Sunteți pe pagina 1din 13

1

Regn: PLANTAE
Subregn: CORMOBIONTA
Increngatura: MAGNOLIOPHYTA
Clasa: MAGNOLIATAE
Subclasa: DILLENIIDAE
Genul: Tilia
Ordinul: MALVALES
Familia: Tiliaceae
Tilia platyphyllos – tei cu frunză mare
Tilia tomentosa – tei argintiu
Tilia cordata – tei pucios
Specii
Încadrare sistematică I.
Importanță farmaceutică
Familia TILIACEAE
LP 8 – Sp. 78
LP 8 – Sp. 78

 Specii:
 Tilia tomentosa – tei argintiu
 Tilia platyphyllos – tei cu frunză mare
 Tilia cordata – tei pucios
 Familia: Tiliaceae
 Ordinul: MALVALES
 Genul: Tilia
 Subclasa: DILLENIIDAE
 Clasa: MAGNOLIATAE
 Increngatura: MAGNOLIOPHYTA
 Subregn: CORMOBIONTA
 Regn: PLANTAE

II. Familia Tiliaceae


A. Caractere generale
Tiliaceele sunt plante lemnoase, arbori și arbuști și mai puțin plante ierbacee,
cu răspândire mai ales în ținuturile tropicale. Din cele 400 de specii unele se află în
ținuturile temperate. Tulpina formează un liber stratificat și între straturi se află fibre
elastice de sclerenchim. Frunzele și florile sunt bogate în celule cu mucilagii. Frunzele
sunt simple, pețiolate, cu nervațiunea penată. Florile sunt bisexuate și pentamere,
grupate în inflorescență cimoasă, al cărei ax principal este concrescut cu o bractee
membranoasă, alungită ca o limbă. Aceasta servește mai târziu la răspândirea
fructelor. Fiecare floare este formată din 5 sepale mici, albe-gălbui, și 5 petale
asemănătoare, toate libere între ele. Androceul este format dintr-un număr mare de
stamine, dispuse în două cicluri și grupate în 5 sau 10 fascicule, unite la bază. Fiecare
fascicul de stamine provine dintr-o singură stamină care s-a dedublat. Uneori, ciclul
extern de stamine devine staminoidal. Gineceul este format din 5 carpele, unite într-un
ovar superior cu 5 lojii, fiecare din ele cu câte 2 ovule așezate axilar. Dintre cele 10
ovule, numai unul se dezvoltă și formează sămânța, astfel încât fructul este o nuculă
pergamentoasă cu o singură sămânță. Polenizarea se face prin insecte. Speciile familiei
se caracterizează prin prezența glandelor nectarifere și a țesuturilor secretoare ce
produc ulei volatil cu miros plăcut.
Formula florală: *K5-4 C5-4 A0-∞G(∞-2)
☼=¿ K 5−4 C 5−4 A 0−∞ G (∞−2 )

Genul Tilia posedă 10 specii holarctice, dintre care în flora țării noastre
vegetează spontan prin păduri, 3 specii de tei:
 Tilia tomenthosa Mnch. – tei argintiu
 Tilia platyphyllos Scop. – tei cu frunză mare
 Tilia cordata Mill. – tei pucios

2
LP 8 – Sp. 78

3
LP 8 – Sp. 78

4
LP 8 – Sp. 78

Caractere de recunoaștere pentru speciile de Tilia


din flora României

Caractere de Tilia tomentosa Tilia cordata Tilia platyphyllos


recunoaștere
Aspect Arbore până la 30 m, cu Arbore până la 20 m, Arbore înalt până la 30-
coroana mare și ramuri fiind cel mai scund 40 m, cu coroană rară
îndreptate în sus dintre specii și ramuri grose
Mugurii Ovoizi cu 2 solzi păroși, Ovoizi, glabri, cu 2 solzi Ovoizi-acuți cu 3 solzi,
aproape egali glabri, uneori se cel inferior nu ajunge la
observă și vârful celui jumătatea mugurelui
de al treilea solz; cel
inferior depășește
jumătatea mugurelui
Frunzele Cordiliforme, de 5-10 cm Cele mai mici (3-7 cm) Mari de 6-12 cm, bază
lungime, cu vârful brusc cordate, marginea acut asimetrică, peri simpli
ascuțit, pe față verde-închis, serată, pe dos sunt albicioși pe ambele
pe dos cenușii până la argintii, verzi-albăstrui cu fețe, mai evidenți la
cu peri stelați pe întreaga smocuri de peri ruginii subsuoara nervurilor,
suprafață la subsuoara fața inferioară verde
nervurilor, în rest deschis; nervurile de
glabre; nervurile de ordinul III vizibile
ordinul III reticulate

