Dreptul UE definiţie, specific, izvoare şi principii.

Unităţi de conţinut
1. Dreptul UE - definiţie, particularități
2. Natura juridica a UE
- Principiul rangului prioritar al dreptului UE faţă de dreptul naţional

- Principiul aplicării directe și efectului direct al dreptului UE

3. Principiile generale ale dreptului UE
- Principiul împuternicirii speciale limitate şi implicite.
- Principiul subsidiarităţii și Principiul proporţionalităţii
- Principiul respectării drepturilor fundamentale ale omului
4. Izvoarele dreptului UE
- izvoare originare ale dreptului UE
- izvoare derivate
- Izvoarele complementare

Sinteză
Uniunea Europeană realizează integrarea prin intermediul unui sistem juridic care include: dreptul
primar, dreptul secundar, aşa-numitul „soft law” (drept non-obligatoriu) şi jurisprudenţa CJUE.
Dreptul primar deţine cea mai înaltă poziţie în sistemul juridic al UE, celelalte acte juridice fiind
bazate şi subordonate dispoziţiilor dreptului primar . Acesta cuprinde: Tratatele, principiile generale
ale dreptului UE, Carta drepturilor fundamentale a UE.

CARE ESTE ROLUL ARTICOLELOR 207, 216 ȘI 288 DIN TFUE?

Articolul 207 din TFUE stabilește temeiul juridic al politicii comerciale a UE și stabilește
procedurile care trebuie respectate atunci când se iau decizii privind diferite aspecte ale comerțului.
Articolul 216 din TFUE prevede condițiile în care UE poate încheia acorduri cu țări terțe și cu
organizații internaționale.
Articolul 288 din TFUE definește diferitele tipuri de acte juridice pe care le poate adopta UE.
ASPECTE-CHEIE
Există trei surse ale dreptului UE: legislația primară, legislația secundară și legislația
complementară.
Legislația primară
Principalele surse ale legislației primare sunt tratatele care instituie UE: Tratatul privind UE și
Tratatul privind funcționarea UE. Aceste tratate stabilesc repartizarea competențelor între UE și
statele UE și descriu puterile instituțiilor europene. Prin urmare, acestea stabilesc cadrul legal în care
instituțiile UE trebuie să depună eforturi pentru punerea în aplicare a politicilor.
Legislația primară cuprinde:
tratatele de modificare ale UE;
protocoalele anexate la tratatele fondatoare și la tratatele de modificare;
tratatele privind aderarea de noi state la UE.
Legislația secundară
Sursele secundare sunt instrumente juridice bazate pe tratate.
Legislația secundară cuprinde acte unilaterale și acorduri.
Actele unilaterale pot fi clasificate în două categorii:
cele care figurează în nomenclatura din articolul 288 din TFUE: regulamente, directive, decizii,
avize și recomandări;
cele care nu figurează în nomenclatura din articolul 288 din TFUE. și actele așa-zis „atipice”, cum
sunt comunicările, recomandările, precum și cărțile albe și cărțile verzi.
Convențiile și acordurile includ:
acordurile internaționale semnate între UE și o țară sau o organizație terță;
acorduri între țările UE; și
acordurile interinstituționale, și anume acorduri între instituțiile UE.
Surse complementare de drept
Sursele complementare sunt elemente de drept care nu sunt menționate în mod specific în tratate.
Această categorie include:
jurisprudența Curții de Justiție a UE (CJUE);
dreptul internațional – adesea o sursă de inspirație pentru CJUE în elaborarea jurisprudenței sale.
CJUE citează legea, obiceiurile și utilizarea scrisă;
principii generale de drept – surse de drept nescrise, dezvoltate de jurisprudența CJUE. Acestea au
permis CJUE să pună în aplicare norme în diferite domenii care nu sunt menționate în tratate.
DOCUMENTELE PRINCIPALE
Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea
Uniunii Europene – Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Versiune
consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Protocoale – Anexe la Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene – Declarații anexate la Actul final al Conferinței
Interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona semnat la 13 decembrie 2007 – Tabele
de corespondență (JO C 202, 7.6.2016, pp. 1-388)
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a cincea –
Acțiunea externă a Uniunii – Titlul II – Politica comercială comună – articolul 207 (ex-articolul 133
TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 140-141)
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a cincea –
Acțiunea externă a Uniunii – Titlul V – Acordurile internaționale – Articolul 216 (JO C 202,
7.6.2016, p. 144)
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șasea –
Dispoziții instituționale și financiare – Titlul I – Dispoziții instituționale – Capitolul 2 – Actele
juridice ale Uniunii, procedurile de adoptare și alte dispoziții – Secțiunea 1 – Actele juridice ale
Uniunii Articolul 288 (ex-articolul 249 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 171-172)

