Sunteți pe pagina 1din 14

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

Facultatea de Marketing
c

Inflatie vs. Somaj


Care este raul mai mare?
c

Autor: Puscasu Iulia Cristina


Grupa 1713
Seria C
An I, Marketing

Bucuresti, 2010

c
c
p 
c
Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile
nationale, şi care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: c
c
     si  c  cc  cc  . Se considera ca inflatia este o stare
caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de
volumul bunurilor si serviciilor, astfel incat din aceasta rezulta cresterea veniturilor si
preturilor in timp ce valoarea banilor scade.
Masurarea inflatiei porneste, bineinteles, de la consensul teoretic cu privire la
formele de manifestare ale fenomenului, dar realizarea in fapt a acestei intentii ramane o
problema complexa. Instrumentul la care se apeleaza cel mai des in acest scop este  
c c    c sau indicele sintetic al preturilor. Acesta, cu toate ca are anumite
insuficiente, exprima, in linii generale, cresterea preturilor ca fenomen de ansamblu care
afecteaza economia. Nu orice crestere a indicelui general al preturilor este expresia directa a
inflatiei. Deci pentru a trage o concluzie corecta cu privire la natura inflationista sau a
cresterii indicelui general al preturilor, adesea, sunt necesare informatii si analize
suplimentare. Cealaltă tendinta majora ce caracterizează situatia de inflatie, scaderea de
cumparare a banilor, consta in relevarea faptului ca in decursul unei perioade relativ lungi,
volumul bunurilor si serviciilor ce se cumpara intr-o economie scade in comparatie cu masa
monetara si nivelul preturilor. Aceasta se determina ca un raport intre masa monetara si
nivelul preturilor, aratand cate bunuri si servicii se pot cumpara cu cantitatea de bani existenta
in economie, la un nivel dat al preturilor.
c
p ccc c    c
c
 c c   apreciaza in lucrarea, -  c    c  c  c
 -, ca problema inflatiei a fost privita ca un produs secundar al actiunii impotriva
instabilitatii descendente, existand intotdeauna pericolul ca sprijinul acordat economiei sa
intreaca masura - adica sa determine o cerere mai mare sau sa stimuleze o cheltuiala mai mare
decat putea sa acopere sistemul economic la preturile curente. In astfel de situatii preturile
urcau dupa cum urca si costul mainii de lucru sau al acelei maini de lucru mai putin oferita pe
piata. Economia, potrivit expresiei specifice cunoscatorilor, era "supraincalzita". Intrucat s-a
apreciat ca puterea pietei ramanea deplina, cererea agregata putea fi totusi stabilizata sau
redusa printr-o ingradire sau reducere a cheltuielilor publice, impozitele ramanand aceleasi,
sau printr-o majorare a impozitelor, cheltuielile ramanand aceleasi, sau, in fine, printr-o
ingradire a cheltuielilor pariculare din fonduri imprumutate. Aceasta s-ar reflecta prin
stabilitatea pietei fata de firma, urcarea preturilor oprindu-se. Iar prin preturi stabile sau mai
coborate ar disparea cererea de lucru deficitara, s-ar putea opune rezistenta la majorarile de
salariu, si revendicarile ar fi mai putin insistente. Instrumentul cu care a fost tratata
insuficienta cererii, folosit in sens invers, va inlatura inflatia.
In cartea sa,  c c  c  c c c  ´,   c  
evidentiaza printr-o serie de exemple ale mai multor tari aflate de-o parte si de alta a fostei
³cortine de fier´, faptul ca o economie nu va putea fi functionala atata timp cat va fi
comandata si controlata de la centru , in raport cu tarile in care aplicarea liberalizarii preturilor
si a schimbului liber au fost masuri care au actionat ca un motor propulsor garantand o
economie functionala. Un capitol interesant care nu putea lipsi din aceasta lucrare, este cel in
care Friedman se refera la inflatie, acesta fiind dezbatut in stransa legatura cu politica
monetara pe care el a sustinut-o in timpul vietii. Sunt concludente exemplele prin care acesta
explica efectele pe care le are fenomenul inflationist si masurile care trebuie luate pentru
combaterea acestuia, dar mai ales modul de comparatie prin care acesta face referire la
hc
c
comportamentul si efectele secundare dureroase ce nu pot fi evitate. Insa informatia cea mai
importanta, care de altfel poate fi considerata si fundamentul de baza al acestei carti, este de
departe cea mai interesanta, si anume principiul politicii monetare - reducerea cresterii rapide
a masei monetare pentru diminuarea inflatiei. Desigur guvernele sunt principalul vinovat
pentru inflatie, pentru managementul defectuos datorita caruia se ajunge in aceasta situatie,
dar iata ca problemele sociale care apar in urma globalizarii agresive la care asistam azi, sunt
din ce in ce mai greu de controlat, nevoile, cheltuielile sunt mai multe si mai diverse, iar daca
mai vorbim si despre alte tari cu economii precare in comparatie cu SUA, atunci putem
pricepe mai bine de ce unele tari se confrunta cu o inflatie galopanta.
 c c   dezbate amanuntit in cel de-al saselea capitol, numit
³Inflatie´ din lucrarea,  c   , problema legaturii stranse dintre fenomenul
inflatiei si cel al somajului. Acest raport invers proportional intre cele doua are ca rezultat, de
cele mai multe ori, calea compromisului ± diminuarea inflatiei printr-o relativa stabilitate a
preturilor insotita de somaj. Asadar, somajul devine in aceste conditii un simplu instrument de
stabilizare a preturilor si de evitare a inflatiei, considerata a fi principala amenintare pentru o
economie performanta, dar si pentru cei cu venituri fixe. Modelul unei societati perfecte nu
poate elimina simultan aceste doua probleme, ci doar reduce la minim efectele lor negative.
Metodele propuse pentru realizarea acestui tel sunt, pe de o parte, indexarea salariului minim,
iar pe de alta parte stabilirea dobanzilor.
c 
 , in lucrarea sa    c  c    ne arata faptul ca mirajul
inflatiei este datorat asocierii dintre bani si bogatie. Concluzia eronata este ca daca guvernul
ar hotari sa tipareasca mai multi bani si sa-i distribuie populatiei lumea ar fi mai bogata. Dar
orice crestere substantiala a cantitatii de bani reduce puterea de cumparare a banilor si duce la
o crestere a preturilor. De fapt, inflatia modifica relatia dintre preturi si costuri si cea mai
importanta modificare pe care ar trebui sa o determine este cresterea preturilor bunurilor in
conformitate cu salariile.
  c  c  , in    c  c   c   analizeaza inflatia ca fiind o
alta problema economica. Aceasta apare atunci cand, in urma unui spor al cantitatii de bani
emise de guvern, puterea de cumparare a unitatii monetare scade si, implicit scade si
cantitatea de bunuri ce pot fi achizitionate in schimbul acesteia. Mises accentueaza faptul ca
deseori lumea intelege gresit acest fenomen, atribuindu-l cresterii preturilor si nu cresterii
cantitatii de bani. De asemenea, el adauga ca inflatia nu este consecinta modului de cheltuire a
banilor de catre guvern, ci a caii pe care ii obţine. Daca guvernul ar mari taxele, contribuabilii
ar avea cheltuieli mai putine, iar preturile ar ramane la fel. Dar daca acesta ar tipari bani,
atunci ar aparea inflaţta, ca urmare a scaderii puterii de cumparare a acestora. Acest fenomen
afecteaza in mod diferit segmentele de populatie, si anume: pentru primele persoane care
profita de pe urma ei, inflatia nu este daunatoare ; dar pentru cei care ajung prea tarziu la banii
cei « noi », pierderile anterioare deja suferite raman neindreptate.


