Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

CRIMINOLOGIE

Lect.univ.dr. Gabriela Matei


Masterand:
Criminalitatea feminină

În cercetarea criminologică se acordă atenţie şi criminalităţii după sex, precum şi după


vârstă, poziţie economică, etnie şi altele. Din punct de vedere criminologic interesează în primul
rând în ce măsură şi în ce proporţie participă femeile la criminalitate, iar în al doilea rând la ce
fel de infracţiuni participă ele mai frecvent.
Imaginea femeii de-a lungul timpului a avut o evoluţie ciclică naturală, dar amuzantă de
la mai rele decât bărbaţii în anii 1800, mai morale decât bărbaţii (1900) mult mai rele decât
bărbaţii (1960), la fel ca bărbaţii (1970), cu un simţ moral diferit de al bărbaţilor (1980) la egale
cu bărbaţii, în anii 1990.1
Considerate "sexul slab", femeile au reformulat în secolul XX acest concept, sfărâmând şi
ultimele redute ale puterii masculine: violenţa, lupta şi războiul. Dacă după al doilea Război
Mondial, eroismul bărbaţilor era evidenţiat la maxim, femeia rămânând în umbra izolării, o
feministă a pus la Arcul de triumf, pe mormântul soldatului necunoscut, o coroană de flori pe
care scria: "În amintirea soţiei necunoscute a soldatului necunoscut". Atunci femeile nu luptau,
dar emanciparea a adus cu sine şi participarea la luptă pentru o dublă dezrobire: aceea de sub
patriarhat şi apoi de sub ocupaţie. După cum spune un vechi proverb evreu, "moartea şi
distrugerea nu sunt niciodată satisfăcute"... femeile au început să simtă şi ele gustul războiului.
În ciuda mişcărilor feministe privind eglitatea sexelor, între bărbaţi şi femei există diferenţe de
ordin anatomic, fiziologic, psihologic, intelectual, precum şi moral, diferenţe care influenţează
asupra formei şi genului criminalităţii, generând ideea unei criminalităţi specifice fiecărui sex.
Multa vreme s-a crezut că femeia este incapabilă să ucidă. Se suţinea existenţa unui soi
de diferenţă biologică între cele două sexe: corpul feminin, predispus să dea viaţă, nu putea fi
capabil să o ia. Infanticidul, în mod deosebit, era de neconceput. Femeile care totuşi îl comiteau
nu puteau fi altfel decât nebune şi "nefemei”, întrucât doar pierderea feminităţii şi a instinctului
matern ar fi putut oarecum justifica o astfel de faptă.
Potrivit psihiatrului italian Vittorino Andreoli, timp de secole societatea le-a ţinut "în
frâu" pe femei. Bărbatul era educat sa fie razboinic, ea să aducă copii pe lume. "A fost suficient
să li se dea femeilor un pistol, în mişcările de rezistenţă din timpul ultimului război mondial şi
mai apoi în anii terorismului, pentru a se constata cât de capabile erau şi ele să ucidă. Acum se

1
http://www.iparomania.ro/ipa/Revista/ric/ric_nr_1.pdf
folosesc de arme la fel şi chiar mai bine ca barbatii, iar egalitatea socială le permite să se apere
şi să-şi descarce agresivitatea prin metode care pe vremuri erau de competenţa exclusivă a
barbaţilor."2
În general, după statici, criminalitatea feminină este inferioară numeric criminalităţii
masculine, aceasta fiind generată de inferioritatea femeii faţă de bărbat. Cauzele  inferiorităţii
criminalităţii  feminine  s-ar  putea  reduce  la: ”constituţie fizică mai puţin robustă, fire timidă,
mai impresionabilă”, având o capacitate redusă pentru a comite infracţiuni „pentru săvîrşirea
cărora se reclamă forţă  şi  energie  fizică”3.
Deşi prin natura ei femeia este înzestrată cu calm, iubire şi dăruire, criminalitatea
feminină, considerată până de curând o chestiune fără prea mare importanţă pentru a atrage
atenţia specialiştilor, capătă un interes major din momentul în care este abordată atât în calitate
de cauză cât şi de efect al emancipării feminine, în mare parte greşit inţeleasă.
.Făcând referire la unul dintre cei mai importanţi criminologi ai vremii, Cesare
Lombroso, acesta afirma că: „ am vazut de asemenea că femeile au multe lucruri în comun cu
copiii, că simţul lor moral e diferit; sunt răzbunătoare, geloase, cu inclinaţie spre o răzbunare de
o cruzime aparte ... Când o activitate morbidă a centrelor psihice intensifică caliăţile rele dintr-o
femeie... este clar că trăsăturile semicriminale ale unei femei normale o pot transforma într-o
femeie criminală mai teribilă decât orice bărbat. Femeia criminală este consecvent un monstru.
Cealaltă parte a ei este ţinută în limitele virtuţilor, din cauze diferite, precum maternitatea,
credinţa, slăbiciunile, şi când aceste influenţe contrare dau greş şi o femeie comite o crimă,
putem concluziona că rautăţile dintr-o femeie trebuie să fi fost enorme până când să triumfe
asupra atât de multor obstacole.”4
În ceea ce priveşte modalităţile în care femeile comiteau crime se pune întrebarea dacă
acestea sunt diferite de cele ale bărbaţilor, dacă sunt mai ascunse sau mai greu de descoperit. Se
ştie doar că femeile au avut mai multe posibilităţi de a-şi "acoperi urmele", de a-şi ascunde
crimele comise de obicei în mediul familial, acolo unde ele trăiau şi se afirmau şi unde îşi
dezlănţuiau şi pasiunile criminale. În mod tradiţional, femeile nu erau educate să fie agresive, ci