Florile Câte 5-10 cm în cime Mici, în cime Mai mari dar mai
pendente, mai scurte decât orizontale, câte 3-16; puține într-o cimă
lungimea bracteei acoperită și pedunculul cimei pendentă; bractee
ea cu peri stelați; în afara celor pornește din mijlocul glabră mult mai scurtă
5 petale galbene mai apar 5-11 unei bractee glabre în decât inflorescența, au
staminodii subțiri formă de limbă, lungă 5 petale galbene
cât inflorescența și alta
de 1-3 cm, cu 5 petale
galbene
Fructul Achenă tomentoasă ovoidă de Achenă globuloasă Achenă globuloasă.
5-7 mm lungime, netedă sau glabră, de 4-6 mm, Glabră, cu vârf
cu coaste puțin evidente netedă sau slab apiculat, până la 10
muchiată mm diametru și 5
coaste
Înflorire Iulie (VII), fiind cel mai tardiv A doua jumătate a lui Înflorește priml,
iunie-începutul lui iulie începând din prima
jumătate a lunii iunie

5
LP 8 – Sp. 78

III. Specii
A. TEI ARGINTIU – Tilia tomentosa
1. Descriere

Arbore foios, indigen, megafanerofit, xeromezofit spre mezofit,


mezoterm spre moderat-termofil, acid-neutrofil, semiombriofil, întâlnit pe
soluri profunde, afânate, în regiunea de câmpie și de dealuri, mai ales în
regiunile joase din sud-estul țării, ca exemplare izolate, în pâlcuri, în păduri de
amestec sau formând arborete pure mai ales în Dobrogea de Nord, unde a
devenit invadant; se mai numește cei, tei cânesc, tei de toamnă, tei bălan, tei
bun. Genetic, 2n=82. Suportă bine uscăciunea în pădurile de amestec cu cerul,
gârnița sau stejarul pufos. Evită stațiunile de luncă, expuse inundațiilor.
Fitocenologic, încadrat în Quercion farnetto, Orno-Corinion, Fagion
illyricum. Răspândit în sud-estul Europei.

2. Morfologie
Tulpină dreaptă, cilindrică, cu coroana deasă și ramuri îndreptate în sus,
înaltă până la 40 m; lujerii verzi-cenușii, tomentoși, poartă muguri ovoizi, cu 2
solzi pâsloși, aproape egali; scoarță cenușie și netedă, până la 20-30 ani, apoi
se instalează un ritidom cu crăpături înguste, longitudinale; lemn moale
albicios. Frunze alterne, cordiforme, 5-12 cm lungime, subrotunde, cu vârf
brusc-ascuțit, serate pe margini, fața superioară verde-întunecat-lucioasă, pe
cea inferioară argintii-stelat-tomentoase, fără smocuri de peri la subsuoara
nervurilor, pețiol îngust și tomentos. Flori mari, galbene-aurii, grupate câte 5-
10 în cime pendente și prinse pe o bractee lanceolată, sesilă, puternic și frumos
mirositoare; caliciu cu sepale stelat-tomentoase; corolă dialipetală,
actinomorfă, cu petale mai lungi decât sepalele; androceu cu numeroase
stamine și 5-11 staminodii subțiri; gineceu cu stil simplu și 5 stigmate.
Înflorire, VII. Fructe, achene tomentoase, ovoide, netede sau cu coaste puțin
evidente. Lăstărește sau drajonează puternic.

3. Compoziție chimică
Florile conțin mucilagii formate din acid galacturonic, arabinoză,
galactoză, ramnoză; ulei volatil (0.04-0.07 %), cvercetină, izocvercetină,
rutozid, tilirozidă, gume, taninuri galice și catehetice (acid protocatehic și
elagic); cantități reduse de fraxozidă și esculozidă, o saponină nehemolitică,
zahăr, colină și acetilcolină. Uleiul volatil conține farnesol (alcool alifatic
sescviterpenic) care imprimă florilor mirosul caracteristic. Scoarța conține
fluoroglucinol, taninuri de natură catechică și galică, heterozide cumarice
(fraxozidă, esculozidă etc.). Semințele conțin ulei gras, albumine, zaharoză,
stachinoză, rafinoză, etc.

4. Industrie

6
LP 8 – Sp. 78

Lemn puțin durabil în aer și sub apă. Se usucă relativ greu. Se


prelucrează, încleiază și băițuiește bine. Utilizat pentru fabricarea chibriturilor,
placajelor, ambalajelor, creioanelor, mobilei masive de bucătărie, panelurilor,
utilajelor pentru desen (planșete), calapoadelor de pălării, cărbunelui activ etc.

