Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reprezintă formarea de calculi în diverse segmente ale aparatului urinar: rinichi (calice, tije
caliceale, bazinet), ureter, vezică urinară, prostată, uretră. Aceasta este dependentă de mai mulți
factori, niciodată doar de unul: factori ce țin de organism, de mediu, de alimentație și aportul
lichidian, de factori climatici, factori ereditari, respectiv de factorii de organ-particularități anatomice
ale segmentelor aparatului urinar.
Calculii din vezica urinară se manifestă prin urinare cu sânge, urinare frecventă, întreruptă sau
blocată total. Tratamentul calculozei poate fi medicamentos, endoscopic sau prin chirurgie deschisă.
Hidronefrozele
Reprezintă o dilatare de diferite grade a căilor urinare din interiorul rinichiului (bazinet, tije caliceale
și calice). Atunci când obstacolul ce nu mai permite curgerea normală a urinii înspre vezica urinară,
traiectul până la obstacol este dilatat. Dacă blocajul persistă, dilatarea urcă și mai sus, cuprinde
structurile interne ale rinichiului și determină o afectare mai severă, numită fenomen uretero-
hidronefroză. Dacă fenomenul este de durată toate funcțiile rinichului sunt afectate, până la blocarea
completă a funcției rinichiului respectiv.
Cauzele hidronefrozei pot fi procese anatomice, prezente de la naștere, dar și procese patologice
apărute pe parcursul vieții (calculi blocați – cele mai frecvente cazuri, cheagurile, tumori
vegetante/infiltrative, vindecări prin cicatrici obstructive după traumatisme sau tuberculoză urinară,
tumori din vecinătate, cicatrici după traumatisme). Tratamentul poate fi realizat endoscopic sau
chirurgical.
Chistele renale
Sunt acumulări de lichid în pungi cu dimensiuni de la câțiva milimetri până la centimetri, localizate în
parenchimul rinichiului sub capsulă. Tratamentul se aplică celor peste 6-7 cm care se manifestă
printr-o simptomatologie dureroasă în zona renală, și constă prin puncție evacuatorie percutanată
sau prin laparoscopie.
Reprezintă apariția si dezvoltarea de celule anormale în raport cu structurile anatomice ale organului
respectiv. Ca trăsătură comună frecventă pentru cele din aparatul urinar este prezența sângelui în
urină (hematuria). Se pot asocia şi paloarea și scăderea în greutate.
Tumorile renale și ureterale
Pot fi benigne (necanceroase), dar procentul este foarte mic, majoritatea fiind maligne (canceroase).
Sunt tumori proprii parenchimului renal (carnea rinichiului) sau de uroteliu (ale cavităților renale
colectoare de urină; acestea se pot propaga și localiza în ureter, vezica urinară și uretră). În cea mai
mare parte își au originea în rinichi, mai puține fiind cele care provin din altă parte a corpului, ca
metastază a unei alte tumori. Evaluarea corectă a fiecărui caz în parte, integrarea informațiilor
clinice, imagistice și de laborator, cu recomandarea soluției terapeutice optime, personalizate, pentru
fiecare caz în parte, sunt esenţiale în evaluarea preoperatorie a fiecărui caz în parte.
Tumorile vezicale
Apar foarte frecvent la fumătorii vechi (cu multe ţigări zilnic) și la cei ce au muncit în mediu chimic
(vopsitorii, pielării, etc.). Pot crește spre interiorul vezicii sau pot infiltra peretele, spre exterior.
Sângerarea prin urină este simptomul cel mai frecvent, dar inconstant. Tratamentul poate fi
endoscopic (intervenție prin canalul uretral), completat cu chimio/ radioterpie sau chirurgical.
Tumorile prostate
Cea benignă - adenomul de prostată - este și cea mai cunoscută și mai frecventă la bărbați.
Simptomele sunt de urinare frecventă (sesizată mai ales noaptea), jet urinar slab, urinare cu
greutate, golire incompletă a vezicii, urinare întreruptă (semn de calcul în vezică), urină tulbure
(infecție), incontinență urinară, mai rar urinarea cu sânge. Când este neglijată, boala poate duce
până la blocarea urinării. PSA-ul sanguin este în limite normale. Tratamentul poate fi medicamentos
sau endoscopic (pe canalul uretral), mai rar chirurgical.
Tratamentul nu poate fi început fără confirmarea bolii de către laborator, realizată în baza
fragmentelor de prostată, obținute după efectuarea unei biopsii prostatice pe cale anală sau după o
operație endoscopică la nivelul prostatei pentru deblocarea căii urinare. Tratamentul este unul
complex, cuprinzând o parte fie endoscopică, fie una chirurgicală și una medicamentoasă ce
durează toată viața.
Stricturile de uretră
Reprezintă îngustări în diferite grade ale uretrei (canalul dintre vezica urinară și vârful penisului),
care apar după infecții, traumatisme sau intervenții endoscopice și se manifestă prin greutate la
urinare, urinări frecvente, golirea incompletă a vezicii; se poate ajunge la blocarea totală a urinării.
Tratamentul este endoscopic sau chirurgical.
Bolile penisului
Bolile scrotului
Hidrocelul este acumularea de lichid în jurul unui testicol și apare după o inflamație scrotală, un
traumatism în cadrul unei boli limfatice sau însoțește o tumoră testiculară. Tratamentul este
chirurgical.
Varicocelul reprezintă dilatarea varicoasă a venelor spermatice din spatele testicolului (de regulă pe
partea stângă) ce devine vizibilă și se manifestă ca o jenă la nivel scrotal. Tratamentul este
laparoscopic sau chirurgica