

o grad  f + g   max grad  f  , grad  g 

o grad  f  g   grad  f  + grad  g 

 Dacă  K, ,  este un corp comutativ și f, g K X , atunci:

o grad  f + g   max grad  f  , grad  g 

o grad  f  g   grad  f  + grad  g 

TEOREMA ÎMPĂRȚIRII CU REST

I. Teorema împărţirii cu rest. Fie  K, ,  un corp comutativ. Pentru orice două

polinoame f, g K X , g  0 există şi sunt unice polinoamele c şi r  K X  astfel


încât:
f  c  g  r, grad  r   grad  g  .

Polinomul f se numeşte deâmpărţit, polinomul g este împărţitorul, polinomul c este


câtul, iar polinomul r se numește restul împărțirii polinomului f la polinomul g.
Existența polinoamelor c, r K X  se deduce din construcția algoritmului împărțirii
lui f la g iar unicitatea se justifică prin metoda reducerii la absurd.
Exemplu: Fie f  6x 5 - 17x 3 - x 2  3, g  3x 2 - 6x + 2, f, g Q X .

Algoritmul impărțirii:

6x5  0x 4 - 17x3 - x 2  0x  3 3x 2 - 6x + 2
- 6x5  12x 4 - 4x 3 2x3  4x 2  x - 1
/ 12x 4 - 21x3 - x 2  0x  3
- 12x 4  24x 3 - 8x 2
/ 3x3 - 9x 2  0x  3  c  2x3  4x 2  x - 1
- 3x3  6x 2 - 2x r  - 8x  5.
/ - 3x 2 - 2x  3
3x 2 - 6x  2
/ - 8x  5
Observaţii:
1. Teorema enunțată este adevărată și în A X  unde  A, ,  este un inel comutativ

numai dacă coeficientul dominant al polinomului împărțitor g este inversabil. Așadar în acest
caz câtul și restul (care sunt unic determinate) se obțin din algoritmul împărțirii lui f la g.
2. Fie  A, ,  un inel comutativ și f, g A X , grad  f   grad  g  , g  0. Dacă

coeficientul dominant al polinomului împărțitor g nu este inversabil atunci nu mai


funcționează algoritmul împărțirii lui f la g. Totuși, se scrie pentru polinoamele f și g
egalitatea f  c  g  r, grad  r   grad  g  după care se identifică coeficienții. În cazul

existenței polinoamelor c și r se poate întâmpla ca acestea să nu fie unice.


3. Fie f, g K X , g  0. Spunem că polinomul g divide polinomul f (și scriem g / f )
sau că polinomul f este divizibil cu polinomul g (și scriem fg) dacă restul împărţirii
polinomului f la g este zero.
Dacă g / f atunci g se numeşte divizor al lui f (sau f se numește multiplu al lui g).

II. Teorema restului: Restul împărţirii unui polinom f  K  X , f  0 la polinomul

X - a  K  X  este egal cu valoarea polinomului f în a, adică r  f  a  .

III. Teorema factorului (Bézout): Fie f  K  X și a  K. Atunci:

f a   0  X - a / f .

Observaţie: Fie a  K. Atunci „a” este:

i) rădăcină simplă pentru polinomul f dacă X - a / f și  X - a 


2
f.

ii) rădăcină dublă pentru polinomul f dacă  X - a  / f și  X - a 


2 3
f.

iii) rădăcină triplă pentru polinomul f dacă  X - a  / f și  X - a 


3 4
f.
POLINOAME IREDUCTIBILE. DESCOMPUNEREA POLINOAMELOR
ÎN FACTORI IREDUCTIBILI

Definiţie: Polinomul f  K  X se numește reductibil peste corpul K dacă există polinoamele

g, h  K X  de grad cel puțin 1, asfel încât f  g  h. În caz contrar polinomul f se numește


ireductibil peste corpul K.
Observaţii:
1. Dacă  A, ,  este un inel atunci în A  X  se pot defini analog relația de

divizibilitate și noțiunea de polinom ireductibil.


2. Orice polinom f  A  X  de gradul 1 este ireductibil în A  X  ( în particular orice

polinom de gradul 1 cu coeficienți în Z, Zn, Q, R, C, Zp, p număr prim, este ireductibil).

3. Dacă un polinom f  K  X are gradul 2 sau 3 și nu are rădăcini în K, atunci el este

ireductibil peste corpul K (corpul K poate fi Q sau Zp, p număr prim).

4. Un polinom f  C  X  este ireductibil peste C dacă și numai dacă are gradul 1.

5. Un polinom f  R  X  este ireductibil peste R dacă și numai dacă are gradul 1 sau

are gradul 2 și nu are rădăcini reale.


6. Descompunere în produs de polinoame ireductibile peste corpul K al unui polinom
f  K  X este unică, mai puțin ordinea de scriere a factorilor.

7. Dacă f  C X  şi grad  f   n atunci f are n rădăcini complexe.

8. Dacă x 1 , x 2 , x 3 , ... , x n  C sunt rădăcini pentru polinomul f  C  X  ,

f  aXn  bXn - 1  cXn - 2  ... , a  0 atunci f  a  X - x1  X - x 2  X - x3  ...  X - x n  .

RĂDĂCINI ALE POLINOAMELOR

I. Polinoame cu coeficienți întregi


 Fie polinomul f  a n X n  a n - 1X n - 1  ...  a 2 X 2  a 1X  a 0 Z X .

 Dacă p Z este rădăcină pentru f atunci p / a 0 .

 Fie f  a n X n  a n - 1X n - 1  ...  a 2 X 2  a 1X  a 0 Z X 
 Dacă α   Q p, q   1 este rădăcină pentru f atunci p / a 0 şi q / a n .
p
q

II. Polinoame cu coeficienți raționali


 Dacă f  Q X  admite rădăcina x 1  a  b ( b  0, b Q ) atunci polinomul

f admite şi rădăcina x 2  a  b .

