IGIENA HABITATULUI UMAN

Habitat = mediul artificial creat şi dezvoltat de om.

Influenţa urbanizării asupra sănătăţii: Dezvoltarea urbană crează condiţii
superioare de viaţă şi de muncă, dar constituie şi un motiv de nelinişte, pusă de unele
consecinţe negative asupra mediului şi implicit asupra omului şi sănătăţii sale. În urma
unor cercetări realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii s-a constatat că principalele
boli care domină astăzi omenirea şi care se găsesc predominant în oraşe sunt:
- boli cardiovasculare, mai ales cardiopatia ischemică şi hipertensiunea arterială;
- boli respiratorii cronice;
- boli neuropsihice – psihoze, psihastenii;
- boli endocrine – de nutriţie şi metabolism, diabetul şi tiroidiile;
- accidentele de circulaţie şi de domiciliu.

FACTORI URBANI DE RISC:

- aglomerarea populaţiei – contact între locuitori - posibilitatea mai rapidă de răspândire a
unor boli transmisibile.
Exemplu - virozele respiratorii - cunosc o răspândire mult crescută faţă de trecut, chiar
şi în perioadele neepidemice.
- mobilitatea mai mare a populaţiei, care creează posibilităţi multiple de extindere a unor
afecţiuni cu maximum de rapiditate;
- poluarea mediului, ca urmare a creşterii numărului de surse şi a posibilităţilor de acţiune
concentrată a poluanţilor.
- regimul de viaţă - suprasolicitare, mai ales nervoasă, schimbarea unor obiceiuri
tradiţionale în ceea ce priveşte activitatea, alimentaţia, odihnă, + fumatul, alcoolismul şi
uneori farmacodependenţa.

FACTORI importanţi în construirea şi dezvoltarea oraşelor:

- factorii economici,
- factorii naturali,
- factorii demografici.
FACT. ECONOMICI sunt reprezentaţi de bogăţiile naturale ale solului şi
subsolului, posibilităiile de relaţii cu alte localităţi, asigurarea dezvoltării mijloacelor de
transport etc.
FACTORI NATURALI: relieful localităţii, caracteristicile solului,
- existenţa apelor de suprafaţă şi subterane, clima, vegetaţia etc.
- rol deosebit de important în cazul staţiunilor balneoclimaterice, mai ales atunci când
reprezintă factori cu acţiune terapeutică ca apele minerale, apele termale, climatul de
altitudine, litoralul mării etc.
1
 FACTORI DERMOGRAFICI:
- numărul populaţiei care se calculează pe baza planurilor economice de dezvoltare
şi căreia trebuie să i se asigure instituţiile medicale necesare ca număr de medici şi cadre
medii, număr de paturi de spital, număr de dispensare etc.;
- structura populaţiei pe grupe de vârstă, pe profesiuni etc. care determină
instituţiile sanitare respective ca spitale pentru femei, pentru copii, creşe, instituţii de
asisteniă socială, spitale de specialităţi distincte radioprotecţie – Cernavodă; secţie de
arsuri – Târgu-Jiu; etc.;
- densitatea populaţiei care are o mare importanţă sanitară în cunoaşterea gradului
de aglomerare, de asigurare a spaţiilor necesare condiţiilor fiziologice şi psihologice de
viaţă etc;
- dinamica populaţiei - dinamica naturală (natalitate, mortalitate, excedent) +
dinamica artificială ca navetismul, migrarea populaţiei şi mai ales migrarea temporară în
anumite perioade, ca în cazul staţiunilor balneoclimaterice-turişti;
- sănătatea populaţiei - morbiditatea, boli cu extindere în masă, boli cronice şi
degenerative, etc. Morbiditatea dominantă (primele cauze de îmbolnăvire) foarte diferită
de la o localitate la alta şi strâns legată de factorii de mediu şi condiţiile specifice fiecărei
localităii.
AMENAJAREA TERITORIULUI - zone funcţionale.
- zona de locuit:
Peste 60 % - salubră - zona de locuinţe.
Cerinţe: să respecte o densitate medie a locuitorilor, o densitate medie a clădirilor,
un bun iluminat natural.
Clădirile de locuit - nivel de înăţime pentru a permite radiaţilar solare să pătrundă
până la etaţele inferioare ale clădirilor.
- dotări administrative, culturale, sanitare, comerciale, de învăţământ - ex. şcolile -15
minute de mers pe jos pentru elevii din primele clase.
- zona transporturilor – circulaţiei,
- zone verzi,
- zona industrială sau platformele industriale,
- zona extravilană sau preorăşenească.

