Sunteți pe pagina 1din 40

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE
Catedra de stomatologie ortopedică „Ilarion Postolachi”

Teza de licență

INDICAȚIILE ȘI PARTICULARITĂȚILE
CLINICO-TEHNOLOGICE DE CONFECȚIONARE A
CONSTRUCȚIILOR PROTETICE FIXE PROVIZORII

LUPACESCU Valeria
Anul 5, grupa S1502

Conducător științific: Guțuțui Vasile


Dr. în medicină, conferenţiar
universitar

Chișinău, 2020
DECLARAȚIE

Prin prezenta, subsemnatul (a) _________________________________________ declar pe


propria răspundere, că teza de licență cu tema „Indicațiile și particularitățile clinico-tehnologice de
confecționare a construcțiilor protetice fixe provizorii” este elaborată de către mine personal,
materialele prezentate sunt rezultatele propriilor cercetări, nu sunt plagiate din alte lucrări științifice
și nu a mai fost prezentată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau
străinătate.

De asemenea declar, că toate sursele utilizate, inclusiv din Internet, sunt indicate în teza de
licență, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
✔ toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă,
sunt scrise cu referință asupra sursei originale;
✔ reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori deține referință asupra sursei
originale;
✔ rezumarea ideilor altor autori deține referința exactă la textul original;
✔ metodele și tehnicile de lucru preluate din alte surse dețin referințe exacte la sursele
originale.

Data _______________________

Absolvent _____________________________ ___________________


(Prenume Nume ) (Semnătura)
CUPRINS
INTRODUCERE
Actualitatea temei…………………………………………………………………............5
Scopul și obectivele lucrării 6
Importanța practică a lucrării 6

CAPITOLUL I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI


1.1 Etiologia leziunilor odontale coronare .......................................................................
1.2 Tabloul clinic a leziunilor odontale coronare .............................................................
1.3 Caracteristica metodelor de tratament a leziunilor odontale coronare .......................
1.4 Etiologia edentației parțiale reduse ............................................................................
1.5 Tabloul clinic a edentației parțiale reduse ..................................................................
1.6 Metodele de tratament e edentației parțiale reduse ....................................................
1.7 Argumentarea confecționării construcțiilor protetice fixe provizorii .........................
1.8 Tehnici de obținere a construcțiilor protetice provizorii ...............................................
1.9 Fixarea construcțiilor protetice provizorii ....................................................................

CAPITOLUL II. MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE


2.1 Metodele de examinare a pacienților……………………………………………..
2.2 Caracterictica materialului Luxatemp Star, folosit la confecționarea coroanelor provizorii
prin metoda directă……………………………………………………….
2.3 Caracteristica materialului folosit la confecționarea coroanelor provizorii fixe prin
metoda indirectă …………………….

3. REZULTATE ȘI DISCUȚII
CONCLUZII.............................................................................................................................34
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................35
LISTA ABREVIERILOR

LOC – Leziune odontală coronară


ATM – Articulația temporomandibulară
R.C. – Relația centrică
I.M. – Intercuspidare maximă
CT – Tomografie computerizată
OMF – Oro-Maxilo-Facială
ADM – Aparat dento-maxilar
TBC
RPP
INTRODUCERE
Actualitatea temei
Confecționarea construcțiilor fixe cu scopul tratamentului leziunilor odontale coronare și a
edentației parțiale frecvent este însoțită de șlefuirea țesuturilor dure dentare, fără de care
confecționarea lor este imposibilă. [ ]
Afecțiunile sistemului stomatognat prezintă o îmbolnăvire a întregului organism cu
importante repercusiuni îndeosebi asupra aparatului digestiv și uneori chiar asupra
comportamentului neuropsihic. Tabloul clinic în cadrul leziunilor coronare, a edentației parțiale
sau totale pot avea multiple aspecte, în funcție de: topografia edentației, numărul dinților afectați
(absenți), vârsta, sex, profesia, starea socială și de tipul de sistem nervos, stomatologul fiind
chemat să rezolve complex și competent fiecare caz. [18]
Etiologia leziunilor odontale coronare (LOC) are la bază diferiți factori endogeni și
exogeni. Cele mai frecvent întâlnite sunt leziunile țesuturilor dure dobândite. Din așa leziuni fac
parte: caria dentară, hipoplazia smalțului, defectele cuneiforme, abraziunea patologică, fluoroza,
trauma, eroziunea chimică etc. Având o etiologie multiplă, aceste leziuni au un tablou clinic
polimorf se caracterizează prin modificări de structură a țesuturilor dure, absență de substanță,
formă, volum, culoare, poziție, sediu, direcție a coroanei dintelui și provoacă complicații locale
(pulpite, periodontite apicale, marginale, migrări dentare cu dezechilibru ocluzal), loco-regionale
(la nivelul articulației temporo-mandibulare, sistemului muscular, rapoartelor mandibulo-craniene)
și generale (la nivelul tractului gastro-intestinal și a psihicii). [16]
Leziunile odontale coronare ca și edentația parțială redusă sunt cele mai frecvente afecțiuni
stomatologice, ce necesită un tratament protetic. Conform datelor Organizației Mondiale a
Sănătății (OSM), aceste patologii se întâlnesc la circa 70-85% din populație. Menționăm faptul că
LOC și edentația parțială redusă au o incidență egală la ambele sexe, mai mult cuprinse între 25 -
45 ani. După această vârstă, o frecvență mai mare o are edentația parțială întinsă, cu o proporție
mai crescută pentru sexul masculin. [10]
Datele obţinute de colaboratorii catedrei de Stomatologie Ortopedică, ”I. Postolachi”, (V.
Guţuţui, I. Postolachi) în urma investigaţiilor epidemiologice în Republica Moldova ne
demonstrează că frecvenţa edentaţiei parţiale reduse este de 327,0 - ±6,0 % la o mie de locuitori.
Pacienţii cu edentaţii parţiale unidentare în zonele frontale ale arcadelor dentare, impun la rândul
său în faţa cliniciștilor probleme de reabilitare estetică. După cum afirmă [2,14,20] particularităţile
tabloului clinic, la rând cu dotarea tehnico-materială şi gradul de competenţă funcţională
guvernează alegerea soluţiei terapeutice.
De-a lungul anilor au fost descrise și practicate mai multe metode de tratament cu proteze
fixe ca: coroane ștanțate (istorie), turnate, turnate cu fațete acrilice, acrilice pâna la metode
contemporane metalo-ceramice, metalo-acrilice, metalo-compozit, ceramica pe carcasa din
zirconiu, dar şi zirconiu integral. Aceste punți dentare sunt corpuri fizice confecționate din material
aloplastic (metale, ceramică, polimeri) care se înseră pe câmpul protetic pentru a restaura
morfologic și funcțional segmentele modificate patologic. Cu ajutorul punților dentare putem
închide breșa edentată cu refacerea consecutivă a continuității arcadei dentare și transmiterea
sagitală a forțelor. Restaurările fixe împiedică apariția migrărilor și basculărilor dentare, protejează
creasta edentată și parodonțiul dinților stâlpi de impactul alimentar în timpul masticației. De
asemenea reface contactele multiple dento-dentare și repartizează sarcinile ocluzale întregii arcade.
Însă aceste punți dentare au un șir de dezavantaje: șlefuirea țesuturilor dure, devitalizarea şi
suprasolicitarea în timp a dinților stâlpi, diferite manifestări alergice, cât și realizarea corpului de
punte, care indiferent de forma sa, ascunde zone retentive pentru alimente, unde accesul este
dificil, autocurăţirea și curățirea sunt deficitare.
Concepția modernă de tratament protetic prevede reabilitarea morfologică și funcțională în
baza principiilor: profilactic, curativ, biologic, biomecanic, homeostazic și ergonomic.[12
Scopul lucrării:
Studiul particularităților tabloului clinic a leziunilor odontale coronare și a edentației parțiale prin
determinarea eficacității tehnologiilor contemporane de confecționare a construcțiilor fixe
provizorii.
Obiective:
1. Colectarea și studiul surselor literare referitor temei și scopului urmărit.
2. Determinarea indicațiilor către confecționarea restaurărilor protetice provizorii fixe.
3. Alegerea metodei efective de confecționare a restaurărilor protetice provizorii conform
posibilităților tehnologice și solicitării pacienților.
Importanța practică a lucrării:
Determinarea indicațiilor către confecționarea construcțiilor fixe provizorii în leziunile
odontale coronare și edentației parțiale pot fi folosite în practica zilnică a medicilor stomatologi,
proteticieni cu scopul protecției țesuturilor dentare de factorii nocivi și a celor ce determină starea
fizionomică/estetică.
CAPITOLUL I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEZEI

1.1 Etiologia și patogenia leziunilor odontale coronare

Leziunile odontale coronare prezintă modificări ale structurii ţesuturilor dure cu/sau fără
lipsă de substanţă produse prin diferite cauze. Leziunile pot fi caracterizate ca drept abateri de la
structură, formă, volum, culoare, sediu şi direcţia coroanei dentare. Etiologia LOC cunoaşte cauze
multiple. Cele mai frecvente sunt leziunile ţesuturilor dobândite: caria dentară, hipoplazia
smalţului, defectele cuneiforme, fluoroza, abraziunea patologică, trauma, eroziunea chimică, etc.
Vom menţiona că LOC pot fi dobândite atât înainte de erupţia dinţilor, cât şi în perioada
posteruptivă, afectând coroanele dinţilor atât temporali, cât şi permanenţi. Existenţa diverselor
LOC, cât şi a multiplilor factori etiologici au fost puse la baza sistematizării (clasificărilor) acestor
afecţiuni. Cea mai deplină clasificare în acest plan a fost propusă de M. Dechaume și completată de
V. Burlui. Ea cuprinde și sistematizează formele clinice existente în patru clase:
- Clasa I. Anomaliile de sediu, volum, formă, direcție. Aceste anomalii nu sunt leziuni
propriu-zise, dar reclama aceleași metode de tratament ca și leziunile coronare.
- Clasa II. Leziuni coronare congenitale cu specifc ereditar: amelogeneza imperfectă, dentina
opalescent ereditară, displazia Capdepond, dentinaopalescent Hodge, dentinogeneza
imperfect și displazia dentine. Aceste afecțiuni prezintă niște tulburări de geneza a țesuturilor dure
care la fel necesită un tratament protetic.
- Clasa III. Leziuni coronare dobândite înaintea erupției: hipoplaziile simple ale smalțului,
hipoplaziile complete și anomaliile dentare prin radiații ionizante în perioada preeruptivă.
- Clasa IV. Leziuni coronare dobândite post-eruptive. Acestea pot afecta dentiția temporară
și permanentă. Leziunile odontale coronare ale dinților temporali se manifestă prin următoarele
forme clinice: melanodontia Beltrami și Romieux, vulnerabilitatea dentară și diferite leziuni
coronare în formă de carie, traumatisme, abraziuni. Leziunile coronare ale dinților definitive se
manifestă sub următoarele forme: sindromul Dubreuill-Chambardel, leziunile odontale consecutive
intoxicațiilor medicamentoase, caria simplă galopantă, leziuni prin radiații ionizante îndelungate,
discromiile dentare. [16]
O altă clasificare a leziunilor țesuturilor dure coronare după Black spune:
- Clasa I. Include cavitățile situate în șanțurile și gropițele smaltului pe suprafața ocluzală a
molarilor și premolarilor în șanțurile și gropițele vestibulare sau orale, la fel și în gropițele orale ale
incisivilor superiori.
- Clasa II.Cuprinde cavitățile de pe suprafețele proximale ale molarilor și premolarilor.
- Clasa III. Cuprinde cavitățile de pe fețele proximale ale dinților frontali când unghiul incisiv
nu este compromis.
- Clasa IV. Include cavitățile de pe fețele proximale ale incisivilor cu unghiurile incizale
afectate sau care nu se pot păstra.
- Clasa V.Numără varietățile de cavități situate în treimea cervical a fețelor vestibulare sau
lingual a dinților.
- Clasa VI. Cuprinde cavități situate pe marginea incizală a dinților frontali și vârful
cuspizilor dinților laterali.
Această clasificare cuprinde practic toate tipurile de leziuni odontale coronare după formă,
volum și sediu. În baza acestei clasificări se va practica și se va alege tipul de lucrare protetică sau
restaurativă de restabilire a țesuturilor pierdute sau afectate. [12]
Patogenia dezvoltării leziunilor odontale coronare se află în raport direct cu factorul
etiologic și varietatea patologiei are în fiecare caz particular un mecanism compus, deseori dificil de
determinat. Totodată depistarea factorului etiopatogenetic va da posibilitatea de a întocmi un plan
de tratament patogenetic. [12]

1.2 Tabloul clinic a leziunilor odontale coronare


Tabloul clinic a leziunilor odontale coronare este polimorf şi depinde de factorul etiologic,
gradul de evoluţie a procesului patologic, de vârstă, starea generală a organismului, etc. LOC în
paralel cu dereglările morfologice duc şi la dereglări a funcţiei de masticaţie, incizie, estetice,
fonetică ş.a. În legătură cu aceasta este obligatoriu de efectuat un examen minuţios clinic şi
paraclinic, care va depista corect diagnosticul şi va da posibilitatea de a concepe un plan de
tratament corect.
Simptomele subiective:
Simptomul subiectiv de bază care îl aduce pe pacient la medic este durerea. De regulă aceste
dureri apar din cauza iritațiilor terminațiile nervoase și intensitatea ei depinde de profunzimea
leziunilor, precum și de gradul de pierdere a țesuturilor dentare. Un alt simptom important este
apariția tulburărilor fizionomice, care apar atât în urma pierderilor de substanță dură a coroanelor
dentare din zona frontală în caz de carie, abraziunea țesuturilor dure, traumă, cât și în caz de abateri
de la structură, culoare, formă, provocând și dereglări în armonia arcadelor dentare. Leziunile
odontale coronare deseori sunt și cauza tulburărilor funcției masticatorii, atât în caz de afectarea
dinților frontali, care îndeplinesc funcția de incizie a actului de masticație, cât și a celor laterali
micșorând eficacitatea de zdrobire și triturare ale ciclului masticator.
În caz de leziuni întinse ale dinților frontali pot surveni tulburări de fonație. Afecțiunea
dinților din zona frontală, gravă ca suprafață și profunzime, împiedică articularea fonetică și
pronunțarea cuvintelor. Pot surveni și tulburări de structură insuficientă în verigile sistemului
stomatognat care se manifestă prin apariția diferitor neuroze sau a altor alterări ale psihicii
pacientului.
Simptomele obiective:
Leziunile odontale coronare se manifestă printr-un tablou clinic obiectiv variat. Leziunile
coronare ce afectează structura țesuturilor dure prin diferite distrofii dau un aspect crețos al
suprafețelor de smalț sau modificări de culoare. Leziunile odontale coronare provocate de lipsa de
substanță dentară pot prezenta cele mai variate aspecte clinice. Fiind localizate pe diferite suprafețe,
ele vor produce modificări de structură coronară, formă, culoare. Poate apărea și absența punctului
de contact ca urmare a pierderii de substanță coronară sau a modificării formei și mărimii dinților.
De menționat că lipsa de substanță poate fi localizată și la nivelul stopurilor centrice, vârfuri
cuspidiene de sprijin, fosete, fapt ce va genera deplasări verticale ale dinților în căutarea contactului
dentar. În final, toate aceste modificări duc la dezvoltarea unui dezechilibru static și dinamic în
întregul sistem stomatognat.
Evoluând, leziunile odontale coronare pot genera o serie de complicații cu manifestări
locale, loco-regionale și generale.
Complicațiile locale se manifestă sub formă de pulpite acute sau cronice, ce apar în urma afectării
pulpei ca rezultat al leziunilor odontale coronare.
Complicațiile paradontale pot fi sistematizate sub formă de complicații ale paradonțiului
apical, acute sau cronice, ce survin ca rezultat al infectării țesuturilor periapicale pe cale pupară,
paradontală sau osoasă. Complicațiile paradonțiului marginal-acute sau cronice pot apărea în urma
iritațiilor și inflamării care survin în cazul traumatizării directe sau se asociază cu dezvoltarea florei
microbiene din leziunile odontale coronare. Inclusiv pot apărea complicații ocluzale prin migrări
dentare, pierderea puntelor de contact, dispariția stopurilor ocluzale centrice.
Tabloul clinic deseori se complică prin afecțiuni loco-regionale care includ tulburări
generale de prezența leziunilor dinte-paradont. La nivelul articulației temporo-mandibulare pot
apărea dureri, crepitații, salt articular, dereglări ale meniscului datorită traumatismelor cronice. La
nivelul mușchilor mobilizatori pot apărea oboseala musculară, spasmul, dezechilibrul tonic. Ca
rezultat al tulburărilor enumerate se pot produce modificări de relații mandibulo-craniene și apariția
unor relații excentrice.
Complicațiile generale nu se evidențiază imediat. Complicațiile digestive sunt rezultatul
masticației insuficiente, care pot provoca sau acutiza gastritele, duodenitele, ulcerul gastric. [10]

1.3 Caracteristica metodelor de tratament a leziunilor odontale coronare

La baza tratamentului leziunilor odontale coronare stau principiile fundamentale de


restaurare morfofuncțională: curativ, profilactic, biologic, biomecanic, homeostatic.
Realizarea principiilor fundamentale de tratament protetic prin restaurare prevede crearea
unui echilibru morfofuncțional la nivelul dinților lezați prin aplicarea metodelor protetice:

1. Metoda de reconstituire coronară este aplicată în leziuni odontale nu prea întînse în


suprafața și profunzime, în scopul asigurării rezistenței, retenției, stabilității microprotezelor
realizate sub formă de inlay, onlay, pinlay, inlay-onlay.
- Forma de încrustare inlay se realizează prin turnare din aliaje fiind la fel confecționată din
porțelan sau acrilat, redînd cu exactitate morfologia dintelui și a punctului de contact.
- Aplicarea microprotezei onlay prevede acoperirea unei părți a suprafeței ocluzale redînd la
fel morfologia corectă a unghiurilor incizale, a suprafețelor orale și punctelor de contact.
- Microproteza de tip pinlay prevede includerea în construcție a pivoturilor intradentare sau
intraradiculare.
- Formele inlay-onlay nu necesită sacrificii mari de substanță dură și mai pot fi utilizate atât
ca mijloc de agregare, cât și la imobilizarea dinților mobili prin aplicarea lor în sine de imobilizare.
2. Metoda acoperirii coronare constă în aplicarea microprotezelor dentare de acoperire,
individualizate, ce refac morfologia și funcția coroanelor naturale. Această metodă este
recomandată când leziunile odontale coronare sunt profunde, întinse ca suprafață, iar terapia de
reconstituire este ineficientă. Indicațiile terapiei de acoperire sunt de o frecvență considerabilă,
datorită realizării unei morfologii coronare corecte și refacerii funcționale.
3. Metoda substituirii constă în aplicarea microprotezelor ce substituie în intregime coroana
naturală a dintelui. Această metodă este indicată în cazul distrugerii în întregime a coroanei dentare.
Mijloacele protetice folosite în realizarea metodei respective sunt reprezentate de coroanele de
substituție.