2
http://www.ai10.ro/news/de_la_ingerul_mortii_la_pradatoarea_sexuala/2010-06-12-44
3
Iacobuţă Ioan Al. Criminologie ,Iaşi ,2002, ed. „Junimea”, p.218
4
http://www.scribd.com/doc/6541483/CESARE-LOMBROSOOrientare-Biologica-in-Teoria-Cauzalitatii-in-
Criminologie
mai degraba pasive, şi toate condiţionările sociale făceau astfel încât femeile să ajungă mai rar la
crimă.
Rudyard Kipling scria că „femela din orice specie animală este mult mai feroce decat
masculul ” şi de-a lungul timpului au existat şi unii cercetători ai fenomenului care au considerat
femeia mai crudă decât bărbatul în răzbunare, neobosită în urmărirea victimei şi cu mai puţine
scrupule şi procese de conştiinţă. S-a mai spus şi că femeile care ajung să ucidă găsesc soluţii
extreme la probleme cu care mii de alte femei convieţuiesc paşnic în fiecare zi; sau că o asasină
este doar o femeie obişnuită care a făcut o criza de nervi.
Într-un studiu asupra criminalităţii feminine, Cesare Lombroso a infăţişat femeia
criminală ca „ansamblul tuturor caracteristicilor criminale masculine însumate celor mai mari
defecte ale femeilor” în opinia acestuia, şiretenia, ranchiuna şi înşelătoria. Lombroso mai credea
şi că femeia criminală se “joacă” cu ideea că dispune de victimă din motive pe care le consideră
întemeiate, dar care pot să nu fie întocmai pentru un bărbat; atunci când aceasta decide să
ucidă este capabilă să-şi justifice actul în faţa propriilor ochi, inventându-şi o moralitate
proprie, adecvată cazului respectiv.