Acţiunea zgomotului asupra organismului:

- factori care ţin de zgomot - intensitatea, frecvenţa, timpul de acţiune, caracterul
zgomotului (continuu sau intermitent);
- factori care ţin de organism ca: vârsta, activitatea, starea fizică, obişnuinţa, sensibilitatea
individuală etc.;

2
 Factori de mediul în cadrul căruia are loc acţiunea ca: dimensiunea spaţiului,
configuraţia terenului, structura arhitecturală etc.
- zona liniştită de la 0 la 30 decibeli,
- zona efectelor psihice de la 30 la 60 decibeli,
- zona efectelor fiziologice de la 60 la 90 decibeli,
- zona efectelor otologice de la 90 la 120 decibeli.

ACTIUNEA ASUPRA URECHII – acute:

- traumatisme ale timpanului, ale urechii medii sau chiar ale urechii interne, se manifestă
prin înfundarea sau perforarea timpanului, hemorăgii otice, surditate etc.
ACŢIUNEA ASUPRA URECHII - tulburări cornice:
- pragul auditiv creşte cu 10-15 decibeli pentru cîteva ore până la câteva zile - oboseală
auditivă.
Surditatea - leziuni degenerative atrofice la nivelul urechii interne; pot apărea şi
leziuni ale proiecţiei pe scoarţă a nervului auditiv.
TULBURARI CRONICE:
- zgomotul - stimul extern - fenomene de excitaţie şi inhibiţie alternativă, traduse EEG
prin apariţia unei desincronizări difuze.
- pătrunderea zgomotului realizându-se nu numai pe calea nervului auditiv ci şi prin piele,
muşchi, oase, articulaţii.
- aparatului cardiovascular - accelerarea AV şi TA, în mod special tensiunea sistolică.
- aparatul respirator - creşterea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii ca şi a consumului
de oxigen.
- aparatul digestiv - modificări inhibitorii ale secreţiei şi motilităţii gastrice şi intestinale.
- sistemul endocrin - glandelor tiroidă şi suprarenale,
- scoarţa cerebrală reacţionează concomitent sau independent prin scăderea atenţiei,
apariţia insomniei, oboselii rapide etc
- apariţia oboselii este considerată ca rezultat al faptului că zgmotul este un stimul
perceptibil care nu aduce nici o informaţie utilă.
- nevrozele, psihastenia, HTA, gastrita şi ulcerul gastric şi duodenal, colita, diabetul,
hipertiroidismul şi altele.
- timpul somnului - timpul de adormire se prelungeşte mult iar perioada de somn profund
scade substanţial.
Ambele modificări sunt direct proporţionale cu intensitatea zgomotului şi se traduc
prin oboseală evidentă la trezire.

Măsuri de prevenire şi combatere:

Lipsa completă de zgomot creează stări complexe de nelinişte, senzaţie penibilă de
izolare şi depresiune, de ureche înfundată etc.
3
 Cosmonauţii, la care fenomenul de linişte absolută - suprasolicitare nervoasă
descrisă ca apăsare psihică şi senzaţie de frică.
Zgomotul este un rău necesar.

IGIENA LOCUINŢEI

Locuinţa = climat de protecţie faţă de factorii necorespunzători din mediu.

OMS: locuinţa este locul unde omul îşi petrece cea mai mare parte a timpului, se
odihneşte, îşi reface forţa de muncă, munceşte şi se distrează.
OMS a stabilit trei condiţii de stabilitate a locuinţei:
1. să satisfacă nevoile fiziologice şi psihologice ale organismului uman;
2. să nu fie nociv (infecţii, infestaţii, intoxicaţii, accidente);
3. să asigure confort individului şi familiei sale.

Locuinţa constituie elementul de legătură între individ şi familia sa şi între aceasta

şi societate. Ea nu se limitează doar la localul propriu-zis, ci cuprinde şi toate serviciile,
instalaţiile şi dispozitivele necesare.
- are multiple valenţe economice, sociale, culturale, sanitare etc.
- influenţează în mod deosebit sănătatea locatarilor prin caracteristicile sale
constructive şi funcţionale.
- transmiterea unui mare număr de afecţiuni aerogene ca gripa şi virozele
respiratorii dar scarlatina, difteria, rujeola, rubeola, varicela şi altele.

