Tema 12: Extracţia dinţilor arcadei inferioare.

1. Instrumentariul necesar pentru exracţia dinţilor arcadei inferioare.

Instrumentele necesare:
 Cleste
 Elevator
 Sidesmotom
 Chiureta
 Ac, portac si fire de sutura
 Pensa chirurgicala

2. Metode de anestezie utilizate la maxilarul inferior.

3. Pregătirea pacientului şi a medicului către extracţia dinţilor arcadei inferioare.
Pozitia bolnavului
Spalarea fotoliului va fi asezat cit mai drept cu tetiera adusa pina la nivelul planului spatarului. Fotoliul
trebuie sa fie coborit astfel incit capul bolnavului sa fi asezat la nivelul cotului operatorului

Pozitia operatorului
Pt dintii frontali si pt dintii din partea stinga (cadran 3) operatorul va mentine indezul in vestibulul bucal,
iar mediusului lingual, policele sprijinind mandibula.
In cazul dintilor situati in cadranul 4, mina stinga a operatorului va inconjura capul bolnavului,
operatorului fiind asezat in drapta si in spatele bolnavului, policele fiind asezat in santul lingual iar
indexul vestibular, iar celelalte degete sprijinind mandibula. Aceasta pozitie a miinii stingi asigura
indepartarea buzelor, obrajilor si limbii, permitind stabil al mandibulei pt a reduce presiunile exercitate
asupra ATM.

4. Particularităţile extracţiei incisivilor şi caninilor inferiori (anestezie, instrumentariul utilizat).

Incisivii si caninii mandibulari au forme similare, incisivii avind radacini usor subtiri si mai scurte.
Radacina incisivilor pot fi fracturate mai usor, astfel ca vor fi indepartate numai dupa ce s-a realizat o
luxare corecta.
Osul alveolar de la nivelul frontalilor mandibulari este subtire atit lingual cit si vestibular.
Osul alveolar de la nivelul caninului poate fi ceva mai gros, in special de partea linguala.

Anestezie:
a. Vestibular:
 Anestezie plexala
 Anestezie la gaura mentoniera
 Anestezia la spina spix
 Pt incisivii centrali, anestezia se practica bilateral (datorita anastomozelor nervoase).
b. Lingual:
 Infiltratie in santul mandibulo-lingual
 Anestezia n.lingual – la nivelul M3 inferior
 In cadrul anesteziei la Spix
 Dupa tehnica D.Theodorescu

Pt indepartarea acestor dinti se foloseste clestele pt frontalii inferiori indoit pe michie si elevatoarele
curbe. Dupa realizarea sindesmotomiei cu elevatoarele sau sindesmotoamele curbe, se aplica clestele cit
mai apical, cu forte puternice.
Miscarile de basculare se realizeaza in directie VL avind amplitudine egala in ambele sensuri.
Dupa mobilizarea dintelui, aceasta este ridicat din alveola prin tractiune in ax, combinata cu o miscare de
basculare vestibulara.

Sau

Incisivii centrali inferiori sunt dintii cei mai mici, iar incisivii laterali sunt cu putin mai lungi si mai grosi.
Directia de implantare a radacinilor este LV. Apexurile sint in general drepte, dar pot unoeri prezenta o
curbura distala.

1
Caninul inf este un dinte puternic, cu o radacina mai lunga, apexul este de obicei drept, putind preenta
uneori o usoara inclinare distala. Cu totul exceptional, apexul poate fi bifid. In raport cu corpul
mandibulei, radacina are o inclinare vestibulara.
Osul are o structura spongioasa, atit corticala linguala, cit si cea vestibulara sint subtiri catre marginea
libera a alveolei si mai groase catre 1/3 inferioara a radacinii. Mezial se gaseste simfiza mentoniera care
confera osului o rezistenta mai mare.

Tehnica:
Fotoliul dentar este coborit astfel incit capul bolnavului sa ajunga la nivelul cotului operatorului. Spatarul
fotoliul este drept, iar tetiera este astfel plasata, incit capul sa fie in continuarea coloanei cervicale.
Indexul si policele operatorului indeparteaza buza inf si limba. Dupa sindesmotomie si adaptarea falcilor
clestelui, luxatia se face prin miscari de basculare VL, insistindu-se indeosebi vestibular.

Chiar daca radacinile incisivilor sint drepte, nu sint indicate miscari de rotatie, atiti datorita faptului ca,
fiinf inghesuiti si separati de septuri osoase subtiri – se pot produce luxatiile dintilor vecini. – cit si
datorita fragilitatii radacinii implantete in imedianta vecinatate a simfizei, in acest caz existind riscul
fracturarii.

La canin, daca nu prezinta radacini bifide, miscarilor de basculare li se pot asocia usoare miscari de
rotatie in ax.