1.4 Etiologia edentației parțiale reduse


Edentaţia parţială se definește ca fiind absenţa unităţilor odonto-parodontale (de la l la 13-
15) de pe una sau ambele arcade dentare. Indiferent de etiologia ei, de întindere și de topografie,
edentaţia este o stare patologică, care prin evoluţia și complicaţiile ei, provoacă dezechilibre grave
ale sistemului stomatognat și ca urmare are consecințe asupra întregului organism, îndeosebi asupra
aparatului digestiv și uneori chiar asupra comportamentului neuropsihic. În urma instalării
edentaţiei pe arcadă apar una ori mai multe breşe sau spaţii edentate. [2]
Spaţiile edentate (breșele) pot varia în funcţie de topografie (zona edentată), întindere şi
frecvenţă. Pot fi localizate la maxilă, la mandibulă sau la nivelul ambelor maxilare. La nivelul unui
maxilar pot fi localizate pe o hemiarcadă, pe ambele hemiarcade, în zona de sprijin (premolari,
molari), în zona frontală sau anterioară (incisivi, canini). Breșele edentate pot fi delimitate la
extremități de dinți restanți (breșe intercalate) sau doar mezial (terminale). De asemeni pot coexista
pe aceeași arcadă ambele forme, edentația fiind considerată mixtă. [9]
Edentația redusă este considerată absența unui număr mic de dinți 1-2, lipsa a 3-4 dinți poartă
numele de edentație întinsă, iar prezența a doar câțiva dinți în arcadă (1-4) este considerată o
edentație subtotală. [17]
În funcție de topografie, întindere și frecvență a breșelor edentate apar diferite perturbări ale
funcțiilor aparatului dento-maxilar, în timp rezultând migrări dentare, leziuni dento-parodontale,
disfuncții ale complexului neuro-muscular și ale articulației temporo-mandibulare, cu sau fără
amprente vicioase asupra stării generale ale organismului [5].
Edentatul nu mai poate realiza o masticație normală, fizionomia lui devine modificată și
vocea alterată, toate acestea putând influența starea psihoemoțională a individului [17].
În funcţie de etiologie, edentaţia parţială este congenitală sau dobândită:
A. Edentaţia congenitală se manifestă prin absența unuia sau a mai multor unități dento-parodontale
datorită angeneziei mugurilor dentari şi poate fi:
a) anodonţie totală (lipsa mugurilor dentari în totalitate);
b) hipodonţie (lipsesc mai puţin de 5 muguri dentari);
c) oligodonţie (lipsesc mai mult de 5 muguri dentari).
B. Edentaţia parţială dobândită poate apărea drept consecință a mai multor cauze:
a) caria dentară şi complicaţiile ei;
b) parodontopatiile cronice marginale degenerative, inflamatorii sau mixte în formele avansate,
deoarece vizează implantarea dinţilor;
c) traumatismele brutale;
d) supuraţiile perimaxilare (abcese, flegmoane, adenite, osteomielite) impun extracţia dinţilor
care au generat aceste complicaţii infecţioase;
e) factorii iatrogeni – tratamentele odontale incorecte (terapia endodontică efectuată incorect
situându-se pe primul loc), tratamentele protetice prin care dinţii stâlpi sunt suprasolicitaţi,
tratamentele ortodontice care nu sunt urmate de o echilibrare ocluzală etc. [11].
De-a lungul anilor s-au realizat o mulțime de clasificări ale endentației parțiale utilizându-se
diferite criterii de elaborare a lor: topografia, funcționalul, numărul și poziția
dinților restanți.
Clasificarea edentaţiei parţiale Kennedy (figura 1): Edward Kennedy (1923, New York) a
elaborat o clasificare ce ţine cont de topografia breşelor edentate şi care a rezistat în timp datorită
simplităţii şi caracterului ei practic. Autorul a redus numărul mare de forme clinice la numai 4
grupe pe care le-a denumit clase:
- Clasa I. Cuprinde edentaţiile biterminale, spaţiile edentate se află pe ambele hemiarcade
fiind situate posterior în raport cu dinţii restanţi.
- Clasa a II-a. Cuprinde edentaţiile uniterminale la care breşa este situată pe o singură
hemiarcadă şi este delimitată numai anterior de dinţii restanţi.

- Clasa a III-a. Cuprinde edentaţiile din regiunile laterale ale arcadei mărginite atît anterior,
cât şi posterior de dinţii restanţi.
- Clasa a IV-a. Breşa edentată este situată în regiunea anterioară de-o parte şi de alta a liniei
mediane.

Fig. 1.1. Clasificarea edentației parțiale după Kennedy [17]

Datorită multiplelor situații clinice cu mai multe breșe edentate decât cele cuprinse în
clasificarea inițială, Kennedy și-a completat propria clasificare adăugând 3 subclase determinate de
numărul breșelor secundare, clasa de bază fiind determinată de edentația situată cel mai distal, clasa
IV neavând nici o modificare. [17]

1.5 Tablou clinic al edentației parțiale reduse


Tablou clinic este individual și se prezintă în dependență de numărul dinților lipsă, de
topografia breșelor și funcția dinților ce lipsesc din arcada dentară, starea țesuturilor dure și a
parodonțiului dinților restanți, de tipul de ocluzie, timpul care a trecut de la pierderea dinților,
factorul etiologic, vârsta, starea generală a organismului etc. Simptomele edentației parțiale se
împart în exobucale și endobucale.
Exobucal – în funcție de localizarea breșelor în arcadele dentare și numarul dinților absenți,
semnele fizionomiei pot lipsi sau pot avea un grad divers de exprimare.
Endobucal:
1) dereglări de integritate a uneia sau a ambelor arcade dentare;
2) dezintegrarea arcadelor dentare:
a) grupa care funcționează (dinții care și-au păstrat antagoniștii și participă la actul de
masticație, această grupă de dinți căpătând calități noi care, ca regulă constau din combinarea
celor 2 funcții principale: incizie și masticație).
b) grupa care nu funcționează. [17]
1.6 Tratamentul edentației parțiale reduse
Tratamentul protetic al edentației parțiale este precedat de un șir de măsuri generale și locale
orientate spre pregătirea cavității bucale în dependență de tabloul clinic.
Aparatele gnatoprotetice conjuncte metalo-ceramice și metalo-polimerice cu coroanele de
sprijin rămân alegerea celor mai mulţi dintre practicieni, datorită accesibilităţii relative tehnologice,
preţului de cost accesibil în comparaţie cu tehnologiile total ceramice și varietăţii cazurilor clinice
care pot fi rezolvate utilizând această alternativă. [12]
Restaurările protetice fixe transmit presiunile masticatorii osului fie prin intermediul dinților
naturali și parodonțiului lor (sprijin dento-parodontal), fie prin intermediul implantelor osteotolerate
lipsite de parodonțiu. Volumul lor se înscrie în cel al arcadelor naturale. Uneori ele se pot agrega
atât pe dinți naturali, cât și pe implante (sprijin mixt). [7]
Planul de tratament cu punți dentare metalice conjuncte trebuie să respecte următoarele
principii: biofuncţional, biomecanic şi profilactic, curativ, homeostazic, ergonomic. Prin termenul
de principiu biofuncţional se are în vedere restabilirea funcţiilor majore ale aparatului dento-
maxilar: fonaţie, masticaţie, fizionomie. Principiul biomecanic include realizarea punţii dentare în
aşa mod ca ea să posede următoarele caracteristici: rezistenţă fizică, chimică, stabilitate statică şi
dinamică. Iar cel profilactic include asigurarea unei profilaxii generale şi locale prin restabilirea
unui echilibru ocluzal şi evitarea unor schimbări patologice. [18]
Atunci cînd se elaborează un plan de tratament, specialistul trebuie să țină cont de cel puțin
3 cerințe :
a) Tratamentul trebuie să fie simplu și concomitent eficient;
b) Pentru fiecare procedură sau variantă terapeutică trebuie să existe o bază tehnico-materială
adecvată;
c) Terapia trebuie să fie adaptată atât la condițiile biologice, mecanice și financiare, cât și la
disponibilitatea pacientului pentru tratament.
În zadar se propune unui pacient cea mai bună și modernă soluție, dacă pe el îl aranjează o
variantă terapeutică simplă, ieftină și rapidă. [5]
Orice plan de tratament al unei edentații trebuie să cuprindă 12 întrebări după Körber:
1) Întinderea și topografia breșelor edentate;
2) Integritatea sau lipsa de integritate a reliefului ocluzal;
3) Valoarea parodontală a dinților stâlpi;
4) Necesitatea de imobilizare (solidarizare) a dinților restanți;
5) Relațiile ocluzale sunt normale sau patologice;
6) Rapoartele ocluzale sunt fiziologice sau nu;
7) Dinamica mandibulară este sau nu perturbată;
8) Stopurile ocluzale sunt multiple, simetrice și uniforme;
9) Funcția neuromusculară este normală sau perturbată;
10)Care este calitatea igienei buco-dentare;
11)Necesitatea măsurilor profilactice pentru cariile dentare ale dinților restanți;
12)Necesită sau nu a fi îmbunătățită estetica individuală. [19]
Planul terapeutic al unei edentații parțiale este condiționat pe lângă unele condiții generale
de numărul dinților restanți, de poziția lor topografică pe arcadă, de stopurile ocluzale pe care dinții
restanți le realizează cu antagoniștii și de statusul parodontal al acestora. Resorbția accentuată a
crestelor edentate corespunzător breșelor și rapoartelor ocluzale nefavorabile contraindică realizarea
de proteze parțiale fixe. [5]
Integritatea sau lipsa de integritate a reliefului ocluzal: integritatea reliefului ocluzal
(îndeosebi cel pozitiv) va fi evaluată clinic și în general trebuie să corespundă vârstei. Dar
vizualizarea reliefului se face cel mai bine prin modele care trebuie să posede o serie de cerințe:
- amprentarea se va lua cu un material (alginat, siliconic etc.) de calitate;
- modelele trebuie să reproducă cu exactitate forma arcadelor dentare;
- să ofere cele mai precise detalii privind relieful ocluzal;
- să fie turnate din ghipsuri dure pentru a evita eventuale erori datorate uzurii materialului;
- conservarea atentă a suprafețelor ocluzale printr-o depozitare adecvată. [3;20]
Valoarea parodontală a dinților stâlpi este decisivă în elaborarea planului terapeutic al unei
edentații parțiale, care trebuie să țină seama de mulți factori:
a) Morfologia radiculară cu cât este mai complexă, cu atât este mai mare rezistența dintelui.
b) Implantarea dinților depinde de „aria radiculară utilă” (lungimea rădăcinii inclusă în osul
alveolar). În funcție de vârstă și de anumite stări patologice, raportul coroană clinică – rădăcină se
schimbă în detrimentul brațului de rezistență (rădăcină clinică) instalându-se starea de insuficiență
parodontală.
c) Aprecierea reactivității parodontale se face prin examen clinic completat cu o investigație
radiologică (indicându-ne implantarea reală a rădăcinii și particularițățile topografice, structura
osului alveolar, grosimea și continuitatea corticalei osoase, înclinarea axială radiculară și mai ales
eventualele semne radiologice ale unei traume ocluzale: resorbții radiculare și/sau osoase, îngroșări
radiculare apicale etc.).
d) Utilizarea dinților mobili ca stâlpi pentru punți dentare este o problemă care a suscitat unele
discuții în literatura de specialitate. Adeseori dinții cu atrofii alveolare avansate se prezintă bine
fixați în alveolele lor, datorită unui proces de anchiloză, iar alți dinți cu atrofii moderate sunt mobili
și dureroși la presiune. Astăzi progresele făcute în parodontologie prin implementarea tehnicilor de
regenerare tisulară ghidată, a implantelor de adiție, și transfixațiile dentare au schimbat decisiv
atitudinea de utilizare ca stâlpi a dinților cu insuficiență parodontală.
e) Depulparea dinților contribuie la diminuarea mobilității acestora. Scurtarea brațului de forță
asociată cu punerea în repaus a dintelui creează premise favorabile pentru utilizarea lui ca stâlp.
f) Direcția de implantare a dinților și ocluzia dentară. Malocluziile primare (ocluzia adâncă,
distalizată etc.) ca și cele secundare pot disfuncționa ocluzia și prin traumatizarea viitorilor dinți
stâlpi, pot provoca mobilizarea lor. Ca o regulă generală ocluziile funcționale permit alegerea unui
număr mai redus de dinți, în timp ce disfuncțiile ocluzale necesită suplimentarea acestora.
g) Calculul coeficientului de rezistență parodontală a fost făcut de mai mulți autori (Duchange,
Leriche, Prelipceanu, Kurleandski, Oxman, Agapov etc.), dinții fiind notați cu valori crescânde de
la cei mai slabi (incisivii inferiori) la cei mai puternici (molarii secunzi). Suma valorilor de
rezistență trebuie să fie cel puțin egal cu suma valorilor dinților ce urmează a fi înlocuiți. Calculele
sunt relative, deoarece fiecare dinte natural cu parodonțiul sănătos dispune de o forță de rezistență
suplimentară, de obicei rezerva fiind egală cu valoarea rezistenței lui.
h) Profesia, vârsta, sexul sunt factori care influențează alegerea dinților stâlpi. [5;15;17;19;24]