ACCIDENTE DE LOCUINŢĂ:
- căderile şi alunecările - luxaţii şi fracturi,
- electrocutările - construcţie defectuoasă a instalaţiilor electrice sau neasigurării lor,
- creşterea utilizării de aparate electrice de uz casnic,
- exploziile, combustiile, accidentele produse de substanţe inflamabile sau corosive,
rănirile prin arme de foc ,
- înecul.
Cei mai expuşi accidentelor din locuinţe sunt copiii şi persoanele în vârstă.

Recomandări sanitare:
Amplasare: în zonele de locuit cu respectarea aliniamentului stradal şi a
arhitectonicii.
Protecţie împotriva surpărilor, alunecărilor de teren, avalanşelor, inundaţiilor,
emanaţiilor, infiltraţiilor toxice, inflamabile şi explozibile şi de surse de poluare a
mediului.
4
 Să aibă posibilităţi de alimentare cu apă, de îndepărtare a reziduurilor şi apelor
uzate, a apelor menajere.
Asocierea unor zone verzi, de odihnă, de recreaţie.
Solul ales să fie apt de autopurificare
Dotări edilitare la nivel comunitar: unităţi economice, creşe, grădiniţe, cabinete
medicale, farmacii, etc.
Distanţe: gunoi menajer, bătutul covoarelor – la 10 m de ferestrele locuinţelor;
garaje, garat maşini – la 10 m de ferestre.

1. Solul – salubru, apa freatică la 1 m sub fundaţie, uşor inclinat.

2. Orientarea – sudică; S-E, S-V;

N – nu permite pătrunderea directă a razelor solare;
V – după masa – încălzire excesivă;
E – curenţi de aer.
Principalele încăperi care trebuie să asigure aceste condiţii: dormitor, camera copilului,
camera de zi;
- bucătăria spre N;
- baia, WC – orice parte.
Cu cât numerele camerelor e mai mic, cu atât orientarea trebuie să fie mai bună.

3. Materiale de construcţie:
a. Naturale: piatră, lemn, cărămidă;
b. Artificiale: mase plastice, beton, sticlă, aluminiu.
Condiţii: termoizolante, hidroizolante, fonoizolante, ignifugă; uşor de întreţinut.
4. Planificarea interioară: OMS: nr. camere = nr. persoane din gospodărie Psihologii
recomandă: nr. persoane + 1 = nr. camere. O cameră este destinată relaţiilor de întâlnire
cu o persoană din afara familiei. Suprafaţa: 10-16 m2/persoană. Înălţimea: 1 m peste
înălţimea medie = 2,6 – 2,7 m. Cubaj: 30-35 m3.

5. Anexele locuinţei:
(a) Bucătăria: de dimensiuni diferite; numai pentru pregătirea mesei sau şi pentru servirea
ei; să fie aproape de sufragerie sau vestibulul unde se serveşte masa (pereţii, tavanul din
material rău conducător de căldură pentru condensarea redusă a apei, în rest faianţă, ulei);
ventilaţie, hotă pentru vapori;
(b) Baia cu WC - aproape de dormitoare, din materiale uşor lavabile, cu bideu; ventilaţie,
duş sau cadă, sifon de scurgere ;
(c) Spălătorie, uscătorie ->magazii (în blocuri);
(d) Cămara – înlocuită de frigider, congelator;
5
(e) Garaj – gaze; 10-15 m faţă de clădirea de locuit.

Pierderea de căldură a organismului uman

a) Conducţie – contact direct organism-obiecte 5%
b) Radiaţia – calorice 45% - către exterior
c) Convecţia – pierderea către aerul înconjurător 15-20%
d) Evaporare – prin vapori de la suprafaţa corpului 30%

Factori care infuenţează ambianţa termică: temperatura aerului; umiditatea

aerului; mişcarea aerului; temperatura obiectelor.
Ambianţa termică (temperatură, umiditate, curenţi de aer, radiaţie calorică) -
adecvată: – temperatura aerului – 18-22°C, vara până la 26 °C;
– umiditatea – 35-65%, în medie 50%;
– curenţii de aer – viteza de 0,1-0,3 m/sec. (fără a depăşii 0,5 m/sec.) – radiaţia calorică –
radiatoare, sobe; nu va depăşi 80 °C.