Profilul femeii criminale

Sunt persoane aparent normale, de cele mai multe ori căsătorite şi cu un loc de muncă.
La fel ca bărbaţii, şi ele cresc în familii cu probleme, aproape toate suportând vreo formă de
abuz în copilărie. La multe dintre ele se dezvoltă o sexualitate precoce şi intensă, însoţită de o
personalitate agresivă, violentă şi dominatoare. Apoi, în timp ce bărbaţii îşi aleg în general
victime cu care să nu fi avut niciun tip de raport anterior, femeile "preferă" soţii, amanţii sau
rudele şi cunoscuţii. Motivaţiile acestora sunt diferite de cele ale bărbaţilor, după cum diferită
este şi tipologia victimelor.
Dacă, în general, bărbatii sunt destul de "flexibili" în alegerea victimelor, sunt activi ca
"prădători sexuali" şi îşi selectează victimele din rândul femeilor adulte, femeile nu-şi aleg
victimele în funcţie de sex; ele sunt "stabile" din punct de vedere geografic, adică au tendinţa de
a ucide întotdeauna în acelaşi loc, această diferenţă datorându-se probabil tradiţionalei
concentrări a activităţilor feminine în jurul casei şi al familiei. Aşadar, ele nu se deplasează pe
distanţe lungi pentru a-şi comite delictele; mai degrabă îşi atrag victimele în "vizuina" lor
printr-o tehnică cunoscută în criminologie drept "tehnica paianjenului"; atunci când crimele nu
se consumă în spitale sau case de bătrâni.
Cele care dau dovadă de cea mai mare mobilitate sunt femeile care ucid în cuplu sau în
grup, care decid de fapt să-şi urmeze bărbatul în deplasările lui.
De asemenea, în general, femeile nu-şi torturează victimele înainte de a le ucide şi nici
nu se gratifică sexual asistând la suferinţele acestora, deşi otravirea lentă (modalitatea
preferată de reprezentantele sexului frumos) cauzează o lungă agonie considerată de mulţi o
formă mai "subtilă" de tortură.
Pe de altă parte, dacă motivaţiile şi traseele delictului feminin erau diferite până în urmă
cu circa 50 de ani, azi seamănă din ce în ce mai tare cu cele comise de bărbaţi: mania,
răzbunarea, rivalitatea, invidia, ura, interesul. Doar recent unii criminologi au început să ia în
considerare importanţa influenţei structurilor sociale asupra crimei feminine. Şi printre aceste
influenţe, banul pare a fi motivul fundamental al omuciderilor comise de reprezentantele sexului
frumos. Într-un studiu realizat în Statele Unite pe 22 asasine în serie, motivele în ordinea
relevanţei s-au dovedit a fi: banii, răzbunarea, plăcerea de a ucide, sexul, drogurile.
La ora actuală, fenomenul "serial killer"-ului este unul în creştere în toată lumea, şi cu
precădere în ţările industrializate. Într-un top al ororilor comise de reprezentantele sexului
frumos, locul I este deţinut de Statele Unite, urmate de Marea Britanie, Franţa, Canada,
Japonia şi Italia.

Factorii comuni care favorizează comportamentul delincvent şi analiza factorilor


specifici criminalităţii feminine: caracteristicile biologice şi psihologice, stereotipurile de gen,
condiţiile economice, sociale şi politice, violenţa domestică.
Referitor la caracteristicile biologice şi psihologice ale femeilor, percepţiile au fost şi
sunt extrem de diverse: de la captive ale unor forţe biologice care le scapă de sub control,
impulsive, non-analitice, pasive, slabe, impresionabile, naive şi uşor de manevrat până la
considerarea lor ca altruiste, intuitive, cu spirit de observaţie şi introspecţie.
În privinţa stereotipurilor de gen, lucrurile par mai simple. Conform unui studiu de
specialitate, vocaţiile femeii, aşa cum sunt reflectate de mass-media sunt în principal două:
a) gospodine casnice, menajere sau îngrijitoare care îşi petrec timpul în interior, mereu în
slujba bărbaţilor, femei de serviciu şi în serviciu;
b) femei ispititoare, foarte atrăgătoare, blonde, senzuale, care oferă servicii sexuale, pe când
bărbaţii sunt politicieni, oameni de afaceri, fotbalişti şi oameni de cultură.5
Despre condiţiile economice, sociale şi politice în care trăiesc femeile ar fi foarte multe
de spus, însă sintetizând cu aspectele rezultate din statisticile Comisiei Europene:
- femeile europene au mai puţin timp liber, mai puţine oportunităţi de angajare şi
reprezentarea politică mai redusă decât bărbaţii, în ciuda longevităţii şi a unui nivel de educaţie
superior bărbaţilor;
- femeile din Europa sunt discriminate atât la locul de muncă, cât şi acasă, rata şomajului este
mai ridicată decât cea din rândul bărbaţilor şi câştigă mai puţin decât bărbaţii cu 5% până la
25 de procente.
Violenţa domestică are un rol aparte în etiologia criminalităţii feminine, în special în cea
a infracţiunilor de omor, unde peste 70% dintre victime sunt parteneri de viaţă sau alte rude.
De multe ori, înainte de a deveni criminale, femeile au fost victime iar cifrele din
statisticile oficiale sunt relevante:
- în Europa mor sau sunt agresate fizic, în fiecare an, prin violenţă domestică, mai multe femei
decât datorită cancerului sau accidentelor de maşină;
- proporţia femeilor din Europa care au fost supuse violenţelor sub o formă sau alta a atins
45%;
- în România peste 800.000 de femei au suportat, în mod frecvent, violenţa în familie.

Cele mai uzuale condamnări pe care le primesc femeile sunt datorită infracţiunilor ce
aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială: prostiuţie, proxenetism, abandon, rele
tratamente aplicate minorului, privind patrimoniul sau persoana: traficul de stupefiante, privare
de libertate, tâlhărie, violare de domiciliu, şantaj etc.