1.7 Argumentarea confecționării construcțiilor protetice fixe provizorii

Vom menționa faptul că tratamentul atît a leziunilor odontale coronare, cît și a edentației
parțiale fiind obiectul de studiu argumentează aplicarea construcțiilor provizorii.
Definiții: conform Glosarului American de Termeni (1999) RPP este piesa protetică
concepută pentru a îmbunătăți estetica și a ameliora funcționalitatea ADM pe o perioadă
limitată de timp, după care este înlocuită de o proteză de durată.
Recent a apărut noțiunea de restaurare provizorie de lungă durată care trebuie sa fie
menținută pe câmpul protetic de la câteva luni, pâna la 1-2 ani sau chiar mai mult (în consolidarea
unor rezultate chirurgicale, în cadrul terapiilor ortodonto-protetice și în protetica implantologică,
necesitatea unor intervenții chirurgicale (paradontale), indisponibilitatea pacienților, sau din cauza
laboratorului, în corectarea unor DTM sau a bolii paradontale). Restaurările provizorii denumite în
trecut și proteze temporare reprezintă la ora actuală o etapă obligatorie în protezarea fixă.
Obiectivele protezării provizorii
1. Protecție pulpei dentare și țesuturilor gingivale.
2. Precizarea diagnosticului.
3. Perfectarea planului de tratament și motivarea acestuia pacientului.
4. Menținerea igienei bucale.
5. Transmiterea unor informații laboratorului, favorizând comunicarea cu tehnicianul dentar.
6. Vindecarea țesuturilor restante.
7. Stabilirea ocluziei și a DVO.
8. Restabilirea și evaluarea fonației, masticației și prospectarea fizionomiei.
9. Prevenirea migrărilor dentare precum și aprecierea paralelismului dinților preparați.
Protecția integrității câmpului protetic cuprinde:
Protecția pulpară; protecția suprafețelor de smalț; protecția paradonțiului marginal.
Unele materiale folosite în protezarea provizorie sunt:
Luxatemp Star (DMG Hanburg) - utilizat de noi; Structur Premium; Unifast LC (rășina
fotopolimerizabilă); Produsul Scutan al firmei EsPE; Rășini diacrilice compozite; Protem IV
(ESPE); Durafil; Snap 9; Provipont (Vivadent); Acrytemp, Filtek Supreme.
Condițiile care trebuie să îndeplinească materialele folosite la protezarea provizorie:

o biocompatibilitate; o stabilitate dimensională;


o stabilitate cromatică; o ușor de preparat și manevrat;
o rezistența la uzură; o neiritante și fără miros;
o compatibilitate cu alte materiale; o ușor reoptimizabile;
o conductibilitate termică redusă; o preț de cost convenabil.

1.8 Tehnici de obținere a construcțiilor protetice provizorii


1. Tehnica directă de obținere a RPP
Utilizând această tehnică, fazele de laborator sunt eliminate. Este o tehnică convenabilă
atunci când laboratorul de tehnică dentară nu este în apropierea cabinetului. Tehnica directă
prezintă o serie de dezavantaje şi anume:
- potențial crescut de traumatizare a țesuturilor bucale în timpul polimerizării;
- adaptare marginală deficitară;
- degajarea de căldură, uneori chiar peste 70°C.
Realizarea RPP prin tehnica directă necesită într-o primă etapă obţinerea unui conformator.
În cazul restaurărilor unidentare se poate folosi un conformator din acetat de celuloză, iar pentru
restaurările protetice pluridentare acesta se obţine prin amprentarea câmpului protetic înainte de
prepararea bonturilor (sau a modelului diagnostic), conformatorul fiind reprezentat de amprenta
respectivă.
Este indicat ca amprentarea să se facă cu materiale de consistența crescută, evitând astfel
incidentele ce pot apărea în urma deformării amprentei. Excesul de material de amprentă este
îndepărtat pentru a conferi o mai bună adaptare la repoziționarea amprentei pe câmpul protetic, iar
pentru evitarea defectelor în viitoarea restaurare protetică se îndepărtează materialul de amprentă
corespunzător spațiilor interdentare (fig. 13.18.).

Fig. 1.2. Pregătirea conformatorului amprenta pentru asigurarea


rezistenței restaurării provizorii

Pentru o mai bună adaptare a restaurării provizorii este indicată realizarea unui șanț în
amprentă pe fețele vestibulare și orale corespunzătoare dinților ce vor fi protezați. După
polimerizare excesul de rășină se va îndepărta în etapa de finisare a restaurării.