c   c
c
Cauzele inflatiei in literatura de specialitate sunt analizate pe rand, fiecare dintre
acestea generand o anumita forma de inflatie. Economistul american M. Friedman explica
faptul ca inflatia este legata de cc , cresterea acesteia fiind de natura subiectiva
sau obiectiva. De asemenea, Friedman apreciaza ca inflatia este intotdeauna un fenomen
monetar, !  c c   reprezentand radacinile acesteia. Ecartul inflationist relative se
determina ca diferenta, la nivelul economiei nationale intre cererea solvabila nominala ± data
de masa monetara aflata la dispozitia agentilor economici nonbancari si oferta reala de bunuri
economice marfare. El reflecta excesul de moneda, neacoperit cu bunuri aflate pe piata.

¢c
c
Inflatia prin costuri apare in situatia in care costurile de productie cresc, de fapt
primesc un impuls de crestere care va fi reflectat in cresterea inflatiei. Cresterea costurilor
unitare de productie poate avea diferite cauze dupa cum urmeaza :
- deprecierea cursului de schimb al monedei, ceea ce scumpeste preturile factorilor
de productie, provenind din import favorizand cresterea IPC si a bunurilor economice obtinute
pe seama factorilor de productie importanti ;
- pierderea sau restrangerea unor piete de desfacere, ceea ce conduce la cresterea
costului mediu fix ;
- atragerea in circuitul economic a unor factori de productie mai rari ale caror preturi
sunt superioare a unor proaste alocari ale resurselor ;
- existenta deja a unui proces inflationist care determina revendicari din partea
sindicatelor si patronatului pentru a-si conserva veniturile reale, ceeea ce necesita cresterea
veniturilor nominale (salarii, rente, dobanzi, impozite si taxe, chirii, etc.), soldate cu
majoritatea costurilor unitare.
p c   presupune o situatie grava din economie in care cererea si oferta
agregate se modifica in sens contrar : ca regula, cererea agregata creste, iar oferta agregata
scade. Ea este atat o continuare intre inflatia prin cerere si cea prin costuri, dar are si
componente specifice : existenta unor puternice structuri monopoliste, de oligopol si
administrativ birocratice, care au capacitatea de a stimula unele componente ale cererii
globale concomitent cu reducerea altor elemente ale ofertei globale.
Pe termen scurt, evolutia inflatiei este influentata de relatia dintre dinamica cererii
globale si cea a ofertei globale. Ca regula, rata inflatiei creste mai lent decat masa monetara
pentru ca o parte din sporul de masa monetara ajunge la producatori, iar oferta are o
elasticitate mai mica decat cea cererii.

