Profeția în Vechiului Testament

Venirea celui trimis de Dumnezeu pe pământ pentru răscumpărarea păcatelor omenirii

a fost anunţată cu mult înainte de către prooroci.
Sfântul Ioan Botezătorul este ” mai mult decât un profet ” (Matei 11,19). Dacă un profet
dezvăluie planurile lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Botezătorul , nu numai că măturisește despre
venirea Mântuitorului, dar este și martor la înfăptuirea voii lui Dumnezeu. ”Mărturirea lui este
una din condițiile umane ale misiunii lui Hristos : Așa se cuvine nouă să împlinim toate
dreptatea (Matei 3,15).1

Cu foarte puţin timp înainte de venirea lui Mesia pe pământ, se naşte şi este cunoscut ca
cel mai mare profet, Ioan Botezătorul. I se spune astfel datorită activităţii sale de a boteza pe cei
ce se creştinau. Este cunoscut că şi iudeii îl numeau astfel (Ant. XVIII, 5, 5).
Chiar şi venirea profetului Ioan Botezătorul pe pământ a fost anunţată de proorocii
dinaintea sa. Profetul Isaia a vorbit chiar şi de locul unde urma să locuiască profetul, de felul
cum avea să propovăduiască şi chiar despre „Botezul Domnului”.
Profetul Ioan Botezătorul, prin cuvântul său, se adresează poporului târât în robie,
dându-i „speranţă că urmând calea Domnului”, acesta îşi va întoarce faţa către ei şi îi va ajuta să
se întoarcă în ţara strămoşilor lor pustiită de secetă.
Glasul profetului Ioan Botezătorului „tună” chemându-i pe oameni să se pregătească
pentru a-L primi pe Mesia. Ioan Botezătorul anunță eliberarea fizică dar mai ales eliberarea
sufletească determinată de „pocăință, săvârșită de Mesia și desăvârșită de Duhul Sfânt.”2
Dacă profetul Isaia spune:” Găsiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui” (Mt.
3,3;Isaia 40,3), Ioan Botezătorul vine și spune:” Faceți roade vrednice de pocăință”. Ioan
Botezătorul „a pregătit sufletele celor ce aveau să-l primească pe Dumnezeul tuturor”.3
Citind întreaga profeție, evanghelistul Luca spune că „toată valea se umple și tot
muntele și dealul se vor smeri, cele strâmbe se vor îndrepta, iar cele colțuroase, căi netede vor fi
și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu” (Luca 3,5-6; Isaia 40, 4-5). Această interpretare

1
Paul Evdokimo, Rugul aprins, ed.Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1994,p.65
2
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 13
3
Idem
ne arată că, „cei smeriți se vor înălța, cei mândri se vor smeri și greutatea Legii se va schimba în
ușurința credinței”.4
Vestitorii venirii lui Mesia pregătesc calea în pustia fizică care separă Babilonul de
Palestina iar poporul care se apropie de proorocul Ioan Botezătorul reprezintă „pustia morală.”5
Profetul Ieremia ne transmite, referitor la Ioan Botezătorul:” Înainte de a te fi zămislit
în pântece te-am cunoscut și înainte, de a ieși din pântece te-am sfințit și te-am rânduit prooroc
pentru popor” (Ierremia 1,5). Aflăm că Dumnezeu, mai înainte de veci, știa că-l „va trimite pe
Ioan Botezătorul pentru a pregăti calea Fiului său”6, venit în lume spre mântuirea omenirii.
Profetul Maleahi, cu aproximativ 400 ani înainte de venirea Înaintemergătorului lui
Mesia, spune:” Iată trimit pe îngerul Meu înaintea feței tale, care va găsi calea Ta înaintea Ta”
(Matei 11,10; Maleahi 3,1)
„Ioan Botezătorul nu este numai un prooroc ci și vestitor înaintea feței Domnului.”7
Mântuitorul vede în Ioan mai mult decât un prooroc pentru că este Înaintemergătorul
său, vede un sol prezis de profetul Maleahi, „superior tuturor profeților trimiși de Dumnezeu, în
lume, cel mai însemnat dintre toți oamenii lumii.”8
Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare „ între cei născuți din femeie” dar în acelaș
timp „cel mai mic întru Împărăția cerulilor” ( Matei 11,11). Pentru că Înaintemergătorul Ioan
Botezătorul aparține Vechiului Testament, el trebuie să fie mai mic înaintea lui Hristos. Sfântul
Ioan Botezătorul a mers înaintea lui Mesia „cu Duhul și cu puterea lui Ilie” ( Luca 1,17).
Dacă Proroocul Ilie face o minune, şi anume să coboare foc din cer, Sf. Ioan
Botezătorul nu face nici o minune, dar totuşi este „culmea sfințeniei Vechiului Testament.” 9
Înaintea lui Hristos, cel ce a venit după el, Sf. Ioan Botezătorul este doar „ glasul celui ce strigă
în pustie Îndreptați calea Domnului” ( Ioan. 1,23).
Dacă Proroocul Ilie s-a ridicat la cer într-o căruță de foc și apoi a coborât pe pământ
împreună cu Enoh să devină martir, Înaintemergătorul suferă martiriul înainte ca Iisus Hristos
să-și fi îndeplinit lucrarea de Răscumpărător al păcatelor lumii.

4
Ibidem, p.14
5
Idem
6
Ibidem, p.15
7
Idem
8
Ibidem, p.17
9
Leonid Upsenski, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed.Sophia, 2006, București, p.127
 Ioan Botezătorul încheie epoca profetică. Dacă ceilalți profeți și Legea (Tora) au
profețit venirea lui Mesia, Ioan este Înaintemergător și îl prezintă omenirii pe Mesia, pe Cel ce
este însăși” ținta Legii” ( I Roman. 10,4).

Naşterea și copilărea a Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul este trimisul lui Dumnezeu pe pământ pentru a

pregătit calea celui care va veni pentru răscumpărarea păcatelor lumii. Înaintemergătorului pe
pământ este cunoscută „înainte de nașterea sa, înainte chiar de concepterea sa numele său a fost
deja rostit de îngerul Buneivestiri lui Zaharia și încă din pântecele mamei sale se va umple de
Duh Sfânt Luca.1,15)”10. „Destinul său e prevăzut în Sfatul etern. Cu ocazia vizitei, pruncul a
săltat în pântece (Luca 1,41); deja el este profet și prieten al mirelui (Ioan 3,29). Îngerul
Întrupări, el transcede limitele timpului”11. Destinul său e însemnat în germene .„ Mâna
Domnului este el” (Luca 1, 65-66).El Însuși devine mâna lui Dumnezeu și degetul cu care Îl
arăta pe Mesia poporului zicând:„ Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1,36). Nașterea lui Iisus
Hristos este anunțată de nașterea Înaimergătorului: ”Acela care vine să dea poporului cunoștința
mântuiri” (Luca 1,77), anunța cercetarea Răsăritului celui sus (Luca 1,78). Este „o stea
strălucitoare a soarelui, a cărei apariție precede aurora.” 12
Singurul evanghelist care relatează despre nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este
Luca. De la acesta aflăm că la câteva leghe de cetatea sfântă, Hebron, viețuiau preotul Zaharia și
soția sa Elisabeta care au ajuns la o vârstă înaintată fără a avea urmaș cu toate că „erau drepți
înaintea lui Dumnezeu, păzitori întru totul ai perceptelor Legii mozaice”13.
„În concepţia evreilor biblici lipsa de copii era socotită o mare rușine și chiar un
blestem din partea lui Dumnezeu”14.
Rugăciunile preotului Zaharia au fost ascultat și Dumnezeu l-a binecuvântat cu un fiu.
Nașterea lui Ioan Botezătorul” a fost prevestită” (Isaia 40, 3) de îngerul Gavril arhanghelul
”cunoscător al înțelepciunii lui Dumnezeu” (Luca 1,19), același care s-a arătat Mariei, Maica
Domnului, spunându-i că va naște pe Mesia.
10
Paul Evdokimov, Rugul aprins,ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1994,p.65
11
Idem
12
Ibidem, p.66
13
Idem
14
Idem
 Îngerului Gavril i se arătat preotului Zaharia în templu pe când intrase ca să tămâieze și
îi spune:” Nu te teme Zaharia pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți
va naște un fiu și-îl vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea și de nașterea lui mulți se vor
bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului, nu va bea vin, nici altă băutură ameninţătoare și
încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mai mulți din fiii lui Israel îi va
întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie ca să
întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților ca să
găsească Domnul un popor pregătit” (Luca 1,13-17).
Pentru că Zaharia, prin întrebarea pe care o pune îngerului Gavril, dă dovadă de lipsă
de încredere în puterea lui Dumnezeu, devine mut până în ziua în care se va naște fiul său căruia
îi pune numele Ioan, după voia lui Dumnezeu.
„Elisabeta se bucură în tăcere de neașteptată vrednicie la care, afară de mama lui
Mesia, nici o altă femeie din neamul ei nu putea s-o aibă”15.
La șase luni de la acest eveniment din Galileea, în Nazaret, îngerul Gavril se arată
Fecioarei Maria căreia îi spune că dintr-însa se va naște Mântuitorul lumii Iisus Hristos.” Duhul
Sfânt se va pogorât peste tine și puterea celui Preaînalt te va umbri pentru aceea și sfântul care
se va naște din tine, fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35).
După această minune, Sfânta Fecioară Maria își vizitează verișoara, pe Elisabeta,
pentru ai destăinui planul celui Atotputernic. La această întâlnire și la aflarea veștii pruncul din
pântecele Elisabetei tresaltă plin de Duhul Sfânt. Elisabeta îi spune, Mariei:” Binecuvântată ești
între femei și binecuntat este rodul pântecelui tău și de unde mie această ca să vină la mine
Maica Domnului meu? Că iată cum veni la urechile mele glasul salutării tale pruncul a săltat de
bucurie în pântecele meu” (Luca 1, 42-44). Fecioara Maria a rămas la ruda sa” ca la trei luni și
apoi s-a întors la casa sa.” (Luca 1, 56).
Împlinindu-se cele nouă luni, se naște fiul lui Zaharia și al Elisabetei, „luceafărul care
avea să premeargă răsăritul adevăratului soare, pe Hristos”16. Fiind mut, Zaharia scrie pe o
tăbliță:” Ioan să fie numele lui”. După această își recapătă vocea și plin de Duh și de bucuria
recunoştinţei față e Dumnezeu s-a adresat fiului său:” Iar tu pruncule, prooroc al Celui
Preaînalt, te vei chema că vei merge înaintea feței Domnului, ca să găsești căile Lui, să dai
poporului său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea milei
15
Ibidem, p.19.
16
Ibidem, p.20.
Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi răsăritul cel de sus, ca să lumineze pe cei care
șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.” (Luca 1, 76-
79).
Din aceste cuvinte reiese că Zaharia cuprins de Duhul Sfânt, știa cine va fi Mesia și că
Ioan va fi Înaintemergătorul său.
Zaharia a inițiat pe Ioan în scrierea citirea și tămălcire Legii dorind să-l lase la templu.
Elisabeta, bătrână fiind l-a crescut în Legea Domnului și a ocrotit-o pe Maria, fiica lui Ioachim și
a Anei și pe Iisus fiul lui Dumnezeu Tatăl, născut din Fecioara Maria.
Biserica a fixat sărbătorirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul la 24 iunie, zi cu lumină
plină de vară după solstițiu de vară, ca simbol al Luminii pline a lui Hristos, înaintea căruia a fost
trimis.17
Toți sfinții mucenici, mărturisitori și cuvioși sunt sărbătoriți de ziua sfârșitului lor, după
cum îndeamnă Sfânta Scriptură: „Priviți cu lare aminte la sfârșitul lor și urmați-le credința”
(Evrei 13, 7). Numai de trei ori întâlnim în calendar sărbătoriri de sfinți la ziua lor de naștere:
Naşterea Domnului, Naşterea Maicii Domnului și Nașterea Ioan Botezătorul.

