Vele Silvia Maria

Grupa 9 an V

SIMETRIA FACIALĂ ORIZONTALĂ SI VERTICALĂ.

ETAJELE FEȚEI.

Universitatea de Medicină si Farmacie “Iuliu Hațieganu”

Cluj Napoca
Facultatea de Medicină Dentară

2020

1
CUPRINS
Capitolul 1 Introducere in estetica dento-facială: ramură a medicinei dentare
moderne…………………………………………………………………………………………………...3
1.1 Noțiunea de,,estetică”………………………………………………………………………...3
1.2 Aplicabilitatea esteticii in medicina dentara……………………………………………..….3
Bibliografie………………………………………………………………………………………………...4
Capitolul 2 Noțiuni de analiză a simetriei faciale……………………………………..……………...5
2.1 Puncte antropometrice…………………………………………….………………………….5
2.1.1 Puncte situate la nivelul planului medio-sagital……………………………………..5
2.1.2 Puncte paramediene……………………………………………………………………6
2.2 Planuri de referință orizontale.........................................................................................6
2.2.1 Planuri orizontale in normă frontală.......................................................................6
2.2.1 Planuri orizontale in normă laterală.......................................................................7
2.3 Regiuni topografice apreciate in cadrul analizei faciale……………….…………………..7
2.4 Forma si proporțiile fețe…..…………………………………………………………………...7
2.4.1 Forma si conturul feței…………………...…………………………………………….8
2.4.2 Examinarea din profil…………………………………………………………………..9
Bibliografie……………………………………………………………………………………………….12
Capitolul 3 Simetria facială…………………………………………………………………………....11
3.1 Abateri de la simetria facial……………………………………………………………...…13
3.2 Proporția de aur in morfologia facial……………………………………………………....14
Bibliografie…………………………………………………………………………………………...…..15
Capitolul 4
Concluzii………………………………………………………………………………………………….16
Bibliografie…………………………………………………………………………………………….....16

2
 CAPITOLUL 1
Introducere in estetica dento-facială: ramură a medicinei dentare moderne

1.1 Termenul de estetica

Termenul de estetică își are originea in cuvantul grecesc aistheton și semnifică o noțiune
care poate fi percepută prin intermediul simțurilor¹. În filozofia modernă această noțiune a fost
introdusă de A.G. Baumgarten in 1750 în lucrarea Aestheica. Estetica este știința care studiază
legile și categoriile artei, considerată forma cea mai înaltă de creare și de receptare a
frumosului.
Estetica este un domeniu al filozofiei ce are ca obiectiv principal analiza noțiunii de
frumos.
Frumusețea fizica si morală a fost o preocupare constantă a personalitaților din domenii
variate ale cunoașterii si exprimării artistice. Aspectul facial constituie un punct central al ariei
de interes din punct de vedere al propriei infățișări.

1.2 Aplicabilitatea esteticii in medicina dentara

Având in vedere poziția dominantă a cavității orale in ansamblul elementelor faciale si
expunerea largă a dinților in timpul desfașurării unor funcții sociale - comunicarea verbală si
nonverbală( mai ales prin zâmbet)- restaurarea cat mai armonioasă a arcadelor dentare a
devenit una dintre solicitările curente alea pacienților in cabinetele de medicină dentară³.
La ora actuală, atenția pe care pacienții o acordă aspectului arcadelor dentare este tot
mai evidentă-statisticile indică un procent de peste 50% solicitări de tratament stomatologic ca
având la bază o motivație de ordin estetic. Pe de alta parte, majoritatea manoperelor din
medicina dentara influențează in ultima instanță, aspectul dento-facial.
Estetica dentara poate fi numită o ramura distinctă a medicinei dentare cu implicații
semificative in toate ramurile clinice.
Referitor la ameliorarea funcției fizionomice, prin intervenții asupra arcadelor dentare,
trebuie luată in considerare nota de subiectivism in aprecierea noțiunii de frumos sau estetic,
care poate fi interpretata diferit, in funcție de individ.