Fig. 1.3. Conformarea marginilor cervicale ale restaurării provizorii


Realizarea RPP prin tehnica directă necesită folosirea de rășini care în timpul polimerizării
degajă o cantitate de căldură cât mai redusă și nu prezintă efecte nocive asupra organului pulpar și a
țesuturilor moi adiacente (Protemp 11 - ESPE).
În cazul folosirii conformatoarelor din acetat de celuloza se pot utiliza grație transparenței
acestora și rășini fotopolimerizabile sau rășini dual.
Fig. 1.4. Îndepărtarea, după polimerizare, a restaurării provizorii de pe câmpul protetic

Polimerizarea rășinii este urmată de conformarea marginilor gingivale ale restaurării,


verificarea adaptării pe câmpul protetic, finisare și fixare provizorie.
2. Tehnica combinată
Presupune realizarea RPP înainte, în laborator, care are un perete subțire și nu are o adaptare
perfectă, dar după prepararea dinților stâlpi se căptușește ulterior în cavitatea bucală.
3. Tehnica indirectă
Aplicând această tehnică, RPP se confecţionează în afara cavitaţii bucale. Se amprentează
dinții preparaţi și breșa edentată și se toarnă un model din gips pe care se va confecționa RPP.
Avantaje:
a) Protecţia dinţilor preparaţi și a ţesuturilor adiacente, întrucât nu există contact cu
monomerul rezidual. Se evită astfel posibilele reacţii alergice. Există studii care arată că 20% dintre
subiecţi prezintă sensibilitate la monomer. Riscul sensibilizării pacienţilor care nu sunt alergici la
monomer crește direct proporțional cu frecvenţa expunerii. La pacienţii alergici, expunerea, chiar la
o cantitate mică de monomer, poate genera ulceraţii dureroase și stomatite.
b) Protecţia dinţilor preparaţi faţă de insultele mecanice din cursul polimerizarii acrilatului.
c) Adaptarea marginală a RPP polimerizate în contact cu modelul de gips este semnificativ mai
bună decât în cazul tehnicii directe, când polimerizarea se face în cavitatea bucală. Pe de o parte,
contactul permanent cu modelul limitează contracţia volumetrică din timpul polimerizării, iar pe de
altă parte este eliminată distorsionarea prin manipularea manuală a restaurării.
Tehnica indirectă prezintă cele mai puţine riscuri pentru pacient.
Fazele clinico-tehnice:
În cabinet:
- stabilim culoarea dinților, preparăm bonturile dentare, alegem o lingură de amprentă pentru
hidrocoloid ireversibil;
- lărgim temporar șanțul gingival, evidențiem zona preparației terminale;
- realizăm amprenta cu hidrocoloid ireversibil;
- turnăm modelul;
- urmează celelalte faze ale protezării.
În laborator:
- se toarnă modelul de gips;
- se secționează modelul astfel încît să se potrivească în conformatorul realizat anterior din
folie transparentă;
- se izolează modelul;
- se marchează zona terminală cu un creion;
- se umple conformatorul cu rășină începînd de la un capăt și terminând la celălalt;
- se evită incluziunile de aer menținând contactul pereților seringii cu rășină;
- conformatorul umplut se aplică pe model menținându-se în contact intim cu acesta;
- întreg ansamblu (în funcție de rășina utilizată) se introduce fie în apă caldă (40 grade, sub
presiune 0,15 Mpa) rășini acrilice, fie în incinta pentru fotopolimerizare;
- se separă conformatorul de rășină polimerizată;
- se prelucrează, se finisează, se lustruiește.
În cabinet:
- proba RPP în cavitatea bucală;
- evaluăm ariile de contact proximal, conturul, defectele de suprafață, adaptarea marginală și
ocluzală.
1.9 Fixarea construcțiilor protetice provizorii
Cimentarea provizorie are drept scop fixarea, pentru o perioadă variabilă de timp a RPP. În
intervalul de timp cît proteza este fixată provizoriu stomatologul are posibilitatea să evalueze şi să
corecteze:
 raporturile ocluzale;
 raporturile cu dinţii vecini;
 raporturile intermediarilor cu creasta edentată;
 aspectul estetic;
 aspectul şi comportamentul ţesuturilor moi înconjurătoare.
Această perioadă este proprie şi pentru educarea pacientului, în vederea menţinerii unei
igiene corecte. În protetica tradiţională, există situaţii cînd se prelungeşte faza de fixare provizorie
pentru observarea comportamentului pulpar, dar, în general, majoritatea clinicienilor pledează
pentru o fixare provizorie limitată în timp. În protetica implantologică, fixările provizorii a
restaurărilor de durată sunt privite cu rezerve.
Materialul de cimentare trebuie să fie suficient de rezistent pentru a fixa restaurarea
provizorie o anumită perioadă de timp. Alegerea lui se face în funcţie de situaţia clinică.
- cimenturile ZOE ( eugenol acționează ca plastifiant pentru metil și metilacrilat, afectează
culoarea - este contraindicat), corect este sa le utilizăm cele fără eugenol.
- cimenturile FOZ, PCZ și CIS sunt contraindicate (au aderență mare); este bine să dăm cu
vaselină suprafața lustruită a RP, pentru ca mai ușor îndepărtăm excesul.
- nu umplem coroanele cu ciment, dar punem o cantitate mică numai spre ocluzal de margini
ca să nu fie în exces și să pătrundă în șanțul gingival.
- îndepărtăm excesul cu sonda sau firul de mătase, spălăm șanțul gingival (are efect iritant
pentru parodonțiu).
CAPITOLUL II. MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE
2.1 Metodele de examinare a pacienților
Au fost tratați protetic 25 pacienți cu vîrsta de 22-47 ani cu leziuni odontale coronare și
edentații parțial reduse la una din ambele maxilare. Examenul pacienților s-a efectuat clinic,
instrumental, fotometric, radiologic, s-au studiat modelele de diagnostic în articulator. S-a folosit
materialul Luxatemp Star bisacrilic pentru coroane și punți provizorii de durată, realizate direct și
materialul PMMA pentru construcțiile provizorii prin metoda indirectă.
Aceşti pacienţi au fost trataţi la catedra de stomatologie ortopedică “Ilarion Postolachi” şi în
incinta SRL “MegaDent”.
1) Examenul clinic a inclus următoarele etape:
● Examenul subiectiv – anamneza pacienților
● Examen obiectiv care include:
◦ Exobucal – am efectuat inspecția, palpația și auscultația articulației temporo-
mandibulare. Aici am atras atenția la structura feței, prezența sau absența asimetriei, poziția
buzelor, comisurile orale, înălțimea etajului inferior al feței. La pacienții cu leziuni întinse,
profunde și localizate în zona dinților frontali, am observat schimbarea poziției buzelor și în special
a celei superioare, care a fost „prăbușită”. În cazul pacienților cu leziuni provocate de abraziunea
profundă a dinților și mai ales de caracter generalizat s-a micșorat și etajul inferior al feței.
◦ Endobucal - am efectuat inspecția, palparea, sondarea și percuția. Incipient am atras
atenția la gradul de deschidere a cavității bucale, după ce vizual cu ajutorul instrumentelor am
studiat starea mucoasei, începînd cu vestibulul oral. Dereglările observate, ca de exemplu, prezența
diferitor formațiuni tumorale, ulcerații, traume provocate de dinții cu leziuni sau din alte cauze au
fost notate în fișa de observație.
● Examenul mucoasei bucale – s-a executat prin inspecția și palparea digitală la nivelul
buzelor, apofizelor alveolare, obrajilor, bolții palatine, limbii și planșeului bucal.
● Examenul arcadelor dentare și aprecierea ocluziei. Efectuînd examenul arcadelor dentare am
urmărit stabilirea formei, simetria, inspectînd fiecare dinte prin palpare, sondare și percuție într-o
anumită ordine, de la dreapta la stînga la maxilă, iar la mandibulă de la stînga la dreapta.
Cu o deosebită atenție au fost examinați leziunile: localizarea lor, forma, extinderea, gradul
de sensibilitate, tipul și calitatea tratamentelor efectuate; sondarea a fost făcută cu multă prudență.
Atenție deosebită am atras la examinarea rapoartelor între cele două arcade dentare atît static, cît și
în dinamică, apreciind starea de postură și relația centrică.
● Examenul dinților lezați și restanți. Pentru fiecare dinte examinat am apreciat obligatoriu
vitalitatea, utilizînd stimuli ce determină stare pulpei dinților lezați. La fel fiecărui dinte i s-a
examinat starea țesutului parodontal prin inspecție și palpare, apreciind starea mucoasei gingivale,
gradul de mobilitate a dinților.
Examinarea funcțiilor globale ale sistemului stomatognat am realizat prin efectuarea unor
teste de apreciere a eficienței masticatoare, de stabilire a stereotipului individual de masticație, teste
fonetice și de deglutiție. Pentru aprecierea eficienței masticatoare am folosit metodele statice a baza
cărora au fost puse datele lui Agapov, Oksman.
2. Din metodele paraclinice pe care le-am utilizat cu scopul completării examenului clinic
sunt:
● Examenul radiologic este unul din examenele complementare de bază la precizarea
modificărilor țesutului osos, rapoartelor dintre segmente și elemente ale scheletului sistemului
stomatognat, iar uneori și a modificărilor funcționale. În acest scop am utilizat radiografia sectorială
și ortopantomografia.
Radiografia sectorială ne-a dat posibilitatea de a aprecia starea țesuturilor dure ale dinților,
la unii pacienți am depistat leziuni odontale coronare în zonele proximale. Importantă este
informația despre caracterul implantării dintelui, direcția axului său și a rădăcinilor, a raportului
coroană-rădăcină nu numai în sens vertical.
Radiografia panoramică este o metodă de investigație ce permite vizualizarea în ansamblu a
dentiției și a elementelor maxilo-faciale înconjurătoare (osul maxilar și mandibula, sinusul maxilar,
articulațiile temporo-mandibulare). Pe așa peliculă am studiat aceleași particularități de structură a
parodonțiului și țesutului osos, însă în acest caz am avut posibilitatea de a studia în ansamblu,
comparativ și concomitent rapoartele dintre arcadele dentare și elementele articulației
temporomandibulare.
● Analiza modelelor de studiu și de diagnostic. Modelele diagnostice au fost studiate și
analizate separat și în poziție de ocluzie centrică. În acest scop modelele au fost ghipsate în
stimulatoare cu ajutorul cheii de ocluzie care au fost obținute în cadrul determinării ocluziei
centrice sau a relației de ocluzie imediat după amprentare. Examenul modelelor de studiu pe
stimulatoare ne-a permis să precizăm localizarea contactelor interdentare premature, înclinarea
suprafețelor palatinale ale frontalilor superiori și traiectoria pe care o parcurg marginile incisivale
ale incisivilor inferior pe această pantă, gradul de înclinare a pantelor cuspidiene a dinților laterali și
modul de alunecare intercuspidiană.
2.2 Caracteristicile materialului Luxatemp Star destinat confecționării
construcțiilor fixe provizorii în comparație cu alte materiale accesibile.