Observaţie: Cum x1 , x 2 sunt rădăcini atunci din teorema lui Bézout rezultă

X - x1 X - x 2  / f deci X 2 - SX  P / f unde S  x 1  x 2 şi P  x1  x 2  S  2a, P  a2 - b .

III. Polinoame cu coeficienți reali


  
Dacă f  R X  admite rădăcina x1  a  bi i 2  1 atunci polinomul f admite

şi rădăcina x 2  a  bi .
Observaţie: Cum x1 , x 2 sunt rădăcini atunci din teorema lui Bézout rezultă

X - x1 X - x 2  / f deci X 2 - SX  P / f unde S  x1  x 2 şi P  x1  x 2 S  2a, P  a 2  b2  .

RELAŢIILE LUI VIÉTE

Relaţiile lui Viéte stabilesc legături între rădăcinile unui polinom (sau rădăcinile unei
ecuaţii algebrice) şi coeficienţii polinomului (sau coeficienţii ecuaţiei algebrice).
 Fie f  aX 2  bX  c, a  0 cu rădăcinile x1 , x 2  C. Atunci

 b
 x 1  x 2  -
a

x x  c
 1 2 a
Observaţii:
1. Polinoamele de gradul 2 având rădăcinile x 1 , x 2  C sunt f  a X - x1 X - x 2  ,

a 0.
2. Ecuaţia de gradul 2 având rădăcinile x 1 , x 2  C este  x - x1  x - x 2   0 iar după

desfacerea parantezelor se obține x 2 - Sx  P  0 unde S  x1  x 2 , P  x 1 x 2 .


 Fie f  aX 3  bX 2  cX  d, a  0 cu rădăcinile x 1 , x 2 , x 3  C. Atunci

 b
 x1  x 2  x 3  - a

 c
 x1 x 2  x1 x 3  x 2 x 3 
 a
 d
 x1 x 2 x 3  - a

Observaţii:
1. Polinoamele cu rădăcinile x 1 , x 2 , x 3  C sunt f  a X - x1 X - x 2 X - x3  , a  0 .

2. Ecuaţia de gradul 3 având rădăcinile x 1 , x 2 , x 3  C este  x - x1  x - x 2  x - x3   0

iar prin desfacerea parantezelor se obține


x 3 - Sx 2  Px - Q  0
unde S  x1  x 2  x 3 , P  x1 x 2  x1 x 3  x 2 x 3 , Q  x1 x 2 x 3 .

 Fie f  aX 4  bX 3  cX 2  dX  e, a  0 cu rădăcinile, x 1 , x 2 , x 3 , x 4  C.

 b
 x 1  x 2  x 3  x 4  -
a

x x  x x  x x  x x  x x  x x  c
 1 2 1 3 1 4 2 3 2 4 3 4
a

x x x  x x x  x x x  x x x  - d
 1 2 3 1 2 4 2 3 4 1 3 4
a
 e
 x1 x 2 x 3 x 4 
 a
Observaţii:
1. Relaţiile lui Viéte se utilizeză în general pentru calculul unor expresii ce conţin
rădăcinile unui polinom (sau rădăcinile unei ecuaţii algebrice) fără a determina în prealabil
rădăcinile polinomului (sau rădăcinile ecuaţiei algebrice).
2. Suma rădăcinilor este dată de prima relaţie a lui Viéte.
3. Produsul rădăcinilor este dat de ultima relaţie a lui Viéte.
4. Suma pătratelor rădăcinilor este dată de formula:
x1  x 2  x 3  ...  x1  x 2  x 3  ... - 2 x1 x 3  x 2 x 3  ...
2 2 2 2

5. Pentru calculul unor expresii de forma


x 1  x 2  x 3  ..., p  3 ,
p p p

se utilizează de regulă definiţia rădăcinii unui polinom sau a unei ecuţii algebrice.
ECUAȚII ALGEBRICE PARTICULARE

I. Ecuații bipătrate
Definiţie: O ecuație de forma
ax 4  bx 2  c  0, a, b, c  C, a  0,

se numește ecuație bipătrată.


Metodă de rezolvare: Se notează x 2 = y și se rezolvă ecuația ay2  by  c  0. Se

obțin soluțiile y1 , y2  C. Se revine la substituție și se rezolvă ecuațiile

x 2  y1 , x 2  y2 . Reuniunea acestor soluții constituie mulțimea de soluții a ecuației


date.

II. Ecuații reciproce de gradul 3


Definiţie: O ecuație de forma
ax 3  bx 2  bx  a  0, a  0,
se numește ecuație reciprocă de gradul 3.
Metodă de rezolvare: Ecuația admite soluția α  -1, iar rezolvarea ei se reduce la
rezolvarea ecuției x  1  0, și a unei ecuații de gradul 2.

III. Ecuații reciproce de gradul 4


Definiţie: O ecuație de forma
ax 4  bx3  cx 2  bx  a  0, a  0
se numește ecuație reciprocă de gradul 4.
Metodă de rezolvare: Ecuația se împarte prin x 2 și obținem (se poate împăți cu x 2
 1   1
deoarece x  0 nu este soluție a ecuației) a  x 2  2   b  x    c  0. Se notează
 x   x
1 1
x  y și rezultă x 2  2  y 2 - 2. Se obține ecuația ay2  by  c - 2a  0 având
x x
1 1
soluțiile y1 , y2 . Revenim la substituție și rezolvăm ecuațiile x   y1 , x   y 2 .
x x
Toate soluțiile acestor ecuații sunt soluțiile ecuației date.