Retragerea în pustie

Menţiunile referitoare la copilăria şi retragerea în pustie a Sfântului Ioan Botezătorul

din Evanghelia lui Luca sunt completate de unele făcute în” protoevanghelia lui Iacov.” Aflăm
astfel că Elisabeta mama lui Ioan Botezătorul fuge în pustie împreună cu fiul ei pentru a salva de
mânia lui Irod pe când acesta avea doi an și jumătate după cum comentează protoevanghelia
Iacov, Nechifor Calist (sec. IV)

17
Diacon Dr. Ioan Caraza, Sfântul Ioan Botezătorul-Înainte-mergătorul Domnului. Botezul cu Duh Sfânt în Hristos,
Editura. Episcopiei Sloboziei i Călărașilor, 2000, p. 13.
 După alții, cum ar fi Cedremusm, Sfântul Ioan Botezătorul ar fi rămas singur în pustie
la o vârstă fragedă după ce mama lui ar fi murit, adăpostit în grota unde se refugiase împreună cu
această.
Acestea sunt informații care nu au prea multă credibilitate. Sunt credibile informațiile
care apari în scrierile Părinților Bisericești care spun doar că Sfântul Ioan Botezătorul s-ar fi
retras în pustie de timpuriu fără a preciza momentul.
Astfel de la Origen aflăm că Sfântul Ioan Botezătorul „s-ar fi retras în pustie fără a
așteptat educația de la tatăl său”18 ,iar Hrisostomul menționează că Sfântul Ioan Botezătorul s-ar
fi retras în pustie din copilărie.
Sfântul Paulin de Nola are o opinie interesantă apropiate de „adevăr” 19, considerând că
Sfântul Ioan Botezătorul studiază Scripturile lângă tatăl său și să se retrage în pustie când vârsta,
îi permite acest lucru.
Toma d′Aquino afirmă că Sfântul Ioan Botezătorul a trăit în pustie încă din copilăria sa,
iar Fericitul Augustin susține că a plecat în pustie la șapte ani.
Talet, Kanobenbawer, Konrad și alți istorici sunt de părere că „Ioan nu a putut să
părăsească casă părintească înaintea vârstei de șapte, opt sau zece ani”.20
Această părere este în consonanță ceea ce spune Sfânta Scriptură: ” Iar copilul creștea
și se întâlnesc cu duhul. Și-a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel„ (Luca 1, 80).
Este în consonanţă cu cele scrise în Tradiții cum că Ioan s-a retras în pustie unde îl chema vocea
lui Dumnezeu, după ce au murit părinții lui.
Putem concluziona pe baza tuturor scrierilor că Sfântul Ioan Botezătorul s-a retras în
pustie după ce părinții săi au murit și atunci când a putut să facă, față singur unei vieți grele în
pustie. Tragem concluzia că Sfântul Ioan Botezătorul s-a retras în pustia de aici, „prin reculegere
și meditație ca să se pregătească pentru misiunea ce avea de îndeplinit”21.
Dacă Sfântul Evanghelist Luca nu face referire la locul unde se retrage Sfântul Ioan
Botezătorul, Sfântul Evanghelist Matei vorbește de „pustiul Iudeii” (Matei 3,1). Prin aceasta
exprimare întelegem „un loc izolat, restras, un adăpost sigur și bun, cum se înțelege și în alte

18
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 23.
19
Idem.
20
Idem.
21
Ibidem, p.24.
locuri din Sfânta Scriptură”22. Deșertul Iudeii, o zonă deșertică nelocuită, este situat între
Ierusalim și Iordan, pe malul drept al Iordanului.

Sfântul Ioan Botezătorul pleacă din pustie spre a-și îndeplini misiunea doar atunci când
providența a hotărât acest lucru. Înaintemergătorul se întărește cu duhul prin viața ce o duce în
23
pustie de bună voie și prin „mortificarea obișnuită a corpului prin austeritate” „Ioan avea
îmbrăcămintea din păr de cămilă și cingătoare de piele în jurul mijlocului iar hrana lui era
lăcuste și miere sălbatică” (Matei 3,4).

În timp ce Sfântul Ioan Botezătorul se dezvolta trupește, se dezvolta și sufletetește și se

întărea tot mai mult în acel har care I se comunicase de la început în mod misterios de Mântuitor
la întâlnirea lor, mai înainte de a fi văzut lumina zilei. Sfântul Ioan Botezătorul s-a pregătit prin
înfrânare și rugăciune prin pocăință, pentru a înfrunta toate piedicile care i se vor pune în ducerea
la îndeplinire a misiunii sale de Înaintemergător a lui Mesia. Sfântul Evanghelist Ioan vorbește
despre misiunea Înaintemergătorului lui Mesia, spunându-ne „ Fost-a om trimis de la Dumnezeu,
numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mântuire, ca să mărturisească despre Lumina, ca toți să
creadă prin el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina
cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume” (In. 1, 6-9).

Sfântul Ioan Botezătorul a fost trimis pe pământ de Dumnezeu pentru a-i determinat pe
oameni să-și întoarcă fața spre „lumina soarelui dreptăți” care este Fiul lui Dumnezeu trimis
pe pământ pentru a răscumpăra păcatele oamenilor.

22
Idem
23
Ibidem, p.25.
Pregătirea și propovăduirea la poporul iudeu

Însuși Dumnezeu îi vestește Sfântul Ioan Botezătorul ziua când să-și înceapă misiunea
de mărturisitor al lui Hristos, iudeilor.

Sfântul Evanghelist Luca mărturisește:„ În zilele lui ahiereilor Ana și Caiafa a fost
cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie” ( Luca 3, 2).

Sfântul Ioan Botezătorul își începe misiunea în vremurile pe când Ponțiu Pilat era
procurator al Iudeii, Irod tetrarh al Galileii și fratele lui, Filip, tetrarh al Ituriei și Trahonitidei, iar
Lisanis tetrarh al Abilenei. Aceste lucruri se cunosc din Evanghelia lui Luca 3,1 .

Sfântul Ioan Botezătorul părăsește singurătatea și vine pe malurile râului Iordan,

propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor în anul 29-30 d.Hr., în zilele arhiereilor
Ana și Caiafa. În acest timp, de frică moștenitorul lui August s-a retras la Roma, la reședință sa
din Caprea, ducând o viață de desfrân și orgii și plănuind noi asasinate: „Cu figura palidă și
slăbită, cu focul divin, cu vocea vibrantă, de un profund entuziasm profetic, Sfântul Ioan
Botezătorul revine în lume după o perioada lungă de asceză, propovăduind împărăția lui
Dumnezeu și botezul pocăinței”24.

Sfântul Ioan Botezătorul îi îndeamnă pe iudeii „Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția lui
Dumnezeu„ ( Matei 3,2). Le mai spune iudeilor că cel ce vine după mine, adică Iisus Hristos are
puterea să ierte păcatele celor fără delege dacă își întorc fața spre Dumnezeu și renunță la
fărădelegile lor.

Într-un timp de deplină ruină a consfiiței omenești 25, Sfântul Ioan Botezătorul este cel
care prin vocea lui face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu și îl prezintă iudeilor pe acela care este
„ Calea adevărul și viața ”.

Sfântul Ioan Botezătorul este cel care spune tuturor celor pe care îi întâlnește: „ Găsiți
Calea Domnului drepte faceți-l cărările. Orice vale se va umple și fiece un munte și deal se va
micșora; cele strâmbe se vor face drepte și căile colțuroase vor fi netede” ( Luca 3, 4-5).

24
Idem
25
Ibidem, p.26.
 Cuvintele lui pătrund în inimile oamenilor aducând sufletului alinare și ușurare.

Tunetul pustiului trezi puternic conștiința poporului care fusese adormită în trecut, sub
înrâurirea formalismului înăbușitor și a împilării de către poporul roman. O mișcare puternică se
produce în toată țara, gloate din ce în ce mai mari veneau la Ioan, din Ierusalim, Iudeea și de
pretutideni. Veneau mulțimile ce înseteau dupa apa cea vie, mulțimi ținute în întuneric și care
doreau să vadă strălucirea lumii adevărate. Cuvintele sale cădeau asemenea loviturilor de ciocan,
sfărâmând până și inimile de cremene, ardeau ca adevărate flăcări, păstrunzând în cele mai
întinse cugete.26

În acest timp toate evenimentele prezise de profeți s-au îndeplinit, căci „sceptrul se luase din
casa lui Iuda și întreaga omenire era în așteptarea lui Mesia”27.

Predica Sfântul Ioan Botezătorul cuprinde învățături dogmatice și morale, este concisă,
ușor de înțeles, astfel încât cei ce-l ascultâ îi urmează, au încredere însfaturile sale, așteptând
venirea lui Mesia.

După perioada de asceză, Sfântul Ioan Botezătorul apare în lume pe malurile Iordanului
„ propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor” după cum spune Evanghelistul Luca
fără a face referire exactă la locul unde profetul și-a dus la îndeplinire misiunea.

Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că „ Sfântul Ioan Botezătorul boteza în Enom, aproape
de Salim, loc care se află dincolo de râul Iordan ” (Ioan 3,23).

Sfânta Tradiție și Noul Testament indică locul unde Sfântul Ioan Botezătorul și-a
îndeplinit misiunea: „la vărsarea râului Iordan în Marea Moartă, la o depărtare de numai 10-12
km de Khibert (Qumronul actual unde își aveau cartierul principal pustnicii, care au constituit
gruparea iudaică pe care cercetătorii moderni au indicat-o cu secta esenienilor, binecunoscută din
descrierea autorilor, iudei Filon din Alexandria și Iosif Flaviu”28.

Pentru că în Sfintele Evanghelii, în afară de cea a Sfântul Evanghelistul Ioan, nu indică

exact locul unde Sfântul Ioan Botezătorul și-a îndeplinit misiunea, putem trage concluzia că

26
Idem
27
Idem
28
Idem
Sfântul Ioan Botezătorul nu și-a fixat un anumit loc pentru activitatea sa, ci se deplasa dintr-o
colonie în alta, situată pe malurile Iordanului.

Sfântul Ioan Botezătorul vorbește celor care au venit să se boteze spre pocăință, care îl
ascultau că pocăința „nu se reduce la formalități exterioare, ci trebuie manifestată printr-o viață
morală corespunzătoare conținutului noțiunii de pocăință”29.

Cei ce veneau la Sfântul Ioan Botezătorul erau oameni simpli, din clasa de jos, asupriți de
stăpânii lor, erau soldați dezorientați care erau nemulțumiți de starea lor. Sfântul Ioan
Botezătorul îi mângâia prin cuvinte frumoase, blânde, îndemnându-i să se mulțumească cu
condiția lor umilă. „Era profetul dreptății și al pregătirii neamului omenesc pentru primirea lui
Mesia”30.

Fariseiilor și saducheiilor care veneau la Botezul din apa Iordanului, Sfântul Ioan
Botezătorul se adresa cu „pui de vipere” conștient fiind că aceștia veneau doar din curiozitate să
vadă ce se petrece și plin de invidie de faima pe care o câștigase Sfântul Ioan Botezătorul.
„Fariseii, în baza unor promisiuni făcute de Dumnezeu lui Avraam și prin el poporului evreu, se
găseau îndreptățiți de a socotii ca un privilegiu și un drept al lor, puțina lor îngrijorare de
adevărata perfecțiune, socotind că meritele patriarhale ai căror urmași sunt ei, sunt suficiente ca
să-i mântuiască”31.

Sfântul Ioan Botezătorul spunea celor care veneau la botezul pocăinței: ,,Și să nu credeți
că puteți zice în voi înșivă: Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate și din
pietrele acestea să ridice fiii lui lui Avraam”(Matei. 3, 9).

În timpul Ptolemeilor și Seleucizilor, iudeii au fost influențați de moravurile păgâne astfel

încât s-a întâmplat ca în fața Sfântului Ioan Botezătorul să vină oameni care erau preocupați de
bunul trai, gustul de stăpânire, depărtați de la datorie și credință. Pe fariseii îi mustra pentru
aceleași motive chiar și Mântuitorul Iisus Hristos: „Că leagă sarcin grele și cu anevoie de purtat
și le pun pe urmerii oamemilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le miște, vai vouă cărturarilor
și fariseiilor fățarnicii ! Că mâncați oasele văduvelor și cu fățărnicie vă rugați îndelung; pentru
aceasta mai multă osândă veți lua. Vai vouă, cărturarilor și fariseiilor fățarnicii! Că dați
29
Idem
30
Idem
31
Ibidem, p.32.
zeciuială din ismă, din mărari și chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii; judecata, mila
și credința; pe acestea trebuie să le faceți și pe acelea să nu le lăsați” (Matei. 23,4; 14,23).

Alegerea primilor ucenici

„Pe măsură ce Iisus se făcea din ce în ce mai remarcat, mulți dintre ucenicii lui Ioan au
devenit ucenicii lui Iisus, după cum spunea însuși Ioan: „Trebuie ca el să crească și eu să mă
micșorezi”. Dintre ucenicii lui Ioan care au devenit ucenici a lui Iisus sunt: Petru, Andrei, Ioan
Evanghelistul și Iacov”32.