Fig. 2.1. Materialul folosit la construcția provizorie

Material bisacrilic pentru coroane și punți provizorii de durată, realizate direct.


Luxatemp este de ani de zile MATERIALUL de elecție pentru realizarea coroanelor și
punților provizorii în cabinet. Acum, acesta a devenit și mai bun, și mai performant.
Noul Luxatemp Star impresionează din nou prin îmbunătățirea unui material deja excelent.
Rezistența la rupere și îndoire este acum și mai mare, la fel și duritatea inițială. Timpul de priză a
fost redus, Luxatemp Star fiind acum și mai confortabil de utilizat. Cu Luxatemp Star, restaurările
provizorii sunt deosebit de durabile, estetice, stabile.
"Top Provisional Material" și "Best of the Best" sunt calificativele oferite de curând de
American Dental Advisor materialului Luxatemp Fluorescence de la DMG. De altfel, acest produs
de succes a fost recunoscut în repetate rânduri ca fiind cel mai bun material pentru realizarea
restaurărilor de coroane și punți provizorii. Reacția companiei DMG? Au realizat un material și mai
bun, Luxatemp Star.
În crearea acestui material, punctul de maxim interes al producătorilor a fost aspectul
stabilității mecanice. Pe lîngă mărirea durității inițiale, Luxatemp Star oferă cele mai bune rezultate
în privința riscului de fracturare și a rezistenței la îndoire, asigurând astfel o mai mare stabilitate și
longevitate.
Chiar și stabilitatea cromatică pe termen lung a fost optimizată.
Caracteristica materialului Luxatemp Star destinat confecționării construcțiilor fixe provizorii în
comparație cu alte produse accesibile:

Fig. 2.2 Rezistența la îndoire și stabilitatea coloristică în zona marginală

Fig.2.3. Duritatea Barcol și temperatura maximă de polimerizare

Fig. 2.4. Rezistența la îndoire și riscul de fracturare

25
În plus, Luxatemp Star atinge duritatea finală în aproape 5 minute - mai rapid decât
predecesorul său. Au fost păstrate proprietățile demonstrate ale materialului Luxatemp, precum
buna manevrabilitate și fluorescența naturală.
Mod de prezentare: cartuș 76g, 15 vârfuri aplicatoare; nuanțe: A1, A2, A3, Bleach.
Notă: dintr-un cartuș se pot obține în medie 38 de coroane sau 25 de punți de 3 elemente;
compatibil cu pistoale 50 ml 10:1.
2.3 Caracteristica materialului folosit la confecționarea coroanelor provizorii
fixe prin metoda indirectă

Fig. 2.5. PMMA material pentru contrucții provizorii fixe

PMMA este polimetilmetacrilat. Este utilizat mai ales pentru restaurări temporare, precum și
pentru restaurări pe termen lung. Aceste rășini au flexibilitate și rezistență comparabile cu ceramica
din feldspat (~ 130 MPa) și o stabilitate excelentă a culorilor pe termen lung.
Blocurile PMMA multistrat oferă un gradient natural de tonuri. Materialul măcinat poate fi
pur și simplu lustruit, dar colorarea și glazura fac lucrările mai estetice. Folosind PMMA,
prototipurile de restaurări pot fi, de asemenea, realizate ieftin, astfel încât pacienții pot încerca să se
asigure că restaurările se potrivesc corect înainte de a produce originalul în laborator folosind
același design și material.
Materialul are o gamă largă de aplicații. Se realizează sub diferite forme și sub diferite tipuri
de fixare. Poate fi măcinat atât în procesare uscată, cât și umedă. Pentru unele tipuri de materiale în
frezare uscată, pot fi necesare tăieturi speciale cu mai puține lame. PMMA și materialele pentru
fixarea adezivului au un modul similar de elasticitate, care elimină formarea de jetoane și fisuri,
ceea ce face ca materialul să fie destul de fragil. Cu toate acestea, cea mai mare problemă este că
materialele termoplastice nu pot fi reparate: nu este posibilă eliminarea fisurilor și aripilor de pe ele,
iar singura opțiune este realizarea unei noi proteze.
CAPITOLUL III. REZULTATELE OBȚINUTE

Pentru cei 25 de pacienți pe care i-am examinat cu leziuni odontale coronare și edentații
parțial reduse la una din ambele maxilare, am stabilit că 15 din ei trebuie tratați prin metoda directă
folosind materialul Luxatemp Star pentru coroane și punți provizorii de durată și 10 prin metoda
indirectă folosind materialul PMMA.

Caz clinic № 1
I. Date personale
Numele: Adriana
Prenumele: Coșleț
Sex: feminin
Anul nașterii: 07.03.1973
Domiciliu: or. Orhei
Profesia: Educatoare la grădiniță
II. Examenul subiectiv
Motivația: dereglări estetice, dereglări de masticație
Prezența leziunilor odontale coronare subtotale a dinților: 12, 11, 21, 22, 23, cu dificultăți la incizia
și sfîșierea alimentelor și dereglări de fizionomie.
● Anamneza actualei maladii
Ca urmare a complicației cariei dentare a avut loc distrucția coroanei dinților 12, 11, 21, 22,
23 pe parcursul a 3 ani. Acești dinți anterior au fost tratați prin obturații din compozit.
● Anamneza vieții
● Afecțiuni infecțioase antecedente sau prezente: neagă.
● Prezența intoleranței față de anumiți factori și manifestări clinice: nu prezintă.
● Caracterul alimentar adecvat, pacienta are o constituție normoponderală.
● Nocivități profesionale, obiceiuri vicioase: neagă.
● Afecțiuni concomitente generale, ereditare: nu prezintă.
● Alte afecțiuni ca TBC, Lues, hepatita virală, HIV-SIDA: neagă.
III. Examenul clinic obiectiv
1. Examenul exobucal
Simetria feței este păstrată, etajele feței sunt egale. Culoarea pielii și a mucoaselor buzelor
este roz pală. Buzele nu prezintă cicatrici și fisuri, fața de formă ovală. Plicile nazo-labiale
exprimate. La palparea zonei maxilo-faciale, articulații temporo-mandibulare, mușchilor
mobilizatori ai mandibulei, ganglionilor limfatici submandibulari, puncte dureroase, zone
schimbate în consistență nu s-au determinat. Cinematica mandibulară de deschidere și închidere a
gurii este fară schimbări. Mișcările de deplasare a condililor articulari la deschiderea și închiderea
gurii sunt libere, fără dureri sau crepitații. Mușchii mobilizatori au contracție simetrică, au un tonus
normal, nu sunt hipertrofiați, sunt simetrici atît din partea dreapta, cît și din partea stîngă.
2. Examenul endobucal
Formula dentară:
L Ob Co Co Co Co C Ob Ob C Ob Co Co Co Ob L
18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28
48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38
L Co Co Co Ob Ob L L

Mucoasa cavității bucale umedă, are o culoare roz-pală, frenurile labiale, linguale, bridele,
rugile palatine, plica pterigo-mandibulară și papila intercisivală, nu prezintă careva modificări și nu
atestă dureri în timpul palpării.
La maxilă:
Dinții - 16, 15, 14, 13, 24, 25, 26 - coroane metalo-ceramice. Dinții - 11, 17, 21, 23, 27 -
obturații. Dinții - 18 și 28 - lipsă. Dinții restanți – 12, 22, sunt afectați de caria dentară dar prezintă
toate suprafețele integre, dinții sunt intacți fără grad de mobilitate patologică. Arcada dentară are
forma semieliptică.
La mandibulă:
Dinții - 45, 46, 47 - coroane metalo-ceramice. Dinții - 35 și 44 - obturații (inclusiv 35 tratat
endodontic). Dinții - 31, 32, 33, 34, 36, 41, 42, 43 - abraziați. Dinții - 38, 37, 48 - lipsă. Igiena
cavității bucale nesatisfăcătoare, gingia roz pală. Arcada dentară are o formă hiperbolică,
integritatea ei nu este dereglată. Frenurile labiale, linguale, bridele, rugile palatine, plica pterigo-
mandibulară și papila interincisivă, nu prezintă careva modificări și nu atestă dureri în timpul
palpării.
IV. Diagnosticul
În urma acuzelor pacientei, examenului clinic și paraclinic se stabilește diagnosticul de:
Leziuni odontale coronare clasa I dupa V.Burlui la maxilă. Edentație parțială clasa III subclasa I
după Kennedy la maxilă și clasa II subclasa I la mandibulă, ca urmare a cariei dentare și
complicației ei, cu dereglări de masticație, estetice și pierderea eficacității masticatorii constituind
85% după Agapov.
V. Planul de tratament
Restabilirea leziunilor odontale coronare la maxilă prin intermediul tratamentului protetic
prin confecționarea unor construcții provizorii fixe pe un anumit interval de timp după care va urma
și cimentarea coroanelor propriu-zise, cele fizionomice din zirconiu.
Fig. 3.1. Ortopantomografie

Fig. 3.2. Pacienta pînă la tratament

Fig. 3.3. Amprenta pentru confecționarea coroanelor din zirconiu


Fig. 3.4. Modelul de studiu Fig. 3.5. Amprenta pentru coroanele provizorii

Fig. 3.6. Dinții preparați pentru coroane din zirconiu și aplicarea aței de retracție după
prepararea dinților