" c   c


 c   c c  c    consta in diferenta dintre cererea absoluta
nominala si cantitatea reala de marfuri si servicii ale agentilor economici pe care acestia le pot
pune in circulatie.
 c   c c  c   este reprezentata de raportul procentual intre
marimea absoluta a inflatiei si amsa oferetei reale de bunuri. Asa cum am aratat inflatia este
un fenomen macroeconomic care consta in cresterea preturilor. Evolutia preturilor se
evidentiaza cu ajutorul indicelui mediu al preturilor. Pentru determinarea acestui indice se
calculeaza costul unui esantion de bunuri in doua perioade de timp : perioada de baza ( T0 ) si
perioada curenta ( T1 ) si apoi se calculeaza modificarea procentuala a costului esantionului
din perioada T1 fata de perioada T0.

c
  c   c
c
Deoarece efectele inflatiei actioneaza in sensuri diferite, ele se rasfrang asupra vietii
economice prin cresterea instabilitatii si prin cautari febrile ale agentiilor economici de a
diminua efectele sale negative sau de a se sustrage lor. Din aceste cautari s-au nascut masuri
antiinflationiste de o mare complexitate, care se pot imparti in doua mari grupe:

Ac
c
a) de aparare sau protectie a agentilor economici impotriva cresterii preturilor si
scaderii puterii de cumparare a banilor;
b) de diminuare si control a inflatiei .
Din prima grupă de masuri, cea mai importanta prin dimensiunile sale este indexarea.
Aceasta constituie o crestere procentuala sau in sume absolute a veniturilor agentilor
economici, indeosebi a salariilor si pensiilor, lunar, trimestrial sau semestrial, astfel incat sa
acopere partial sau total cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor,
generate de inflatie.
A doua grupa cuprinde masuri care contribuie la refacerea echilibrului economic
deteriorat de inflatie. Asupra masei monetare se actioneaza in special prin: cresterea dobanzii
creditelor acordate de banci, cresterea rezervelor monetare obligatorii ale bancilor, limitarea
creditului de consum (vanzari in rate), ³inghetarea´ salariilor si preturilor, echilibrarea
bugetului de stat si a balantei de plati externe.
Dintre masurile care vizeaza sporirea bunurilor economice, cele mai frecvent
utilizate sunt:
- dezvoltarea activitatilor productive cu scopul de a mari oferta de bunuri si servicii;
- introducerea si dezvoltarea productiei noilor bunuri si servicii;
-schimbarea si adaptarea structurii activitatiilor economice in vederea apropierii
ofertei de volumul si structura cererii de bunuri economice;
Asadar, impotriva inflatiei se promovează intotdeauna ³pachetele de masuri´, care
trebuie concepute astfel incat sa se completeze cat mai bine, pe termen mediu şi lung, intrucat
implica o readaptare a intregii economii la o noua stare de echilibru si aceasta nu se poate
realiza dintr-o data, pe termen scurt.

   c   c c#  c


c
Pe parcursul trimestrului IV 2006, procesul dezinflationist a continuat, in luna
decembrie inregistrandu-se o rata anuala a inflatiei de 4,87 la suta, usor sub tinta de 5 la suta
stabilita de catre BNR si cu 0,61 puncte procentuale sub nivelul inflatiei consemnate la finele
trimestrului III. Determinante au fost scaderile pronunţate consemnate de preturile legumelor
si fructelor, rezultat conjugat al productiilor abundente din acest an si al efectului de baza
generat de socul negativ de oferta inregistrat pe acest segment in anul 2005, dar o anumita
contributie a revenit si evolutiei favorabile a inflatiei de baza CORE2 ajustat.

†c
c
In trimestrul IV 2006, inflatia a evoluat permanent in jumatatea inferioara a
intervalului-tinta, la finele perioadei rata inflatiei situandu-se cu 0,1 puncte procentuale sub
tinta asumata de catre BNR in august 2005 ± momentul adoptarii strategiei de tintire directa a
inflatiei. Principalul element de sustinere a dezinflatiei in intervalul analizat a fost furnizat de
evolutia preturilor volatile, al caror ritm anual si-a pastrat traiectoria descendenta (pana la -2,5
% in luna decembrie), de la valori deja modice in septembrie 2006 (+3,1 %). Tendinta a fost
imprimata, in principal, de scaderile inregistrate in termeni anuali de preturile legumelor si
fructelor (-6,5 % in decembrie, ca urmare a supraofertei din anul 2006 si a efectului de baza
asociat tensiunilor existente pe acest segment de piata in anul 2005); la aceasta s-au adaugat
reducerile consecutive operate asupra pretului combustibililor in intervalul octombrie-
decembrie 2006, relaxarea pietei internationale a petrolului permitand ajustari lunare mult mai
consistente decat cele practicate in perioada similara a anului anterior (intre -0,3 si -1,3 %).

