Corpul omenesc în fotografie

Fotografia reprezintă un „desen cu

ajutorul luminii” oferind privilejul lumii
moderne de a memora imaginea
realității. Aceasta este considerată și în
prezent o proiecție aflată la limita dintre
artă și tehnică.
- Vedere de la fereastra din Le Gras, Nicephore Niepce,1827 -
După anul 1840 epoca fotografiei a prins amploare, înființându-se societăți fotografice
la Paris( 1851) și Londra( 1852), iar tehnicile de daguerrotipie și calotipie fiind intens
studiate și răspândite. În această perioadă rolul principal al fotografiilor a fost unul
documentar dorindu-se a se reda cât mai bine realitatea, calitățile artistice fiind într-un plan
secundar, dar a căror valoare merită apreciată.

Corpul uman a reprezentat încă din cele mai vechi timpuri o sursă de inspirație și de
reprezentare a realității pentru majoritatea domeniilor artistice așa că nu putea trece indiferent
în arta fotografiei. Acesta reprezintă un fundament al artei fiind considerat expresia integrală a
caracteristicilor generale sau esențiale ale universului căruia ii aparținem.

Reprezentarea corpului uman în fotografie a debutat prin portraitistică. Cum din

totdeauna au existat diferențieri între clasele sociale înainte de apariția fotografiei tipul de
portret era un mijloc de identificare al acestora.

Inițial, în perioada 1830 - 1840 personajele erau reprezentate pe un fundal neutru,

urmând ca după aceea să fie plasate în spații fizice reale, spre exemplu Antoine Claudet
realiza cu ajutorul dagueritipiilor scene din viața domestică de familie. Treptat a fost introdusă
iluminarea contrastantă prin calotipiile realizate de către Robert Adamson și David Hill.

Dacă inițial doar clasa aristocrată avea o parte de portrete acestea fiind pe pânză,
ulerior prin intermediul fotografiei în a doua decată a secolului XIX orice familie victoriană
respectabilă deținea un album cu colecția „Cărți de vizită ale prietenilor”.

1
student Andronic Codruț-Anton, Grupa A, an 2019-2020
 Costurile ridicate ale tablourilor pe pânză au facut ca fotografiile sa fie din ce în ce
mai răspândite și în același timp să fie o mărturie a condițiilor socio-politice din acea
perioadă.

Fiind deja cunoscut faptul că sexul feminin a fost o sursă de inspirație pentru marii
artisti, dar și o atracție specială din partea publicului masculin, în această perioadă (1880)
fotografiile cu celebra actriță Sarah Bernhardt realizate de Napoleon Sarony au fost reproduse
cu succes într-un număr mare de exemplare.

- Sarah Bernhardt, Napoleon Sarony, 1891 -

Secolul XIX a fost o perioadă din istoria omenirii caracterizată prin importante
fenomene politice, ideologice și culturale în care Imperiul Britanic, German și America au
cunoscut o dezvoltare rapidă. În această perioadă prin intermediul fotografiilor s-a arătat cu
adevărat cum erau oamenii, locurile și evenimentele, acestea având un efect dramatic asupra
transmiterii știrilor devenind astfel mai obiective.

Acest secol a cunoscut o masivă expansiune colonială a europenilor și de subjugare a

indienilor de către americanii albi astfel o parte importantă a producției fotografice a fost
dedicată populației indigene ne-europene în ideea exercitării controlului social asupra
acestora.
2
student Andronic Codruț-Anton, Grupa A, an 2019-2020
 Dominația colonială a fost menținută cu ajutorul reportajelor fotografice prin care
europenii albi s-au folosit de culturile ”de altă culoare a pielii” din Asia, Africa, Australia și
America tocmai pentru a-și defini propria cultură.

Totodată ierarhia raselor umane a fost redată prin intermediul studiilor de antropologie
vizuală realizate de către Thomas Huxley. Fotografiile din această perioadă semnificau
deopotrivă puterea europenilor de a poseda și subordona corpurile reprezentate.

Deoarece se dorea un control social asupra populației au apărut noi materii de

cercetare cum ar fi psihologia, sociologia și criminalistica. Astfel fotografia a început să joace
un rol important în domeniul justiției criminale prin fotografierea criminalilor și prin
încercarea de definire a tipologiilor umane predispuse la încălcarea legii. De asemenea în alte
domenii fotografia a fost folosită pentru studiile documentare.

Tot în seculul XIX odată cu perfecționarea noilor tehnici ale daguerotipiei și calotipiei
timpii de expunere au scăzut și astfel s-a putut realiza fotografia cu personaje statice și mai
spre sfârșitul secolului chiar cu oameni în mișcare, reprezentații în captarea mișcării fiind
Etienne-Jules Marey a cărui studiu a fost mai mult asupra locomoției și Eadweard Muibryge
care a reușit prin cronografiile lui să inspire alți artisti.

- Man Running, Plate 65 from Animal Locomotion, 1887 -

În concluzie, fotografia în seculul XIX a influențat toate domeniile ce au cunoscut o

expansiune în această perioadă, de asemenea artiștii fotografi au încercat să manipuleze
timpul prin captare, astfel arta putând fi concepută ca o viziune directă a realității .

3
student Andronic Codruț-Anton, Grupa A, an 2019-2020