Nu se cunoaște anul nașterii Sfîntului Andrei și nici a fratelui acestuia, Petru. Iudei la
obîrșie, Andrei și Petru s-au născut într-o familie de pescari din Betsaida, localitate situată pe
malul nordic al lacului Kinneret( Marea Galileei), în Siria. Sunt fii lui Iona din seminția lui
Simeon. Numele Andrei vine din greaca veche- Andreia- care semnifică ,,bărbăție”, ,,vitejie”.
Înainte de a-L întâlnii pe Iisus, Andrei și Petru au fost ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul. Se
pare că Apostolul Andrei ar fi fost primul care L-ar fi recunoscut pe Iisus după Botez, ca
fiind ,,Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.  Andrei, trecînd cu vederea
deşertăciunile şi gâlcevile lumii acesteia, şi-a ales viaţa fără însoţire; şi, ducîndu-se la Sfîntul
Ioan Botezătorul, care propovăduia pocăinţa la Iordan, s-a făcut ucenicul lui. Toate evangheliile
îl consideră pe Sfântul Andrei cel dintâi chemat, enumerat între primii patru dintre cei 12
apostoli”33.

Îndemnați de Sfântul Ioan Botezătorul și chemați de Iisus Hristos, Andrei și Petru au

devenit discipoli ai celui din urmă amintit. După Învierea Domnului cei doi frați au rămas la
Ierusalim unde au întemeiat biserica și au dezvoltat creștinismul. Au plecat apoi să
propovăduiască creștinismul în Peninsula Balcanică, Dobrogea, Ucraina. După o vreme s-au
despărțit, plecând în direcții diferite: Petru a ajuns la Roma, iar Andrei s-a întors în Grecia pentru
a consolida comunitatea creștină creată anterior.

Sfântul Andrei își găsește sfârșitul în orașul grecesc Patras, unde este condamnat la
moarte prin crucificare. Pentru că el a considerat că este nedemn să fie crucificat ca și

32
http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/?p=5174, data: 13.06.2015, ora: 16:35.
33
http://tendintein.ro/viata-sfantului-andrei/, data: 13.06.2015,ora: 16:40
Mântuitorul, a cerut să fie răstignit pe o cruce în formă de X (Crux decussata), acum cunoscută
ca fiind ,,Crucea Sfântului Andrei”.

A murit în anul 60 d.Hr., la 30 noiembrie, zi în care credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul

Andrei.

Sfântul Andrei este considerat patronul spiritual al României.

 ,,Petru era simplu la obicei şi neînvăţat, însă temător de Dumnezeu; căci păzea poruncile
Lui fără de prihană în toate lucrurile sale. Cu meşteşugul era pescar, căci, fiind sărac, trebuia să-
şi cîştige hrana casei sale din osteneala mâinilor, ca să hrănească pe femeie, pe copii, pe soacră şi
pe bătrânul său tată, Ionă.” 34

Sfântul Apostol Petru, despărțindu-se de fratele său Andrei, se îndreaptă spre Roma unde
propovăduiește credința creștină locuitorilor Romei. Aici se află când împăratul Nero ordonă
prinderea și uciderea tuturor creștinilor romani sau de altă naționalitate. Este prins și întemnițat
împreună cu mulți credincioși, între care erau și Clement, Irodion și Olimp. Au fost condamnați
la moarte prin tăiere cu sabia dar aduși la locul execuției, Clement a fost iertat ca fiind rudenie
împărătească, iar Irodion și Olimp au fost uciși cu sabie împreună cu o mulțime de credincioși.

,, Sfîntul Petru a rugat pe răstignitorii săi să-l răstignească cu capul în jos şi nu drept,
cinstind întru aceea pe Domnul său, Care de voie S-a răstignit pe cruce, ca să nu semene Aceluia
întru răstignire, ci sub picioarele Lui să-şi plece capul”35. Preamărind pe Dumnezeu, petru a
sfârșit prin moarte pe cruce, într-o zi de 29 iunie, din pricina piroanelor din mîini și din picioare
care i-au cauzat multă durere dar pe care a suportat-o cu stoicism gândindu-se la suferințele
Mântuitorului. Trupul Sfântului Apostol Petru a fost luat de Sfântul Clement, ucenicul său, și
îngropat cum se cuvine, cu cinstea cuvenită și cu slavă lui Dumnezeu.

Între primii patru ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul se numără și Sfântul Evanghelist
Ioan, zis Teologul. Acesta era fiul lui Zevedei, pescar din Betsaida Galileei. Învățase de la
Sfântul Ioan Botezătorul că Iisus este Mielul lui Dumnezeu și, după ce acesta fusese întemnițat
și ucis, a răspuns chemării lui Iisus: „Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi
fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, căci
34
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-29-sf_ap_petru.html, data: 13.06.2015, ora: 16:55
35
Idem
erau pescari. Și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndata lăsând
mrejele, au mers după El. Iar ei, îndata lăsând mrejele, au mers după El..(Matei 4,18-22).
Sfântul Ioan Evanghelistul a fost unul din cei mai tineri Apostoli, drept aceea, tradiția Bisericii
„arată că el a trăit până aproape de sfârșitul veacului apostolic (până aproape de anul 100).
Sfântul Ioan a fost unul din Apostolii cei mai apropiati ai Domnului Iisus, încât, în Evanghelia
sa, el se numeşte „ucenicul pe care il iubea Iisus”(Ioan, 21: 20), negreşit pentru curaţia
sufleteasca si darurile lui. Sf Ioan este ucenicul care la Cina de Taina s-a rezemat pe pieptul
Domnului, si căruia Domnul, când era rătignit pe Cruce, i-a incredinţat pe Preacurata Sa
Maica”36 .

Un alt ucenic al sfântului Ioan Botezătorul a fost Iacov, fiu al lui Zevedei, pescar din
Betsaida Galileei, frate al Sfântului Apostol Ioan. La fel ca și ceilalți ucenici ai Sfântului Ioan
Botezătorul, Iacov află și recunoaște în Iisus pe Mesia, Cel mult așteptat, și după înălțarea la cer
a Sfântului Ioan Botezătorul răspunde chemării lui Iisus, devenind unul din cei doisprezece
apostoli. A fost numit Iacov cel Mare pentru al deosebi de Apostolul Iacov, fiu al lui Alfeu și de
Sfântul Iacov cel Drept, episcop al Ierusalimului. La chemarea Domnului, cei doi frați au lăsat
mrejele de pescari și pe tatăl lor și L-au urmat pe Hristos. Ei știau, ca foști ucenici ai
Botezătorului, că Iisus este Mesia-Hristos și credeau în El, luând aminte la învățăturile ce ieșeau
în preacurata gura Lui și fiind martori la minunile făcute de El. Şi atât îi iubea Domnul, încât
unuia i-a dat spre rezemare pieptul Său, iar celuilalt i-a făgăduit paharul pe care El Însuși l-a
băut. Însă și ei atât L-au iubit pe Domnul și atâta râvna au arătat față de Dânsul, încât și foc din
cer au voit să pogoare peste cei ce nu credeau în El. Pe acești doi frați și pe Petru, nicidecum nu-i
lăsa Mântuitorul fără să le descopere mai mult decât celorlalți Apostoli dumnezeieștile Lui taine,
precum s-a petrecut pe Tabor, când a voit să-și arate slava dumnezeirii Sale, iar, mai târziu, în
Ghetsimani, când le-a descoperit, tot lor trei, taina cea adâncă a Crucii și a smereniei Sale.37 Ca și
ceilalți apostoli, după Înălțarea la Cer a lui Iisus Hristos, Apostolul Iacov și-a început apostolatul
mergând în Spania și în alte părți după care s-a întors la Ierusalim, unde a propovăduit cuvântul
lui Dumnezeu. Păgânii, purtați de mânie, i-au cerut lui Irod Agripa (41-44 d. Hr.) să prigonească
Biserica lui Hristos și să-l ucidă pe Iacov. Iacov a fost ucis cu sabia iar Sfânta Tradiție spune că
ucenicii lui, urmând semnele divine, au luat trupul lui Iacov, l-au dus în Spania și l-au îngropat la

36
http://www.orthodoxcamro.co.uk/sf-ioan-evanghelistul.html, data: 13.06.2015, ora 18:07
37
http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Iacov_(fiul_lui_Zevedei) , data: 13.06.2015, ora: 19:15
Compostella, loc unde și astăzi se săvârșesc minuni în slava lui Iisus Hristos-Dumnezeu. Biserica
îl pomenește pe Iacov cel Mare la 30 aprilie și la 30 iunie, împreună cu ceilalți apostoli.

Ca Apostolii Ioan, Andrei, Petru, Iacov, toți ceilalți apostoli sunt ,, strâns legați de
învățătura Sfântului Ioan Botezătorul, și pătruși întru atâta de suferința persoanei și a vieții sale,
încât pe față se dau drept următorii perceptelor și exemplelor proorocului Ioan” 38. Sunt cuprinși
de gelozie atunci când realizează că reputația dascălului lor este umbrită de o altă persoană care
răsare din mulțime, și a cărei identitate, pentru ei este îndoielnică. Neliniștea și suferința lor
sufletească, revolta și disprețul din suflet din cauză că vedeau influența tot mai scăzută pe care o
manifesta Sfântul Ioan Botezătorul, s-au adresat învățătorului lor exprimându-și neliniștea pentru
viitorullui dar și al lor. Sfântul Ioan le spune: Nimic nu poate lua omul dacă nu-I va fi dat lui din
Cer. Aceste cuvinte pline de seninătate sădesc pacea în sufletele apostolilor și, fără să se supere
pe discipolii săi, îi face să înțeleagă natura divină a lui Iisus și că el trebuie să se micșoreze
( pentru că și-a îndeplinit misiune) iar Celălalt să crească pentru că ,,Cel ce vine de sus este mai
presus de toți. Cel ce vine din Cer este mai mare decât toți” 39. Pentru că ucenicii Sfântului Ioan
Botezătorul nu erau convinși în adâncul sufletului lor de cele ce acesta le spunea referitor la
Mesia, Înaintemergătorul îi trimite la Iisus Hristos ca văzând minunile săvârșite de El și auzindu-
L predicând să se convingă de adevărul lucrurilor el le-a transmis. După ce Sfântul Ioan
Botezătorul este martirizat, ucenicii lui rămân alături de Iisus devenind discipolii Lui.

Botezul Domnului

În timp ce boteza mulțimea de oameni în apa Iordanului, Sântul Ioan Botezătorul spunea
despre Mesia: „ înainte de mine a fost, mai tare decât mine este” . Sfântul Evanghelistul Marcu
ne spune: ” Și popovăduia ziând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare de cât mine,căruia nu
sunt vrednic,plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălțămintelor” (Marcu 1,7). Aceste vorbe îi
uimeau pe cei ce veneau să fie botezați pentru că ei vedeau în Sfâantul Ioan Botezătorul un
prorooc la măreți ca Ilie, un al doilea Moise, ba mai mult credeau că el este |Mesia.

38
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 58
39
Pr. Ioan Buga, Sfântul Ioan Botezătorul, primul mortorpublic al Fiului lui Dumnezeu cel Întrupat, în rev.
„Ortodoxia”,1983, București, nr.1, p. 83
 Este de remarcat diferența dintre misiunea Sfântului Ioan Botezătorul și cea a lui Iisus
Hristos ” Eu vă botez cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu foc și Duh Sfânt” .

Botezul în apa Iordanului săvârșit de Sfântul Ioan Botezătorul este unul simbolic care
îndeamnă oamenii la purificarea morală, la pocăință. Iisus Hristos are misiunea de a boteza cu
foc și Duh Sfânt, de a răscumpara păcatele celor ce se căiesc și cred în El, Fiul lui Dumnezeu
venit din cer.Acest lucru este întărit prin spusele și atitudinea Sfântului Ioan Botezătorul care
spune ” Cel ce vine după mine e mai presus decât toți” pentru că vine din cer, pentru Trimisul
lui Dumnezeu, Mântuitorul fiilor lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Botezătorul măturisește tuturor celor care vin la botezul cu apă în Iordan
toate cele pe care le-a auzit și le-a văzut ăn perioada de asceză, în singurătate lumească dar ăn
comuniune cu Dumnezeu: „ Multe am spus despre noi și de judecat. Dar cel ce M-a trimis pe
Mine adevărat este și cele ce-au auzit de la El cu acestea le grăiesc în lume ” (Ioan 8,26).