5. Particularităţile extracţiei premolarilor inferiori (anestezie, instrumentariul).

Premolarii mandibulari sunt dinti monoradiculari, cu radacini lungi, groase si rezistente. Extractia acestor
dinti poate fi dificila uneori, cind radacina prezinta recurbari, bifurcatii la nivelul apexului sau ingrosari
apicale prin hipercementoza. Osul alveolar acoperitor este gros, compact, atit lingual cit si vestibular,
tabla vestibulara find putin mai subtire.
Anestezia:
 Tronculara periferica la spina spix
 Infiltratie in vestibul pt n.bucal

Dupa decolarea gingivo-mucoasei cervicale, se aplica clestele indoit pe muchie, cit mai apical posibil.
Luxarea dintelui se realizeaza prin miscari de basculare VL.
Daca radiologic se constata ca nu exista recurbari radiculare, se poate folosi si miscarea de rotatie, in final
dintele este ridicat prin tractiune in sens Vocluzal.

Sau

Dintii au o radacina unica, puternica, avind o directie de implantare aproape verticala. Tabla osoasa are o
grosime egala atit vestibular cit si lingual. Intre apexurile celor 2 premolari se gaseste gaura mentoniera.

Tehnica: capul drept, gura larg deschisa, operatorul plasat in fata si in dreapta bolnavului pt extractia
premolarilor din stinga si in dreapta si inapoia bolnavului pt exxtractia premolarilor din dreapta. Mina
stinga indeparteaza partile mou labiogeniene.

Luxatia se face la inceput prin miscari de basculare VL reduse ca amplitudine. Pe masura ce dintele se
mobilizeaza, amplitudinea miscarilor de basculare poate fi crescuta, tabla osoasa cedind de obicei la acest
nivel vestibular. Daca radacinile sint drepte, se pot asocia – cu prudenta insa – si miscari de rotatie in ax.

6. Particularităţile extracţiei primilor doi molari inferiori (anestezie, instrumentariul).

Molarii mandibulari au de obicei 2 radacini, cele ale M1 fiind mult mai divergente decit cele ale M2. In
plus, radacinile pot fi convergente in 1/3 apicala, accentuand si mai mult dificultatea extractiei.
Osul alveolar este dur si compact cu corticala vestibulara si linguala groase intarite de liniile oblice
externe si interne, ceea ce face ce extractia molarilor mandibulari sa fie cea mai dificila.

Anestezie:
a. N.bucal:
 Infiltratie vestibulara
 Anestezie prin procedeu Vasibren, Ginestet, Gaw-Gates

2
 b. N.lingual si alveolar inferior:
 Anestezie la spina spix
 Concomitent cu anestezia n.bucal prin procedeu Veisbren, ginestet, Gaw-Gates.
Clestele folosit pt extractia molarilor mandibulari este clestele indoit pe muchie, care prezinta pinteni la
virf pe ambele falci, pt a se adapta mai bine la nivelul bifurcatiei radiculare.

Dupa sidesmotomie se adapteaza clestele la colet si se aplica o presiune aplicala cit mai puternica pt a
putea insera falcile cit mai apical.

Se foloseste miscari puternice de basculare in sens vestibular si lingual pt a dilata alveola si pt a permite
eliberarea dintelui in sens vestibulo-ocluzal.

Cind se extrage M2 inf, miscarea de basculare va avea o amplitudine mai mare spre vestibular, unde
corticala alveolara este mai subtire.

Sau

Sint dinti cu coroane voluminoase si 2 radacini – una meziala si alta distala. Radacinile meziale sint mai
robuste decit cele distale. Directia radacinilor este de obicei usor distalizata; ele pot fi uneori convergente
– blocind intre ele septul interradicular (radacini barate) – sau divergente.
Osul alveolar este compact, cu tablele osoaose, vestibulara si linguala, ingrosate de liniile oblice interne
si externe. Pe sub alveolele molarilor trece canalul mandibular.

Tehnica: molarii find ft puternici si impune ca, pe linga indepartarea limbii si a obrazului, degetele sa
fixeze bine mandibula. Se fac decolarea gingiei, apoi aplicarea clestelui ale carui falci, indoite pe muchie,
se vor insinua profund in santul interradicular, pt a face o priza cit mai buna. Luxatia se face la inceput
prin miscari lente VL, de amplitudine redusa. Alveola se dilata greu, iar forta necesara bascularii va trebui
sa fie destul de mare. Nu se va apasa in mod exagerat pe mandibula, existind riscul luxatiei
temporomandibulare. Clestii indoiti pe lat se introduc paralel cu arcada dentara, iar luxatia se face prin
miscari lente de supinatie si pronatie. Cind molarul s-a mobilizat suficient, se exercita o traciune puternica
dar controlata in sus, scotindu-l din alveola. In cazul radacinilor convergente sau divergente, chiar daca se
aplica tehnica cea mai riguroasa, fractura nu poate fi evitata.

7. Particularităţile extracţiei molarilor de minte inferiori (anestezie, instrumentariul).

M3 mandibular erupt are de obicei radacini conice, fuzionate, dar acestea pot prezzenta si alte dispozitii –
o singura radacina recurbata distal, radacini multiple de diferite recurbari.