c
c


 

c
Prin amploarea ingrijoratoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile
ce isi schimba ritmurile si sensurile, somajul a devenit o problema macroeconomica ce face
obiectul unor aprige dispute teoretice, metodologice şi politico-ideologice. Avand in vedere ca
literatura de specialitate, statisticile oficiale si internationale (Biroul International al Muncii,
Comisia de Statistica ONU) trateaza somajul prin prisma unor multiple si diferite modalitati
de analiza si de evaluare, s-a creat o imagine confuza a fenomenului. Iata, totusi, cateva
definitii acceptate care sintetizeaza caracteristicile somajului, prezentandu-l ca pe una din
problemele macroeconomice de maxima complexitate.

´c
c
In unele manuale si tratate universitare, somajul este analizat ca suma agregata a
tuturor acelor persoane care au statut oficial de somer, adica, somajul consta din numarul total
al somerilor. In acest caz, problema se deplaseaza spre persoana - somer. Definitia cea mai
folosita pe care o dau economistii somerului este urmatoarea: acea persoana care cauta un loc
de munca remunerat, si care nu are un asemenea loc in mod curent.
In diferitele reglementari nationale si internationale se folosesc si alte criterii
delimitative ale somerilor. Aceasta mai ales daca problema in cauza se leaga de ajutorul de
somaj si de criteriile acordarii acestuia. Astfel, pentru ca o persoana sa fie declarata somer
trebuie sa fie inscrisa pe listele oficiilor de plasare a fortei de munca si sa fie disponibila de a
incepe lucrul imediat ce i s-ar oferi un loc de munca. Biroul International al Muncii (B.I.T.)
considera ca somerul poate fi definit ca acea persoana care: c  cc  cc cc
  c  c  c c   c  c  c c     c c   c   c  c $ c %&c

'c Cel mai adesea, fenomenul contemporan somaj este abordat si analizat ca un
dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national: ca loc de intalnire si de confruntare intre
cererea globala si oferta globala de munca. Aceasta maniera de abordare a somajului este, in
fapt, o continuare a analizei problemelor demografico-economice, pe de o parte, si a celor
economico-financiare si investitionale, pe de alta parte. Numai ca atat resursele de munca
(oferta de brate de munca), cat si nevoia de munca (cererea de munca) sunt filtrate prin
exigentele si regulile unice ale remunerarii si salarizarii. De aceea, indiferent de unghiul de
abordare si tratare a lui, somajul este o disfunctie a pietei nationale a muncii.
Piata muncii este prin definitie, inelastica. Aceasta in sensul ca nici cererea de munca
nu se modifica in aceeasi masura cu modificarea salariului nominal, respectiv real, si nici
oferta de forta de munca nu evolueaza intotdeauna in raport de pret si de cost. Unii specialisti
explica aceasta caracteristica prin aceea ca cererea si oferta depind de multi alti factori decat
cei economici. Caracterul inelastic al ofertei de munca este acela care sta la baza specificitati
pietei muncii.
Procesele ce stau la baza determinarii volumului, dinamicii si structurii ofertei de
munca sunt, mai întai, de natura demografica. Piata muncii nu functioneaza ca o piata
obisnuita (libera, zic unii autori) si din cauza restrictiilor legislative, a conditiilor impuse prin
lege in limitele carora ea functioneaza. In plus, functionarea acestei piete este influentata de
actiunea specifica a partenerilor sociali (patronat, sindicate), de raportul de forte dintre ei.
Piata contemporana a muncii se poate afla fie in situatia de echilibru (ocupare
deplina), fie in cea de dezechilibru, adica de subocupare si supraocupare. Pentru a intelege
cele doua forme ale dezechilibrului pe piata muncii trebuie clarificati termenii de ocupare
deplina, somaj voluntar si somaj involuntar.
Ca fenomen macroeconomic, somajul reprezinta ansamblul persoanelor (stocul de
populatie) active disponibile fara ocupatie, care cauta de lucru; deci, el este format din excesul
de resurse de munca in raport cu cei ce pot fi ocupati, in conditiile de rentabilitate impuse de
piata.
Sporirea sau diminuarea ocuparii intr-o tara sau alta nu se identifica cu scaderea sau
agravarea somajului. Pentru a se realiza o imagine mai apropiata de adevar, este necesar sa se
ia in consideratie si variatiile nivelurilor activitatii populatiei. Deci, notiunea de somaj trebuie
sa fie corelata cu indicatorii privind stocul si fluxurile populatiei active, ca şi cu repartitia si
durata somajului. Somajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte:
 . Nivelul somajului care se determina in functie de doi indicatori, si anume: masa
somajului si rata somajului.
c  (  consta din numarul persoanelor care, la un moment dat intrunesc
conditiile pentru a fi incluse in categoria somerilor. Altfel spus, ea consta din populatia activa
disponibila, respectiv din acea forta de munca nonocupata. Daca se are in vedere un anume
orizont de timp (luna, trimestru, an) si numarul somerilor la inceputul perioadei, atunci

