Caracteristicele specifice domeniul profesional în cadrul

colectivului de muncă

Climatul social-psihologic are următoarele caracteristici specifice:

– in primul rand este una din faţetele vieţii cotidiene a oamenilor;
– in al doilea rand este diferit in diferite colective;
– in al treilea rand influenţează in mod diferit membrii colectivului;
– şi in al patrulea rand influenţa lui are urmări asupra stării psihologice.

Climatul social-psihologic posedă dinamică condiţionată in primul rand de determinantele

externe (condiţiile materialtehnice şi organizaţionale) şi in al doilea rand de reflectarea acestor
interrelaţii (adică determinanta internă, subiectivă).

Factori obiectivi:
I – tipul de activitate, caracterul şi condiţiile muncii. Un moment important aici este alegerea
profesiei sau orientarea profesională şi anume gradul de satisfacţie sau insatisfacţie de la muncă.
II – organizarea activităţii de muncă şi factorul economic, adică trebuie să existe atat condiţii
bune de muncă, cat şi stimulare materială diferenţiată.
III – stimularea activităţii colectivului, adică motivaţia oamenilor, in special trebuie să se
stimuleze tendinţa omului de a-şi compara rezultatele sale cu ale altor oameni (concurenţa şi
competiţia sporesc productivitatea muncii).In afară de aceasta trebuie să se imbine stimularea
materială şi morală pentru a spori iniţiativa şi creativitatea oamenilor.

Factori subiectivi:
I – structura, componenţa colectivului. Din experienţa şi cercetările sociologice – reiese că
structura optimală a colectivului este cea combinată (oameni de diferite sexe, varstă, de diferită
calificare, cu diferite experienţe şi cunoştinţe). Insă, ţinand cont de aspectul muncii (conţinutul
ei) există colective unde e mai binevenită uniformitatea (sudori, mineri, croitorese). Un aspect
important aici ar fi gradul de utilizare a potenţialului uman şi anume in ce măsură cunoştinţele
acumulate sunt folosite corespunzător (drept exemplu pot servi absolvenţii instituţiilor de
invăţămant superior care nu activează in domeniul său.

Acest fenomen este foarte răspandit la noi, mai ales in prezent). Jurnalistul rus A. Agranovschi
menţiona in acest sens:
„Atunci cand cunoştinţele acumulate de om „nu lucrează” putem vorbi despre un capital
ingropat. Cand posibilităţile şi talentul răman nedescoperite, aceasta este o mare pierdere pentru
societate, cu mult mai mare decat utilajul care staţionează”. Am putea vorbi aici şi de
caracteristica cantitativă a colectivului: sub conducerea unui manager trebuie să fie nu mai mult
de 15 oameni.

II – compatibilitatea dintre membrii colectivului (influenţa particularităţilor individuale)

– fiziologică – necesară in muncă unde se cere forţă fizică, rapiditatea mişcărilor, rezistenţă,
indemanare, iscusinţă, dibăcie.
– psihologică – in muncă ce necesită rapiditatea reacţiilor, atenţiei,
sincronizarea mişcărilor, precizie, coordonare, dibăcie in acţiuni.Compatibilitatea psihologică nu
trebuie inţeleasă ca o asemănare intre oameni, ci mai degrabă complementaritate de
caractere,temperamente, calităţi emoţional-volitive.
– socială – un nivel superior, ce presupune unitatea orientărilor, intereselor, aprecierilor,
valorilor (morale, spirituale, politice), concepţiilor,opiniilor.

III – interrelaţiile existente in colectiv – oamenii se supun unor anumite norme in grup. Trebuie
să ţinem cont de apariţia grupelor neformale in colectiv, de caracterul lor (pozitiv sau negativ),
mecanismul lor de funcţionare.
Liderii neformali pot fi:
– „profesionali”, recunoscuţi pentru experienţa sa;
– „intelectuali”, recunoscuţi pentru cunoştinţe;
– „emoţionali-volitivi” , recunoscuţi pentru iniţiativă, umor etc.

Ideal ar fi ca liderul neformal să coincidă cu cel oficial. Atunci cand măsurile luate (convorbiri,
incercări de a-l convinge etc.) pentru neutralizarea influenţei liderului neformal nu se soldează cu
succes, conducătorul poate folosi şi alte mijloace, incepand cu opinia publică şi exercitarea
influenţei,pană la transferarea intr-un alt colectiv, unde acesta din start nu poate deveni lider.

Deci, ce calităţi trebuie să posede un conducător pentru a cultiva un climat moralpsihologic

sănătos in colectiv?
a) calităţi ce caracterizează orientarea valorică şi morală a personalităţii conducătorului,
capacitatea de a influenţa asupra oamenilor, şi anume de a crea in colectiv o ambianţă de
responsabilitate, exigenţă reciprocă cat şi stimă reciprocă, perseverenţă şi creativitate in atingerea
scopului.
b) capacităţi organizatorice;
c) competenţă, cunoştinţe ample (să fie la curent cu inovaţiile);
d) calităţi moral-psihologice: empatie, tact, stimă, amabilitate, modestie,perseverenţă, reţinere,
corectitudine, bunăvoinţă etc.
In urma chestionării angajaţilor unei organizaţii (experiment) s-a constatat că este dificil de
lucrat cu un şef caracterizat drept „nervos, neechilibrat,dur, suspicios şi arogant” chiar dacă el
este un bun specialist. Un alt experiment a demonstrat că conducătorul schimbandu-şi doar
atitudinea faţă de un subaltern a obţinut o mai mare productivitate a muncii cu 15% faţă de
colegul său in decurs de o lună (adresare pe nume, interes faţă de starea sănătăţii, familiei,
consultarea in legătură cu unele probleme de lucru).

