Sunteți pe pagina 1din 4

- Nursing in afectiunile aparatului excretor

EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A APARATULUI RENAL


METODE ŞI MIJLOACE DE EXPLORARE
A FUNCŢIILOR RENALE

Activitatea rinichiului trebuie explorată pe trei direcţii principale:


• analiza urinei;
• examenul sângelui;
• explorarea mecanismelor funcţionale renale propriu-zise – glomerulare şi tubulare.
Analiza urinei
Examenul de urină poate furniza date asupra stării funcţionale a rinichiului şi asupra
homeostaziei organismului.
Examenul urinei cuprinde un examen:
• macroscopic (volum, densitate, culoare, miros, aspect);
• microscopic (sediment: elemente figurate, cilindri, celule epiteliate);
• bacteriologic;
• fizico-chimic al urinei
1.Studiul cantitativ al elementelor figurate şi al cilindrilor din urină se face prin testul Addis-
Hamburger.
Pregătirea bolnavului.
- Se anunţă bolnavul cu o zi înainte de efectuarea probei; se recomandă regim fără lichide cu 2
ore înainte.
- Dimineaţa bolnavul este rugat să urineze, se notează ora exactă; această urină se aruncă.
- Din acest moment bolnavul este rugat să rămână culcat timp de 180 de minute(3 ore)
- Bolnavul nu bea nimic în tot acest timp (după unii, bolnavul bea 200 ml apă sau ceai fără zahăr,
imediat după golirea vezicii urinare pentru asigurarea debitului urinar minim).
Pregătirea materialului pentru recoltarea urinei.
- Se pregăteşte materialul steril pentru recoltare – urocultor
Recoltarea urinei.
- După 180 de minute se face toaleta organelor genito-urinare cu apă şi săpun.
- Se recoltează întreaga cantitate şi se măsoară volumul (recoltarea se face din jet prin emisiune
spontană sau prin cateterism vezical).
- Se trimite la laborator, notându-se exact intervalul de timp între cele două micţiuni şi volumul
urinei la a doua micţiune.
La femei nu se fac recoltări în perioada menstruală.
Interpretare: normal se elimină prin urină 1000 hematii/minut şi 1000-2000 leucocite/min.
Examenul sângelui
2. Studiul funcţiei renale de depurare a cataboliţilor proteici. Pentru aceasta se determină:
- ureea sangvină – valoare normală = 20-40 mg%;
- acidul uric – valoare normală = 3-5 mg%;
- creatinina – valoare normală = 0,6-1,3 mg%.
3. Studiul funcţiei renale de menţinere constantă a concentraţiei ionilor.
Această funcţie renală se apreciază prin modificările ionogramei serice [Na, K, Ca, Cl]:
Na+ = 135 – 150 mEg/l
K+ = 3,5 – 5 mEg/l
Ca2+ = 4,5 – 5,5 mEg/l
Cl– = 95 – 110 mEg/l

1
- Nursing in afectiunile aparatului excretor

4. proteinele serice
-electroforeza poate evidenţia modificări ale proteinelor serice, astfel în sindromul nefrotic –scad
proteinele totale şi albuminele şi cersc α-globulinele, în glomerulonefrita cronică scad
albuminele şi
cresc γ-globulinele.

5.Studiul funcţiei renale de menţinere a echilibrului acidobazic


- determinarea pH-ului sangvin – se recoltează sânge fără garou, pe heparină, în condiţii de
strictă anaerobioză, în seringi perfect etanşe. Valoare normală = 7,30 – 7,40;
- determinarea rezervei alcaline (RA) – se recoltează 10 ml sânge pe 50 mg oxalat de potasiu;
eprubeta va fi foarte bine închisă pentru a se evita degajarea dioxidului de carbon dizolvat în
plasmă.
Valoare normală = 53 – 75 vol CO2/100 ml sânge sau 27 mEg/l; scăderea sub 50 vol% arată o
stare de acidoză; creşterea peste 75 vol% reprezintă o alcaloză.
- pH-ul şi RA se determină mai exact la aparatul Astrup – în acest caz se recoltează sânge capilar
în condiţii de anaerobioză, în tuburi heparinizate livrate o dată cu aparatul.