ðc
c
numarul somerilor la sfarsitul perioadei rezulta din cresterea (ajustarea) cifrei initiale cu
intrarile in randul somerilor si cu iesirile din randurile acestora in acel orizont de timp.
#c (  , ca marime relativa a fenomenului, se calculeaza ca raport procentual
intre masa somajului (numarul mediu al somerilor) si unul din parametrii de referinta ai
acestuia. Astfel de parametri sunt: populatia activa, populatia activa disponibila, forta de
munca (populatia ocupata plus somajul), populatia ocupata, populatia ocupata ca salariati. Se
pare ca cel mai concludent raport de exprimare a ratei somajului este cel in care se foloseste
ca numitor fie forta de munca, fie populatia activa disponibila.
u . Intensitatea somajului este o alta caracteristica a fenomenului somaj. In functie de
aceasta se poate distinge: somajul total, care presupune pierderea locului de munca si
incetarea totala a activitatii; somajul partial, care consta in diminuarea activitatii unei
persoane, in special prin reducerea duratei saptamanii de lucru sub cea legala, concomitent cu
scaderea remunerarii; somajul deghizat, specific mai ales tarilor slab dezvoltate unde
numeroase persoane au o activitate aparenta cu productivitate mica.
 . Un alt element este durata somajului sau perioada de somaj din momentul
pierderii locului de munca pana la reluarea activitatii. Nu exista o durata a somajului definita
prin lege, dar in numeroase tari exista reglementari ale perioadei pentru care se plateste
indemnizatie de somaj. Aceasta perioada are o tendinta de crestere, atingand pana la 18-24 de
luni.
 . Structura somajului sau componentele acestuia reprezinta o alta caracteristica.
Acestea se formeaza prin clasificarea somerilor dupa diferite criterii: nivelul calificarii,
domeniul in care au lucrat, categoria socioprofesionala careia ii apartin, sex, categorii de
varsta etc. In urma studierii somajului pe sexe si categorii de varsta s-a relevat ca femeile sunt
mai afectate de somaj decat barbatii, de asemenea, tinerii de pana la 25 de ani si batranii de
peste 50 de ani in raport cu restul populatiei active.


c c c (  c
c
Mecanismele pietei muncii se afla sub incidenta numeroaselor imprejurari, nu numai
a celor strict economice, ci si demografice, tehnice sau stiintifice. El apare ca urmare a unei
evolutii nefavorabile a activitatilor social economice, datorita solicitarilor suplimentare de
munca ale noilor generatii sau datorita solicitarilor de locuri de munca ale persoanelor
incadrate in varsta a doua. Formele dominante de extindere ale somajului intalnite astazi sunt:
( c c  c ± afecteaza salariatii care aveau locuri de munca stabile
pana la licentiere, fara vechime mare in munca. La inceputul perioadei de somaj, ei sunt
considerati favorizati, iar in caz de prelungire a perioadei de somaj, trec intr-o categorie mai
defavorizata.
( c    ± ii cuprinde pe aceia care cunosc o succesiune de perioade de
activitate si de somaj, mai afectati fiind tinerii si cei cu calificare slaba.
( cc ! 
 ± reuneste populatia activa in care sunt incluse persoane mai
in varsta, mai putin calificate sau aflate in somaj de timp indelungat, indiferent daca mai
primesc sau nu indemnizatia de somaj In cadrul proceselor de formare a somajului, in functie
de cauzele directe care il determina, se disting mai multe forme de somaj:
1. Somaj ciclic ± expresie a somajului structural si sezonier, care se formeaza in faza
de recesiune(criza-depresiune)a ciclului economic, sau care decurge direct din restrangerea
activitatii economice in anumite anotimpuri ale anului.
2. Somaj de discontinuitate ± se coroboreaza cu reglementarile privind concediile de
maternitate si alte aspecte ale vietii de familie.