A. G. Baumgarten

3
Bibliografie
1. Ioana Baciu,Analiza unui stil estetic: STEAMPUNK, apărut în Revista Vox Philosophiae,
Volumul I (2009), numărul 1, ISSN 2100-0069.
2. Diana Dudea, “Notiuni de examinare in estetica dento-faciala", capitolul 1, editura grinta,
Cluj-Napoca 2010.

https://dexonline.ro/definitie/estetica
http://www.felsefeatlasi.com/index.php/listing/alexander-gottlieb-baumgarten-1774-1762/
https://eo.wikipedia.org/wiki/Alexander_Gottlieb_Baumgarten

4
 CAPITOLUL 2
Noțiuni de analiză a simetriei faciale

In medicina dentară, examinarea faciala are ca scop aprecierea caracteristicilor statice si

dinamicea ale țesuturilor moi musculo-adipoase, suportului scheletic, arcadelor dentare, precum
si relațiilor pe care aceste structuri le stabilesc intre ele¹.
In practică, examinarea facială se realizează in timpul examenului clinic, prin observație
directă, la care se asociază fotografii din norma frontală si din profil.
Posibilitatea de incadrare in anumite norme estetice se bazeaza pe studii antropometrice¹.

2.1 Puncte antropometrice

2.1.1 Puncte situate la nivelul planului medio-sagital

1. Trichion(Tri)- punct situat la intersecția planului medio-sagital cu linia de inserție a

părului;
2. Ophrion(Oph)- intersecția tangentei la arcadele sprâncenoase cu planul medio-sagital;
3. Glabella(G)- punctul cel mai anterior al neurocraniului, deasupra suturii naso-frontale,
situat intre cele două arcuri supraciliare;
4. Nasion(N)- corescpunde radăcinii nasului;
5. Pronasion- punctul del mai proeminent al nasului;
6. Subnasale(Sn)- intersecțiaa punctului subnarinar cu linia mediană;
7. Labiale superior(Ls)- intersecția liniei cutaneo-mucoase a buzei superioare cu linia
mediana;
8. Stomion(St)- intersecția liniei interlabiale cu linia mediană
9. Labiale inferior(Li)- intersecția liniei cutaneo-mucoase a buzei inferioare cu linia
mediană;
10. Pogonion(Pg)- punctul cel mai anterior al mentonului, pe linia mediană;
11. Gnation(Gn)- punctul cel mai decliv al mentonului, pe linia mediană.

2.1.2 Puncte pramediene

1. Cheilon(Ch)- punct ce ce corespunde comisurii orale;

2. Alare(AL)- puncte extreme ale aripioarelor nazale;
3. Zygion(Zy)- punctual tegumentar corespunzator proeminenței maxime a arcadei
zigomatice;
4. Tragion(T)- punctul situate pe extremitatea superioară a tragusului, situat pe aceeasi
orizontală cu Porion, ce marcheaza extremitatea superioara a conductului auditiv extern;
5. Orbitale(Or)- punctul cel mai decliv de pe marginea inferioară a orbitei, situate pe o
verticală ce trece prin pupilă, cand ochiul priveste inainte;
6. Goinion(Go)- punctul cel mai posterior al unghiului mandibulei;
7. Ektoconchion(Ek)- punctul situate pe marginea internă a peretelui exterior al orbitei-
aproxmat cu unghiul extern al fantei palpebrale;

5
 8. Entoconchion(En)- punctul corespunzator unghiului intern al fantei palpebrale.