EXPLORAREA MECANISMELOR FUNCŢIONALE RENALE PROPRIU-ZISE


Probele de clearance Clearance-ul reprezinta cantitatea de plasma, exprimata in ml, depurata
complet de o anumita substanta, timp de 1 minut, ca urmare a eliminarii acestei substante in
urina .
Se calculează după o formula, folosind determinarile :
U – concentraţia urinară (mg/ml);
V – volumul urinar (ml/minut);
P – concentraţia plasmatică a substanţei (mg/ml).
Clearance-ul creatininei
Creatinina este un produs rezultat in urma catabolismului muscular.Ea este filtrata glomerular
dar si secretata tubular in procent de 20-30 %.
Pregătirea bolnavului
- Se anunţă bolnavul cu o zi înainte ca: să nu mănânce în dimineaţa examinării; să stea culcat în
pat 12 ore peste noapte şi în tot timpul examenului (2 ore);
-timp de 20-30 min înaintea probei se dau bolnavului 250-300 ml apă (pentru asigurarea unei
diureze suficiente).
Efectuarea recoltării:
- Dupa o ora, se recolteaza urina intr-un cilindru gradat si se masoara volumul ( V1 ) . Din acest
volum se ia o proba de 10 ml din care se determina creatinina urinara ( U1 ).
- Subiectul ingera alti 250 – 300 ml de lichid.
-Dupa inca o ora, se evacueaza iar vezica si se masoara din nou volumul ( V2 ). Se dozeaza la
fel creatinina urinara ( U2 )
Se recolteaza apoi sange venos si se afla valoarea creatininei plasmatice ( P )
Volumul urinar V rezulta prin suma celor doua volume de la cele doua mictiuni (V1 si V2)
U = concentratia urinara a creatininei , rezulta rezulta prin suma celor doua creatinine urinare
de la cele doua mictiuni (U1 si U2)
Fluxul plasmatic renal
Fluxul plasmatic renal – volumul de plasmă care perfuzează cei doi rinichi în decurs de 1 minut.
Se determină cu ajutorul clearance-ul acidului paraaminohipuric (P.A.H.) care este eliminat

2
- Nursing in afectiunile aparatului excretor

integral de către glomeruli şi de tubi la o singură trecere prin rinichi.


Clearance-ul P.A.H. se efectuează prin perfuzarea P.A.H. în mod continuu. Determinarea
concentraţiei se face fotometric. Valori normale: 500 – 700 ml/min.
Explorarea secreţiei tubulare prin proba cu PSP
Se bazează pe capacitatea tubului renal de a excreta anumite substanţe introduse în organism.
Deşi există mai multe substanţe utilizate ca test explorator al secreţiei tubulare, în practică se
foloseşte în special fenolsulfonftaleina (P.S.P.) şi P.A.H.-ul.
• Proba cu P.S.P. (denumit şi roşu fenol)
Pregătirea bolnavului.
- Se anunţă bolnavul să nu mănânce în ziua examinării.
- Individul ingera 500 – 700 ml de ceai neindulcit sau apa si dupa jumatate de ora /o ora isi
goleste vezica.
Administrarea substanţei.
- I se injecteaza i.v. 6 mg PSP, i se da sa bea un pahar cu apa
Recoltarea urinei.
- Bolnavul este rugat să urineze la 15 şi la 70 de min de la administrarea substanţei.
- Urina se trimite la laborator; printr-un procedeu colorimetric se determină nivelul P.S.P.
La 15 min trebuie sa se elimine cel putin 30 % din substanta administrata. La 60 minute se
elimina peste 60 % iar dupa 2 ore pana la 90 % . Excretia scade fiziologic, cu varsta. Daca
eliminarea este sub 50 % suntem in prezenta unei tulburari a functiei de excretie renala
• Nefrograma (renograma izotopică)
Urmăreşte capacitatea fiecărui rinichi în parte de a capta, secreta şi excreta o substanţă marcată,
cu radioizotopi. Se utilizează Hippuran marcat cu 131 iod. Proba se execută dimineaţa şi nu
necesită pregătirea prealabilă a bolnavului, bolnavul putând mânca înainte probei. Se injectează,
intravenos izotopul şi se înregistrează radiaţiile emise timp de 15-30 minute cu ajutorul a două
sonde de scintilaţie dispuse la nivelul regiunii lombare.
Nefrograma permite depistarea tulburărilor funcţionale ale fiecărui rinichi fără a da informaţii cu
privire la cauza acestora. Nu se execută la femei gravide sau în lactaţie.
• Scintigrafia renală
Bolnavului i se injectează intravenos o substanţă de contrast radioactivă, după care, cu ajutorul
unui aparat scintigraf se detectează repartizarea substanţelor radioactive în parenchimul renal.

