1.

PARTICULARITATI FIZIOLOGICE ALE PREMATURULUI

ACTIUNEA FACTORILOR FIZICI AMBIENTALI ASUPRA ACESTORA

DEFINIŢIA PREMATURITĂŢII
Nasterea prematura este nasterea care are loc in saptămînile 22 -37 de
gestaţie. Datorită acestei particularităţi organismul nou –născutului are
aproape toate funcţiile şi organele imature. Una din aceste disfuncţii este
insatisfacerea necesitatii păstrării temperaturii optime a organismului
prematur datorita imaturitatii creierului si a centrilor termoreglatori ,datorită
particularitatilor pielii acestora , ţesutului adipos slab reprezentat sau
absent ,suprafaţa mare a pielii în raport cu greutatea acestuia , tegumente
subţiri . Dupa nastere, temperatura corporala a prematurului scade cu 2-3°
si revine la 37° în 2-3 zile, uneori într-o saptamâna. Lupta împotriva frigului
care se face prin cresterea activitatii musculare si a tonusului muscular,
joaca rol minim la prematur, în schimb termogeneza chimica pare
esentiala. Ea comporta o marire generala a oxidarilor celulare dar mai ales
a oxidarii acizilor grasi , a grasimilor brune de la baza gâtului si din
mediastin. Trigliceridele grasimilor brune sunt hidrolizate sub actiunea
catecolaminelor în glicerol si acizi grasi care , prin oxidare .dau o mare
cantitate de caldura, care va fi distribuita organismului prin circulatia
sanguina ca într- un sistem de încalzire centrala.

În ceea ce priveste termoliza, prematurul are o suprafata cutanata mare în

raport cu greutatea si paniculul adipos mult redus; deci mari posibilitati de
pierdere de caldura. Suprafata cutanata/Kgc (suprafata cutanata specifica)
a copilului cu G mica la nastere este de 3 ori mai mare ca a adultului ceea
ce face ca si pierderea de caldura sa fie de 3 ori mai mare ca a adultului pe
Kg corp. în plus, absenta stratului izolator de grasime subcutanata face ca
ei sa aiba o pierdere de caldura în plus cu înca 40%. Daca se cumuleaza
cei doi factori, apare o pierdere de caldura raportata pe Kgcorp de 5 ori mai
mare ca a adultului. Fata de aceasta enorma pierdere de caldura,
termogeneza devine foarte costisitoare în oxigen si substante
energetice.Termoliza exagerata este rezultatul pierderilor de caldura prin
cele patru mecanisme :
Radiatie – pierderea de caldura de la suprafata pielii spre suprafete reci
aflate la distanţă ( pereţi , ferestre )
Convectie –pierdere de căldură prin înlocuirea stratului de aer cald din jurul
corpului cu aer rece
Conductia – pierdere de căldură prin contact direct cu o suprafaţă rece
( masă de înfăşat ,cîntar )
Evaporarea – pierdere de căldură prin evaporarea apei de pe suprafaţa
corpului şi prin mucoasa respiratorie . Toate aceste mecanisme actioneaza
prin scaderea exagerata a temperaturii corporala a copilului in acest caz
,în care apare şi evaporarea trebuie luate masuri suplimentare de păstrare
a valorii umidităţii aerului din incubator de 50 % sau pe baza unor tabele
care fac corelaţia între greutatea avută lq naştere şi vîrsta de gestaţie a
prematurului .

In consecinta, încalzirea copilului cu G mica la nastere devine o necesitate

absoluta pentru a reduce cheltuielile energetice si nevoile alimentare.
Punctul de neutralitate termica la care copilul are un consum minim de
oxigen, o termogeneza minima, este temperatura de 32°C. Cu cât avem
nevoie de temperatura ambianta mai mare pentru a mentine temperatura
acestor copii la 37°, cu atât debilitatea lor este mai mare. Termogeneza
insuficientă şi termoliza exagerată fac ca hipotermia să fie , după detresa
respiratorie , o a doua mare problemă a nou nascutului prematur .
Hipotermia cauzează hipoxie si acidoză.
Hipotermia si anoxia copilului cu G mica la nastere duc la o deficienta
completa a centrilor nervosi, la colaps vascular, la hemoragii capilare
difuze, la hipoglicemie si tulburari renale grave. Hipotermia la 32°C timp de
12 ore este fatala
Datorita hipotermiei se produce la copilul cu G mica la nastere o tulburare
tisulara grava numita sclerem care consta într-o induratie ceroasa a
tegumentelor si a tesutului celular subcutanat ce nu mai permite formarea
pliului cutanat, dând senzatia de cauciuc la pensarea tegumentelor.
Scleremul este ireversibil si precede decesul.

De aceea este vital ca sa fie pastrata temperatura mediului ambiant in care

se va dezvolta in continuare prematurul . Această temperatură are
0
valoarea optimă de 28 – 30 C ,în sala ce naşteri , în saloane , în
mijloacele de transport ,temperatură care se poate realiza cu ajutorul
incubatoarelor .
Dacă temperatura ambiantă creşte peste zona de neutralitate termică
,apare hipertermia care poate are manifestarile următoare copilul are
tegumente roşii , fierbinţi , transpiraţie , tahicardie , febră , agitaţie , geamăt
, iritabilitate , convulsii , letargie , comă care poate duce pînă la deces prin
şoc termic.
Temperatura ridicată poate produce , în unele cazuri nefericite , leziuni pe
întinse suprafeţe ale corpului datorită unor sisteme de încălzire a
prematurului empirice şi nesupravegheate ( buiote cu apă fierbinte) , cu
eriteme , arsuri de diferite grade .
Arsura este o leziune care afecteaza tesuturile organismului, fiind produsa
in urma contactului cu variati agenti - caldura, substantele chimice,
electricitatea sau lumina solara. Severitatea arsurii deinde de dimensiunea
tesutului afectat si de profunzimea leziunii.
Arsurile sunt de 3 tipuri:
arsura de gradul unu - afecteaza stratul extern al pielii - epidermul.
arsura de gradul doi - afecteaza atat epidermul, cat si stratul inferior
dermul.
arsura de gradul trei - cauzeaza cele mai mari probleme pentru ca distruge
in totalitate cele doua nivele ale pielii (epidermul si dermul), extinzandu-se
pana la ţesuturile subiacente .

Prematurul ca si ceilalti nou nascuti,la acomodarea in viata extrauterina fac

asa numitele ictere fiziologice. In majoritatea cazurilor nu este necesar
tratamentul icterului (hiperbilirubinemiei) la nou-nascuti. Cu toate acestea
este necesara urmarirea copiilor pentru a observa aparitia eventualelor
schimbari ale nuantei pielii si ale comportamentului.

Copiii care au nivele periculos de mari de bilirubina in sange, au nevoie de

tratament. Indiferent de cauza, nivelele mari de bilirubina ramase netratate
pot duce la leziuni cerebrale (icter nuclear) ce au ca rezultat pierderea
auzului, retard mintal si tulburari de comportament. Cea mai folosita
metoda de terapie este fototerapia. Aceasta foloseste lumina fluorescenta
ce intensifica transformarea bilirubinei intr-o forma pe care corpul o poate
elimina intr-un ritm mai rapid ( bilirubina este fotosensibila ). Fototerapia
standard este aplicata de obicei in spital. Aceasta se insoteste de intensa
deshidratare si cresteri ale temperaturii corporale care trebuie sa fie
controlata frecvent pentru a nu depasi temperatura critica si sa se produca
arsuri .