Sfântul Ioan Botezătorul vorbește despre Mesia folosind termeni pe care Iisus Hristos îi
va folosi vorbind lumii. Acest lucru stabilește și întărește natura divină și exactitatea
învățăturilor.Sfântului Ioan cu privire la Mesia. Botezătorul, spune cel ce vine după mine din
cer e mai presus decât toți . Mântuitorul măturisește cu alte cuvinte același lucru după cum
Sfântul Evanghelist Ioan scrie în evanghelia sa „ Voi sunteți din cele de jos. Eu sunt din cele de
sus . Voi sunteți din lumea aceasta, Eu sunt din lumea aceasta” ( Ioan 8,23)..

„ Și eu am vazut și au măturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu ” (Ioan. 1,34) spune
Sfântul Ioan Botezătorul predicând divinitatea lui Hristos nu numai când a ieșit din apa
Iordanului ci în orice împrejurare.

Profetul Isaia ni-L prezintă pe Mesia „ ca un miel spre înjunghiere s-a dus și ca o oaie
fără glas înaintea celor ce o tund , așa nu Și-a deschis gura sa„ (Isaia 53,7-8). La fel și profetul
Ioan Botezătorul vorbește despre un „ miel al lui Dumnezeu” trimis pe pământ să ridice păcatele
lumii.

Iată deci căaceastă denumire pe care o privește Mesia arată întregii lumi că El este Fiul
lui Dumnezeu cel iubit întru Care a binevoit să mântuiască lumea.
 „Sub vălul acestei duioase imagini trebuie să recunoaștem întreg misterul creștin
:nCunoașterea taine lui Dumnezeu Tatăl și a lui Hristos ” (Coloseni 1,2).

Atât „ Întruparea Fiului căt și răscupararea întregului neam omenesc, sunt termeni ce se
produc unul pe celălalt”40. Dacă n-ar fi fost păcatul primordial n-ar fi avut loc întruparea. Dar
iată că păcatul primordial atrage după sine o avalanșă de greșeli ale posterității care
condiționează răscumpărarea păcatelor ăntregului neam omenesc. Este nevoie de sacrificiul
„ Mielului lui Dumnezeu ” pentru că oamnenii căzuți în păcat nu au avut puterea de ase ridica
din morcila păcatului și de a reveni la înălțimea naturii umane „Ruptura între noi și Creator ” 41
este rezolvată de Mesia, Cel care ridică toate păcatele lumești.

Înaintemergătorul ne lămurește spunând: „Iată mielul Domnului, Cel ce ridică păcatul

lumii”. Sfântul Ioan Botezătorul ni-l prezintă pe Mesia și„ judecător suprem a faptelor
omenești. El are lopată? In mână și va curăți aria Sa și va aduna grîul iar pliava o va arde cu
foc nestins”(Matei 3.12).

Iisus –ființă eternă – este prezent ca „viterie a tuturor darurile din care omenirea se
împărtășește”42 „Și din plinătatea Lui noi toți ma luat și har peste har” (Ioan 1,16) .

Sfântul Ioan Botezătorul Îl propovăduiește pe Mesia și ne arată atributele ce-L

caracterizează facându-ne să înțelegem că El este Cel așteptat de veacuri, El este Trimisul lui
Dumnezeu pe pământ pentru rascumpărarea păcatelor luii, pentru izbăvirea noastră, că El este
Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl.

Mesia vine la Sfântul Ioan Botezătorul pentru a primi Botezul în apa Iordanului ca oricare
muritor de rând. Dar după ce a ieșit din apa Iordanului cerurile s-au deschis și Sfântul Ioan
Botezătorul, a văzut pe Duhul lui Dumnezu și a auzit glas din cer care zicea: „Acesta este Fiul
Meu Cel iubit, întru care am binevoit” (Matei 3,17).

Iată deci că Mântuitorul își începe misiunea smerit, primiind botezul cu apă în Iordan,
care presupunea „păcătoșenia și pocăința celor botezați”43.

40
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 38
41
Idem
42
Ibidem, p.39
43
Ibidem, p. 40
 Deși: „N-a cunoscut păcatul, totuși Sa facut pentru noi păcat ca să dobândim întru El,
dreptatea lui Dumnezeu” (II Corinteni 5,21).

Iisus Hristos se declară păcătos în fața cerului și a pământului ca să ne mântuiască pe noi

de păcate44. Sfântul Evanghelist Ioan și Sfântul Evanghelist Matei au păreri diferite în ceea ce
privește „Botezul Domnului”. Dacă unul dintre Evangheliști consideră că Sfântul Ioan
Botezătorul l-a cunoscut pe Iisus ca fiind fiu al rudei sale, neștiind ce misiune va avea. Nu-L
cunoștea pe Mesia dar Îl aștepta fiindcă Dumnezeu îi spusese prin ce Îl identifica. Despre aceste
fapte vorbește Sfântul Evanghelist Ioan care ne spune : ” A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind
către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care
eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine
era, Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Şi a
mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste
El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste
Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh
Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”.

În Vechiul Testament (Cărțile lui Moise) se fac referiri la spălările levitice care nu
trebuie socotite simple metode de prevenire a îmbolnăvirilor comune orientalilor. Din
descoperirea arhieologice s-a aflat că la evrei era obiceiul ca atunci când „un străin voia să se
stabilească printre iudei cu dreptul de cetățian, trebuia să primească pe lângă circumciziune și
un botez numit botezul prozeliților iar acest botez se consideră ca un fel de inițiere la anumite
drepturi noi, ca un semn exterior al treceri sale la un nou religie”45.

Și Iezechiel vorbește despre acest botez „ Și vă voi stropi cu apă curată și vă veți curăți
de toate stricăciunile noastre și de toți idoli voștri vă veți curăți ”(Iezechiel 36, 25). Astfel evrei
au crezut că Mesia va boteza numai pe adepți săi ceea ce a făcut ca mulțimea de oameni să se
grăbească spre apa Iordanului pentru a primit botezul lui Ioan. Toți evreii credeau că pentru a
îndeplini această misiune trebuiea investit cineva cu o mare putere , deci nu oricine, și care de
asemenea avea și sarcina de a anunța venirea lui Mesia . Înaintemergătorul dă un răspuns
acestora: „sunt două botezuri, al apei cu care eu vă botez pe botez pe voi și are ca scop

44
Idem
45
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, op. cit., p. 44.
pregătirea voastră pentru a primi botezul cel adevărat și botezul cu Duhul Sfânt și numai cel ce
vine după mine căruia nu-i sunt vrednic sa-i dezleg încălțămintea vă va boteza cu Duhul Sfânt”46.

Sfântul Ioan Înaintemergătorul este cel căruia Dumnezeu îi dă această misiune specială în
mod direct pe când se afla în pustie și care prin botezul apă „îndreaptă căile pe care va sosi
Mesia”47. Însuși Iisus Hristos admite botezul lui Ioan ca fiind cerut de Dumnezeu cu scopul
pregătiri sufletelor pentru primirea botezului cu Duh Sfânt.

Asociem noțiunea de botez cu cea de pocăința și mai mult considerăm că acestea ce

confundă pentru că botezul Sfântului Ioan nu este unul oarecare ci un botez de pocăință.

Botezul Sfântului Ioan conduce și îndrumă la praticarea pocăinței, pregătire de care e

nevoie ăn respectarea legii celei noi. Botezul Sfântului Ioan este un simbol al curățirii dar care
trebuie să fie completat cu botezul lui Mesia cu Duh Sfânt.Nu puteau primi botezul cu Duh Sfânt
numai aceia care prin spovedania păcatelor prin dorința de a trăi curat, au făcut o schimbare în
inima lor.

Botezul cu Duh Sfânt pe care l-a făcut Mesia este o taină, „poartă de intrare în
creștinism”.48 Prin botezul cu Duh Sfânt ne facem părtași a lui Hristos. Acest botez reprezintă
înnn viziunea Sfinților Părinți : baia renașterii, baia vieții, renașterii în Dumnezeu, naștere
spirituală, harismă, curățire sfințire.

Taina botezului este dezvăluită de Domnul Iisus Hristos atunci când după Înviere s-a
arătat Sfințiilor Apostoli spunându-le: „ Mergând învățat toate neamurile botezându-le în
numele Tatălui , al Fiului și al Sfântului Duh învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit
vouă și iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfîrșitul veacurilor” (Matei 28, 19-20). Le mai
cere Apostolilor să transmită tuturor oamenilor că „ Cel ce va crede și se va boteza, se va
mântuit, iar cel ce nu va crede se va osândit”(Marcu 16, 16).

Sfântul Ioan Botezătorul a botezat în apa Iordanului doar evrei, dar botezul creștin este
pentru toți oamenii și se pratică în toate timpurile . Botezul creștin se face în numele Sfintei
Treim, prin cufundare de trei ori în apa sfințită și cel ce este botezat este pătruns de Harul Sfânt

46
Ibidem, p. 45.
47
Athanasie Negoiță, Sfântul Ioan Botezătorul a fost qumranit sau esenian?,în re. „Studii Teologice”, 1975, p.115
48
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, op. cit., p. 46.
care-l curăță de păcatul strămosesc. Botezul praticat în fiecare an de Bobotează ne curățește de
păcatele personale așa cum Petru a zis: „ pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele
lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt” (Faptele
Apostolilor. 3, 38).

Botezul cu apă a Sfântul Ioan Botezătorul este simbolic, și confirmă promisiunea de

schimbare, tranformare lăuntrica a celui ce se botează.

„ Creștinătatea datorează Sfântului Ioan arătarea unică și minunată a Sfintei Treimi, a

lui Dumnezeu, prin vocea ce a răsunat puternic în urechile celor de față la botezi” (Matei 3, 17).

Caracteristic botezului Sfântului Ioan este că acesta a fost sîvârșit o singură dată, de
către Sfântul Ioan Botezătorul pe când spălăril levistice se repetau era însoțit de mărturisirea
păcatelor, a fost un ritual premergător primirii lui Iisus ceea ce reiese din cuvintele
Înaintemergătorului: „ Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu
sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțăminței, El vă va boteza cu duh Sfânt și cu foc ” (Luca 3,
16).

Botezul lui Ioan este săvârșit cu apă și nu are afect asupra sufletului așa cum botezul „lui
Iisus cu Duh Sfânt pătrunde până în adâncul sufletului pe care-l poate, după voia sa, curăța,
înfrumuțesa și tranformare”49.

Sfântul Ioan Botezătorul cel ce botează cu apă face o invitație la pocăință transmițând
tutror că botezul său este fără efect dacă nu este urmat de botezul Duh Sfânt al lui Iisus căci doar
prin acesta sunt anihilate urmările păcatului strămoșesc.

Primind botezul cu Duh Sfânt a lui Iisus, ne naștem la o nouă viașă spirituală: „ Iisus a
răspun: adevărat zic ție, de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu se va putea să intre în
împărăția lui Dumnezeu” ( Ioan 3, 5).

Sfântul Apostol Pavel numește botezul lui Iisus „ baia nașterii celei de-a doua ” (Tit 3,
5). Dumnezeu ne dă o viață la naștere pe care nu am mai avut-o și prin botez ne dă o nouă viață

49
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 52.
spirituală: ”Cel născut prin botez, devine fiu al lui Dumnezeu și membru al Trupului Tainic al
Domnului”50.

Sfântul Apostol Pavel spune: ” Este un Domn, o credință și un botez” ( Efeseni 4, 5)

pentru că instituit spre iertarea păcatului strămoșesc este botezul Sfântului Ioan.

Față de botezul iudeilor, unul simbolic, botezul lui Ioan este real și îi conduce spre
pocăință iar botezul lui Iisus este cel care ne izbăvește de păcate.

Evreii, care așteptau venirea lui Mesia, se întrebau cine este cu adevărat cel ce practică
botezul și care propovăduia venirea Fiului lui Dumnezeu. Iisus Hristos, vorbindu-le evreilor, le
spune despre Ioan că „era făclia care arde și luminează și voi ați voit să vă veseliți o clipă în
lumina lui" (Ioan 5, 35). Prin aceste vorbe Iisus le spune evreilor că Ioan nu este un simplu
profet, dascăl, ci este trimisul lui Dumnezeu pentru a pregăti calea Domnului, atrăgând oamenii
prin botez și predică spre pocăință, spre Mesia. Pentru ca ucenicii lui Ioan și chiar evreii să nu-l
confunde pe Înaintemergător cu Mesia face remarca ,,nu era Ioan lumina".

Sfântul Ioan Botezătorul îl prezintă pe Mesia ca find Dumnezeu, Mântuitor și Judecător

dar în același timp și ca om adevărat ce poate fi sacrificat pentru păcatele lumii. Ioan, chemându-
i pe evrei la pocăință, a predicat despre „Hristos cel crucificat” 51. Ca urmare Sfântul ioan
Înaintemergătorul ,,este un martor care adeverește venirea luând parte la ea,este mai mult decât
un profet căci mărturisirea lui este una din condițiile umaneale misiunii lui Hristos:,,așa cum se
cuvine nouă să îndeplinim toată dreptatea" (Matei 3, 15).

