Sunteți pe pagina 1din 5

RUJEOLA

(pojarul)
Def.: boală infecțioasă acută, specifică omului, transmisibilă, produsă de virusul rujeolic, cu
evoluţie autolimitantă, imunitate durabilă, caracterizată clinic prin febră, enantem şi
exantem caracteristice.
ETIOLOGIE:
• Virusul rujeolic – virus ARN, familia Paramyxoviridae.
• Cultivă pe culturi de celule renale simiene sau renale;
• Are efect citopatic, cu formarea de celule gigante multinucleate.
EPIDEMIOLOGIE:
• Boală cu răspândire universală; evoluează endemo - epidemic.
• Morbiditate: în scădere considerabilă după introducerea vaccinării antirujeolice.
• Mortalitate: foarte scăzută în ţările dezvoltate; rămâne ridicată în ţările subdezvoltate
(factori de risc: malnutriţia  imunodepresie; lipsa de igienă, aglomeraţia 
favorizează suprainfecţiile).
• Rezervor de infecţie: omul bolnav – cu forme tipice sau atipice; virusul se elimină
prin secreţii nazo-faringiene, conjunctivale, respiratorii.
• Transmitere: în principal directă, pe cale aeriană, prin picături din secrețiile
respiratorii de la bolnavi.
• Contagiozitate: foarte mare (90%); corespunde perioadei de invazie + 4-5 zile după
apariția erupţiei.
• Receptivitate: universală, de la vârsta de 4-6 luni ( la sugarii născuți din mame
imune).
Patogenie:
• Virusul pătrunde în organism prin căile aeriene superioare sau pe cale
conjunctivală, se multiplică iniţial la nivelul epiteliului respirator; de aici este preluat
de limfocite, ajunge în ţesuturile limfoide ( plămân, tub digestiv) şi îşi continuă
multiplicarea; ulterior se produce viremia, cu prezenţa virusului în sânge, ţesuturi,
secreţii nazo-faringiene, urină.
• Virusul rujeolic determină imunodepresie profundă, tranzitorie, prin afectarea
imunităţii specifice (limfopenie globală, scăderea producţiei de Ac) şi nespecifice
(alterarea fagocitozei).
TABLOU CLINIC:
1.Incubaţie: 10 zile (8-11).
2. Perioada de invazie (stadiul preeruptiv, cataral) (3-4 zile):
Se caracterizează prin:
– febră 39-400C;
– catar ocular (conjunctivită, lăcrimare), nazal (rinită), laringită, tuse iritativă;
facies „plâns”;
– enantem bucal – picheteu hemoragic pe vălul palatin;
– semnul Koplik – pe mucoasa jugală, sub formă de micropapule albe (bob de
griş); persistă 1-2 zile şi după apariţia erupţiei.
– manifestări digestive – frecvente la copii, expresie a enantemului tubului
digestiv: dureri abdominale, vărsături, diaree;
– manifestări neurologice – frecvente la adulţi: iritabilitate, cefalee, uneori
sindrom meningian sau encefalitic.
3. Perioada eruptivă – se caracterizează prin:
- reapariția febrei ( curbă febrilă cu aspect difazic)
- accentuarea simptomelor generale;
- exantem caracteristic: apare de obicei noaptea,
retroauricular, pe faţă şi cervical anterior, se generalizează
descendent în 3 zile; este formată din maculo-papule
congestive, cu  1-3 cm, cu margini neregulate, catifelate, pe
alocuri confluente, cu piele sănătoasă între elementele
eruptive; după 2-3 zile erupţia păleşte şi dispare în ordinea
apariţiei, cu hiperpigmentare cafenie a tegumentelor şi apoi
descuamare fină furfuracee;
- febra se remite treptat după apariţia erupţiei;
- poliadenopatie cervicală – mai discretă ca în rubeolă;
- manifestări respiratorii: laringită (cu caracter de crup la copilul mic), bronşită, pneumonie
interstiţială.
4. Faza posteruptivă: remisia febrei, dispariția exantemului, cu pigmentarea cafenie și
tranzitorie a tegumentelor .
Forme clinice:
1. După aspectul erupției: rujeolă cu erupție net reliefată, cu erupție miliară, cu erupție
buloasă, cu erupție cianotică, hemoragică ( în formele severe), fără erupție ( la
persoanele vaccinate sau imunizate pasiv).
2. După gravitate: forme ușoare, medii, severe ( erupție buloasă sau cianotică,
manifestări hemoragice – epistaxis, gingivoragii, hematemeză, melenă; insuficiență
respiratorie acută, complicații multiple și severe).
DATE DE LABORATOR:
- leucopenie marcată, cu uşoară neutrofilie şi apariţia de plasmocite;
- valori normale ale VSH si fibrinogenului seric;
Examene virusologice:
- examen citologic al secreţiei nazale: evidenţiază celule gigante multinucleate;
- imunofluorescenţă indirectă: evidenţiază virusul rujeolic în secrețiile nazo-faringiene.
Examene serologice ( hemaglutinoinhibare, neutralizare, fixare complement):
– detectarea Ac specifici tip IgM;