Ëc
c
3. Somaj frictional ± efectul dezutilizarii marginale a folosirii mainii de lucru, care
inglobeaza motive ce determina o persoana sa nu accepte un post pentru ca salariul primit are
o utilitate sub un anumit minim.
4. Somaj de inadaptare ± determinat de imposibilitatea unei parti a populatiei active
denumite tehnofoba, de a utiliza si a se adapta tehnicilor avansate actuale care presupun
abstractie, interactivitate, viteza de executie si flexibilitate deosebite. Acest fenomen poate fi
evitat sau diminuat doar prin pregatirea si orientarea personalului.
5. Somaj intermitent ± este generat de insuficienta mobilitate a fortei de munca si de
inegalitatile intre calificarile persoanelor care vor sa se angajeze si cele solicitate.
6. Somaj sezonier ± se formeaza datorita restrangerii activitatii economice in anumite
perioade , sezoane ale anului, in care conditiile economice sunt mai putin prielnice, el fiind
caracteristic: agriculturii, constructiilor si turismului.
7. Somajul structural ± este determinat de tendintele de restructurare a economiei pe
activitaticare are loc sub incidenta progresului tehnicoeconomic, crizei energetice,
fenomenelor sociale si politice. El se intalneste atat in tarile slab dezvoltate, cat si in cele
dezvoltate sau aflate in tranzitie la economia de piata. Restrangerea lui presupune: mari
investitii, recalificarea celor afectati, reorientarea invatamantului s.a.
8. Somaj tehnic ± este determinat de intreruperea activitatii unei firme din lipsa de
comenzi pe un timp indelungat.Cei afectati primesc indemnizatii de somaj de la firma
respectiva. Iesirea din somaj are loc odata cu reluarea activitatii.
9. Somaj tehnologic ± este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu
aparate noi, si de centralizare a unor capitaluri. Resorbirea lui presupune recalificarea fortei de
munca in concordanta cu noile cerinte.

=   c  (c
c
Politicile adoptate vizeaza diminuarea somajului prin masuri ce se refera la someri si
la populatia ocupata. Masurile care se refera direct la someri sunt cele ce vizeaza organizarea
pregatirii si calificarii lor, trecerea la noi forme de ocupare, reglementari juridice privind
inscrierea , redierea sau plasarea somerilor. Programele de instruire reprezinta cea mai
raspandita categorie de masuri pentru someri. Masurile care privesc populatia ocupata au ca
scop atat prevenirea somajului cat si reducerea acestuia prin crearea unor posibilitati de
angajare. Masura cea mai semnificativa, care se poate lua pe timp limitat se refera la
³impartirea muncii´ intre cei angajati si crearea astfel a unor noi locuri de munca. O alta
masura o reprezinta ³programele speciale´ de creare de locuri de munca care cuprind o gama
vasta de actiuni (de exemplu: infiintarea de intreprinderi in ³zonele defavorizate´ unde rata
somajului este peste media pe tara, acestor intreprinzatori acordandu-li-se o seri de facilitati
daca angajeaza someri:credite cu dobanda mica de aproximativ 17.5% se acorda
intreprinzatorilor care creeaza locuri de munca pentru someri etc).
 c (  c
c
Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a proportiilor,
structurii, intensitatii si duratei lui. S-au infiintat, pentru aceasta analiza, institutii specializate
care aplica modalitati specifice de inregistrare a somajului. Principalele caracteristici regasite
la nivelul acestui fenomen sunt: nivelul (marimea) la un moment dat, intensitatea, durata
medie si structura (componenta).
Marimea somajului (nivelul la care a ajuns) reflecta numarul persoanelor care nu
lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor care sunt apte si doresc sa lucreze. Astfel,
masurarea are loc :

>c
c
  in expresie absoluta (masa somajului) ± numarul persoanelor care la un moment
dat, intrunesc conditiile pentru a fi incluse in categoria somerilor (numarul persoanelor din
populatia activa disponibila neocupata).
u  in expresie relativa (rata somajului) ± calculata ca raport procentual intre numarul
mediu al somerilor si:
- populatia activa
- populatia activa disponibila
- forta de munca (populatie ocupata+somaj)
- populatia ocupata
- populatia ocupata ca salariati
 c  (  ±inregistrarea doar a persoanelor care primesc indemnizatie
de somaj, excluzand alte categorii ca: tinerii care incheie un ciclu de invatamant si nu au loc
de munca, persoane care nu au temporar un loc de munca, s.a.
 c (  ±inregistrarea ca someri si a altor categorii (neindreptatite)
ca: persoanele care incaseaza indemnizatia de somaj dar nu au intentia de a se angaja;
persoanele care au deja un loc de munca dar pretind ca sunt someri, pentru ca lucreaza´la
negru´; persoane care nu doresc sa munceasca din motive strict personale, s.a.
p c  (  ±se calculeaza prin determinarea corecta a momentrului
incetarii totale sau partiale a activitatii. Durata sau perioada de somaj ± timpul care se scurge
de la pierderea locului de munca pana la reluarea activitatii.
  ±clasificarea somerilor dupa criterii ca: nivelul calificarii, domeniul de
activitate, sex, varsta sau rasa.
Pentru o evaluare corecta a marimii somajului la un moment dat trebuie sa se
calculeze: intrarile ± persoane concediate, casnice sau care au terminat un ciclu de invatamant
si nu se pot angaja; iesirile ± persoane care gasesc noi locuri de munca, cele care revin la
vechiul post, cele care nu mai cauta locuri de munca, emigrantii, pensionarii.