5. Bioterapie
Florile plantei și alburnul scoarței au utilizări terapeutice în medicina
umană și veterinară, cultă și tradițională. Principiile active au acțiune
sudorifică, antitermică, emolientă, expectorantă, sedativă, decongestivă,
antiinflamatoare, spasmolitică, diuretică. Florile au proprietatea de a mări
sudorația cu efect purificator; înlătură sau reduce febra; relaxează țesuturile și
diminuează starea inflamatorie; favorizează expectorația provocând eliminarea
din bronhii și din plămâni a substanțelor dăunătoare; calmant nervos cu
diminuarea stărilor de excitație cerebrală; diminuează congestia; elimină sau
limitează procesul inflamator; diminuează sau elimină spasmele musculaturii
netede din pereții tubului digestiv; acționează asupra epiteliului renal, mărind
cantitatea de urină eliminată favorizând înlăturarea din corp a unor deșeuri
metabolice. Acțiunea emolientă este asigurată de mucilagiu, cu imprimarea
proprietăților behice; acțiunea diaforetică (sudorifică) și ușor sedativă este
produsă de farnesol; acțiunea spasmolitică și diuretică este asigurată de
flavone, iar cea ușor antiinflamatoare de substanțe triterpenice. Partea internă
albă a scoarței este utilizată cu succes de medicina tradițională pentru tratarea
afecțiunilor hepatobiliare și în migrene. Principiile active au proprietăți
coleretice, antispastice și vasodilatatoare. Provoacă eliminarea bilei din
intestin; diminuează sau înlătură spasmele sau contracturile involuntare ale
mușchilor; determină mărirea lumenului vascular prin relaxarea musculaturii
netede a vaselor, favorizând creșterea afluxului de înge în teritoriu..Uleiul gras,
izolat din fructele plantei este netoxic. Are proprietăți terapeutice. Poate fi
prescris în tratamentul hemofiliei. Are acțiune coleretic-colagogă, stimulând
eliminarea bilei din intestin și secreția bilei de către celulele hepatice
(hepatocite).

6. Recoltare
Florile cu bractei (Tiliae flos sine bracteis) sau florile fără bractei
(Tiliae flos) se culeg la începutul înfloririi, când o parte din ele mai sunt încă în
faza de boboc. Recoltarea se face la umbră, în strat subțire, în încăperi sau
poduri bine aerisite. Uscarea artificială, la 35 ºC. Partea internă albă a scoarței
trunchiului (Tiliae cortex) se obține prin decorticarea de suber. Se taie în
fragmente mici sau foarte mici și se usucă la umbră, în strat subțire, de preferat
în poduri acoperite cu tablă. Se păstrează în saci textili. Fructele (Tiliae
fructus) se recoltează toamna, când ajung la maturitate.

7
LP 8 – Sp. 78

7. Medicină umană
a) Uz intern

(1) Pentru tratarea tusei de diverse etiologii, bronșitei, gripei,


în răceală, dureri de piept, dischinezie biliară, stări de neliniște:
înfuzie, din 1-2 lingurițe flori peste care se toarnă o cană (200
ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară.
Se îndulcește cu miere. Se beau 2-3 căni pe zi.

(2) Pentru combaterea insomniilor: infuzie, ca mai sus


pregătită. Se bea câte o cană, seara, la culcare. Acțiune ușor
somniferă.

(3) Pentru tratarea gripei, răcelii, afecțiunilor reumatice:


infuzie, din 1-3 g flori uscate peste care se toarnă 100 ml apă
clocotită. Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. Se
administrează 3 doze pe zi (dimineața, prânz și seara).

(4) Pentru tratarea afecțiunilor hepatobiliare, migrenei,


cefaleei: extract uscat, în doze de 0,50-0,75 g pe zi, capsule
gelatinoase a 0,25 g sau dragele.

(5) Pentru înlăturarea pierderilor de sânge la femei: cărbune


de Tilia pisat, se ia cu apă.

b) Uz extern

(1) Pentru tratarea stomatitelor, amigdalitelor, faringitelor:


infuzie, din 4 linguri cu flori peste care se toarnă o cană (200
ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se
strecoară. Se adaugă ½ linguriță de bicarbonat de sodiu. Se fac
una sau mai multe gargare pe zi.

(2) Pentru tratarea faringitelor, laringitelor: infuzie, din 5-10


g flori peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot. Se
fac inhalații. Se încălzește până la clocot și se continuă inhalația
după necesitate.