2.2 Planuri de referinta orizontale

2.2.1 Planuri in normă frontală
1. Planul bisprâncenos - tangenta la marginile superioare ale sprancenelor

2. Planul bipupliar- uneste mijlocul pupilelor, cand persoana priveste drept inainte

3. Planul bizigomatic- unește punctele Zygion, marcând lațimea feței

4. Planul subnasal – trece prin punctele subnasale, delimitâand etajul mijociu de etajul inferior
al feței

5. Planul intercomisural - uneste comisurile orale ( punctele Cheilon )

6. Planul bigoniac- uneste cele doua puncte Gonion

7. Planul submentonier- marcheaza etajul inferior al figurii, trece prin gnation, tangent
mentonului.

2.2.1 Planuri in normă laterală

1. Planul Frankfurt- cel mai frecvent in practica, in cadrul analizei de profil constituie planul
de referință orizontal. Reprezintă planul ce uneste punctele Orbitale cu tragusul. In analiza de
profil se urmarește ca acest plan sa fie paralel cu podeaua.

2. Planul estetic- a fost introdus pe baza observației clinice, conform căreia menținerea
planului Frankfur paralel cu podeaua implică o poziție ușor flectată a capului, cu privirea ațintită
spre anterior, planul estetic va deveni paralel cu podeaua. Ca urmare, planul estetic a fost
definit ca un plan arbitrar ce materializează planul orizontal si care realizează un unghi de 8
grade cu planul Frankfurt.

2.3 Regiuni topografice apreciate in cadrul analizei faciale

2.3.1 Figura si fața

Este zona delimitată de superior de trichion si inferior de gnation. Extremitațiile laterale sunt
delimitate de zygion.
Folosind liniile (planurile) de referinta mentionate anterior, examinatorul poate aprecia in cadrul
examinarii, simetria faciala si proportia etajelor fetei.

Figura poate fi impartita in trei etaje.

1. Etajul superior- intre trichion si ophrion- cuprinde regiunea frontal. Uneori limita
inferioara a acestui etaj este considerată a fi punctul nasion.

6
 2. Etajul mijlociu- intre ophrion si subnasale- include regiunile orbitare, zigomatice,
preauriculare si nazală.

a. Regiunea orbitară-este una dintre cele mai importante arii estetic feței deoarece
conține globii ocular si țesuturile de susținere prin expresivitatea ochilor si mobilitatea
musculaturii orofaciale din jur.
-are ca suport osul frontal care este dependent de gradul de dezvoltare al crestelor
supraorbitare si al glabelei.
-lațimea fantei palpebrale are (ideal) valori cuprinse intre 30-35 mm, ceea ce
constituie 1/5 din lațimea feței si perpendiculara coborata din unghiul intern al fantei
palpebrale este tangenta la aripioara nazală.
Se apreciază mobilitatea globilor ocular, simetria fantelor palpebrale,procesele
inflamatorii, modifică conturul și ocluzia palpebrală.
b. Piramida nazlă-se afla in centrul feței cu numeroase variații individuale
din punct de vedere a formei si al dimnesiunilor.
- lățimea piramidei nazale (masurata intre punctele alare) in condiții ideale constituie
70% din lungimea sa masurată intre punctele nasion si pronasion. Aceasta poate constitui un
reper pentru stabilirea dimensiunii mezio-distale a grupului incisiv maxilar.
- in funcție de raportul intre lungimea si lațimea piramidei nazale, deosebim 3 situații:
leptorhinie (nas ingust si lung), mezorhinie (nas cu dimensiuni proportionale, medii), platirhnie
( nas aplatizat si larg).

c. Regiuna zigomatică- marchează prin extremitatea sa laterală lațimea fetei (punctul

zygion).Raportand latimea faciala la inaltimea sa, se poate obtine tipul facial in functie de
indicele facial.