Fig. 3.7. Amprenta de lucru și înregistrarea relațiilor Fig. 3.8. Modelul de lucru și coroanele
provizorii intermaxilare
Fig. 3.9. Coroanele provizorii din acrilat Fig. 3.10. Setul de acrilat autopolimerizabil
realizate prin metoda Scutan pentru coroane provizorii pe care l-am folosit

Fig. 3.11. Coroanele la etapa finală pe Fig. 3.12. Coroanele provizorii cimentate în
model cavitatea bucală
Caz clinic № 2
I. Datele personale
Pacienta: X
Sex: F
Vîrsta: 24 ani
Ocupația: Student
Adresa: or. Strășeni
II. Examenul subiectiv
a) Acuzele pacientei: prezența leziunilor odontale subtotale a dinților: 11, 12, 14, 15,
16, 21, 22, 24, 25, 34, 35, 37, 38, 44, 45, 47, 48 și lipsa dinților: 36, 37 cu dereglări de fizionomie,
dereglări de masticație, acestea fiind motivația pacientei de a se adresa la medic.
b) Anamneza actualei maladii: pacienta meționează că de la vîrsta de 15 ani i s-au tratat
primii dinți 11, 12, 21, 22 și că pierderea dinților a survenit în urma leziunilor odontale coronare
provocate de caria dentară și complicației ei. Extracția dintelui 36 a fost realizată la vîrsta de 17 ani
și 46 la 20 de ani. Tot la vîrsta de 20 de ani au fost tratați endodontic dinții: 14, și 24, 25 după care
s-a aplicat pivoții și obturați.
c) Anamneza vieții: pacienta în vîrstă de 24 de ani s-a născut și a locuit toată viața în
or. Strășeni. A crescut și s-a dezvoltat în condiții decente, alimentația calitativ și cantitativ adecvată.
Dezvoltarea fizică și psihică potrivit vîrstei. Nu a suportat maladii cronice. Maladii contagioase
(TBC, HBV, HIV-SIDA) neagă. Alergie la medicamente și intoleranță la produse alimentare -
neagă. Obiceiuri vicioase: nu prezintă
III. Examenul obiectiv
a) Examenul exobucal:
Inspecția: Tegumentele regiunii OMF sunt de culoare roz pală, fără erupții patologice,
culoarea buzelor rozov închisă . Configurația feței este ovală, aspectul liniei mediene este simetric.
Etajul inferior al feței măsurat din punctul subnasion și gnation,este egal cu înălțimea etajelor
superior și mijlociu al feței. Plicile nazolabiale și mentoniere nu sunt exprimate, comisurile gurii
sunt în normă. Gradul de deschidere a cavității bucale este de 5 cm.
Palparea: Pielea este caldă, cu umiditate normală. La palparea bimanuală a masivului osos
al regiunii OMF dureri sau discontinuități nu sunt prezente. La palparea mușchilor maseteri,
temporali, pterigoidieni și suprahioidieni nu au fost depistate dereglări patologice sau dureri.
Palparea ATM în zona anterioară de tragus nu este doloră, excursia condilor articulari este
uniformă, mișcările sunt simetrice. La palparea ganglionilor limfatici occipitali, auriculari și
submandibulari pacientul nu acuză dureri. Glandele salivare - indolore la palpare, fără modificări
patologice.
Ascultația: În cadrul diverselor mișcări mandibulare nu se evidențiază zgomote patologice,
crepitații sau cracmente.
b) Examenul endobucal:
Formula dentară:
C C Ob C Ob C Ob Ob Ob Ob C Ob Ob C C C
18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28
48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38
C C L Ob Ob Ob L C C

Mucoasa cavității bucale umedă, are o culoare roz pală, frenurile labiale, linguale, bridele,
rugile palatine, plica pterigomandibulară și papila interincisivală, nu prezintă careva modificări și
nu atestă dureri în timpul palpării.
La maxilă:
Dinții -11, 12, 14, 16, 21, 22, 24, 25- obturații (14, 21, 24, 25 tratați endodontic și restaurați
cu includerea pivoților). Dinții – 13, 15, 17, 18, 23, 26, 27, 28 - carii. Dinții sunt intacți fără grad de
mobilitate patologică. Arcada dentară are forma semieliptică.
La mandibulă:
Dinții – 34, 35, 45 - obturații. Dinții – 36 și 46 - lipsă. Dinții – 37, 38, 47, 48 prezintă
cavități carioase. Igiena cavității bucale satisfăcătoare, gingia roz pală. Arcada dentară are o formă
hiperbolică, integritatea ei fiind puțin dereglată. Frenurile labiale, linguale, bridele, rugile palatine,
plica pterigo-mandibulară și papila intercisivală, nu prezintă careva modificări și nu atestă dureri în
timpul palpării.
IV. Diagnostic prezumtiv
Leziuni odontale coronare clasa I după V.Burlui la maxilă. Edentație parțială clasa III
subclasa I după Kennedy la mandibulă, ca urmare a cariei dentare și complicației ei, cu dereglări de
masticație și fizionomie.
V. Diagnosticul definitiv
În urma acuzelor pacientei, examenului clinic și paraclinic se stabilește diagnosticul de:
Leziuni odontale coronare clasa I după V.Burlui la maxilă. Edentație parțială clasa III
subclasa I după Kennedy la mandibulă, ca urmare a cariei dentare și complicației ei, cu dereglări de
masticație, estetice și pierderea eficacității masticatorii constituind 98% după Agapov.
VI. Planul de tratament
Restabilirea leziunilor odontale coronare la maxilă prin intermediul tratamentului protetic și
ortodontic prin confecționarea unor coroane fizionomice din zirconiu după ce se v-a finisa
tratamentul cu sistema fixa (braket). La mandibulă două implante.
La moment ne vine în ajutor construcția provizorie pentru a putea aplica ulterior sistemul
fix.
VII. Etapele tratamentului
În cabinet - stabilim culoarea dinților, preparăm bonturile dentare, alegem o lingură de
amprentă pentru hidrocoloid ireversibil. Lărgim temporar șanțul gingival, evidențiem zona
preparației terminale. Realizăm amprenta cu hidrocoloid ireversibil. Turnăm modelul.
În laborator - se toarnă modelul de gips. Se secționează modelul astfel încît să se
potrivească în conformatorul realizat anterior din folie transparentă. Se izolează modelul. Se
marchează zona terminală cu un creion. Se umple conformatorul cu rășină începînd de la un capăt și
terminând la celălalt. Se evită incluziunile de aer menținând contactul pereților seringii cu rășină.
Conformatorul umplut se aplică pe model menținându-se în contact intim cu acesta. Întreg
ansamblu se introduce în apă caldă (40 grade, sub presiune 0,15 Mpa) rășini acrilice. Se separă
conformatorul de rășina polimerizată. Se prelucrează, se finisează, se lustruiește.
În cabinet - proba RPP în cavitatea bucală. Evaluăm ariile de contact proximal, conturul,
defectele de suprafață, adaptăm regiunea marginală și ocluzală. Cimentăm.

Fig. 3.13. Ortopantomografia


Fig. 3.14. Pacienta pînă la tratament

Fig. 3.15. Pacienta în timpul tratamentului terapeutic Fig. 3.16. Pacienta după tratamentul
terapeutic
Fig. 3.17. Dinții pregătiți pentru amprentare Fig.3.18. Materialul din care s-a confecționat
coroanele provizorii

Fig. 3.19. Coroanele provizorii pe model

Fig. 3.20. Coroanele provizorii la etapa finală fixate în cavitatea bucală


Concluzii și recomandări

Bibliografie:
1. Bîrsa G., Postolachi I.-Tehnici de confecționare a protezelor dentare. Chișinău, Știința 1944;
2. Bratu D., Nussbaum R. Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe. Ediția III, Ed.Med.
București, 2006;
3. Bratu D., Diana Ciosescu, Romînu M., Leretter M., Uram-Țuculescu S.-Materiale dentare în
cabinetul de stomatologie, Helicon, Timișoara, 1994;
4. Bratu D., Fetzer W., Bratu Em., Romînu M.- Punte pe implante, Helicon, Timișoara, 1996;
5. Burlui V., Iftenii G.-Terapia protetică conjunctă unitară. Editura Gama, 2003;
6. Chele N., Cheptănaru O., Bajurea N., Evaluarea clinico-radiologică a pacineților cu edentație
parțială unidentară tratați cu punți dentare, Medicină stomatologică Nr.4, ISSN 1857-1328,
2013;
7. Derrien G. –Les restaurations provisoires en prothese conjointe: association d’une resine
photopolymerisable et de composites. Cah Prothese 1991; 73:67-74;
8. Fisher D.W., Shillingburg H.T., Dewhirst R.B.- Indirect temporary restorations. J Am Dent
Assoc, 82: 160163, 1971;
9. Gânuță N., Bucur A., Vârlan C., Malița C., Ioniță S ., Petre A.-Urgențele în stomatologie
și chirurgie oromaxilo-facială. Național, București, 1999;
10. Guțuțui V., Cojuhari N., Guțuțui D., Guțuțui M., Evaluarea conceperii comparative a
tratamentului edentației parțiale cu punți dentare semifizionomice, Medicină stomatologică Nr.3
, ISSN 1857-1328, 2014;
11. Nussbaum R., Afecțiuni coronare ale dinților și tratamentul protetic. Microproteze, curs
Lito UMF, Timișoara, 1985;
12. Oineagra V., Postolachi I., Oineagra V., Aspecte clinice ale relațiilor intermaxilare în
tratamentul protetic cu punți dentare, Medicină stomatologică Nr.1, ISSN 1857-1328, 2009;
13. Postolachi Ilarion și coautorii. Protetică dentară . Chișinău ”Știința”, 1993;
14. Romînu M., Bratu D., Lakatos S., Florița Z.- Polimerizarea în stomatologie , Brumar,
Timișoara, 2000;
15.((https://www.terradent.ro/cabinet/protetica/restaurari_provizorii/luxatemp-star-cartus-a3-blea
ch.html ----luxatempstar
16.http://dentalgeek.ru/post/360/ --PMMA

37
13.8. Bibliografie

1. Albrektsson T. - A multicenter study of osseointegrated oral implants.J Prosthet Dent. 60, 75-84, 1988.

2. Al-Mulla M.A.S., Hugget R., Brooks S.C., Murphy W.M. - Some physical and mechanical properties
ofa visible light-activated materials.Dent Mat 1988;4:197-200.