Structura climatului socio-psihologic

Structura climatului social-psihologic este determinată de sistemul relaţiilor formate in colectiv
intre membrii săi, cepoate fi caracterizată prin următoarele elemente:
1. relaţii sociale (colective), adică caracterul social al relaţiei dintre oameni, din care fac parte:
relaţiile de producţie, economice, politice, de drept, etice, estetice, care sunt strans legate de
următoarea grupă, insă prezintă o sferă mai largă.
2. interrelaţiile dintre oameni (cooperare, concurenţă, compatibilitate, prietenie, inţelegere etc.),
cat şi prin calităţile de personalitate de care depinde specificul comunicării in colectiv
(comunicabilitate, reţinere, timiditate, fire inchisă, indepedenţă, principialitate, dreptate ş.a.).

Formele de manifestare a climatului socio-psihologic in colectiv

Nivelul conlucrării in muncă demonstrează o repartizare raţională amuncii intre membrii
colectivului, conform verigilor tehnologice.
Nivelul conflictogen in colectiv depinde de gradul de inţelegere reciprocă intre angajaţi in ceea
ce priveşte activitatea in comun. Se are in vedere acceptarea şi susţinerea opiniilor, poziţiilor
altor oameni referitor la obiectul muncii, prezenţa scopurilor şi modurilor de realizare unice, ceea
ce orientează efortul colectivului in aceeaşi direcţieuluide producţie.

Coeziunea caracterizează unitatea existentă in colectiv şi capacitatea de a se opune, dacă este

necesar, influenţelor externe.
Coeziunea colectivului creşte odată cu atingerea compatibilităţii psihologice dintre membrii
grupului (montaje, opinii, motive, trebuinţe, interese, capacităţi,cunoştinţe, experienţă, caractere,
voinţă, sentimente, atitudini ş.a.).

Formele de comunicare, in dependenţă de cele care prevalează – ordine sau rugăminţi, propuneri
sau intrebări, sfaturi – caracterizează specificul climatului social-psihologic in colectiv. Studiind
legăturile comunicative, numărul, direcţionarea (orientarea) contactelor, sau conţinutul lor ne
putem crea o impresie despre starea reală a climatului socialpsihologic.
Dezvoltarea unor relaţii defectuoase intre angajaţi duce treptat la izolarea unor subiecţi,
reducerea numărului contactelor, prevalarea legăturilor intermediate asupra celor directe,
reducerea legăturilor comunicative pană la cele formale strict necesare, reţinerea informaţiei,
deficienţe de feedback (legătură inversă) in procesul muncii.
Dinamica dispoziţiei in colectiv
Dispoziţia este mai mult sau mai puţin o stare emoţională longitudinală (de durată), ce colorează
activitatea omului. Dispoziţia reprezintă un indice emoţional situativ al climatului social-
psihologic. (In urma unei cercetări după metodica lui Lutoşchin A.N. „Цветописи настроений”
lucrătorii alegeau dintre culorile:
roşu – entuziasmată, inflăcărată (3 puncte la prelucrare), oranj – incantată, bucuroasă (2), galben
– luminoasă, plăcută (1), verde – liniştită, calmă (0), albastru – nesatisfăcătoare, tristă (-1),
violet– incordată (- 2), negru – apatie, incapacitatea de muncă (-3) şi gri – „greu de definit” ).

Astfel s-a constatat că deficienţele in organizarea tehnologică se răsfrang negativ asupra

dispoziţiei, mai profund sunt retrăite conflictele interpersonale, lucrările suplimentare
neplanificate, cat şi activităţile rău organizate. O creştere a dispoziţiei s-a observat in ziua
primirii salariului, in rest dispoziţia era relativ constantă atat la inceputul, cat şi la sfarşitul zilei
de muncă.

Dispoziţia mai este influenţată de următorii factori:

– gradul de ocupare (optim);
– conducerea adecvată a proceselor muncii;
– starea sănătăţii muncitorilor;
– disciplina;
– relaţiile din colectiv.
Ţinand cont de ei se poate organiza o programă de acţiuni orientată spre lichidarea condiţiilor
traumatizante.

Concluzie:
In dinamica opiniilor individuale opinia socială serveşte drept criteriu extern de apreciere a
evenimentelor, joacă rolul montajului social-psihologic asupra opiniei publice. Opinia colectivă
asimilează in sine opiniile individuale a majorităţii pe baza discutării problemei şi exprimă
poziţia colectivului in ceea ce priveşte relaţiile cu alte colective şi societatea. Ţinand cont de
aceste particularităţi, cat şi respectand principiile elucidate in celelalte capitole se poate alcătui şi
implementa un program de optimizare a climatului psihologic din colectivul condus.