Proba cu indigo-carmin
Această probă apreciază capacitatea de eliminare a fiecărui rinichi în parte. Se injectează i.v.
soluţie 0,4% indigi-carmin steril. Apariţia colorantului în urină se urmăreşte prin cistoscop.
Interpretare:
In mod normal, colorantul apare în vezica urinară la 5-7 minute de la administrare.
Explorarea capacităţii de diluţie şi concentraţie
1. Proba de diluţie şi concentraţie Volhard
Proba de diluţie
Pregătirea bolnavului
- Cu două zile înainte, bolnavul este supus la un regim mixt alimentar; are voie să bea lichide cât
vrea.
- În ziua examinării, bolnavul va sta în repaus la pat.
Golirea vezicii şi ingerarea lichidului
- La ora 7.30 îşi evacuează vezica urinară (urina se aruncă).

3
- Nursing in afectiunile aparatului excretor

- Bolnavul va ingera 1500 ml ceai sau apă timp de 1/2 h.


Recoltarea urinei
- Între orele 8-12, timp de 4 ore, se recoltează 8 probe de urină, din 30 în 30 min.
- Se notează cantitatea şi densitatea urinei din fiecare probă.
Interpretare: în mod normal, în primele 4 ore, ca răspuns la hidratare, se elimină întreaga
cantitate de lichid ingerată. în primele 2 ore se elimină mai mult de jumătate din cantitatea totală.
în cel puţin una din probele de dimineaţă volumul urinar depăşeşte 300 ml iar densitatea urinei
trebuie să fie sub 1005 în cel puţin una din probe.
Proba de concentraţie
Pregătirea bolnavului
- La ora 12 bolnavul primeşte alimentaţie solidă (ouă, şuncă, pâine, carne) fără lichide.
Recoltarea urinei
- Din două în două ore (la orele 14, 16, 18 şi 20) se colectează 4 eşantioane de urină.
- De la orele 20 până la orele 8 urina se colectează într-o singură probă.
- Se notează la toate eşantioanele de urină volumul şi densitatea.
Interpretare: În cursul după-amiezii şi noaptea, ca răspuns la proba de concentraţie, diureza
scade mult, iar densitatea trebuie să crească, depăşind 1028 cel puţin într-o probă.
Se consideră patologic când, predominând diureza nocturnă, lichidul ingerat se elimină cu
întârziere.
Când capacitatea de concentraţie este redusă sau dispărută (densitatea maximă sub 1028).
În insuficienţa renală severă, densitatea variază puţin în jurul valorii de 1010 (izostenurie).
La bolnavii la care încărcarea cu lichid este contraindicată (edem, insuficienţă cardiacă) se face
numai proba de concentraţie, apreciindu-se că un rinichi care concentrează bine are capacitatea
de diluţie normală.
Proba Zimniţki
Pregătirea bolnavului
- Bolnavul este menţinut în pat.
- Se administrează regim alimentar şi hidric normal.
Recoltarea urinei
- Se recoltează urina din 3 în 3 ore timp de 24 h.
- Se notează volumul şi densitatea fiecărei probe.
Interpretarea rezultatelor. Normal, cu cât cifrele obţinute sunt mai îndepărtate între ele, cu atît
capacitatea de adaptare a rinichiului este mai bună.