3. Etajul inferior- intre subnasale si gnation- conține reginea filtrului, buzele, regiunea
metoniere si, lateral, zonele geniene.

a. Regiunea geniană- conține obrajii

b. Filtrul-unește baza piramidei nazale cu buza superioară delimitată lateral de șanțurile
nazo-labiale.
c. Buzele –constituie peretele anterior al cavitații bucale
-din punct de vedere al dimensiunii, buzele pot fi apreciate in funcție de: inalțime(in sens
vertical)- buze groase, medii, subțiri si lățime(distanța intercomisurală)-înguste, groase,
largi.
- buza superioară are o înalțime mai redusă decat buza inferioară, raportul dintre ele
putând lua valori diferite( a fost asociat in mod ideal cu numărul de aur -0,618)
-in poziție de postură, buzele a contact lejer sau descriu intre ele o fantă labială cu
înalțime de 1-4mm.
-planul de contact al buzelor(linia intercomisurală) poate sa fie orizontal, convex inferior
sau convex superior.
-gradul de expunere al dinților in poziție de postura este variabil in funcție de
particulariațile constituționale dento-alveolare si ale parților moi oro-faciale.

Etajul mijlociu si inferior al figurii formeaza fața.

7
2.4 Forma si proporțiile feței
2.4.1 Forma feței
-se incadreaza in figuri geormetrice

1. Tipul muscular
-facies drepunghiular la care inalțimea feței este mai mare decât lațimea acesteia,
unghiurile gonadice apar exprimate si etajul inferior bine reprezentat.
-facies pătrat caracterizat prin aceleași unghiuri faciale exprimate, dar înalțimea feței
este egală cu diamentrul bizigomatic.
2. Tipul respirator
-contururile feței rotunjite
-facies oval, frecvent întalnit, la care domina etajul superior facial, iar înalțimea facială este mai
mare decât lățimea.
-facies rotund, caracterizat prin valori apropiate între înalțime si lățimea feței si un contur facial
circular.

3.Tipul digestiv
-predomină etajul inferior al feței, care apare mai lat decât etajul superior, asefel încat conturul
facial poate fi încadrat într-un trapez cu baza mare in jos.

4.Tipul cerebral
-predomina etajul superior al figurii(zona frontală)
-2 variante:cu unghiuri faciale exprimate sau cu unghiuri rotunjite

Forma generală a feței poate fi apreciata prin calcului indicelui facial(IFT)

IFT=înălțimea feței/lățimea feței x 100

SAU
IFT=distanța ophrion-gnation/distanța zygion-zygion x 100

In funcție de valoarea acestui indice, se deosebesc trei tipuri faciale

-leptoprosop IFT>104, caracterizat prin forma alungită a feței
-mezoprosop IFT=97-104, prezintă un aspect facial mediu
-euriprosop IFT<97, caracterizat printr-o înalțime redusă a feței.

8
2.4 Examinarea din profil
Se consideră că, pentru ca un profil să fie frumos, trebuie să existe un echilibru între
proeminenţa frunţii, a nasului şi a bărbiei, între poziţia buzei superioare faţă de cea
inferioară; unghiul naso-labial să prezinte o deschidere de aproximativ 100°, iar şanţul
labio-mentonier să fie bine evidenţiat.³
Se analizează pozițiile relative in sens sagital ale unor puncte de referință localizate la
nivelul: glabelei, piramidei nazale, buzei superioare, buzei inferioare, mentonului.
Aceste măsuratori se realizează pe imagini fotografice ale profilului pacientului.
Pentru aprecierea clinică a profilului, pacientul are o poziție dreaptă in fotoliu stomatologic,
fără a sprijini capul, cu privirea orientate spre înainte:în acest mod, planul Frankfurt e paralel cu
podeaua.
Medicul situat lateral, apreciază pozițiile relative ale buzei superioare, buzei inferioare si
mentonului, pentru definirea profilului:drept, convex sau concav.

