Sunteți pe pagina 1din 4

SCARLATINA

Def.: boală infecţioasa acută, transmisibilă, specifică omului, produsă de infecția cu


streptococul beta-hemolitic grup A, manifestată clinic prin febră, angină acută, ciclu
lingual şi erupţie tegumentară caracteristică.
Etiologie:
- Streptococul beta-hemolitic grup A – coc Gram pozitiv, aerob și facultativ anaerob;
foarte rar : Str. beta-hemolitic grup C sau G;
- secretă o exotoxină – toxina eritrogenă, cu rol în producerea manifestărilor clinice
generale şi a erupţiei tegumentare.
Epidemiologie:
Sursa de infecție:
- bolnavii cu scarlatină sau cu angine acute streptococice cu streptococ β-hemolitic
grupa A;
- purtătorii aparent sănătoşi de streptococ la nivel faringo - amigdalian - rol foarte
important în transmiterea agentului patogen în rândul populaţiei, neprezentând semne
clinice de boală.
Transmiterea bolii se poate face în mod:
- direct: prin aerul contaminat cu picături din secreţiile faringiene ale surselor de infecţie;
- indirect: prin obiecte contaminate sau pe cale digestivă (lapte, produse lactate
contaminate).
Receptivitatea la boală - maximă la vârstele de 2 – 10 ani; boala este rară la adulţi (datorită
imunităţii antitoxice câştigate anterior prin boală în copilărie sau prin infecţii subclinice).
Imunitatea după boală - de tip antitoxic, prin anticorpi antitoxină eritrogenă apăruţi după
boală; previn,în majoritatea cazurilor, apariţia unei noi scarlatine; reîmbolnăvirile sunt foarte
rare, produsă de alte serotipuri de streptococ β-hemolitic grupa A.
Răspândire:
- răspândire endemo-epidemică pe tot globul, mai frecventă în zonele temperate.
- poate apare pe tot parcursul anului, mai frecvent în sezonul rece şi în colectivităţile de
copii.
Patogenie:
Poarta de intrare - cel mai frecvent orofaringele; foarte rar pot fi porţi de intrare plăgile
operatorii, plăgile uterine.
- La nivelul porţii de intrare streptococii se multiplică şi secretă toxina eritrogenă; aceasta se
răspândeşte în organism şi determină:
• apariţia erupţiei tegumentare şi ulterior descuamarea tegumentară;
• manifestările toxice generale (febra, manifestările digestive şi nervoase).
Efectele toxinei eritrogene constituie sindromul toxic din scarlatină.
Tablou clinic:
Evoluţia clinică a scarlatinei se desfăşoară în mai multe etape:
1.Incubaţia : cuprinsă între 1-10 zile.
2. Debutul : brusc, cu febră, disfagie, cefalee şi uneori vărsături (frecvente la copii); la
examenul clinic faringele şi amigdalele sunt intens congestive, limba este saburală, cu
depozit alb.
3. Perioada de invazie (următoarele 1-2 zile de la debut):
• persistenţa febrei;
• persistenţa anginei acute, care poate avea aspect de angină roşie (eritem intens, ,,în
flacără’’, la nivelul amigdalelor, pilierilor amigdalieni şi palatului moale), angină
eritemato-pultacee (cu depozite pultacee alb - cenuşii la nivelul amigdalelor), rar
angină ulcero-necrotică (cu zone ulcerate şi necrozate la nivelul amigdalelor, aspect
produs de streptococi cu virulenţă crescută);
• modificări ale epiteliului lingual – limba începe să se descuameze treptat, lăsând
mucoasa roşie şi cu papile linguale evidente (aspect de limbă zmeurie);
• adenopatii latero-cervicale şi submandibulare, sensibile spontan şi la palpare.
4. Perioada eruptivă - începe la 24-36 ore de la debutul bolii şi se caracterizează prin:
 persistenţa febrei;
 uneori manifestări digestive (vărsături, dureri abdominale), nervoase (agitaţie),
articulare (artralgii), cardio-circulatorii (tahicardie, hipotensiune arterială);
 apariţia erupţiei tegumentare (exantem) caracteristice.
 Exantemul scarlatinos este micropapulos, aspru, congestiv, pe fond
eritematos; se localizează cervical anterior, la nivelul toracelui,
abdomenului, rar pe coapse şi fese, nu apare niciodată pe faţă, în
palme şi pe plante!!!
 La nivelul plicilor de flexiune ale membrelor (cot, axila) erupţia are
o dispunere caracteristică, sub forma unor linii hemoragice - semnul
Pastia – Grozovici.!
 Faciesul pacientului este caracteristic (masca lui Filatov), cu obraji
congestivi şi paloare perioronazală.
 persistenţa anginei acute;
 continuarea ciclului de modificări ale epiteliului lingual – limba se descuamează
complet în 4-5 zile de la debutul bolii şi începe să se reepitelizeze treptat, având un
aspect roşu-lucios(numit ,,limbă de pisică’’).
5. Perioada de descuamaţie - ultima perioada evolutivă a bolii; începe după 7 zile de la
debut şi poate dura 2-3 săptămâni. Această etapă se constată de obicei în cazurile de boală
netratată sau tratată tardiv cu Penicilină.
 Se produce o descuamare a tegumentelor, de tip făinos pe faţă şi pe trunchi şi în
lambouri la extremităţile membrelor.
Forme clinice
În raport cu intensitatea manifestărilor clinice se descriu mai multe forme clinice de boală:
 a) forme uşoare: cu simptomatologie redusă;
 b) forme medii: cea descrisă ;
 c) forme severe, toxice: febră înaltă, erupţie bogată, frecvent cu caracter hemoragic,
manifestări hemoragipare (epistaxis, melenă), tulburări neuropsihice (agitaţie,
convulsii), afectare hepatică (cu icter şi hepatocitoliză), afectare renală (retenţie
azotată, albuminurie).
Complicaţii:
 În prezent rare, datorită intervenţiei terapeutice precoce.
 Se descriu trei tipuri de complicaţii:
 a) complicaţii toxice – datorate toxinei eritrogene; reprezentate de: hepatita toxică
(cu citoliză hepatică şi frecvent icter), nefrită toxică, miocardită toxică, afectare
articulară (artralgii în cursul evoluţiei bolii).
 b) complicaţii septice – datorate extensiei locale sau la distanţă a procesului infecţios
streptococic; reprezentate de: adenite locale, adeno-flegmoane, otite, sinuzite,
localizări pulmonare (pneumonii, bronhopneumonii), meningite (meningite acute),
renale (abcese), articulare (artrite acute) etc.
 c) complicaţii alergice – produse prin mecanism imunologic, de sensibilizare, cu
formare de autoanticorpi faţă de unele structuri din organism (fibra miocardică,
membrana bazală glomerulară, articulaţii).
 Aceste complicaţii sunt: reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză
poststreptococică, cardita acută, eritemul nodos.
Investigaţii de laborator:
• Leucograma : leucocitoză cu neutrofilie şi uşoară eozinofilie.
• VSH şi fibrinogenul seric prezintă valori crescute.
• Proteina C reactivă este pozitivă.
• Examenul sumar de urină - poate evidenţia albuminurie şi în sediment cilindrurie
( afectare renală intrainfecțioasă)
• Culturile din exsudatele nazo-faringiene - frecvent pozitive cu streptococ β-
hemolitic grupa A.
• Testul ASLO (determinarea titrului de anticorpi apăruţi împotriva streptolizinei O,
elaborată de streptococi) cu valori crescute confirmă etiologia streptococică a bolii.
Diagnostic diferențial:
1. În perioada de invazie: cu angine acute eritematoase și pultacee de alte etiologii.
2. În perioada eruptivă: alte boli eruptive ( rujeolă, rubeolă, varicela la debut), erupții
scarlatiniforme ( infecții cu enterovirusuri, v. Epstein –Barr), eriteme stafilococice,
eritrodermii medicamentoase, boala serului ( după seruri heterologe), dermite de
contact, eritem solar etc.
3. În perioada de descuamare: dishidroza palmo-plantară, descuamația după dermitele
de contact.