(3) Pentru calmarea copiilor nervoși și cu insomnii: infuzie,


din 500-1 kg de flori peste care se toarnă 3 l apă clocotită. Se
lasă acoperită 20-30 minute. Se strecoară. Se toarnă în apa de
baie a cărei temperatură nu trebuie să depășească 37ºC. Se stă în
baie 15-20 minute.
(Agneta Bâtcă, Margareta Tomescu, 1984).

8
LP 8 – Sp. 78

B. TEI CU FRUNZĂ MARE – Tilia platyphyllos


1. Descriere

Arbore foios, indigen, megafanerofit, xeromezofit spre mezofit,


mezoterm, slab-acid-neutrofil, heliofil, diseminat în pădurile de câmpie și deal,
dar mai ales la limita dintre câmpie și deal, pe soluri fertile, ușoare, adeseori
cultivat ca plantă ornamentală; se mai numește tei alb, tei de vară, tei roșu, tei
verde. Genetic, 2n=82. Fitocenologic, încadrat în Querco-Fagetea, Car.
Fagetalia, Acerion. Răspândit în Europa (Munții Caucaz).

2. Morfologie

Rădăcina profundă, ramificată lateral. Tulpină dreaptă, cilindrică, înaltă până


la 40 cm, cu trunchi bine legat; coroană rară, cu ramuri groase, lujeri anuali
slab-pubescenți vara, apoi glabri, pe care se află muguri ovoizi-ascuțiți, cu 3
solzi din care cel inferior se ridică cel mult la jumătatea mugurelui; scoarță
cenușie la început, netedă (până la 20-30 ani), apoi se acoperă cu un ritidom
negricios, brăzdat în lung; liber foarte dezvoltat, lemn gălbui, moale, raze
medulare vizibile cu ochiul liber, inele anuale slab-delimitate. Frunze alterne,
mari (6-12 cm), subrotunde sau ovate, la bază cordate, asimetrice, glabre pe
fața superioară, cu smocuri de peri albicioși la subsuoara nervurilor; pe
margine acut-serate. Flori galbene, grupate câte 3-8 într-o cimă pendentă, cu
bracteie glabră, mult mai scurtă decât inflorescența, foarte mirositoare; caliciu
cu sepale lungi până la 6 mm; androceu cu 15-40 stamine, fără staminodii.
Înflorire, VI. Fructe, achene globuloase, mari (6-10 mm), glabre, cu pereții
duri, lemnoși și 4-5 coaste proeminente. Lăstărește și drajonează până la
distanțe de 1-2 m de la baza tulpinii.

3. Compoziție chimică

Compoziția este asemănătoare în mare parte cu cea a teiului argintiu


(Tilia tomentosa).

4. Industrie

Aceleași utilizări ca ale teiului argintiu.

5. Bioterapie

Aceleași utilizări ca ale teiului argintiu.

6. Medicină umană

Aceleși utilizări ca ale teiului argintiu.

7. Apicultură

9
LP 8 – Sp. 78

Specie meliferă. Florile furnizează albinelor culesuri de nectar și polen.


Cantitatea de nectar, 0.09-0.22 mg/floare, cu o concentrație de 36-48 % zahăr.
Producția de miere, 400-800 kg/ha. Pondere economico-apicolă mare. Dintre
toate speciile de tei, are florile cele mai mirositoare.

8. Alte proprietăți

Înmulțire prin semințe, marcotaj, altoire.Protecția solului. Litiera are


efect ameliorator asupra solului. Vopsitorie. Florile, cu sau fără bractei,
posedă proprietăți tinctoriale. Se culeg când sunt bine înflorite și se
usucă la umbră. Utilizate pentru vopsirea fibrelor naturale în galben. ( -
reteta la teiul argintiu).
(PL.LVI, 4).

C. TEI PUCIOS – Tilia cordata

1. Descriere

Arbore foios, indigen, megafanerofit, mezofit, mezoterm, acid-neutrofil,


semiombriofil, prezent în pădurile de șleau din regiunea dealurilor până în etajul
montan inferior (altitudine 900 m), rar la câmpie; se mai numește tei pădureț, tei roșu
pădureț, tei de mijloc, tei căpresc, tei de deal, tei de pădure, tei fluturesc. Genetic,
2n=82. Rar formează teișuri pure. Exigent față de căldură. Sensibil la secetă. Solicită
soluri profunde, fertile, bogate în substanțe nutritive, cu regim constant de umiditate.
Fitocenologic, Car. Carpinion. Răspândit în Europa, cu areal larg, începând din
zonele mediteraneene, până în Marea Britanie și Scandinavia, iar în direcția vest-est,
de la țărmurile Atlanticului până în Siberia. Înrădăcinare puternică.

