Sunteți pe pagina 1din 3

Gândirea critică – o abilitate esențială pentru personalitatea sec.

XXI

„Nu voi fi un om obişnuit, deoarece

am dreptul să fiu extraordinar.”


Peter O’Toole

Gândirea critică este un domeniu relativ nou, care a început să se dezvolte mai ales în a
doua jumătate a secolului XX şi care cunoaşte un succes deosebit în zilele noastre și pare a fi una
din abilităţile cheie care asigură succesul în societatea cunoaşterii şi comunicării.

Gândirea critică este un proces complex de integrare creativă a ideilor şi resurselor, de


reconceptualizare şi reîncadrare a conceptelor şi informaţiilor. Este un proces de cunoaştere activ
şi interactiv care are loc simultan la mai multe nivele. De obicei, gândirea critica este orientată
spre scop, dar poate fi un proces creator, în care scopurile sunt mai puţin clare.

A gândi critic constructiv arată I. Al. Dumitru, înseamnă “a susţine cu argumente


convingătoare, raţionale, anumite opinii şi ale respinge pe altele, a te “îndoi” cu scop de a obţine
noi argumente care să-ţi întărească sau, dimpotrivă, să-ţi şubrezescă propriile convingeri şi
credinţe, a supune analizei şi evaluării orice idee personală sau aparţinând altora” . A gândi critic
presupune a cântări idei, a le examina implicaţiile, a le expune unui scepticism politicos, a le
pune în balanţă cu alte puncte de vedere opuse, a construi sisteme de argumente care să le
sprijine şi să le dea consistenţă şi a adopta o poziţie pe baza acestor structuri.

Pe măsură ce lumea devine tot mai complexă, devine tot mai evident faptul că tinerii
trebuie, mai mult ca oricând, să fie capabili să rezolve probleme dificile, să examineze critic
condiţiile, să cântărească alternativele şi să ia decizii gândite şi în cunoştinţă de cauză. Este, de
asemenea, evident că a gândi critic este o capacitate care trebuie dezvoltată şi încurajată într-un
mediu de învăţare propice. Astfel gândirea analitică şi abilitatea de a lega un număr mare de
variabile au devenit necesare, la fel cum au devenit prioritare creativitatea şi deschiderea spre
nou, gândire critică şi simţul civic.

Caracteristici ale gândirii critice:

• Presupune formularea unor păreri proprii, personale, eventual originale referitoare la o


problemă

1
• Dezbaterea responsabilă a ideilor şi soluţiilor avansate de fiecare individ, în mod
individual sau în grup

• Alegerea raţională a unei soluţii optime dintre mai multe posibile

• Rezolvarea de probleme în timp optim şi cu eficienţa scontată

Această disciplină are caracteristici ce dezvoltă abilităţi precum:

• Recunoaşterea problemelor ce pot fi demonstrate riguros de cele ce ţin de domeniul


opiniei

• Recunoaşterea textelor argumentative (spre deosebire de cele descriptive, normative etc.)

• Identificarea corectă a tezei într-un text argumentativ

• Trasarea şi evaluarea legăturilor logice dintre enunţurile unui text argumentativ

• Disponibilitatea de a cântări opinii în discuţie

• Disponibilitatea de a construi o gândire autocorectivă

• Rezistenţa la manipulare

• Atitudinea faţă de limbaj

• Atenţia la context

• Priceperea de a deosebi argumentarea raţională de cea emotiv-persuasivă

• Disponibilitatea pentru dialog.

Principalul mediu în care gândirea critică se formează sistematic este şcoala. Fără a nega
rolul familiei şi al societăţii care constrâng la dezvoltarea acestei abilităţi, şcoala rămâne singura
instituţie preocupată de formarea competenţei de a gândi critic. Dovadă, unul dintre obiectivele
învăţământului românesc actual, este formarea competenţei de a gândi critic.Gândirea critică se
formează prin exerciţiu, prin învăţarea elevilor de a gândi critic, de a aduce argumente bazate pe
cunoştinţe, teorii, experienţe.Pentru acesta este necesar un anumit cadru de desfăşurare a
lecţiilor,

Concluzii

2
În urma cercetării subiectului ales, am ajuns la concluzia că gândirea critică reprezintă o
formă de gândire compusă din scepticism și evaluarea dovezilor. Scepticismul are calitatea de a
ne face să ne îndoim, în prima instanță, de orice informație, până când este demonstrată a fi
adevărată sau falsă. Astfel, o gândire sceptică ajută individul ce o posedă să se ferească de
iraționalism, propagandă și manipulare, iar evaluarea dovezilor ajută persoana să descopere dacă
acea informație este adevărată sau falsă. În cadrul procesului de evaluare a argumentelor sunt
utilizate mai multe metode științifice, printre care logica, investigația, analiza, care ajută o minte
critică să ajungă la adevăr. Gândirea critică are rolul de a ne ajuta să înțelegem cât mai bine
realitatea și să descoperim adevărul / să acumulăm cunoștințele corecte. Iar cunoașterea
adevărului și înțelegerea corectă a realității poate ajuta individul să se descurce și să aibă succes
în viață.

BIBLIOGRAFIE

Dragan Stoianovici, Argumentare şi gândire critică

Lauren Starkey, Critical Thinking Skills Success, Learning Express, New York, 2004

Petre Bieltz, Bazele gândirii critice,

Peter Senge, Școli care învață. Editura Trei, 2016: paginile 41 – 80