– creşterea de  4 ori a titrului de Ac totali anti virus rujeolic în 2 probe
prelevate la 10-14 zile.
Radiografia pulmonară: aspect de pneumopatie interstițială.
COMPLICAŢII:
1.Complicaţii respiratorii:
– pneumonie interstiţială rujeolică – gravă la copilul mic;
– pneumonia cu celule gigante (Hecht) – la copii cu leucoze;
– emfizemul cervico-mediastinal – consecinţă a emfizemului pulmonar produs
prin multiplicarea virusului rujeolic şi migrarea sa în lungul pediculilor
vasculo-bronşici;
– pneumonie şi bronhopneumonie prin suprainfecţie bacteriană (cu stafilococ,
pneumococ, BGN);
– bronşiolită acută – la copiii mici;
– crupul rujeolic – iniţial viral, apoi suprainfectat bacterian.
2. Complicații la nivelul sistemului nervos:
– convulsii – la copilul mic;
– reacţii meningiene;
– afectare infraclinică, doar cu modificări ale EEG (în până la 60% cazuri);
– encefalita rujeolică - encefalită acută autoimună (postinfecţioasă ) sau
encefalită acută cu incluzii ( prin acțiune directă a virusului rujeolic);
– panencefalita sclerozantă subacută: apare în 5-10 cazuri/1 milion
îmbolnăviri;poate apare la mulţi ani după boală; letalitate 100%;determinată
de persistenţa îndelungată latentă a virusului în nevrax;
– scleroza în plăci (leuconevraxita): pare a fi determinată de infecţia lentă cu
virus rujeolic, la mulţi ani după boală.
3. Alte complicații:
– oculare: conjunctivite purulente, iridociclite;
– bucale (la denutriţi): stomatită bacteriană sau micotică, gangrena obrazului
( noma ), angine acute, flegmoane amigdaliene;
– otice: otită medie supurată;
– miocardită: clinic manifestă sau doar EKG;
– digestive: gastroenterite acute prin suprainfecţie bacteriană, redeşteptarea unei
dizenterii latente, apendicită acută, hepatită;
– redeşteptarea unui proces TBC vechi sau generalizarea unor procese TBC
preexistente.
RUJEOLA ŞI SARCINA:
În primele 3 luni de sarcină rujeola poate produce malformaţii congenitale, iar în
următoarele luni moarte fetală sau naştere prematură.
Diagnostic diferențial:
1. În faza preeruptivă: infecții respiratorii de diferite cauze.
2. În faza eruptivă: rubeola, megaleritemul epidemic, roseola infantum, MNI,
exantemele din enteroviroze, varicela la debut, erupții din boli bacteriene ( lues
secundar, septicemii meningococice sau stafilococice, febră tifoidă, leptospiroză etc.),
erupții din boli parazitare ( toxoplasmoză, malarie), boli de sistem ( LES, PAN,
leucemii, limfoame),HIV, erupții alergice.
PROGNOSTIC:
• În general favorabil – letalitate  1%.
• Rezervat la copiii  2 ani, distrofici, rahitici, în imunodepresii, TBC, sarcină şi în
formele complicate.
TRATAMENT
• Izolare la domiciliu (formele necomplicate) sau în spital (copii  2 ani şi formele
complicate), 6 zile de la apariţia erupţiei (până la afebrilitate).
• Tratament igieno-dietetic: repaus la pat în perioada febrilă, îngrijirea tegumentelor
şi mucoaselor, hidratare adecvată, igiena cavităţii nazale, control zilnic otic, dietă
hidro-lacto-zaharată în perioada febrilă.
• Tratament etiologic: nu există.
• Tratament simptomatic şi de susţinere: antitermice, antitusive (Calmotusin,
Codenal, Tussin); în laringită: comprese locale umede calde, inhalaţii, aer umidifiat;
în agitaţie: Romergan sol. 5 mg/5 kg/zi; vitamine.
Tratamentul formelor complicate:
– Pneumonia şi bronhopneumonia: antibiotice (Penicilină G sau Oxacilină 
aminoglicozid; Augmentin; Cefalosporine II-III  aminoglicozid, macrolide) +
tratament de susţinere: O2, analeptice cardio-vasculare, cardiotonice;
– Crupul rujeolic: corticoterapie parenterală, O2, antibiotice;
– Encefalita: corticoterapie precoce + antiedematoase cerebrale, O2, sedative.
PROFILAXIE:
• Evitarea contactului persoanelor receptive cu bolnavii de rujeolă.
– Suspecţii: izolaţi până la precizarea diagnosticului.
– Contacţii: supravegheaţi şi izolaţi pe perioada incubaţiei maxime – 14 zile.
 
PROTECŢIA MASEI RECEPTIVE:
• Imunizare activă prin vaccinare cu vaccin cu virus viu supraatenuat:
– copiii începând cu vârsta 9-12 luni, cu revaccinare la şcoală la varsta de 7 ani;
– contacţii copii receptivi din colectivităţi (în primele 3 zile de la contact 
previne boala).
• Imunizare pasivă cu gama-globuline standard 10% sau 16% sau Ig specifice
antirujeolă 0,2-0,3 ml/kg: contacţii copii receptivi  3 ani, convalescenţi de BI,
persoane cu imunosupresii. Copiii imunizaţi pasiv trebuie vaccinaţi ulterior.