2. Morfologie

Tulpină dreaptă, bine elagată, înaltă până la 30 m, cu coroana deasă,


ovoidală și ramuri îndreptate în sus, pe lujerii cărora se Află muguri ovoizi,
prevăzuți cu 2 solzi păroși, aproape egali; scoarță cenușie, în faza de tinerețe;
apoi cu ritidom negricios, brăzdat longitudinal; lemn fără duramen, moale,
omogen, compact, alb gălbui; raze medulare vizibile cu ochiul liber, inele
anule slab delimitate. Frunze mari (3-7 cm), subrotunde, cordate la bază,
acuminate la vârf, frecvent asimetrice, serate pe margine, pe fața inferioară cu
smocuri de peri ruginii la subsuoara nervurilor. Florile mici, galbene, frumos
mirositoare, câte 5-10 în cime pendente, mai scurte decât lungimea bracteii,
acoperită cu peri stelați; caliciu cu sepale ovate, acute, pubescente; corolă cu 5
petale înguste; androceu cu 15-40 stamine, fără staminodii. Înflorire, VI-VII.
Fruct, achenă ovoidă, tomentoasă (5-7 mm), netedă, necostată sau cu coaste
puțin evidente, fragilă. Lăstărește viguros. Longevitate până la 200 ani.

10
LP 8 – Sp. 78

3. Compoziție chimică

Florile conțin mucilagii, uleiuri volatile (0,04-0,07 %), cvercetină,


izocvercetină, rutozid, tilirozidă, gume, tanin, zahăr, colină, acetilcolină.
Mucilagiile sunt formate din acid galacturonic, arabinoză, galactoză și
ramnoză. Uleiul volatil conține farnesol (alcool alifatic), care imprimă florilor
mirosul caracteristic. Scoarța conține taninuri, fluoroglucinol, heterozide
cumarice (fraxozid, esculozid). Semințele conțin ulei gras, albumine, zaharoză,
rafinoză, stachinoză etc.

4. Industrie

Lemnul are aceleași însușiiri cu ale teiului argintiu. Se prelucrează ușor.


Folosit la fabricarea chibriturilor, planșetelor de desen, ambalajelor,
creioanelor, tocurilor de încălțăminte, mobilei masive de bucătărie, în
sculptură, tâmplărie, strungărie. Foarte bun combustibil pentru cuptoarele de
var, cărămizi, brutării.

5. Bioterapie

6. Medicină umană

7. Apicultură

Arbore melifer apreciat. Florile furnizează albinelor culesuri intense de


nectar și polen. Cantitatea de nectar, 0.15-0.35 mg/floare, cu 45-56 %
concentrație de zahăr. Producția de miere, 600-1000 kg/ha. Pondere
economico-apicolă mare.

11
LP 8 – Sp. 78

Curins
I. Încadrare sistematică......................................................................................................................1

II. Familia Tiliaceae............................................................................................................................2


A. Caractere generale.....................................................................................................................2
B. Caractere de recunoaștere pentru speciile de Tilia din flora României......................................4

III. Specii..........................................................................................................................................6
A. TEI ARGINTIU – Tilia tomentosa.............................................................................................6
1. Descriere.................................................................................................................................6
2. Morfologie..............................................................................................................................6
3. Compoziție chimică................................................................................................................6
4. Industrie..................................................................................................................................6
5. Bioterapie...............................................................................................................................7
6. Recoltare.................................................................................................................................7
7. Medicină umană.....................................................................................................................8
B. TEI CU FRUNZĂ MARE – Tilia platyphyllos..........................................................................9
1. Descriere.................................................................................................................................9
2. Morfologie..............................................................................................................................9
3. Compoziție chimică................................................................................................................9
4. Industrie..................................................................................................................................9
5. Bioterapie...............................................................................................................................9
6. Medicină umană.....................................................................................................................9
7. Apicultură...............................................................................................................................9
8. Alte proprietăți......................................................................................................................10
C. TEI PUCIOS – Tilia cordata.....................................................................................................10
1. Descriere...............................................................................................................................10
2. Morfologie............................................................................................................................10
3. Compoziție chimică..............................................................................................................11
4. Industrie................................................................................................................................11
5. Bioterapie.............................................................................................................................11
6. Medicină umană...................................................................................................................11
7. Apicultură.............................................................................................................................11

12
LP 8 – Sp. 78

13