Metodologia de exercitare a controlului financiar reprezintă modul de cercetare și acțiune, procedeele și

modalitățile de control în vederea prevenirii, constatării și înlăturării pagubelor din avutul public sau privat. 1

Momentele esențiale ale controlului financiar sunt:

 cunoașterea situației stabilite;

 cunoașterea situației reale;
 determinarea abaterilor (prin compararea situației reale cu cea stabilită);
 realizarea unor concluzii, sugestii, propuneri și măsuri.

Comparația reprezintă momentul esențial al controlului, deoarece toate operațiunile sau activitățile
economico-financiare se cercetează nu numai în sine, ci în raport cu un criteriu considerat ca bază pentru
comparație, permițând tragerea unor concluzii.

Criteriile de comparație pot fi delimitate astfel:

 comparații în funcție de un criteriu prestabilit, aici fiind cuprins previziunile, normele, sarcinile,
legile etc.;
 comparații cu caracter special, care au in vedere alegerea variantei optime care să confere eficiență
maximă;
 comparații în timp, făcându-se comparație cu perioada precedentă.

Metodologia de control presupune:2

 formularea obiectivelor controlului;

 stabilirea formelor de control și organismele care vor verifica obiectivele stabilite;
 identificarea surselor de informații pentru exercitarea controlului;
 aplicarea procedeelor și modalităților de control;
 întocmirea actelor de control;
 modalitățile de finalizare a acțiunii de control;
 măsurarea eficienței controlului vizând prevenirea și înlăturarea erorilor, abaterilor,
deficiențelor.

Din punct de vedere tehnic, organizarea activității de control se realizează în mai multe etape:

 pregătirea controlului;
 controlul propriu-zis;
 gruparea, sistematizarea și definitivarea constatărilor făcute;
 luarea măsurilor și urmărirea executării lor.

Etapa 1 – începe cu informarea și se termină cu întocmirea unui program de lucru al organelor de control.

1
S. Mihăescu, Controlul financiar pe înțelesul tuturor, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004, p. 20

2
ibidem, p.21
 În această etapă au loc următoarele operațiuni:3

 constituirea echipei de control;

 desemnarea unui responsabil;
 documentarea, pentru a cunoaște problemele legate de activitatea unității care va fi supusă
controlului. Documentarea presupune studierea actelor de control anterioare, analiza rapoartelor,
dărilor de seamă, sesizărilor, etc., și studiul reglementărilor specifice care vizează activitatea
unității.

De obicei, această etapă se realizează la sediul unității verificatoare și se încheie cu instruirea echipei
de control. Pentru a se fixa mai bine obiectivele și scopurile activității de control se întocmește o
tematică privind acțiunea de control, care cuprinde:

 sarcini și orientări cu caracter general;

 scopul acțiunii de control;
 caracterul acțiunii;
 obiectivele care trebuie urmărite;
 indicații tehnice – metodele, tehnicile și procedeele ce vor fi utilizate;
 modul de întocmire și remitere a actelor de control;
 modul de prezentare a măsurilor ;
 indicații în legătură cu analizarea problemelor legate de continua perfecționare a activității
controlate.

Etapa II – constă în aplicarea procedeelor de control, cu ajutorul cărora vor fi identificate erorile, abaterile,
deficiențele din cadrul unității controlate la fiecare obiectiv supus controlului.

Etapa III – în această etapă sunt consemnate constatările făcute, constatări ce la sfârșitul controlului vor fi
sistematizate și folosite la redactarea documentelor de control.

Principalul document de control este procesul-verbal, în care sunt trecute în ordine toate erorile, abaterile,
deficiențele constatate. Redactarea procesului verbal trebuie sa fie clară , concisă și documentată, bazată pe
documente și calcule matematice.

Etapa IV- constă în definitivarea materialului realizat în urma constatărilor prevăzute în procesul verbal.

Etapa V – în această etapă se realizează asigurarea măsurilor de remediere a tuturor deficiențelor la care fac
referire actele de control, acțiunea de control nu este considerată încheiată dacă nu sunt înlăturat erorile
constatate și nu se stabilesc căile îmbunătățirii practice a activității economico-financiare.

3
I. Bostan, Controlul financiar, Editura Polirom, Iași, 2000, pp. 44-45.