Că Înaintemergătorul este un martor profet este confirmat de popor dar chiar și de Mesia
,,zic vouă: și mai mult decât prooroc" (Luca7, 26). De această condiție Sfântul Ioan Botezătorul
nu se dezice nici atunci când se afla în temniță, cerându-i lui Iisus să intervină pentru el sau
cerându-I să facă vreo minune pentru a-l salva.Singura lui dorință a fost să i se confirme ceea ce
el a crezut și pentru ce s-a sacrificat. Apariția Sfântului Ioan Botezătorul declanșează o adevărată
mișcare încă de când se afla în pustie așa cum spune Antonie Plămădeală: ,,Se ridicase un ascet
care își făcuse repede un nume mare, devenind cunoscut, ascultat, urmat și chiar temut. Îl chema
Ioan. Legat de înfățișarea sa fizică, preotul Ioan Buga ni-l prezintă pe Înaintemergătorul ca

50
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, op. cit., p. 49
51
Paul Evdokimov, Rugul aprins, Ed, Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1994, p.65
fiind ,,înfricoșător și fără asemănare cu ceilalți oameni, din pricina petrecerii îndelungate în
pustie. Avea părul capului des și încâlcit, fața-i era arsă de soare, subțire la trup, iar brațele și
coapsele îi erau atât de slabe încât semăna cu un paianjen. Și picioarele lui semănau cu ale
lăcustelor. Vorba îi era aspră și dulce: „aspră pentru cele de rușine, dulce în predica spre pocăință
[...].Și într-un cuvânt, precum îi era hrana miere sălbatică așa îi era și învățarea cu dulceață și
asprime”52.

Ascet, povestitor și cu personalitate puternică este considerat primul monah, cel care
deschide alea spre monahismul creștin.

Intransigent și plin de curaj, Sfântul Ioan Botezătorul îl înfruntă Irod și pe cea care alege
să-i fie concubină petru a-și putea satisface plăcerile materiale, lucru care îl costă viața.
Practicând botezul pocăinței nu renunță la convingerile sale nici în pragul morții sale pentru că el
a fost ,,instrumentul lui Dumnezeu în acțiunile sale” 53 așa cum Evanghelistul Luca ne
spune:,,Fost-a cuvântul lui Dumnezeu către Ioan" (Luca 3,2). Semnificația numelui Ioan în
ebraică este ,,Dumnezeu s-a milostivit" și așa cum numele Înaintemergătorului sugerează, acesta
a avut misiunea de a chema la pocăință pe evrei și de a le arăta pe cel care, prin voința lui
Dumnezeu, le va răscumpăra păcatele.

Sfântul Ioan Botezătorul, sociabil, cu expresivitate în vorbire, îi îndemna pe toți ce

veneau la el spre pocăință și spre o viață modestă: „propovăduia o societate așezată pe baze
morale, pe baze cinstite, în care să guverneze onestitatea, dreptatea, datoria” 54. Se adresa tuturor
cu sfatul ,,Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor". Se ardesa mustrător și acid celor de la
Templu spunându-le; ,,Pui de vipere, cine va pus să fugiți de mânia ce va să fie? Faceți roade
vrednice de pocăință și să nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: avem tată pe Avraam. Iată
securea stă la rădăcina pomilor. Deci tot pomul care nu face roade bune se taie și se aruncă în
foc” (Luca 3,6-9).

Pentru că presimțea că trăiește timpul în care se va împlini vrerea Tatălui Ceresc, Sfântul
Ioan Botezătorul se adresa mulțimilor folosind expresii metaforice: ,,Eu vă botez cu apă spre
pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai tare decât mine și eu nu-s vrednic să-i duc
52
Pr. Ioan Buga, art. cit.p.80
53
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 53.
54
Ibidem, p.54
încălțămintea, acela vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. El are în mâna Sa lopata și va curăța
aria Sa; grâul îl va aduna în grânarul Său, iar pleava o va arde cu foc nestins" (Matei 3,11-12).
Era foarte convingător în ceea ce spunea și avea o atitudine plină de dârzenie în vorbire. Chiar și
cu Iisus vorbește dur deși este tulburat atunci când Îl întâlnește. Ioan îl botează pe \hristos ca pe
oricare și pentru că el are această misiune este primul căruia i se arată Sfânta Treime: ,,Profetului
îi este dat să vadă cerul deschizându-se, Duhul Sfânt coborând peste Iisus și să audă glasul
Tatălui: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit (Matei 3,17)”55.

Celor prezenți în momentul când îl botează pe Iisus, le dă mărturie:„ Iată Mielul lui
Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii ” (Ioan 1:29).

Întrebat fiind ,,Tu ești Mesia?", Sfântul Ioan răspundea: ,,Eu sunt glasul.."(Matei 3,3) și
pentru a întări acest lucru Iisus se lasă botezat de către Înaintemergător și pentru a da mărturie că
el este Unul în Treime, Fiul lui Dumnezeu.

Autoritar, Sfântul Ioan Botezătorul este cel dintâi martor la cele întâmplate în timpul
Botezului lui Iisus. Este caracterizat de smeriene atunci când, închis fiind îi trimite pe ucenicii
săi să-L întrebe pe Iisus dacă El este ,, Acela care trebuia să vină"(Matei 11,3) și în același timp
pentru ai face să-L recunoască pe Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu pe Pământ.

Mișcarea lui Ioan ia sfârșit în momentul când ,,orbii văd, ologii umblă, leproșii se curăță,
surzii aud"(Matei 11,4-5) și astfel începe misiunea lui Iisus Hristos pe pământ, moment ce
marchează despărțirea Testamentului în Vechi și Nou.

Anumiți preoți și leviți l-au încercat pe Ioan întrebându-l cu ironie ,, Cine ești? Ești
Hristos?”. Acesta le răspundea disprețuitor,, Nu sunt eu Hristos". Sfântul Ioan Botezătorul se
vede vădit îngrijorat ca nu cumva să nu îi ia lui „Mesia nici cea mai mică părticică din admirația
ce i se cuvine, nici cea mai neînsemnată rază din gloria Sa”56.

Deși Sfântul Ioan are, spiritul, virtutea și zelul lui Ilie, el răspunde iudeilor ,,Nu sunt Ilie,
acela a cărui întoarcere o așteptați."

55
Ibidem, p. 55
56
Antonie Plămădeală, Cuvinte la zile mari, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu,1989,p. 136
 Nu- și recunoaște calitatea de profet pentru că „profeții aveau misunea de a vesti
cuvintele Domnului înainte de venirea Sa în trup, prefigurându-L în cuvintele lor, lucru ce nu-l
face Ioan, care nu prezice nimic pentru viitor fiincă nu pentru aceasta a fost trimis de
Dumnezeu”57. Sfântul Ioan acceptă să fie numit Înaintemergător pentru a nu știrbi din
personalitatea și misiunea lui Iisus dar și pentru că el este vocea celui ce strigă în pustie dar care
anunță venirea lui Mesia, în umbra căruia se ascude.

Umil și modest, „se reduce pe sine […] la un sunet ce se aude și se pierde în aer” 58pentru
a nu știrbi măreția lui Mesia.

Mântuitorul Iisus la prețuit pe Ioan rescunoscându-I meritele și cunoscându-I misiunea

dar ne spune că” Cel mai mic în împărăția Cerurilor este mai mare decât el”( Mt. 11,11) pentru
că Ioan nu a primit botezul creștin în „numele Sfintei Treimi”59.

În concluzie, aflat sus ca făptură omenească e mai jos decât „treptele îngerești”60.

Sfântul Ioan, „un instrument al revelație lui Dumnezeu, un profet, un om ce comunica

oameniilor ce așteaptă Dumnezeu de ei”61, un om aspru dar înțelegători dedicat misiunii sale,
este trecerea de la Vechiul Testament la Noul Testament.

Despre Sfântul Ioan Botezîtorul vorbesc toți evangheliși și toți îl consideră un profet ce
are misiunea de a transmite voia lui Dumnezeu și de a pregăti calea Domnului spre adâncul
sufletelor lor.

Echilibrat fiind, el recomandă tuturor cumpătare în viața de toate zilele. Cumpătat dar și
modest, el este cel care îl îndeamnă pe oameni nu numai la cumpătare dar și la pocăință. Îl
putem considera primul teolog care transmite învățăturile lui Dumnezeu referitoare la venirea
lui Mesia ca „Răscumpărător prin jerfa Sa”62.

57
Idem
58
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 57.
59
N. Steinhard, Dăruind vei dobândi, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1994, p. 71
60
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 60.
61
Antonie Plămădeală, op. cit.p.137.
62
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 61.
 Viața în pustie, asceza, credința în Dumnezeu, face din Sfântul Ioan Botezătorul un înger
cu trup omenesc și ca atare apare în iconografie cu aripi îngerești.

Chiar Iisus face aprecieri asupra lui Ioan, om îngeresc când spune: „Acesta este cel care
s-a scris. Iată trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta” (Luca
7, 27).

Smerit pănâ la absolut, Sfântul Ioan, ,,prieten al Mirelui” ( Ioan 3, 29) stă în umbra lui
Iisus, se bucură de prezența Lui și Îl ascultă cu dragoste și cu supunere.

Cu capacitatea de a iubi pe aproapele, Sfântul Ioan Botezătorul a fost un adevărat

character, care stie cel vrea și care nu s-a abătut niciodată de la aceasta nici chiar în fața
puternicilor zilei63.

Sfântul Ioan Botezătorul și-a îndeplinit de prooroc și mai mult ca martor la venirea lui
Mesia cel mult așteptat: „Și ca să fie martor, trebuia să fie întru totul dezinteresat și liber . Acest
lucru se realiza deplin în viața lui una din cele mai libere fiind cea mai simplă cu putință. Iar
pentru că lumii nu ceruse nimic, era dator numai lui Dumnezeu și Acestuia și-a inchinat întreaga
existent”64.

În concluzie Sfântul Ioan este caracterizat de modestie, smerenie absolută, de capacitatea

de a recunoaște superioritatea altuia fără invidie.

În cinstea Sfântului Ioan au fost ridicate biserici având ca hram unul din evenimentele
din viața sa, dar mai ales credincioși își botează copii cu numele de Ioan sau Ioana.

În calendarul orthodox sunt prinse următoarele sărbători care îl celebrează pe Sfântul Ioan
Botezătorul : 23 septembrie -Zămislirea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul; 6 ianuarie -Sfântul
Botez a Mântuitorului ; 7 ianuarie- Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul; 24- februarie
Întâia și a doua aflare a cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul; 25 mai -A treia aflare a
cinstitului cap; 24 iunie -Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

1.7 Întemnițarea și moartea Proorocului

63
Pr.Prof.Univ.Dr. Leon Arion, Comentarii la Sfânta Evanghelie după Matei, Ploiești, 2003, p.375.
64
Pr. Ioan Buga, art. cit.p.168
 Închisoarea și moartea Sfântului Ioan Botezătorul sunt asociate cu numele Irodiada al
soției lui Filip Irod (fiul cel mare al lui Irod cel Mare) nedreptățit în urma împărțirii întregului
teritoriu stăpânit de Irod cel Mare.

Irodiada, dornică de mărire, de avuție, ambițioasă și atinsă în orgoliul propiu îl

ademenește cu farmece ei de femeie frumoasă și imorală pe cumnatul său, Irod Antipa, tetrarhul
Galileii. Îi determină pe acesta să-și alunge soția, fiica regelui arabilor, Aretas și nepermis prin
lege, să se căsătorească cu soția fratelui său. Pentru a se răzbuna Aretas, pornește cu armată
înpotriva lui Irod Antipa. Prin unirea lui cu Irodiada, Irod Antipa atrage furia și disprețul
poporului Galileii și al Pereei. Toate acesta se întâmplau in vremea când profetul Ioan predica și
boteza cu pocăință pregătind calea lui Mesia.

Profetul Ioan, cel drept și curat, îl blamează pe Irod Antipa și nu numai pe el ci, se
adresează și concubinei acestuia Irodiadei:„nu-ti este permis să-ți iei de soție pe femeia fratelui
tău, nu-ti este înăgăduit această legătură nepermisă, aprinsă de pofta cea păcătoasă a
desfrâului”.

Axeste vorbe, chiar dacă îl răneau în orgoliu propiu, nu l-au determinat pe Irod să renunțe
la relația lui cu Irodiada. Însă Irodiada ofensată, plină de orgoliu îi cere lui Irod să-l prindă pe
profet și să-l închidă pentru a-si putea continua relația în liniște.