5
http://www.iparomania.ro/ipa/Revista/ric/ric_nr_1.pdf
60

50

40

30

20

10

0
< 18 ani 18–21 ani 22–35 ani 36–45 ani 46-55 ani >55 ani

Struct
ura femeilor condamnate pentru alte tipuri de infracţiuni, în funcţie de vârstă6

Infracţiunea de pruncucidere este un capitol deosebit în criminalitatea feminină,


reprezintă, potrivit reglementărilor normativului penal, o infracţiune cu autor exclusiv femeie.
Infanticidul este cunoscut, de altfel, din cele mai vechi timpuri, mai ales, în societăţile din Asia
orientală.
De exemplu, în Sparta (Grecia Antică), asemenea practici erau „normale”, încurajate chiar
de reglementările oficiale.
În China şi în Japonia, deşi frecvenţa infanticidului era foarte ridicată, acesta nu avea loc
totuşi decât în condiţii extreme, atunci când succesiunea naşterilor de sex feminin depăşea
limitele admise şi când „vârsta mamei sau amplitudinea intervalelor intergenezice (perioada de
timp care separă două naşteri ale unei femei.), legate de cutume, făceau puţin probabilă
eventualitatea unei naşteri masculine.
În România, deşi nu există date complete asupra acestui fenomen, statisticile oficiale arată
că rata pruncuciderilor înregistrată în ultimii trei a fost de circa 7 la suta de mii de locuitori în
mediul rural şi de aproximativ 8 la suta de mii de locuitori în mediul urban.

6
www.criminologie.ro/SRCC/CDs/.../Rccp4_2008%20pag%201-%2022.doc
În cadrul crimelor comise prin violenţă, pruncuciderea se află pe locul al treilea. Dintre
victime, băieţii deţin ponderea cea mai mare (7,91 la suta de mii de locuitori faţă de 4,99 la suta
de mii de locuitori în cazul fetelor)7.
Majoritatea femeilor care îşi ucid copii provin din familii dezorganizate, nu au un domiciliu
sau un loc de muncă stabil şi trăiesc în concubinaj ori contractează o legătură întâmplătoare.
Există pe de altă parte, şi cazuri de minore sau tinere, liceene sau studente, care îşi încep viaţa
sexuală mai devreme, şi, neavând bani să-şi plătească un avort, sunt nevoite să recurgă la
pruncucidere.
. În ceea ce priveşte prostituţia, o altă infracţiune considerată specific feminină, viaţa
femeilor care o practică este caracterizată de violenţă, atât înainte de practicarea prostituţiei, cât
mai ales după. Aşa cum rezultă dintr-un studiu realizat în 5 ţări, în copilărie, 54% au fost bătute
de persoanele în a căror îngrijire se aflau şi 58% au fost abuzate sexual, în medie de 4 persoane;
de când se prostituează, 81% au fost agresate fizic, 73% au fost agresate psihic, 62% au fost
violate de clienţi sau de alte persoane, iar dintre acestea, 46% au fost violate de mai mult de 5
ori; de asemenea, 68% au fost ameninţate cel puţin o dată cu arma şi 46% au fost lovite sau
bătute de poliţişti. Din punct de vedere al situaţiei personale, multe dintre prostituate au fost sau
sunt în prezent fără adăpost, au probleme de sănătate, sunt dependente de alcool sau de droguri.

O altă problemă de actualitate este legată de participarea femeilor la misiuni sinucigaşe.


Explicaţiile oferite terorismului sinucigaş feminin ezită între manipulare, spălare de creiere şi
fanatism, pe de o parte, şi voluntariat, răzbunare şi suferinţă, pe de altă parte. Mai mult, faţă de
motivaţiile masculine, unele dintre femeile implicate în activităţi teroriste prezintă o motivaţie
suplimentară: devenind bombe umane, mai presus de criterii precum ţara, religia sau liderul,
femeile îşi "promovează" genul.8
În ceea ce priveşte măsurile de prevenire a criminalităţii feminine am putea enumera:
revitalizarea unor instituţii sociale gen familia, şcoala, massmedia, biserica, îmbunătăţirea
serviciilor de asistenţă a familiei, crearea unor centre locale de sprijin, consiliere şi consultanţă
pentru femeile aflate în situaţii economico-sociale dificile: mame singure, mame cu mulţi copii,

