Sunteți pe pagina 1din 4

CURSUL 6

Proiectarea didactică
(tematică, pe unităţi de învăţare, integrată)

Proiectarea este, în fapt, o activitate de concepţie, în care competenţele


cognitive şi creative ale profesorului sunt solicitate la maximum. Este activitatea
în care profesorul are libertatea să ia decizii, să-şi personalizeze demersurile în
funcţie de interpretarea pe care o dă programei, uneori de propriile opţiuni
metodologice, dar mai ales în funcţie de profilul clasei cu care lucrează.
Proiectarea înseamnă înainte de toate viziune, adică o înţelegere a
finalităţilor educaţiei şi a provocărilor actuale la nivel european, naţional, al şcolii,
dar şi, în acest context, o imagine coerentă privitoare la rolul disciplinei şi la cum
poate fi aceasta abordată în clasă.

Alina Pamfil (2016: 68)

4.1. Aspecte teoretice

În procesul de predare-învăţare din învăţământul obligatoriu şi nu


numai, se are în vedere gruparea şi organizarea materiei pe anumite
secvenţe, etape calendaristice. Cunoştinţele trebuie grupate şi ordonate
astfel încât elevii să le poată înţelege şi însuşi într-un mod corespunzător şi
eficient, având în vedere şi particularităţile de vârstă şi interesul manifestat.
Astfel organizarea materiei presupune împărţirea pe săptămâni, zile sau luni
a conţinuturilor ce trebuiesc predate şi însuşite de către şcolari. Trebuie să se
ţină cont în această distribuire şi de capacitatea de lucru şi efort intelectual al
celor mici, de vârsta lor dar şi de maniera de învăţare a acestora.
Documentaţia realizată trebuie să se facă în funcţie de nivelul clasei de elevi,
în sensul că planificarea unui cadru didactic nu poate să fie la fel cu cea a
altui coleg, într-o măsură prea mare.
Factorii care diferenţiază şi nuanţează elaborarea şi întocmirea
planificărilor trebuie să ţină cont nu numai de nivelul clasei de elevi ci şi de
interesul şi modalitatea de receptare, învăţare şi participare a acestora la
actul instructiv-educativ. Astfel, toate aceste elemente trebuie să-şi găsească
corespondent prin intermediul unei gândiri anticipate, previzionare, a
demersului didactic. De aici a luat naştere termenul de proiectare didactică.
„Proiectarea demersului didactic este acea activitate desfăşurată de
către învăţător prin care se anticipează o bună parte din etapele şi acţiunile
concrete de realizare a obiectivelor, în special strategiile didactice, mijloacele
necesare, toate gândite din perspectiva eficienţei de realizare a predării-
învăţării.“ (Neacşu, I., et alii, 2008: p. 20). Aşadar, gândirea anticipată a unei
secvenţe didactice, a unei acţiuni sau activităţi trebuie să se facă, ţinând cont
de anumiţi factori, care să permită derularea unui proces instructiv cu o
eficienţă sporită şi într-o manieră cât mai explicită. Cadrul didactic trebuie să
coreleze foarte bine conţinuturile care trebuie predate cu nivelul clasei, astfel
încât să parcurgă toate etapele necesare predării-învăţării. Astfel, acţiunile
care definesc procesul didactic, trebuie să se facă ţinând cont de anumite
aspecte:
„de gândire elaborată(s.n.) a acţiunii de predare, adică de
proiectare, care presupune aspecte relevante, de la planificarea
calendaristică, la strângerea de informaţii suplimentare, pregătirea sau
confecţionarea de materiale didactice, la elaborarea proiectului de activitate
propriu-zis;
de realizare efectivă a predării, respectiv de aplicare a ceea ce s-a
conceput iniţial, ceea ce necesită un efort de voinţă şi pricepere pentru
punerea în aplicare a ceea ce s-a stabilit / decis;
de autoevaluare a modului în care a decurs predarea, explicit de a
examina măsura în care realizarea obiectivelor a atins valorile acceptabile
potrivit prevederilor programei şcolare.“ (Ibidem: p. 20).