Aprecierea câmpului de profil in acest sens, pe planul de referință orizontal-planul lui Frankfurt-
se trasează doua perpendiculare:
-din Nasion(N) – planul naso-frontal( PLANUL DREYFUSS)
-din punctul Orbitale(N)- planul orbito-frontal (PLANUL SIMON)

Un câmp de profil drept presupune

-buza superioară( punctul Ls) să se poziționeze in treimea anterioară a câmpului de profil
-buza inferioară( punctul Li) să se poziționeze in treimea mijlocie a câmpului de profil
-mentonul (punctul Pg) să se poziționeze in treimea inferioară a câmpului de profil.
Un câmp de profil convex presupune
-buza superioară depașește planul Dreyfuss sau mentonul este retras posterior de planul
Simon.
Un câmp de profil concav presupune
-buza superioară este localizată in treimea mijlocie sau mentonul avansează spre treimea
anterioara a câmpului de profil.

Un alt mod de apreciere a caractereristicilor profilului constă in aprecierea, prin măsuratori, a

unghiului naso-frontal si unghiului naso-labial.
- Unghiul naso-frontal VN 120-135 grade
- Unghiul naso-labial VN 100-120 grade la femei si 90-105 grade la bărbați
(Aceste sunt valori ideale
Elemntele din etajului inferior, mai ales buzele se pot raporta la planul Rickest:axa ce
unește pronasion cu punctul pogonion. In cazul unui profil normal buza superioară (Ls) se află
la o distanță de 4 mm față de acest ax, in timp ce buza inferioară (Li) se găsește la o distanță de
2 mm. Deși valorile numerice sunt variabile, disțantarea buzei superioare fata de acest plan
ramane, in condiții ideale, de doua ori mai mare decat cea a buzei inferioare.
Anomaliile de câmp de profil presupun o abordare complexă, deoarece pot fi generate nu
numai de modificari în tiparul normal de crestere ci si de anomalii de poziție dentara si anomalii
de pozitie mandibulo-maxilara.

9
Bibliografie
1. Florin Lazarescu, “Incursiune in estetica dentara”, capitolul 2, Bucuresti 2013.
2. Diana Dudea, “Notiuni de examinare in estetica dento-faciala", capitolul 3, editura grinta,
Cluj-Napoca 2010.
3. Anca Valceanu, “ Estetica in medicina dentara”, capitolul 7, editura Brumar
4. Enlow DH, Kuroda T, Lewis AB. The morphological and morphogenetic basis for
craniofacial form and pattern. Angle Orthod. 1971;41(3):161-88.
http://www.scielo.br/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S2176-94512013000300025
5. Magne P., Salem P.,Magne M., “ Influence of symmetry and balance on visual
perception of a white female smile”

CAPITOLUL 3
Simetria facial
Poate fi apreciată in sens vertical si in sens orizontal.

Verical- linia ce corespunde planului medio-sagital care unește punctul trichion-ophirion-

nasion-pronasion-subnasale-gnation.
În acest mod, figura este împărțită în ele doua jumătați(hemifețe) iar aprecierea simetriei
constă în analiza corespondenței între dimensiunea, forma si aranjamentul elementelor proprii
celor doua hemifețe.
Simetria feței este una relative, pot apărea mici abteri in functie de dezvoltarea paticulară a
suportului osos si a musculaturii oro-faciale.

10
 Pentru aprecierea localizării si amplitudinii asimetriei, alături de linia mediană sunt
importante două planuri de referință orizontale:
- Planul bipupilar ce unește centrele celor două pupile când pacientul privește drept îninte
- Planul intercomisural stabilit intre comisurile orale.

3.1 Abateri de la simetria facială

Survin în următoarele situații

-modificări de poziție a unor repere aflate in mod normal in plan medio-sagital.
-planul bipupilar apare oblic față de orizontală
- planul intercomisural apare oblic față de orizontală
-modificări ale contururilor osoase si/sau tegumentare generate de:exces sau deficit de
dezvlotare unilaterală a feței, fenomene inflamatorii, procese tumorale, hemipareze, paralizii
faciale, cicatrici retractile.

Trebuie sa menționăm amplitudinea și localizarea zonei asimetrice.