3. Amsterdam M., Fox L. - Provisional splinting-prmciples and technics.Dent Clin North Am, 4: 73 - 99,
1959.

4. Apse P., Zarb G.A., Achmitt A., Lewis D.W. - The longitudinal effectiveness of esseiointegrsted dental
implants. The Toronto study Periimplant mucosal response.Int. J. Periodont 11. 95-105, J989.

5. Behrend D.A. - Temporary protective restorations in cro'wn and bridgework.Aust Dent J, 12:411-416,
1967.

6. Bemnard J.P., Martinet J., Sutter F., Belser U. - Implants endo-osseuxnon enfouis. Le systeme
ITI-Bonejît Cah Prothe.1,5-15, 1992

7. Braden M., Clarke R.L., Nicholson J., Parker S. - Polymeric dental materials.Berlin: Springer-Verlag,
1997.

8. Braden M., Clarke R.L., Pearson G.J., Campbell Keys W.-A new temporary crawn and bridge resin.Brit
Dent 1976;141:269-272

9. Bral M. - Periodontal considerations for provisîonal restoraiions.Dent Clin North Am, 33: 457 - 477, 1989.
10. Bratu D., Diana Ciosescu, Romînu M., Leretter M., Uram-Ţuculescu S.- Materiale dentare m
cabinetul de stomatologie,Helicon,Timişoara,l994.
11. Bratu D., Fetzer W., Bratu Em., Romînu M.- Punteape implante,Helicon, Timişoara, 1996

12. Buser D., Buser U.C.- Fortschritte und aktuelle Trends In der oralen Implantologie.Schweiz
Monatssch.Zzahnmed.108, 4, 327-342,1998.
54.

Bibliografie
1. Bratu D., Nussbaum R. — Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, ediţia a III -a, Editura
Medicală București, 2006;
2. Guţuţui V.,Cojuhari N.-Aspecte clinice de concepere a punţilor dentare adezive în edentaţiile

reduse laterale mandibulare. Congresul IX, Chisinău 2001;

38
3. Guţuţui V.,Postolachi I.-Apecte moderne de concepere a punţilor dentare adezive în edentaţiile
frontale și laterale reduse. Anale ştnnţifice. Chisinău,2005;
4. Ryakhovsky A.- Вантовые зубные протезы. Москва 2003;
5. Ryakhovsky A., Karapetyan A., Ulezko S.-Adhezive bridge dentures: from creation to the present
time. Стоматология 3, Москва 2002; Data prezentării: 29.04.2014 Recenzent: Ion Lupan
1. (Proteze dentare, volumul 1. Ion Rîndașu)
2. (Vasile Gututui, 1990).
10. Postolachi I., E. Chiriac, M. Cojocaru, I. Șaptelici, V. Banuh, G. Bărsa, N. Cojuhari,

V. Guțuțui, V. Gamureac. Protetica dentară. Editura Știința 1993, Chișinău.

Bibliografie
1. Bîrsa G., Ilarion P.- Tehnici de confecţionare a protezelor dentare. Chișinău, Știinţa 1944;
2. Bratu D. Aparatul dento-maxilar: date de morfologie funcţională clinică. Editura „Helicon“,
Timișoara, 1998;
3. Bratu. D., Ardelean M., Colojoară C, Romina M. -Amprenta în stomatologie, Lito UMFT,
1991;
4. Bratu. D.,Leretter M.,Romînu M., Meda N.-Coroana mixtă,Editura Signata,Timișoara 1988;
5. Bratu D., Nussbaum R. Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, ed. III, Ed.
Med. București, 2006;
6. Burlui V, Iftenii G., -Terapia protetică conjunctă unitară. Editura Gama;
7. Chele N., Cheptănaru O., Bajurea N., Evaluarea clinico-radiologică a pacienților cu
edentație parțială unidentară tratați cu punți dentare, Medicină Stomatologică Nr.4, ISSN
1857-1328,2013;
8. Cheptănaru O., Tratamentul protetic în edentația unidentară, Buletinul Academiei de
Științe a Moldovi, Științe Medicale Nr.1, ISSN 1857-0011, 2015;
9. Costa E., Eni E., Dumitrescu S., -Protetica Dentara. Editura Medicala București 1975;
10. Costa E., -Raţionamentul medical în practica stomatologică. Editura Medicală
București 1970;
11. Frăţilă, A.; Boitor C.; Stanciu, L.; Sebesan,V.(2009). Edentaţia parţială și tratamentul prin
proteze pluridentare fixe. Editura Universităţii „Lucian Blaga“, ISBN 978-973-739-737-9,
Sibiu;

39
12. Guțuțui V., Cojuhari N., Guțuțui D., Guțuțui M., Evaluarea conceperii comparative a
tratamentului edentației parțiale cu punți dentare semifizionomice, Medicină stomatologică
Nr.3, ISSN 1857-1328, 2014;
13. Oineagra V., Postolachi I., Oineagra V., Aspecte clinice ale relațiilor intermaxilare în
tratamentul protetic cu punți dentare, Medicicină Stomatologică Nr.1, ISSN 1857-1328,
2009;
14. Patrașcu I. Tehnologia protezeor și materiale dentare.U.F.M.”Carol Davila”București 2001;
15. Popa, S.(2004). Ocluzia dentară. Normală, Patologică și Terapeutică.Ed. Dacia,
ISBN 973-35-1892-1, Cluj-Napoca;
16. Postolachi I., Guţuţui V., Postolachi A. Manifestări clinice ale disfuncţiei ocluzale în
edentaţiie parţiale reduse și tratamentul lor cu punţi dentare.Analize știinţifice ale USMF
„N. Testemiţanu“, Chișinău Vol.III;
17. Postolachi Ilarion și coautorii. Protetica dentară. Chișinău „Știinţa“, 1993;
18. Rîndașu, I., Stanciu, L. (2006). Restaurări protetice dentare, Ed.Meteor Press, ISBN:
978-973-728-146-3, București;
19. Vasile Burlui, Norina Forna, Gabriela Ifteni. Clinica și Terapia Edentaţiei
Parţiale Intercalate Reduse, editura Apollonia — Iași,2001;
20. Abarno JC et al -Impression tehiques for preparation with shoulders. J. P.D. Jan, 1984;
21. Agerberg G. And collab. -The journal of prosthetic dentistry. 1988 vol.59;
22. Jokstad A., — Clinical trial of gingival retraction cords.The journal of Prosthetic dentistry,
vol.81, No 3, 1999;
23. Shillingburg, H.T.; Herbert,T; Jacobi, R; Brackett, S, L.(1987).Fundamentals of Tooth
Preparations for Cast Metal and Porcelain Restorations, Quintessence, ISBN:
0-86715-157-9, Singapore;
24. Smith B.G.N — Planing and making crowns and bridges, Ed.II-a,Ed.Martin Dunitz 1993;
25. Tijan A.H., Miller G.D. & The H.G. -Some esthetic factors in a smile. Journal of Prosthetic
Dentistry 51, 2005;
26. Walton JN., Gardner FM., Agar JR.: A survey of crown and fixed partial denture failures,
length of service and reasons for replacement, J Prosthet Dent 56:416-421, 1986.

Bibliografie

40
1. Bratu D., Nussbaum R. — Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, ediţia a III -a, Editura
Medicală București, 2006;
2. Guţuţui V.,Cojuhari N.-Aspecte clinice de concepere a punţilor dentare adezive în edentaţiile
reduse laterale mandibulare. Congresul IX, Chisinău 2001;
3. Guţuţui V.,Postolachi I.-Apecte moderne de concepere a punţilor dentare adezive în edentaţiile
frontale și laterale reduse. Anale ştnnţifice. Chisinău,2005;
4. Ryakhovsky A.- Вантовые зубные протезы. Москва 2003;
5. Ryakhovsky A., Karapetyan A., Ulezko S.-Adhezive bridge dentures: from creation to the present
time. Стоматология 3, Москва 2002; Data prezentării: 29.04.2014 Recenzent: Ion Lupan
1. (Proteze dentare, volumul 1. Ion Rîndașu)
2. (Vasile Gututui, 1990).
10. Postolachi I., E. Chiriac, M. Cojocaru, I. Șaptelici, V. Banuh, G. Bărsa, N. Cojuhari,
V. Guțuțui, V. Gamureac. Protetica dentară.Editura Știința 1993, Chișinău.
12 N. Forna, C. De Baat, L. Lașcu, M.Pauna. Protetica dentară Vol. II.Edituara
Enciclopedica, București 2011)
11. Donovan T., Factors essential for successful All-Ceramic Restaurations.JADA 2008
13. Rosenstiel S.F., Land M.F., Fujimoto J. Contemporary fixed Prosthodontics the
4th Edition. Mosby 2006
14. Borzea D. Ceramica în Stomatologie. Editura Dacia 2000. Cluj-Napoca

41