Irod Antipa îndeplinește dorința Irodiadei și din cauză că se temea de o revoltă a

poporului agitat și furios pe el din cauza fărădelegii pe care o săvârșea. Intemnițându-l pe Sfântul
Ioan Botezătorul , Irod este și în asentimentul saducheilor și feriseilor pe care „poporul îi mustra
fără cruțare”65.

Sfântul Ioan Botezătorul a fost prins , se pare în timpul nopților și intemnițat în forțăreața
Machereon, un orășel aflat la granite Pereeii cu Arabia, la depărtare de aproximativ 50 Km de
Ierusalim. Orașul a fost construit de către Macabei ca o forțăreață de apărare împotriva arabilor,
pe un loc stâncoș, înalt pe marginea prăpastiei, cu ziduri înalte și patru turnuri la interiorul cetăți
era palatal unde locuia Irod împreună cu Irodiada și fiica acesteia Solomeia, stabilți aici în
timpul lupei cu arabii.

65
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 78.
 Repetate și pronunțate apăsător, cuvintele „ nu-ti este permis” au stârnit supărarea regelui
Irod dar mai ales a concubinei acestuia . Aceste cuvinte sunt arma în mina lui Sfântul Ioan
Botezătorul cu care luptă împotriva răului și în același timp și un moment din palnul divin, acela
de arăta oamenilor lucrul care ar putea să-I ducă la dezordine, la dispreț din partea comunității și
care ar face din ei niște păcătoși de neiertat.

Închis fiind, Sfântul Ioan Botezătorul nu a fost tratat cu asprime pentru că „Irod se temea
de Sfântul Ioan Botezătoru , știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și ascultându-l, mult
făcea și cu drag îl asculta.” (Marcu 6, 20).

E posibil ca Irod să fi intenționat de la „început, uciderea lui Sfântul Ioan Botezătorul” 66

și doar reducerea lui la tăcere și astfel să-și poate continua viața în păcat și desfrâu.

Dar pentru că Irodiada, femeie ambincioasă, materialistă și desfrânată își simția poziția
amenințată „voia să-l omoare imediat ce el fusese închis” după cum spun evangheliști.

Închis în unul din turnurile cetății Macheron, Ioan botezătorul este vizitat mereu de Irod,
asupra căruia are o anumită influență pozitivă dar care este anulată totuși de pasiunea pentru
Irodiada. Irod cere chiar sfaturi lui Sfântul Ioan Botezătorul, îl protejează într-un fel permițându-i
acestuia să primească vizitele discipolilor lui. Totuși Sfântul Ioan Botezătorul se simte „smuls cu
forte de la misiunea sa politică, de la apostolatul său la o vârstă plină de vigoare și după o
activitate așa de fecundă și binecuvântată”67.

Sfântul Ioan Botezătorul nu regret nici o clipă ceea ce a făcut și ceea ce i se întâmplă fiind
conștent că totul face parte dintr-un plan divin, totul fiind hotărât de sus, cu mult timp înainte.

Întemințat fiind trimite pe doi din ucenicii săi să pună întrebare lui Iisus: „ Tu ești Cel ce
vine sau pe altul așteptăm” (Matei 9, 3). Face acest lucru pentru ca aceștia să se convingă că
Mesia este printre ei, că ceea ce el a propăvăduit s-a și adeverit , că „Fiul Mariei din Nazaret,
este cu adevărat Mântuitorul lumii, este Fiul lui Dumnezeu, Cel proorocit de profeții Vechiului
Testament”68.

66
Ibidem, p. 79.
67
Idem
68
Ibidem, p. 80
 Simțindu-i neîncrezători în vorbe, Iisus nu le vorbește ci prin fapte ne demonstrează El
este cel mult așteptat:„Iisus a vindecat pe mulți de boale și de chinuri și de duhurile rele și a
redat vederea la mai mulți orbi”. (Matei 9, 4).

Discipolii lui Ioan Botezătorul primesc drept răspuns minunile pe care Iisus le săvârsește
și acum, văzând cu ochii lor măreția și în dumnezeirea lui Iisus, sunt încrezător în ceea ce spunea
Sfântul Ioan Botezătorul.

Sfântul Ioan Botezătorul este profetul care a dat semen sigure despre venirea și
identificarea lui Iisus.

Aflăm de la Evangheliști că vameșii și poporul de jos, toți cei au credință au fost lângă
Sfântul Ioan Botezătorul și ea urmat tot ceea ce au învățat de la el. Doar învățații Legii și
fariseii s-au lepădat de credința lui Dumnezeu.

În timp ce Sfântul Ioan Botezătorul stătea închis într-unul din cele patru turnuri ale
cetății, Irod Antipa își primea invitații la aniversarea zilei sale de naștere.

La banchet participă, boieri, căpătenii de osti, toți mai marii Galileeii. A considerat că
este ocazia de a arăta cât de fericit este alături de Irodiada, soția fratelui său. Potrivit tradițiilor,
femeile nu participau la astfel de petreceri iar la sfârșitul petrecerii aveau loc de dansuri păgâne
cu care iudeii nu erau de acord. S-a întâmplat ca la aceastâ petrecere să încânte și să atâțe
invitații cu dansul său, Salomeia, fiica Irodiadei: „Ațâțat de băutură și patimă așa cum îl știa
Irodiada la asemenea ocazii, Irod dânduse spre săltările cele de jocuri de picioare ( slujba tării
capului), a făgăduit cu jurământ să dea Solmeii orice va cere, până la jumătate din împărăție,
punând în joc viața celui de care lumea nu era vrednică și valoare mai mult decât orice împărăție
și ar fi însemnat însăși mântuirea lui Irod, dacă ar fi ascultat de Ioan”69.

Tetrarul consideră că trebuie să o răsplătească pe dansatoare și s-a jurat că:„orice vei

cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu”(Marcu 6, 26).

Avea de toate, nu-I lipsea nimic Salomeii, și de aceea îi o întreabă pe mama e ice ar putea
să pretindă. Astfel a sosit momentul potrivit pentru Irodiada de a se răzbuna, de a închide gura

69
Diac. Ioan Caraza, Sfântul Ioan Botezătorul Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos, în rev. „Studii
Teologice”,1964, p. 109.
lui Ioan, „prooroc al pustiului, Înaintemergător al Domnului care o mustra alungându-I liniștea
și fericirea din suflet”70.

Lăsându-se influnțată, Salomeia, „ intrând îndată cu grabă la rege, ia cerut zicând:

vreau să-mi dai de îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul” (Marcu 6, 25). Cererea l-a șocat
și l-a întistat pe Antipa care îl aprecia pe Ioan Botezătorul și asculta de sfaturile lui. Lăsându-se
prins în mrejele femeii iubite, dar și de o cruzime nemaiîntâlnite și „stăpânit de jurământul pe
care-l făcuse fața de cei care stăteau la masă cu el, n-a vrut să-l nesocotească cererea” 71. Irod
satisfate cerința sângeroasă a Salomeii, și poruncește unui soldat să aducă capul lui Ioan
Botezătorul pe o tipsie.

Fără să se pună, ca un miel dus la tăiere, Ioan Botezătorul se roagă Tatălui Ceresc și își
acceptă soarta.„ Astfel, prin jerfa sa de tăiere acapului, Sfântul Ioan Botezătorul este mai mare
decât proorocul Ilie, pentru că s-a făcut Înaintemergător și al jertfei Domnului, care avea să aibă
loc din parteaaceluiași neam desfrânat și vărsător de sânge”72.

În acest fel sadic și sângeros, Irodiada îl elimină pe cel care-l stătea în calea neleguilor
sale.

Trupul lui Ioan Botezătorul a fost îngropat aproape de Samaria, loc care nu era sun
stăpânirea lui Antipa. Mormântul poate și văzut și în zilele noastre.

Iată cum unul din trimișii lui Dumnezeu pe pământ cel care a pregătit calea Domnului, „a
fost omorât ca și ceilalți cu un botez al sabiei deasupra capului, așa cum pentru Sfânta Fecioară,
răstignirea Fiului avea să fie un botez al sabiei în inimă”73.

Sfântul Ioan Botezătorul este un simbol al credinței până la sacrificiu supreme și de aceea
Apostolul Pavel le spune credincioșilor: „ Aduceți-vă aminte de mai marii voștri care s-au grăit
vouă Cuvântul lui Dumnezeu , priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața li urmați-le
credința” (Evrei 13, 7).

70
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 84.
71
Ibidem, p. 85
72
Diac. Ioan Caraza, art. cit., p. 110.
73
Ibidem,p. 140
 Jertfa lui Ioan Botezătorul este o anticipare a jertfei Mielului lui Dumnezeu și de aceea
pomenirea acesteia se face într-o zi cu post.

Prin sfârșitul sângeros, Sfântul Ioan Botezătorul capătă, prin voia lui Dumnezeu un loc de
cinste, alături de Iisus Hristos.

În concluzie, Sfântul Ioan Botezătorul este un simbol al credinței, un chip al pocăinței

celor care doresc „să viețuiască în chip tainic, dar real, cu Domnul cel Înviat”74.

Desfășurându-și activitatea de prooroc, Sfîntul Ioan Botezătorul pregătește calea venirii

lui Mesia, arătându-l pe acesta tuturor. Este destinat să boteze pe Unicul Fiul a lui Dumnezeu,
între Legea Veche a lui Moise și Legea Nouă a lui Hristos, este un prooroc al dreptății și a
moralei creștine. Pentru dreptate și adevăr a fost condamnat și omorât ca un nelegiuitor numit de
Mântuitor „ mai mult decât prooroc„, Sfântul Ioan Botezătorul ajunge în lumina lui Dumnezeu
prin jerftă (tăierea capului) pentru că „ nimeni nu putea vedea Fața lui Dumnezeu fără să moară”
(Ieșire 33, 20).

Scurt istoric

74
Preot.Conf.univ.dr.Octavain Pop, Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre Profeți, Ed. Mirton, Timișoara,
2004, p. 86.
 Arta creștină este realizată înainte de secolul al IV-lea s-au păstrat foarte puține opere
de artă creștină. În veacul al IV-lea, când împăratul Constantin a declarat creștinismul religie de
stat în Imperiul Roman75.

Catacombele- Unde creștinii se rugau în capele din catacombe sau în tuneluri săpate
întinse sub pământ care serveau și drept cimintire. Catacombele este acoperită cu frecesce
asemănătoare cu cea cu picturile murale romane tîrzii dar din punct de vedere este slab de
realizat.76

Arta bizantină s-a descoperit după căderea Imperiului Roman de Apus,iar din partea
Imperiului Roman de Răsărit și-a continuat existența sub numele de Imperiul Bizantin. Cuvântul
bizantin este preluată după vechiul cetăți a Bizanțului iar ziua de astăzi se mai spune Istambulc
care a devenit ulteriorul Constantinopolui după ce împăratul Constantin si-a muta capitala în
veacul al IV-lea. În veacurile al V-lea si al VI-lea s-a realizat o trecere de la imperiul creștinism
la arta bizantină.77

Sfântului Ioan Botezătorul în spațiul răsăritean

2.1 Primele reprezentări din arta catacombelor

Fig. 1. Botezul Domnului, frescă, sec. al II-lea, Catacomba San Callisto, Roma
75
Arthur F. Jones,Introducere în artă, Editura Lider,București, 1998, p. 154
76
Ibidem
77
Idem
 În astfel de imagini descoperite în catacombele din Roma, ,,schema iconografică este
redusă substantial”78. Iisus Hristos este reprezentat copil, simbolizând faptul că se află la
începutul misiunii sale pe pământ. Sfântul Ioan Botezătorul este reprezentat alături, cu mâna
dreaptă atingând creștetul lui Iisus, un gest ce s-a păstrat în iconografie fără a fi explicat direct de
textile evanghelice, gest care ,,subliniază primordialitatea lui Iisus, cel ce a primit întâiul dubla
pecete a apei și a focului”79. ( Fig.1)

Fig. 2 Botezul domnului, frescă sec. al III-lea, Catacomba san Pietro și Marcellino

Botezul Domnului este reprezentat de asesmenea în picturile parietale datate la începutul

secolului al III-lea cum este cea din Catacomba san Pietro și Marcelino. Și în această pictură
Iisus este reprezentat copil, iar mîna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul îi atinge creștetul în
semn de binecuvântare. În momentul Botezului, Duhul Sfânt, reprezentat de un porumbel stilizat
coboară asupra Mântuitorului vizualizat prin niște raze care îl împresoară din creștet până la
călcâie. (Fig. 2)

2.2 Scene din mozaicuri

78
Marcel Ghe. Muntean, Repertoriul picturii bizantine-Icoane de praznic, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2014,
p. 76.
79
Idem.
 Fig. 3 Botezul Domnului, mosaic, sec.al IV-lea, Baptisteriul Arienilor, Ravenna.