   c c (  c c#  c


c
Confirmand asteptarile, in trimestrul al III-lea, 2006, presiunile de pe piata muncii au
continuat sa se accentueze, atat rata somajului inregistrat, cat si cea aferenta seriei
desezonalizate atingand noi minime istorice (5 % si respectiv 5,3 %). Indicii suplimentare
referitoare la ingustarea pietei muncii au furnizat si alte elemente referitoare la oferta de forta
de munca: (i'c  c   c  c c cc ( a fost cu 15,9 % mai mare
decat in aceeasi perioada a anului 2005 (cea mai ridicata rata anuala din ultimii trei ani);
similar trimestrului anterior contributia determinanta a revenit somerilor care au renuntat sa-şi
reinnoiască cererea pentru ocuparea unui loc de munca, optand probabil pentru demersuri pe
cont propriu; (ii)   c  c    
 s-a mentinut relativ redus (44,6 mii persoane ±
cel mai mic din ultimii doi ani) si semnificativ sub cel al angajarilor (de 2,5 ori); sectorul
industrial a ramas principala sursa a concedierilor, in timp ce in constructii si servicii, rata de
crestere a personalului salarizat s-a majorat comparativ cu intervalul anterior (in primul caz s-
a produs chiar o inversare de semn). De altfel, similar trimestrului anterior, iesirile din somaj
prin incadrare in munca au consemnat o rata anuala pozitiva (5,2 %) si chiar in usoara
crestere. Aceste evolutii sunt secondate de intensificarea cererii excedentare de forta de
munca, numarul locurilor de munca vacante identificate de ANOFM fiind cu 16,3 % mai
mare decat in perioada similara a anului anterior.

 c
c
p cc (c
c
" c   (c c=  c
c
Cercetatorul neozeelandez A. Philips a evidentiat, pe baza unei cercetari minutioase, relatia
intre rata de crestere a salariilor nominale si rata somajului. El a ajuns la concluzia ca cele doua se afla
in relatie negativa. Cand rata somajului este ridicata, revendicarile salariale ale sindicatelor si
angajatilor sunt reduse si invers. De aici, relatia dintre dinamica procentuala a pretului (inflatiei) (n ~)
rata de crestere a salariilor ( s ~ ) si rata de crestere a productivitatii muncii (WL ):

c
c
 c=  c cc c
p c   c    (c
 c=  c c  cc
cc  c
In cele ce urmeaza vom evidentia pe scurt aspectele relatiei inflatie-somaj crestere
economica, urmand ca ulterior sa fie dezvoltata pe larg corelatia dintre inflatie si cresterea
economica. Relatia stransa dintre inflatie si somaj este ilustrata si de modelul curbei lui
Phillips, in a carei istorie se pot distinge trei etape:
a). Prima etapa reprezinta formularea notiunii respective de catre Phillips si Lipsey,
pornind de la presupunerea ca intre rata inflatiei si rata somajului exista o relatie stabila,
invers proportionala, deci reducerea somajului se poate face numai cu pretul unui nivel mai
ridicat al ratei inflatiei sau, altfel spus, niveluri mai mari ale productiei nationale (venit
national) sunt asociate cu niveluri mai ridicate de preturi şi cu o rata redusa a somajului.
b). A doua etapa a fost dominata de ³teza ratei naturale a somajului´ (propusa de
Milton Friedman şi Eduard Phelps) care demonstreaza diferenta dintre curba lui Phillips pe
termen scurt şi pe termen lung. Curba lui Phillips pe termen scurt reprezinta o relatie negativa
intre rata inflatiei si rata somajului, asteptarile inflationiste ramanand constante; curba lui
Phillips pe termen lung se prezinta sub forma unei drepte verticale corespunzatoare unei
anumite rate a somajului, denumita rata naturala a somajului. Rata naturala a somajului poate
corespunde oricarei valori a ratei inflatiei, cu conditia ca aceasta sa fi fost pe deplin anticipata.
Atunci cand decidentii in politica economica incearca sa coboare rata somajului sub nivelul
sau natural rata inflatiei va creşte peste cel anticipat şi are loc o compensare pe termen scurt
intre rata somajului si rata neanticipata a inflatiei. Dupa Friedman şi Phelps, un mecanism al
asteptarilor ajustabile conduce la o revizuire treptata a asteptarilor inflationiste. Sporirea ratei
anticipate a inflatiei se manifesta printr-o modificare ascendenta a curbei lui Phillips pe
termen scurt. Daca guvernul se incapataneaza sa mentina rata somajului sub nivelul sau
natural, rata inflatiei va creste si mai mult. La randul sau, aceasta va determina marirea
asteptarilor infaltioniste, dand o noua tendinta ascendenta curbei lui Phillips pe termen scurt.
Mentinerea somajului sub rata sa naturala va determina accelerarea ratei inflatiei. Ipoteza RN
este cunoscuta şi sub denumirea de ³gandirea accelerationista´. Decidentii in domeniul
politicii economice vor reusi sa evite accelerarea sau scaderea ratei inflatiei doar prin
gestionarea cererii globale intr-o maniera care sa permita mentinerea somajului la nivelul sa
natural. Ipoteza RN reduce considerabil obiectul politicilor monetare si fiscale, dar ramane
totusi posibila o exploatare sistematica a curbei lui Phillips pe termen scurt de catre politica
economica.
c. A treia etapa din istoricul curbei lui Phillips este reprezentata de critica şcolii
asteptarilor rationale. Un grup de teoreticieni (Lucas, Sargent si Walace) au combatut ipoteza
ratei naturale a somajului, argumentand ca nu este consecventa principiului asteptarilor
ajustabile.
In cazul asteptarilor ajustabile, agentii economici au, de obicei, asteptari subiective,
influentabile. Adeptii asteptarilor rationale au argumentat ca anticiparile inflationiste apartin
unor persoane inteligente, care ar trebui sa ia in considerare toate informatiile disponibile
atunci cand isi alcatuiesc planurile. Daca ipoteza RN afirma ca există o curba a lui Phillips pe
termen scurt atat timp cat inflatia nu este complet anticipata, scoala asteptarilor rationale, in
schimb, neaga faptul ca relaţia existentă între partea neanticipată a ratei inflaţiei şi rata
somajului ar putea fi exploatata de o politica economica sistematica. Deci, se poate spune ca,
pentru adeptii asteptarilor rationale, nu exista o curba a lui Phillips pe termen scurt. In acest
context, trebuie mentionat faptul ca exista o legatura intre curba lui Phillips particularizata de
catre Friedman si curba lui Phillips originala. Aceasta legatura este facuta de legea lui Okun