Aer cald => vasodilataţia periferică, tahicardie, hipertensiune arterială,

hipersudoraţia, scăderea cantităţii de urină, scad secreţiile digestive, oboseală, lipotimie;
la temperaturi înalte => creşte temperatura corpului la 42-43 °C = colaps termic cu
prăbuşirea tensiunii arteriale
Aer rece => scăderea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii, scăderea frecvenţei
pulsului, creşte TA, creşte cantitatea de urină, creşte concentraţia sângelui => ischemii
periferice, pareze, paralizii; scade imunitatea.
Indicatori de ambianţă termică:
- Indicatori fizici – aparat Kata termometru pentru ambient. Valoarea optimă 4,5-
6,5 cal./min.
Temperatura cutanată – diferenţa de temperatură: frunte 32-33 °C; degetul mare de
la picior 20-21°C.
Pulsul: frecvenţa creşte sau scade sub influenţa ambianţei termice; creşterea
temperaturii ambianţei cu 1°C, frecvenţa pulsului creşte cu 33 bătăi/min – la 120
bătăi/min, temperatură necorespunzătoare.
Sudoraţia – în locuinţă omul nu trebuie să transpire.
Transpiraţia = disconfort termic.
Indicatori psihologici - 20°C, 100% umiditate, Om/sec = confort.

6
 Încălzirea locuinţei:
Locală:
- sobe – reduce cubajul, gaze zoxice, dă variaţii mari de temperatură, transport de
combustibil (lemne, cărbune, curăţirea sobei);
- centrale proprii – verificate periodic, autorizate; centrală – nezgomotoasă;
- electric – neeconomic, produce radiaţii electromagnetice.

Locuinţa: să aibă temperatura efectivă de 17-21 grade, repartizată uniform spaţiu-

timp; să nu depăşească 1-2grade pe orizontală şi 1-3 grade pe verticală, 3 grade pe 24 h
pentru încălzirea centrală şi 6 grade pentru cea locală.
Umiditatea peste 35%
Nedepăşirea a 80 grade pentru corpurile de încălzit, pentru evitarea fluxului de
radiaţie

Vicierea aerului – fenomen complex, rezultat din suprapopularea sau aglomerarea

încăperilor. La baza vicierii aerului stau: scăderea cantităţii de oxigen, creşterea cantităţii
de bioxid de carbon, procesul respirator, creşterea temperaturii aerului, creşterea
umidităţii aerului.

Poluarea interioară – surse: nr. de persoane din încăpere, prezenţa animalelor şi a

plantelor, instalaţiile de încălzit, prepararea alimentelor, igrasia, fumatul, materialele de
construcţii, mobilierul, covoarele, draperiile, activităţile gospodăreşti, jocul copiilor.

Poluarea sonoră:
Poluanţi sonori:
- Surse externe: zgomot industrial, comercial = zgomot de fond; mijlocace de
transport.
- Surse interioare: lift, instalaţiile de apă, canalizare, aspiratorul, maşina de spălat,
radio, TV, joaca, dansul.
Aparatul auditiv percepe 16-20000 Hz (frecvenţă). Acuitatea auditivă scade cu
vârsta => 1000-400 Hz.
Intensitatea – beli – decibel (pt. om) - la om = 0-12 decibeli.

Iluminatul locuinţei – natural; artificial.

Factori naturali:
- Unghiul de pătrundere – arată cât de adânc pătrunde lumina.
7
 - Unghiul de deschidere = zona prin care pătrunde în încăpere radiaţia solară direct.
- Distanţa între clădiri – împiedică pătrunderea luminii.
- Adâncimea încăperii – să nu fie mai mare decât de 2,5 ori ditanţa de la podea la
marginea superioară a ferestrei.
Raportul dintre suprafaţa sticloasă şi podeaua încăperii.

Factori artificiali:
- Intensitatea luminoasă;
- Evitarea umbrelor şi a strălucirii;
- Uniformitate în timp şi spaţiu;
- Evitarea încălzirii atmosferei;
- Spectrul luminos cât mai aproape de cel natural.
Iluminat: - Incandescent - încălzirea atmosferei, puţin economic;
- Luminescent: radiaţii UV, economie, nu încălzeşte, fect troboscopic.