Această scenă din mozaicuri reprezintă Botezul Domnului – tehnic mozaic, secolul al VI-
lea, Baptisteriul Arienilor, Ravenna. În această scenă se află un mozaic realizat în cercuri
concentrice sub formă de medalion. În imaginea aceasta reprezintă pe Sfântil Ioan Botezătorul
în partea stângă, iar centru observâm pe Mântuitorul care este gol și acoperit apa Iordanului.
Deasupra Mântuitorului observăm care coboară Duhul Sfânt în chip de porumbel. În partea
dreaptă observăm un bătrân nobil. (Fig. 3)

Fig. 3 Botezul Domnului, mozaic, sec. XI, Moni-Daphni, Atena, Grecia

Botezul Domnului – tehnică mozaic, secolul al XI-lea provenit din Moni-Daphni, Atena,
Grecia. În această imagine îl avem pe Iisus Hristos în centru, fără veșmânte, în apa Iordanului
primind botezul de pocăință de la Sfantul Ioan, ca orice păcătos iudaic și care este reprezentat cu
mâna dreaptă deasupra capului Mântuitorului semn că își exercită misiunea de a boteza cu apă.
Sfântul Ioan se găsește în partea stângă a Măntuitorului asupra căruia se coboară Sfântul Duh în
chip de porumbel. Prezența lui Dumnezeu la botezul Fiului Său este reprezentată mâna ce
binecuvântează îndreptată spre Mântuitor ceea ce definește prezența Sfintei Treimi. În spatele
Sfântului Ioan și în stânga Mântuitorului se află primii ucenici ai Sfântului Ioan, Filip șivAndrei.
Obserăm că în partea dreaptă a Mântuitorului sunt reprezentați îngerii ce însoțesc pe Iisus ca
trimiși al Tatălui Ceresc, cu mâinile acoperite de un veșmânt pe care îl oferă lui Iisus ca simbol
al vieții veșnice.

Cromatica culorilor este foarte deschisă, iar în spatele personajelor, cerul este aurit ca o
atmosferă naturală. Veșmântul lui Ioan Botezătorul este făcut în trei etape: o poplasmă verde
închis, a doua poplasmă este una mai deschisă, iar a treia mai luminoasă. Tot aici mai observăm
un alt veșmânt portocaliu-ocru care este o culoare caldă. Celelate personaje sunt acoperite cu
veșminte albe și altele de culoarea albastră. Pentru chipuri și mâini se folosește o poplasmă
măslinie, străvezie. Tot pentru chipuri și mâini s-a o carnație roșiatică mai vedem o altă carnație
mai luminoasă iar într-un final se văd blicurile care dau lumină lucrări. (Fig.3)

2.3 Sfântul redat în scene iconografice: Coborârea la iad, Botezul Domnului, Deisis,
Judecatea de Apoi

Coborârea la iad

Această icoană pascală este din secolul al XVI-lea, ea provine din Rusia (Fig. 1), fiind
sub influența occidentală iar tema icoanei este numită „Coborârea la iad”. În aceasta icoană
vedem în mod firesc dinamismul ascedent a compoziției. Hristos este pictat în centrul temei, El
iradiază o lumină generoasă intensificată de mandorla albă, iar în mijlocul imaginii, Mântuitorul
se profilează deasupra unei peșteri de tradiția bizantină în care a fost pictat un mormânt de tip
latin. Piatra este răsturnată, giulgiurile albe înconjurate de legăturile roșii și străjerii prăvăliți la
pământ, ca secerați de moarte se găsesc într-o atmosferă tainică. Acest demers urmează
conținutul imnelor liturgice consecrate Împăratului care se odihnește.

În compoziție Hristos binecuvâtează cu mâna dreaptă. Îngerii se îndreaptă spre porțile

iadului, iar unul dintre ei a și sfărâmat-o. Câțiva diavoli încearcă să acopere adânciturile cu
bucăți de scândură. Demonul este pictat în culori de pământ. El pare că își apără trupul său de un
stâlp al porților. Un înger îl prinde de păr și îl lovește cu o suliță. Diavolii sunt împinși în
pântecele mostrului infernal care își scuipă din gură prizonierii. Pe marginea icoanei se
evidențiază un citat: Puterile cerești au coborât în iad, au pus mâna pe demoni și pe toată
puterea lor, i-au aurncat acolo unde sunt chinurile cele veșnice80.

În partea de jos a icoanei vedem că sub picioarele lui Hristos coborât în iad diavolii. El
ridică cu putere, cu mâna dreaptă, pe Adam și cu mâna stângă arată Raiul lungului și luminosului
81
cortegiu de drepți. Doi îngeri la picioarele Sale, în partea stângă leagă doi demoni care
urmează să fie aruncați în gheena focului. În partea stângă o vedem pe Eva ce pune capul pe
unul din picioarele Mântuitorului în semn de cinstire. Eva este urmată de Sarra, soția părintelui
Avraam iar Rebeca, soția lui Issac îi urmează.

Aureolele sunt suprapuse și formate din grupuri de îngeri ce sugerează o mulțime

nenumărată. În primul șir al celor drepți se află tânărul Abel care poate fi recunoscut după
hainele de păstor, iar încoronații sunt: tânărul Solomon (fără barbă) și tatăl său, David cu o barbă
argintie. El are în mână un pergament pe care sunt scrise cuvintele: Scoală-Te, Doamne, întru
odhina Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale (Ps.131, 8). În spatele îngerului, se află Ioan
Înaintemergătorul Domnului care are, de asemenea, în mână un pergament pe care sunt scrise:
Eu am mărturisit despre El. În partea dreaptă a compoziției, poarta Raiului este păzită de un
Heruvim de foc. La intrare observăm pe cel care a intrat primul în Rai. El este tâharul cel bun și
poartă în mâna dreaptă, o cruce. Dincolo de zidurile Ierusalimului ceresc aflăm pe cei doi drepți
ai Vechiului Testament: Profetul Ilie Tesviteanul și Enoh. Tot în această scenă, deasupra intrării
iadului, în partea opusă sunt reprezentate trei femie purtătoare de mir, într-e ele se află Marta și
cealată Marie. În fața mormântului gol pe care un înger îl arată cu mâna este Petru; cel care nu
crede și se apleacă deasupra giulgiuirilor. Tot în această icoană vedem, puțin mai sus, o altă
scenă cu Domnul Iisus Hristos ce îl invită pe Toma să-și pună mâna în coasta Sa. Aceasta pentru
ca să nu fie necredincios ci credincios. În partea dreaptă, jos, îl vedem pe Mântuitorul înviat,
îmbrăcat cu veșmântul Său de slavă, arătându- Se ucenicilor, pe malul lacului Tiberiadei (Ioan
21, 1-14).82 Aici, observăm încă o scenă în care este reprezentată Maica Domnului. Ea are

80
Michel Quenot, Învierea și Icoana, Tipărită cu binecuvântarea I.P:S. Dr. Sefafim Joantă Mitropolit al Mitropoliei
Române Ortodoxe pentru Germania și Europa Centrală, Ed. Christiana, București,1999, p.122.
81
Idem.
82
Ibidem, p. 122.
adunați în jurul ei doi îngeri îmbrăcați în veșminte albe, în timp ce Apostolii Îl privesc pe Hristos
înălțat la cer. ( Fig.4)

Fig.4. Coborârea la iad –icoană compizită de la începutul secolul al XIX- lea, Rusia

Coborîrea la iad – frescă de la sfârșitul secolului al XV-lea, provenită din iconostasul

Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Volotovo, Novgorod (Fig. 2). În această imagine
observăm în centrul scenei pe Mîntuitorul înviat. Trupul Său este înconjurat cu o mandorlă albă,
ce descrie o serie de cercuri concentrice. Ele care sunt pictate în nuanțe de culoarea albastră,
uneori verde. Iar raze de lumina ies din Hristos împodobit cu o haină aurită, de un alb
strălucitor.Veșmântul striat cu hașururi aurii strălucește de lumină. Hristos iese dinmormânt într-
un dinamism care exprimă deodată „atotprezență și putere” 83. Mântuitorul îl ridică pe Adam
ținându-l cu putere de mână. El înviază întreaga omenire. Observăm că mâneca lui Hristos cu
care este ținut Adam, de multe ori este zugrăvită cu o culoare uniformă și mai luminoasă decât
restul veșmintelor. În mâna stângă ține o cruce de influență occidentală, ce evidențiază semnul
victoriei - fiind și mijlocul prin care a biruit și a sfărâmat porțile de aramă84.

În spatele lui Adam se află cei doi regi ( strămoși ai Mântuitorului) este tânărul Solomon
și David cu barbă, cel care este întemeietorul Ierusalimului. Mai vedem și pe Sfântul Ioan
Botezătorul alături de ce doi regi. Sfântul Ioan Botezătorul Îl arată cu mâna pe Eliberatorul pe
83
Ibidem, p. 105.
84
Idem.
Care L-a vestit lumii de sus și de jos. În partea dreaptă a Mântuitorului îi observăm pe cei din
Vechiul Testament iar în partea stângă sunt contemporanii sau succesorii Lui, în spatele unei
femeiei care nu este alta decât Eva, care își ridică mâinile ascunse sub faldurile veșmântului ca
într-o gest de primire a vieții veșnice. Eva este prima femeie, eliberată de Cel fără de păcat, și
născut din noua Evă fecioară, Maica Domnului. Printre contemporanii săi ilustrați este Sfântul
Apostol Pavel ca o mărturie că toți din toate vremurile și din întreg cosmosul au fost interesați de
venirea pe pământ a lui Mesia, de moartea și de Învierea Fiului lui Dumnezeu.

În concluzie, Sfântul Ioan Botezătorul, cel care are o misiune importantă în a arăta lumii
pe Cel trimis să-i mântuiască și să-i pregătească pe creștini pentru a putea primi botezul cu Duh
Sfânt a lui Iisus, apare reprezentat alături de Fiul lui Dumnezeu și în momentul Învierii. ( Fig.5)

Fig. 5 Coborârea la iad –frescă pe la sfârșitul secolul al XV-lea provenită din

iconostasul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Volotovo, Novgorod

Botezul Domnului (Epifania)

 Această icoană rusească este din secolul al XVI-lea, tehnica este în tempera pe lemn. Ea
este provenită din Rusia, iar tema icoanei reprezintă Botezul Domnului. În această icoană
observăm pe Mântuitorul care stă în picioare în mijlocul râului Iordan. El este reprezentat gol.
Observăm că Duhul Sfânt, în chip de porumbel, coboară asupra Mântuitorului pe o rază de
lumină.

În partea dreaptă a Mântuitorului îl observăm pe Sfântul Ioan Botezătorul care îl

binecuvântează cu mâna dreaptă pe Iisus Hristos atingându-I creștetul. Înaintemergătorul
Domnului este îmbrăcat în haine din păr de cămilă și este reprezentat ca fiind mai mic de statură
decăt Mîntuitorul pentru că Ioan trebuie să descrească iar Mesia să crească. Tot în această icoană
mai observăm în partea stângă a Mântuitorului cei trei îngeri având mâinile acoperite cu
îmbrăcăminte lor. În fundalul imagii este reprezentat un relief muntos și pustiu. ( Fig.3)

Fig. 6 Botezul Domnului, sec. XVI, Rusia

O altă imagine, tot pe tema Botezul Domnului este din secolul XIV provenită din
Biserica Sf. Clement, Ohrida, tehnica tempera pe lemn, stil bizantin. În această icoană Botezul
Domnului îl observăm pe Mântuitorul care este în centrul icoanei și este în apa Iordanului,
acoperit cu o pânză de o culoare portocaliu- roz iar asupra Mântuitorul coboară Duhul Sfânt în
chip de porumbel. În partea stângă a Mântuitorului îl observâm pe Înaintemergătorul Domnului,
Sfântul Ioan Botezătorul care ridică privirea spre cer măturisind: „ Am văzut Duhul coborându-
Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El”(In. 1,32), iar mâna sa dreaptă este așezată pe
capul lui Iisus. Mai observăm în partea dreaptă a Mântuitorului, îngerii care stau în picoare cu
trupurile aplecate si cu mâinile acoperite în semn de supunere în fața Stăpânului cerului și al
pămîntului.