Abateri de pâna la 3% de la simteria facilă sunt acceptate din punct de vede clinic.

3.2 ,,Proportiile de aur” in morfologia facială

Elaborarea unei formule de către Pitagora, denumită „teoria numărului de aur" sau
„proporţia de aur", a permis redarea în termeni numerici a armoniei dintre două părţi;
conform acestei teorii, „raportul dintre două elemente mic/mare, trebuie să fie egal cu
raportul mare/întreg". Pitagora spunea: „.. .totul este în număr"; el aplica numărul la orice
formă din natură definită de materie, demonstrându-i universalitatea.

Aspectul facial placut este rezultatul respectării unor proporții armonioase între anumite
repere faciale.
,,Proporția de aur” sau ,,numărul de aur”, este o relație matematică stabilită intre două
parți inegale ale unui întreg, astfel încat raportul dintre ele sa fie egal cu raportul dintre partea
mai mare si întregul initial. Valoarea numerică a acestui raport este 0,618.
Acesta poate fi apreciat cu dispositive asemănătoare unui compas, a căror brațe descriu între
ele distanțe ce mențin acest raport.

Următoarele diametere faciale orizontale formează o progresie geometrică a cărei elemente

apar in proporție de aur.
-lătimea pirmidei nazale, la rădăcina nasului
-dinstanța dintre unghiurile externe ale fantelor palpebrale, măsurate intre punctele
Ektoconchion.
-distanța intre punctele alare
-distanța intercomisurală in poziție de postură

In sens vertical se descriu următoarele relații considerate ideale

11
 a. Pe linia mediană
- Înalțimea buzei inferioare măsurată intre Li si St este mai mare si in proporție de aur cu
înalțimea buzei inferioare măsurată intre St si Ls.
- Înalțimea filtrului este mai mica și în proporție de aur cu suna înalțimii buzelor
- Distanța dintre Trichion- punctul de intersecție cu linia bipupilară apare in proprție de aur
cu distanța dintre linia bipupilară –gnation.
b. Paramedian
- Pe aceeași vertical- distanța între punctul Alar si punctul de contact al buzelor este mai
mica și în proporție de aur cu distanța între planul de contact labial si limita inferioară a
mentonului
- Pe aceeași vertical- distanța între unghiul intern al fantei palpebrale și planul de contact
al buzelor este mai mare și în proporție de aur cu distanța între planul de contact labial si
limita inferioară a mentonului.

Bibliografie
1. Diana Dudea, “Notiuni de examinare in estetica dento-faciala", capitolul 3, editura grinta,
Cluj-Napoca 2010.
2. Diana Dudea, “Notiuni de examinare in estetica dento-faciala", capitolul 1, editura grinta,
Cluj-Napoca 2010.
3. Anca Valceanu, “ Estetica in medicina dentara”, capitolul 6, editura Brumar

CAPITOLUL 4
CONCLUZII

Într-o lume asaltată de imaginea tinereții si frumuseții perpetuee, estetica este una
dintre specialitațiile care nu va lua niciodata sfarșit.
Estetica dentară este una dintre cele mai puternici instrumente in recrearea unei estetici
faciale noi, existând studii care afirma ca una dintre cele mai remarcate trasături faciale
este cea a gurii, si respective a zâmbetului.
Aspectul fizionomic agreabil si posibilitatea de etalare a unui zâmbet armonios,
contribuie la autoevaluarea pozitivă si la încrederea în propria persoană, din acest motiv

12
refacerea esteticii arcadelor dentare trebuie sa reprezinte o prioritate in strategia de
tratament.

Bibliografie
1. Florin Lazarescu, “Incursiune in estetica dentara”, capitolul 1, Bucuresti 2013.
2. Diana Dudea, “Notiuni de examinare in estetica dento-faciala", capitolul 1, editura
grinta, Cluj-Napoca 2010.

13