hc
c
care isi are importanta ei in contextul analizei corelatiei dintre inflatie si somaj, respectiv
crestere economica, in urmatoarea insiruire logica: daca atunci cand PIB creste, somajul
scade, iar cand somajul scade, inflatia creste, inseamna ca intre PIB si inflatie exista o relatie
pozitiva.

( c c  c


c
De multi ani, economistii afirma existenta unei corelatii negative intre rata inflatiei
pe de o parte si rata somajului din economie, pe de alta parte. Cu alte cuvinte, nivele ridicate
ale somajului sunt asociate cu nivele scazute ale inflatiei si invers.
Relatia dintre inflatie si somaj este reprezentata grafic prin curba Philips. Analizand
serii de date ale inflatiei si somajului, economistii au remarcat faptul ca legatura inversa,
stabila, intre cei doi indicatori nu este intotdeauna valabila. O interpretare alternativa a
acelorasi date ar fi aceea ca, in timp ce legatura intre inflatie si somaj exista la un anumit
moment, pozitia curbelor este determinata si de un numar de alti factori. La inceput parea
convenabila alegerea politicii economice ca o alternativa intre nivelul inflatiei si nivelul
somajului. Guvernul putea alege diverse combinatii inflatie-somaj astfel incat sa duca la bun
sfarsit politica economica dorita. In conditiile anticiparii preturilor, curba Phillips nu mai
permite aceasta alegere. Chiar daca in primele perioade anticiparile nu vor fi corecte, adica
 c)c , teoria asteptarilor rationale arata faptul ca agentii economici invata din propriile
greseli si dupa o anumita perioada anticiparile vor deveni corecte. Aceasta va conduce la
inclinarea tot mai accentuata a curbei Phillips, pana devine verticala, adică rata inflatiei nu va
mai depinde de rata somajului, ci evolueaza independent. Astfel, in problema inflatiei
determinanta este credibilitatea guvernului, care prin masurile si anunturile efectuate
influentează comportamentul agentilor economici. Atata timp cat guvernul este credibil,
agentii economici isi formeaza anticiparile placand de la anunturile acestuia, si de aici
posibilitatea de a concepe politici de crestere economica viabile. In schimb daca agentii
economici observa ca actiunile guvernului nu corespund realitatii, atunci asteptarile acestora
se adapteaza realitatii si nu anunturilor, si de aici imposibilitatea guvernului de a implementa
politici credibile de dezvoltare economica.

¢c
c
à   *c

FRIEDMAN, Milton [ u 


    , Editura All,
Bucureşti, 1998

HAZLITT, Henry       Libertas Publishing, Bucureşti, 2006

MISES, Ludwig von   


 
  , Ed. Nemira, Bucureşti, 1998, online
la:
www.misesromania.org/carti/mis_capitalism/cuprins_miscap.htm

HARAU Eleonora Carmen,           

NITA Dobrota (cond st) 

 

GALBRAITH John Kenneth         



u      
 !

ANGELESCU Coralia    "  , Editura Economica 1995 Bucuresti.

PECICAN Eugen #     ± politicicc


   cc
econometrie´

*** - www.bnro.ro
*** - www.referat.ro

Ac
c