7
http://www.studiijuridice.ro/referate_juridice/psihologie_sociologie_judiciara_juridica/3026-pruncuciderea-
violenta-extrema-contra-copilului.html
8
http://www.scribd.com/doc/46815099/TERORISMUL-FEMININ
femei agresate de soţi sau parteneri, elaborarea unor programe coerente la nivel naţional de
prezentare şi promovare a drepturilor femeii şi pentru înţelegerea responsabilităţilor egale ale
soţilor/părinţilor faţă de educaţia copiilor.
În ceea ce priveste violenţa domestică: campaniile destinate conştientizării gravităţii
violenţei asupra femeilor, programe de consiliere psiho-comportamentală a persoanelor cu un
comportament violent faţă de femei; dezvoltarea unor servicii de consiliere şi adăpost pentru
femeile victime până la soluţionarea situaţiei; perfecţionarea cadrului legislativ referitor la
introducerea ordinelor de restricţie pentru persoanele violente; combaterea alcoolismului în
familie prin includerea, la cerere, a dependenţilor în programe de dezalcolizare.

Studiu de caz: Elizabeth Bathory 

Contesa Bathory este considerată cea mai infamă criminală în serie din istoria lumii. Multe
zvonuri au circulat în acea vreme despre fetele de tărani angajate la castel care dispăreau ca
prin minune fără ca nimeni să le mai vadă vreodată sau să mai ştie ceva de ele. Aceste zvonuri
au ajuns la urechile regelui Mathias al II-lea, care a trimis o comisie să verifice autenticitatea lor.
Soldaţii au intrat în castel la timp pentru a descoperi cadavrul unei fete, o alta care era pe
moarte şi sa elibereze alte câteva, care se aflau închise în temniţele castelului. Printre
activităţile preferate ale reginei se aflau: mutilarea totală, mutilarea mâinilor sau a organelor
genitale, bătăi îndelungate, muşcături ale feţei şi corpului, amputarea braţelor sau a altor părţi
ale corpului şi înfometarea victimelor până la moarte.
Se pare că aceste crime au avut loc pe o perioadă îndelungată de 25 de ani. A fost condamnată
numai pentru 80 de victime, însă se pare că numărul lor neoficial se ridică la câteva sute.
Datorită statutului ei social, contesa nu putea fi judecată, însă a fost închisă într-o cameră a
castelului, până când a decedat, patru ani mai târziu. Răutatea extremă a acestei contese a
înspăimântat lumea, iar folclorul local i-a atribuit şi fapte care se pare că nu le-a comis. Cea mai
cunoscută dintre ele este că Elizabeth Bathory se îmbăia în sângele tinerelor pe care le omora,
însă acestă teorie nu a fost dovedită niciodată, negăsindu-se dovezi în sprijinul ei. 9

9
http://www.descopera.ro/cultura/2666375-top-10-femei-malefice-in-istorie/p2#1-elizabeth-bathory
Actualitatea acestei temei privind criminalitatea feminină se manifestă prin amploarea
numărului de infracţiuni săvârşite de femei, fiinţe care pe parcursul a câtorva secole au fost
considerate incapabile de a săvârşi crime. Femeile criminale nu au fost considerate o problemă
socială serioasă (cu excepţia prostituţiei) şi nu au pus probleme de violenţă în închisoare, de
aceea criminalitatea feminină a fost rar studiată.
Potrivit sociologilor, în ton cu societatea, noua criminalitate este din ce în ce mai
“deschisă”, oferind “oportunităţi” tot mai mari femeilor. Delicte tipice bărbaţilor în trecut, sunt
de-acum comise de tot mai multe femei, iar statisticile elocvente definesc amploarea
fenomenului: într-o creştere exponenţială.
Bibliografie:
1. Octavian Buda, Criminalitatea, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2007;
2. Iacobuţă Ioan Al., Criminologie ,Iaşi ,2002, Ed. Junimea;
3. Internet:
1) http://www.scribd.com/doc/46815099/TERORISMUL-FEMININ;
2) http://www.descopera.ro/cultura/2666375-top-10-femei-malefice-in-
istorie/p2#1-elizabeth-bathory;
3) www.criminologie.ro/SRCC/CDs/.../Rccp4_2008%20pag%201-
%2022.doc;
4) http://www.iparomania.ro/ipa/Revista/ric/ric_nr_1.pdf;
5) http://www.scribd.com/doc/6541483/CESARE-LOMBROSOOrientare-
Biologica-in-Teoria-Cauzalitatii-in-Criminologie;
6)http://www.ai10.ro/news/de_la_ingerul_mortii_la_pradatoarea_sexuala/20
10-06-12-44;
7)http://www.studiijuridice.ro/referate_juridice/psihologie_sociologie_judici
ara_juridica/3026-pruncuciderea-violenta-extrema-contra-copilului.html