Osul alveolar este mai subtire lingual, prezentind o mare duritate vestibular si la nivel retromolar.

Anestezia se realizeaza prin acelasi procedee folosite pt ceilalti molari mandibulari.

Extractia cu elevatorul Lecluse este indicata atunci cind:

 Coroana dentara este intacta si rezistenta
 Radacinile sunt recurbate distal
 Sunt prezenti molarii 1 si 2 integri cu implantare favorabila.

Tehnica:
 Se prinde elevatorul in podul palmei, limitind partea activa a tijei cu indexul.
 Lama elevatorului este insinuata transversal interdentar, sub punctul de contact, avind fata
convexa spre molarul 2 sif ata plana spre molarul 3.
 Prin rotatia in ax a elevatorului, se mobilizeaza progresiv M3 si se ridica din alveola.

Extractia M3 cu clestele
Indicatii:
 Portiunea coronara asigura o priza buna
 Radacinile sunt verticale sau usor divergente.
Tehnica:
 Se aplica clestele indoit pe lat cit mai apical, dupa sindesmotomie.

3
  Luxarea se realizeaza prin miscari de basculare VL cu amplitudine mai mare in sens lingual.
 Dupa luxarea dintelui se asociaza miscarea de basculare cu tractiune in ax.

Sau
Molarul de minte inf prezinta forme extrem de variate ale coroanei si radacinilor. Coroana este de obicei
mai mica decit a M2. Radacinile pot fi unice (prin fuzionare) in nr de 2 – una meziala si alta distala – sau
3 – 2 meziale si una distala – sau 4 – 2 meziale si 2 distale. Uneori, din corpul principal al unei radacini se
desprind una sau 2 radacini mai mici. Forma radacinilor este neregulara cu recurbari ce pot avea sensuri
diferite. Orientarea radacinilor este variata, cel mai frecvent fiind distalizate. La molarii cu multe radacini,
orientarea fiecarei radacini paote fi in sensuri diferite, facind practic imposibila extractia fara producerea
unor fracturi radiculare. Osul este gros atit vestibular, cit si distal. Tabla osoasa linguala, mai subtiri, se
poate fractura cu usurinta; este situata in vecinatatea pilierului amigdalian anterior. Canalul mandibular
este situat in imediata apropiere a radacinilor.

Tehnica: extractia cu clestele este indicata in cazuri in care radacinile sunt verticale sau divergente sau in
caz de ardacini orientate distal, cind lipseste M2.
Extractia cu elevatorul Lecluse „ limba de crap” se face cind molarul de minte are radacinile recurbate
distal, coroana integra si rezistenta si sunt prezenti molarii 1 si 2 cu coroane integre si parodontiu sanatos.
Operatorul sta in dreapta si in fata bolnavului, celstele urmind sa se introduca paralele cu arcada. Cind se
foloseste elevatorul Lecluse – „limba de crap” – pt extractia molarului din stinga, capul pacientului va fi
rotat spre dreapa, iar operatorul va sta la dreapta si infata acestuia; pt extractia molarului de minte din
dreapta, capul pacientului va fi rotat usor spre stinga, iar operatorul aflat in dreapta si in spatae, il va
inconjura cu antebratul.

Dupa sindesmotomie, clestele se introduce paralele cu arcada si se adapteaza duca care se incep basculari
VL, prin miscari de supinatie si pronatie. . osul este mai subtire lingual, putindu-se fractura daca se fac
miscari de basculare prea ample. Extractia se face prin tractiune in ax, combinata cu o usoara inclinare
linguala. Daca dintele are radacinile incurbate distal, tractiunea in ax va fi combinata cu o usoara tractiune
inapoi, pt a degaja mai usor radacinile din lacasul osos.

Extractia cu elevatorul „limba de crap” (Lecluse) se face dupa decolarea gingiei de pe dinte, pt a inlesni
ulterior avulsia sa din alveola. Degetele miinii stingi a operatorului protejeaza partile moi, fixind si
mandibula. Minerul elevatorului este bine fixat in palma dreapta; indexul de-a lungul tijei, limiteaza
eventuale alunecari in planseu sau in limba. Virful elevatorului se insinueaza vestibular intre fata meziala
a molarului de minte si fata distala a M2. Partea plana a elevatorului este in contact cu fata meziala a
molarului de minte, iar partea convexa cu fata distala a M2. Prin miscari de supinatie si pronatie, virful
elevatorului se insinueaza intre punctul de contact si marginea libera a alveolei. Pe masura ce isi face loc,
elevatorului i se imprima o usoara rotatie in ax de jos in sus si dianinte-inapoi. Partea convexa aluneca pe
suprafata distala a M2, iar partea plana impinge dinspre mezial spre distal molarului de minte, ale carui
radacini sint distalizate. Dinte este mobilizat progresiv in sens MD, scoate din alveola radacina.