Norme: cameră zi, bucătărie – min. 50 lucşi; dormitor – 30 lucşi; anexe – 10-20
lucşi, pentru suprafete de lucru 75-150 lucsi

Ventilaţia
Schimb continuu între aerul din interiorul si exteriorul locuinţei
Poate fi
- prin infiltraţie (organizată sau neorganizată) sau
- prin aerisire
Naturală sau artificială
Norme 30-35mc/persoană şi oră în încăperi de locuit şi 35-60 mc/persoană pentru
bucătării
Martor al ventilaţiei deficitare: Ciuperca de mucegai

Umiditatea locuinţei:
- Umiditate de construcţie: Strat izolator, sifonarea excesului de apă;
- Umiditatea de întreţinere: defecţiuni în conducte, îndepărtarea apelor reziduale.

Sindromul clădirii bolnave

Caracteristici
1. reducerea ventilaţiei cu aer exterior
2. condiţionarea aerului
8
3. utilizarea preferenţială a materialelor sintetice în construcţie şi în birotică
Simptome asociate
- Iritaţia mucoselor
- Iritaţia pielii
-Simptome neurotoxice
- Hiperreacţii nespecifice
- Tulburări de miros şi gust
Caracteristic: dispariţia/diminuarea simptomelor la părăsirea clădirii

Întreţinerea locuinţei: efect nociv, degradare <= curăţenie perfectă: aerisire

zilnică, aspirare, ştergerea prafului, expunerea lenjeriei de pat la soare. Curăţenia începe
în dormitor, bucătărie, locul de colectare a rezidurilor. Curăţenia periodică – aspirarea,
scuturarea covoarelor, spălarea geamurilor, perdelelor, uşilor, dezinfectante.

IGIENA INSTITUŢILOR PUBLICE

Alături de locuinţă instituţiile publice reprezintă principalele amenajări urbane care

pot influenţa starea de sănătate a populaţiei.
Instituţiile publice pot fi de natură şi structură diferită, cele mai importante fiind:
unităţile industriale, comerciale, culturale, de învăţământ, sportive, sanitare, etc.
În cadrul instituţiilor pulblice, cele medico-sanitare ocupă un loc deosebit fiind
reprezentate de:
- Dispensare teritoriale şi de întreprindere
- Dispensare policlinice
- Sanatorii
- Spitale
Cele mai importante sunt spitalele, acestea fiind unităţi care acordă asistenţă
medicală profilactica, curativă şi de recuperare.
Afecţiunile care se pot răspândi în interiorul spitalului poartă denumirea de infecţii
intraspitaliceşti sau infecţii nosocomiale.
În abordara măsurilor de prevenire a infecţiilor intraspitaliceşti trebuie să se ţină
seama de etiopatogenia lor de frecvenţa şi gravitatea lor şi de particularităţile lor clinico-
epidemiologice .
Accesul în incinta spitalului trebuie asigurat obligatoriu prin două intrări: una
pentru bolnavi, personal şi vizitatori şi alta pentru aprovizionare şi îndepărtarea
reziduurilor.

9
 Întreţinerea curăţeniei saloanelor de spital se va face zilnic sau chiar de mai multe
ori pe zi de către un personal specializat . Curăţenia se va face cu apă fierbine şi soluţii
dezinfectante.
Alimentarea cu apă potabilă la toate nivelele clădirilor este obligatorile fiind
impusă de necesităţile de igienă a bolnavilor şi personalului cât şi de menţinerea
permanentă a curăţeniei.
Asigurarea cu apă sterilă pentru spălare chirurgicală în sălile de operaţie şi sălile de
naşteri.
Asigurarea cu obiecte sanitare suficiente: existenţa cel puţin a unei chiuvete cu apă
rece şi caldă în fiecare salon precum şi existenţa unui număr suficient de duşuri.

Îndepărtarea reziduurilor lichide şi solide - foarte importantă

Dispensarul policlinic - are ca scop principal asitenţa medicală ambulatorie iar
după încheierea consultaţiilor sălile de aşteptare cât şi cabinetele medicale vor fi supuse
unor operaţii de dezinfecţie obligatorie.

Farmacia spitalului va avea un circuit închis.

Blocul alimentar trebuie să asigure un circuit cât mai igienic al alimentelor -
personalul bucătăriei şi oficiilor va fi supus unui control medical periodic.

Spălătoria va trebui să asigure un circuit igienic al lejeriei din spital.

La nivelul spălătoriei lenjeria curată şi cea murdară se vor păstra în încăperi
complet separate.
Un ultim circuit funcţional important este al vizitatorilor - vizitarea bolnavilor nu
se poate face decât în anumite zile şi între anumite ore iar vizitatorii vor îmbrăca haine de
protecţie proprii spitalului.

10