Modalitatea de exprimare a ideilor poetice, a stărilor afective – asumate sau nu de
eul liric – generează tipurile de lirism.
Acestea pot fi:
lirism subiectiv (confesiv) – expresia cea mai directă a comunicării poetice;
- Indicii textuali specifici vizează categoria subiectivității: forme de pers I / a II-a, sg / pl; formule de adresare directă (vocativ, imperativ); mărci ale afectivității (interjecții, exclamații, interogații, pauze afective) - tipurile de discurs specifice sunt: monologul liric; monologul liric adresat lirism obiectiv- disimulează prezența eului liric, substituind-o cu alte prezențe lirice sau estompând vocea lirică sub aparența impersonală a unui discurs anonim;
-poate fi:
lirism mascat (lirica măștilor) – exprimarea ideilor, a
sentimentelor sub o identitate străină (Luceafărul, Rugăciunea unui dac de M. Eminescu lirica rolurilor – poetul joacă rolul unui personaj, explorează sentimente care nu-l definesc, nu sunt propriu-zis ale sale (George Coșbuc – Rea de plată); lirism impersonal: discursul este formulat la persoana a III-a, fără a desemna o prezență intermediară, ca în lirismul mascat sau al rolurilor (descriptivism pur –Banchizele – Ion Barbu sau lirism gnomic –Lupta vieții– G. Coșbuc); lirism narativ – suprimă frontiera dintre genuri și presupune prezența unui nucleu narativ, a unui scenariu mitic, ludic / parodic sau inițiatic – Mistrețul cu colți de argint - Șt. Aug. Doinaș