Măsurile secundare sau actele legislative sînt adoptate de instituţiile UE pentru exercitarea
competenţelor Uniunii. În esenţă, măsurile secundare au ca scop facilitarea atingerii obiectivelor
primare ale Tratatelor.
Art. 288 TFUE: „Pentru exercitarea competenţelor Uniunii, instituţiile adoptă regulamente,
directive, decizii, recomandări şi avize”
Pînă la Tratatul de la Lisabona, TUE prevedea măsuri (acte) pentru ex-pilonul II şi III, care erau
diferite de cele prevăzute în TCE pentru pilonul I. După Lisabona, dreptul UE prevede folosirea
măsurilor identice pentru toate domeniile.
Jurisprudenţa CJUE este o parte semnificativ de importantă a dreptului UE, în ansamblul său, numit
„acquis-ul UE” (la acel moment „acquis communautaire”).
Potrivit CJUE, un număr de principii generale sunt parte integrantă a dreptului UE şi ele obligă
statele membre şi instituţiile europene, chiar dacă ele nu sunt explicit consfinţite în Tratate.
Importante exemple ale unor asemenea principii sunt:

CJUE, a dat naștere unui un număr de principii generale,care sunt parte integrantă a dreptului UE şi
ele obligă statele membre şi instituţiile europene, chiar dacă ele nu sunt explicit consfinţite în
Tratate. Importante exemple ale unor asemenea principii sunt:
Principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii
Principiul egalităţii de tratament şi non-discriminării
Principiul certitudinii juridice şi încrederii legitime
Principiul cooperării loiale)
Principiul egalităţii statelor membre în raport cu Tratatele
Principiul supremaţiei dreptului UE
Principiul efectului direct, etc.

Aceste principii sunt Obligatorii pentru instituţiile europene și Obligatorii pentru statele membre
atunci cînd ele acţionează în domeniul de aplicare a dreptului UE.

Bibliografie
Suceveanu N., Buiuc S., Dreptul instituţional al Uniunii Europene. Suport de Studiu., CEP, USM,
Chişinău 2013.
Paul Craig, Grainne de Burca, Dreptul Uniunii Europene, comentarii, jurisprudență și doctrină,
Editura Hamangiu, București, 2009.
Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, Ediţia a IV-a, Editura Universul juridic, Bucureşti,
2011.
Fabian, Gyula, Drept instituţional comunitar, Ediţia a III-a, Editura Hamangiu 2012.
Manolache Octavian, Tratat de drept comunitar, Editura CH Beck, București, 2006.
Blumann C., Dubouis L., Droit Institutionnel de l’Union européenne, 5me ed.,Litec, Paris, 2012
Craig, P. and De Burca, G., EU Law. Text, cases, and materials, 2nd ed. Oxford, 1998.
Craig P., The Lisbon Treaty, Law, politics and traety reform, Oxford, University Press, 2010.
Damian Chalmers, Gareth Davies, Giorgio Monti., European Union Law, Cambridge University
Press, 2010.
Jean-Claude Piris, The Lisbon Treaty, a legal and political analysis, Cambridge University Press,
2010.
Кашкин С. Ю, Право европейского союза, 3-е издание, Учебник, Москва, Юрайт 2010.
Энтин Л. М., Право Европейского Союза. Новый Этап Эволюции: 2009–2017 годы. – М.: Изд-
во «Аксиом», 2009

LINKURI la TUE și TFUE

http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%206655%202008%20REV
%207 ,

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2014:260:FULL&from=RO

Alte surse
www.europa.eu – Uniunea Europeană

Lucrul individual

1. Identificați care dintre principiile generale ale dreptului sunt consfințite expres în
nomenclatura tratatelor?
2. Analizați doctrina efectului direct și aplicabilității directe a dreptului UE ( Cazul 26/62 Van
Gen en LOOS 1963) și Doctrina Supremației Dreptului UE (Cazul Flaminio Costa vs ENEL
– C-6/64)
Urmare a analizei cazuistice veți pregăti un potofoliu care să conțină următoarele
compartimente:
- Prezentarea sumară a cazului
- Soluția CJUE
- Argumentele CJUE
- Argumentele proprii de ce aceste 2 cazuri sunt considerate ca fiind constitutive pentru
dreptul UE
- De ce reprezintă aceste cazuri importante referințe pentru dreptul UE