Tot în această icoană mai observăm că în partea stângă a malului Iordanului este
reprezentat un topor care stă la rădăcina pomilor lăsând să se înțeleagă că atunci când pomul nu
face roade bune se taie și se aruncă în foc cum spune Evanghelistul Matei în Sfânta Scrisptura:
„Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât
mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”
(Matei 3, 11). În apa Iordanului, sunt reprezentate două ființe mitologice : un om care este
speriat și a scapat un vas din mână iar celălat este un mostru marin care este ascuns sub malul
Iordanului. (Fig.6)

Fig. 5 Botezul Domnului, sec. XIV, Biserica Sfântul Clement, Ohrida

 Deisis

Fig.7 Deisis, a doua jumătate secolul al XVI- lea, Mănăstirea Humorului

Icoana Deisis, tehnica temperea pe lemn, stil bizantin, provenită din Mănăstirea
Humorului, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. În această icoană îl observăm pe „Iisus
Judecător drapat antică cu tunica roșie cărămizie și togă albastră verzuie tivită cu brondiere de
aur. De- o parte și de alta, bustul Maicii Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul. Pe laturile
vertical busturile apostorilor”.85 (Fig.7)

Judecata de Apoi

85
Corina Nicolaescu, Icoane vechi românești, editura Merdiniane, București,1971, p. 35.
 Fig. 8 Judecata de Apoi, frescă, 1488, Mănăstirea Voromeți, Gura
Humorului, Suceava

Mănăstirea Voromeți e la 5 km de Gura Homurului, în județul Suceava, a fost ridicată în

anul 1488 în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Pe peretele vestic observăm o compoziție,
Judecata de Apoi , tehnica frescă, stil bizantin . Fresca se împarte cinci zone ale compoziție
Judecatea de Apoi.

Prima zonă este cea de sub cornișa acoperișului de șindrilă și reprezintă o scenă în care
îngerii Mihail și Gavril deschid Porțiile Împărătești lăsând să se vadă Chipul Creatorului în slavă
și înconjurat de un curcubeu circular.

A doua zonă picturală ne prezintă o a doua Persoană a Sfintei Treimi, Iisus Hristos,
așezat pe tronul de domnie; în partea stângă observăm pe Maica Domnului și în partea dreaptă,
pe Sfântul Ioan Botezătorul; sunt reprezentați toți sfinții care vor fi prezenți la Judecata de
apoi,primul rând fiind ocupat de cei doisprezece apostolic.

În centrul celei de-a treia zone picturale , este reprezentat Sfântul Duh în chip de
porumbel, așa cum a apărul la Botezul lui Iisus,stand pe Tronul împărătesc de sub care iese mâna
care ține balanța cu care se cântăresc sufletele. Deoparte și de alta sunt reprezentați îngerii și
diavolii care se luptă să incline balanța fiecare de partea lor. De sub Tronul Împărătesc izvorăște
un râu de foc;pe malul stâng este reprezentat proorocul Moise ținând în mână un pergament
anunțând venirea vremii celei noi, a Mântuitorului Iisus Hristos. În fața lui Moise se află un grup
de iudei și păgâni îngroziți reprezentați goi la fel ca și Adam și Eva. Se realizează două diagonale
simbolice privind cele două perechi de personaje care încadrează tronul Mântuitorului și al
Duhului Sfânt. Pe o diagonală,în planul superior, se află Maica Domnului simbolizând cinstirea
supremă a femeii, purtând veșminte care diferă doar prin nuanță (purpura regală) de cele ale
Evei, care se află lângă tronul Sfântului duh, în partea de jos a diagonalei. Cealaltă diagonal este
formată de Sfântul Ioan în planul superior( cel căruia I s-au dezvăluit tainele sfârșitului acestei
lumi) și de Adam, în planul inferior( cel ce a căzut din neascultare pentru că a gustat din Pomul
Cunoștinței). (Fig. 8).

2.4 Sfântul Ioan Botezătorul redat bust

Această icoană este îl reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul redat bust, din secolul XIV,
Macedonia, tehnica tempera grasă, stil macedonian. În această imagine observăm că Sfântul
Ioan își ține mâna dreaptă în semn de binecuvîntare. Este o mână subțire cu degete lungi.
Observăm de asemenea că în mâna stângă ține o cruce și un pergament. Chipul lui tânăr este de
culoarea grâului, spâncenele-i sunt lungi și subțiri. Nasul lui este lung și cu nări frumoase, iar
părul capului este cu șuvițe lungi care cad peste ambi umeri; culoarea părului este negru-roșiatic
cu puțin ocru–roșiatic, iar mustățile sunt subțiri și ascuțite, barba lui este lungă cu șuvițe subțiri
și ondulate de culoare neagră. Ochii lui blânzi, cu culoare castanie, iar buzele sunt subțiri și puțin
acoperite cu mustățile și sunt redate printr-o culoare caldă, roșu-portocaliu.

Veșmântul Sfântului Ioan Botezătorul este de culoare verde-ocru cu puțină lumină, iar
conturile sunt curate și frumoase. Al doilea veșmânt este unul din păr de cămilă, de culoare
albastru–gri. (Fig. 9)
 Fig. 9 Sfântul Ioan Botezătorul, redat bust, sec. XIV, Macedonia

O altă icoană, tot cu această temă, Sfântul Ioan Botezătorul este redat bust dar mai mult,
este reprezentat cu aripi ca îngerul în pustie. Icoana aceasta este provenită din Rusia, anul, circa
1700, tehnica tempera pe lemn, stil cretan.

Observăm că mâna lui dreaptă este ridicată în semn de binecuvântare. Iar în partea
dreaptă a icoanei, obervăm că în mâna stângă ține un pergament; mai observăm tot în mâna
stângă îl ține pe Hristos Emmanuel într-un portir.

Chipul lui Ioan Botezătorul este alungit, cu un nas lung subțire; chipul este al unui tânăr
cu barbă; părul lui este lung și îi ajunge până peste umeri.

Trupul este acoperit de două veșminte: unul de culoare gri-albăstrui peste care se află
celălalt veșmînt pentru care se folosește o proplasmă maro- roșiatic și o altă proplasmă verde-
gri. (Fig. 10)
 Fig. 10 Sfântul Ioan Botezătorul cu aripile în pustie, anul 1700, Rusia

2.5 Sfântul Ioan Botezătorul redat in picioare

Această icoană Sfântul Ioan Botezătorul în aripat, secolul al XVI-lea, provenită din
Heraklion, Creta, stil bizantin, tehbica tempera pe lemn. În această icoană observăm că Sfântul
Ioan este înalt, chipul sfântului este tânăr cu barbă . Părul sfântului este lung și ajunge peste
umeri, iar culoarea părului este maro-roșiatic. Trupul este acoperit de două veșminte : una este
îm brăcat în haină de cămilă de culoare albastru-gri, iar celălal un veșmânt de culoare verde.Mai
observăm tot în această icoană, mâna dreaptă a Sfântului este ridicat în binecuvântare, iar în
mina stîngă ține un toiag sub formă de cruce și pergament. În spatele Sfântului are două aripi
mari, ce amintesc d cuvintele profetului Maleahi „ Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meu, și el va
pregăti calea înaintea feței Mele” (Maleahi 3, 1).
Fig.11 Sfântul Ioan Botezătorul ănaripat, sec XI, Heraklion, Creta
 Sfântul Ioan Botezătorul și scene din viața sa, tempera pe lemn, sec. al XVI-lea, Rusia. Fig.1

.Icoana pe care o prezint este o icoană de secolul al XVI-lea, provenită din Rusia, cu un
mare impact creștin, deoarece în această reprezentare Sfântul apare în picioare, iar pe laturile
icoanei avem zugrăvite evenimente din viața lui. Icoana este pictată pe suport mobil din lemn, cu
sipet, tehnica de execuție a icoanei este tempera, iar culorile din lucrare sunt calde deoarece
predomină ocrul (Fig1).
Sfântul Ioan Botezătorul este reprezentat în întregime având în mâna stângă un filacter cu
inscripții slavone, tot pe mâna stângă observăm că are o tipsie cu capul său care a fost tăiat la
cererea fiicei Irodiadei, Salomeea și din ordinul împăratului Irod, iar cu mâna dreaptă
binecuvântând. Sfântul este reprezentat cu două aripi mari de culoare albastru-verzui, având
sugerat lumini de culoare deschisă aproape spre alb. Veșmintele sunt reprezentate simple nu cu
ulte detalii, desenul la veșmânt este realizat cu un verde-închis, iar luminile sunt date sugestiv,
apropiindu-se de alb. Chipul și mâna Sfântului au o proplasmă de culoare maro-închis, iar
luminile abia că se observă. Observăm că Ioan Botezătorul stă pe munte fiind înconjurat de
vegetație, de fapt care ne arată că el se află în pustie (vezi fig.1).
Pe marginile icoanei vedem realizate evenimente din viața sfântului, acestea fiind pictate
simplu cu culori calde. La toate scenele pictorul a pus pată de culoare, după care a venit direct cu
o ușoară linie de desen.
 Fig 2.Sfântul Ioan Botezătorul și scene din viața sa, tempera pe lemn, sec. al XVI-lea, Grecia.

O altă icoană aghiografică este provenită din Grecia, din secolul al XVI, tehnica tempera pe
lemn, stil macedonian. În această icoană îl observăm pe Sfântul Ioan Botezătorul redat în
picioare, pe laturile icoanei reprezintă scena din viața Sfântului Ioan Botezătorul.

În partea stângă a icoanei îl observăm că mâna dreaptă binecuvântând, având partea dreaptă a
icoanei, observăm că în mâna stângă ținând un toiag cu sub formă de cruce și tot mâna stângă
ține un filacter cu inscripțiile macedoniană. Chipul, mâinile și picioarele Sfântului au o poplasmă
caldă de culoare ocru cu puțin brum iar carnația de culoare ocru mai deschis. Veșmântul
Sfântului este cu o proplasmă de culoare albastru – verziu închis iar luminile veșmântului de
culoare albastru-gri.
 Sfântul Ioan Botezătorul în iconografia spațiului apusean

Fig. 3 Hans Memling sau pictor flamand, Sfântul Ioan Botezătorul

Pictorul Memling a realizat o lucrare care îl reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul ca fiind
un simplu om aflat într-un décor natural în preajmă având doar un miel alb. Așezat, sprijinându-
și capul cu mâna dreaptă, are corpul acoperit cu veșmânt de culoare brun închis și peste are un
acoperământ de culoarea albastră. Mielul reprezintă un simbol al jerfei cea vie.

Fig.4 Caravaggio,Sfântul Ioan Botezătorul circa 1603-1605

 În această imagină îl vedem pe Sfântul Ioan Botezătorul ,provenită Muzeul de Artă
Atkins din orașul Kansas, tehnica ulei pe pânză, din anul 1603-1605. Caravaggio a pictat pe
Sfântul Ioan Botezătorul tânar , din profil în pozitția așezat și sprijinit pe cot și ținând în mâna dreaptă un
toiag cu sub formă de cruce. Corpul spatial acoperit cu un vesmânt rosu.. Jocul de lumini și umbre este
utilizat pentru a reda razele lumii, care ating pielea. (Fig. 4)

Fig.5 Tizian Vecellio, Sfântul Ioan Botezătorul, Gallerie

Dell` Accademia, Veneția

În această pictură murală este reprezentat Sfântul Ioan Botezătorul în întregime, centrat,
contrapost, folosind tehnica vremii,
tempera. Trupul este parțial acoperit cu
un veșmânt de culoare închisă, luminile
fiind redate cu nuanțe de griuri. Sfântul
este reprezentat în natură ținând în
mâna stângă un toiag mare în formă de
cruce. La picioarele sale se află un
miel alb, în poziție culcat. Aproape în
întregime corpul este luminat, ceea ce
face ca personajul să iasă în evidență.
 Fig.6 Hieronimus Bosch, Sfântul Ioan Botezătorul în pustie, 1504-1505, Muzeul Lazario Galdiano,
Madrin, Spania

Această pictură, realizată de pictorul Hieronimus Bosch, în 1504-1505, aflată în Muzeul

Lazario Galdiano, Madrid, Spania, îl reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul, în întregime, în
poziția culcat pe o parte, sprijinându-și capul în mâna stângă. Sfântul este reprezentat într-un
decor natural dar totodată fantastic și este acoperit cu un veșmânt de culoare roșu deschis, în
timp ce pentru decor este folosită culoarea verde. Pentru fundal și cer se folosește culoarea
turcuoaz care virează spre albastru.
Donatello - anul 1457, Statuia Sfântului Ioan
Botezătorul din Duomo di Siena | Renaștere
timpurie, în Italia