Având în vedere aceste aspecte ale demersului didactic, proiectarea


unei lecţii diferă de la un cadru didactic la altul, în funcţie şi de nivelul celor
cărora li se predă, de conţinutul predării, de realitatea existentă la clasă. Deci
proiectul didactic realizat va avea un caracter individual şi nu unul general
valabil. „Obţinerea unor performanţe în activitatea didactică depinde în mare
măsură de capacitatea învăţătorului / institutorului / profesorului pentru
învăţământ primar de a avea o perspectivă globală asupra procesului de
predare-învăţare şi de a reuşi, prin proiectare, să integreze fiecare lecţie în
acest cadru mai larg ... Proiectarea didactică a lecţiei are, în opinia Marianei
Norel, ... şi o valoare orientativă, ajutând cadrul didactic în a-şi formula
obiectivele operaţionale pe care doreşte să le atingă în actul predării-învăţării-
evaluării, are un caracter deschis – profesorul trebuind să-şi manifeste
abilităţile pedagogice în a face faţă situaţiilor neprevăzute ce se ivesc pe
parcursul lecţiei, disponibilitatea de a abandona unele elemente anticipate,
dacă acestea se dovedesc ca fiind piedici în desfăşurarea activităţii educative,
şi de a adopta demersuri noi, chiar neproiectate, dar care sprijină obiectivele
stabilite de el.“ (Norel, M., 2010: p. 46)
În realizarea proiectării contează foarte mult şi activitatea noastră la
catedră, datorită experienţei dobândite.
Etapele unei proiectări didactice corecte ar fi, în opinia lui I. Jinga (1983:
p. 168):
1. Ce voi face? – înainte de a face orice altceva, precizaţi în mod clar
obiectivele operaţionale ale activităţii didactice pe care intenţionaţi să le
realizaţi;
2. Cu ce voi face? – analizaţi atent resursele educaţionale de care
dispuneţi pentru a realiza activitatea!
3. Cum voi face? – Alcătuiţi strategii educaţionale potrivite pentru a realiza
obiectivele propuse!
4. Cum voi şti dacă am făcut bine? – stabiliţi un sistem de evaluare a
eficienţei activităţii pe care o veţi realiza!
Aşadar, proiectarea sau planificarea didactică a unei lecţii poate să se
facă ţinând cont de următorii factori:
- să se definească clar obiectivele învăţării la toate nivelurile;
- să se recomande anumite tipuri de activităţi sau teme care să poată să
direcţioneze învăţarea în scopul urmărit;
- să fie previzionate anumite mijloace de control ale predării şi învăţării;
- să lase posibilitatea cadrului de a alege metodele şi mijloacele de
învăţare cele mai potrivite;
- să fie stabilite condiţiile necesare unei învăţări active şi eficiente.
Proiectarea se realizează în trei etape:
a) lectura aprofundată a programei şcolare
b) proiectarea/planificarea calendaristică
c) proiectarea secvenţială (a lecţiilor sau a unităţilor de învăţare)
Pentru realizarea proiectării lecţiei se mai folosesc şi termenii plan de
lecţie, proiect de tehnologie didactică, proiect de lecţie, proiect didactic şi
scenariu didactic.

4.2. Lectura aprofundată a programei şcolare

Lectura aprofundată a programei şcolare se face în conformitate cu


noua viziune curriculară prin intermediul unităţii de învăţare. Aceasta îi dă
posibilitatea cadrului didactic să-şi aleagă mijloacele necesare creşterii
rezultatelor la învăţătură dar, totodată, îi creşte şi responsabilitatea cu privire
la parcursul şcolar al elevilor. „Documentele de proiectare didactică sunt
documente administrative, care asociază personalizat elementele programei,
obiectivele de referinţă, conţinuturi, activităţile de învăţare cu diferite resurse
alocate de fiecare cadru didactic, strategiile, metodele şi procedeele,
mijloacele de învăţământ, formele de organizare, resursele temporale,
considerate optime pentru o anumită perioadă şi conţinut. Programa şcolară
devine astfel elementul central pe care se bazează realizarea proiectării
didactice, ... iar (n.n.) lectura programei se realizează pe orizontală, pornind
de la obiectivul cadru, obiectivele de referinţă care i se subordonează,
conţinuturile şi, în op. cit., p. 23).

4.3. Proiectarea/planificarea calendaristică

Proiectarea/planificarea calendaristică este cea care oferă


posibilitatea unei ample viziuni asupra actului predării-învăţării.
Astfel, realizarea proiectării anuale implică mai mulţi factori:
„a) Identificarea obiectivelor cadru şi de referinţă cu conţinuturile specifice
clasei;
b) Analiza structurii conţinutului şi delimitarea pe unităţi de învăţare
(capitole, teme, subcapitole), succesiunea acestora în conformitate cu logica
internă a disciplinei, obiective urmărite, cerinţa corelării cu conţinutul altor
obiecte de învăţământ;
c) Stabilirea tipurilor de activităţi: predare-în-văţare, recapitulare,
evaluare;
d) Stabilirea ritmului de parcurgere a materiei, precizându-se perioada
atribuită fiecărei unităţi de învăţare.“ (Prof. dr. Marian Barbu (coord.), et alii,
2006: 74).
Un posibil model al planificării calendaristice, recomandat de Ghidul
metodologic al Ministerului Educaţiei ar fi următorul (după Molan, V., 2010: p.
31):
Şcoala.......................... Profesor.................................
Disciplina..................... Clasa.....................................
Nr. de ore pe săptămână.......
Anul.......................................
Unitatea Obiectiv Nr. de
Conţinutur Săptămân Observaţi
de e de ore
i a i
învăţare referinţă alocate

Din proiectarea anuală derivă cea semestrială care, la rândul ei, se


realizează în funcţie de anumiţi factori:
a) Programarea unităţilor de învăţare pe termene temporale bine
determinate în funcţie de numărul de ore alocat fiecărei unităţi de învăţare;
b) Stabilirea secvenţelor pentru activităţile de re-capitulare şi
sistematizare;
c) Stabilirea acţiunilor de evaluare continuă şi su-mativă;
d) Stabilirea mijloacelor de învăţământ (deter-minarea acestora fiind
impusă de nevoia de procurare, pregătire sau confecţionare în timp util).“
(Ibidem, pp. 74-75).

S-ar putea să vă placă și