Tratament:
Scarlatina este boală infecţioasă de grup A, cu declarare obligatorie nominală şi
izolare.
a) regimul igieno-dietetic: repaus la pat în perioada febrilă, asigurarea unui climat
cald şi aerisit; regim hidro-lacto-zaharat în perioada febrilă, apoi lacto-făinos
vegetarian; dieta normală, cu carne, se permite după 7 zile, în cazurile fără
afectare renală (cu examen sumar de urină normal).
b) tratamentul etiologic - scop eradicarea infecţiei; se face obligatoriu cu
antibiotice.
Antibioticul de elecție – Penicilina.

Durata tratamentului cu Penicilină - 7 - 10 zile; se recomandă începerea


tratamentului cu Penicilina G, administrată injectabil intramuscular sau
intravenos timp de 3-5 zile, urmată de Penicilina V orală (OSPEN*) până la 6
zile de tratament; în a 7–a zi de tratament se administrează Moldamin, strict
intramuscular; la 7 zile şi la 14 zile de la prima doză de Moldamin se va mai
repeta încă 1 doză, pentru prevenirea apariţiei complicaţiilor poststreptococice.
La pacienţii alergici la Penicilină, tratamentul etiologic se face cu Eritromicină
sau alt macrolid timp de 10 zile.
c) tratamentul simptomatic : antitermice (Algocalmin, Paracetamol), la nevoie
antiemetice (Metoclopramid), antiseptice bucale (Faringosept, Fenosept etc.).

Profilaxie:
Măsuri nespecifice de profilaxie :
- izolarea pacientului cu scarlatină şi tratarea acestuia;
- dezinfecţia continuă şi terminală la patul bolnavului;
- ancheta epidemiologică în focarul de scarlatină, cu depistarea sursei de infecţie
şi tratarea acesteia;
- contacţii cazurilor de scarlatină vor face tratamentul profilactic cu Penicilina
V timp de 5 zile.