OBIECTUL ŞI METODA

CONTABILITĂŢII
BĂDICU GALINA,
catedra Contabilitate și Analiză Economică, ASEM
 Obiectul contabilităţii
constituie reflectarea valorică a
patrimoniului entității, precum și
mișcarea, modificarea lui ca
urmare a operațiilor economice
ce generează costuri, cheltuieli,
venituri în obținerea rezultatelor
financiare într-o perioadă de
gestiune.
 Patrimoniul

totalitatea bunurilor economice

pe care le gestionează o entitate,
precum și totalitatea drepturilor
și datoriile pe care acesta și le
asumă în legătură cu bunurile
ce le posedă.
 Obiectul contabilității

PATRIMONIUL

Bunuri economice + Drepturi + Datorii

CICLUL NORMAL DE ACTIVITATE

Procesul de Procesul de Procesul de

aprovizionare producție desfacere

Cheltuieli Costuri Cheltuieli și

Venituri

Rezultatul = Venituri - Cheltuieli

Ciclul normal de activitate al unei
entităţi reprezintă perioada de timp
dintre momentul achiziţionării
activelor care sânt destinate procesării
şi momentul transformării lor în
numerar.
 CARACTERISTICA BUNURILOR
ECONOMICE
Din punct de vedere al existenței
bunurile economice se
caracterizează printr-o formă
concretă delimitată ca bunuri
(produse, materiale, clădiri,
mijloace de transport, numerar
mașini, utilaje, marfă etc.).
 CARACTERISTICA DREPTURILOR
ȘI DATORIILOR

Pentru a dispune de bunurile

economice sunt necesare anumite
surse de formare (finanţare).
Sursele de formare se exprimă
prin totalitatea drepturilor
(raporturi de proprietate) şi
datoriilor.
 Procesele economice
produc modificări și
transformări în structura
patrimoniului. Corespunzător
stadiilor circuitului economic:
aprovizionarea, producerea,
desfacerea.
 Procesul de aprovizionare
cuprinde operaţiile economice efectuate de entitate
pentru procurarea bunurilor. Astfel, se comandă şi se
încheie contracte cu entitatea-vânzător; se recepţionează
bunurile primite; se achită datoriile faţă de furnizori
pentru bunurile achiziţionate. Valoarea acestora se
compune din valoarea de cumpărare şi cheltuieli de
achiziţie. Contabilitatea reflectă: valoarea de cumpărare
a bunurilor materiale, precum şi cheltuielile de transport
încărcare, descărcare, depozitare, taxe vamale –
calculând costul bunurilor achiziţionate – COST DE
INTRARE.
 Procesul de producţie
se mai consideră procesul de bază a
activităţilor producătoare şi se reflectă sub
forma costurilor. Bunurile fabricate conțin
costuri de producţie ca: directe cu materiale,
directe cu salariu şi indirecte de producţie. Cu
calcularea costului de producţie se ocupă
contabilitatea de gestiune, astfel colectând
toate costurile - determină COSTUL EFECTIV.
 Procesul de desfacere

include operații ce țin de predarea

produselor/serviciilor la cumpărător şi
încasarea mijloacelor bănești din
vânzarea produselor, serviciilor vândute.
În procesul de desfacere contabilitatea
reflectă costul vânzărilor, cheltuielile
de distribuire și venitul din vânzări.
 Caracteristica elementelor de activ
Deoarece bunurile economice se afla în
continuă mişcare şi transformare în cadrul
circuitului economic ele poartă denumirea de
active. Structura lor se modifică permanent
datorită operaţiilor ocazionate de procesele
economice.
ACTIVELE - resurse economice identificabile şi
controlabile de către entitate ce provin din fapte
economice trecute din a căror utilizare se aşteaptă
obţinerea unor beneficii economice.
 Clasificarea activelor

Conținutul activelor
se stabilește pe
baza a două
criterii

Modul de valorificare a bunurilor,

Gradul de lichiditate care se referă
care se referă la felul în care acestea
la capacitatea unui bun economic
participă şi se consumă în producție
de a parcurge întregul ciclu de
și la modul în care îşi transmit
exploatare până la transformarea
valoarea asupra
în bani
produselor/serviciilor
 CLASIFICAREA ACTIVELOR
CONFORM LICHIDITĂŢII
Activul cuprinde totalitatea elementelor
grupate după gradul de lichiditate: active
imobilizate şi active circulante.
Activele imobilizate se caracterizează printr-o
perioadă îndelungată de participare la circuitul
economic (mai mare de 1 an).
Activele circulante sunt activele cu termenul de
utilizare până la un an, consumându-se într-un
singur circuit economic.
CLASIFICAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE
 CARACTERISTICA IMOBILIZĂRILOR
NECORPORALE
Imobilizări necorporale – imobilizări nemonetare
care nu îmbracă o formă materială, identificabile
şi controlabile de entitate. În componenţa
acestora se
includ: drepturi de autor și titluri de protecție,
brevete și mărci, know-how-urile,
licență de activitate, programele informatice,
desene şi modelele industriale, drepturile de
utilizare a activelor imobilizate, imobilizări
necorporale primite în gestiune, alte
imobilizări
necorporale.
 CARACTERISTICA ŞI CLASIFICAREA
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Imobilizările corporale sunt active care îmbracă
formă fizică naturală, au o durată de utilizare
mai
mare de un an, se folosesc în activitatea entităţii
sau se află în procesul creării şi nu sunt destinate
vânzării. Componenţa imobilizărilor corporale:
mijloace fixe, terenuri, imobilizări corporale în
curs de execuţie, resurse minerale.
 CARACTERISTICA ACTIVELOR
BIOLOGICE IMOBILIZATE
Activ biologic – un animal viu sau o plantă vie.
Active biologice imobilizate – activele biologice mature
care asigură obţinerea multiplă a produselor agricole
şi/sau a activelor biologice adiţionale pe parcursul unei
perioade ce depăşeşte un an (de exemplu, viile, livezile,
plantaţiile de pomuşoare roditoare, culturi multianuale de
flori, de furaje, legumicole, vacile, ovinele, porcinele,
cabalinele adulte) precum şi activele biologice imature
care se află în perioada de pregătire spre utilizare după
destinaţie (de exemplu, viile şi livezile plantate, până la
transferarea lor în categoria pe rod);
 CARACTERISTICA INVESTIȚIILOR
FINANCIARE PE TERMEN LUNG
Investiţii financiare – active sub formă de valori
mobiliare, cote de participaţie în capitalul social
al altor entităţi şi alte investiţii deţinute de entitate
în scopul exercitării controlului, obţinerii veniturilor
sau altor beneficii economice (acțiuni,
obligațiuni, bonuri de trezorerie, certificate
bancare). Termenul de deținerea mai mare de 12
luni.
4. INVESTIȚII
FINANCIARE PE
TERMEN LUNG
(IFTL)
 CARACTERISTICA INVESTIȚIILOR
IMOBILIARE
Investiţie imobiliară – proprietate imobiliară
deţinută (de proprietar sau locatar în baza unui
contract de leasing financiar), mai degrabă în
scopul închirierii şi/sau pentru creşterea valorii
acesteia, decât pentru a fi:
utilizată în producţie, pentru furnizarea de
bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri
administrative;
vândută în procesul desfăşurării normale a
activităţii.
 CREANȚE ȘI AVANSURI
ACORDATE PE TERMEN LUNG
Creanţe – drepturi ale entităţii ce decurg
din tranzacţii sau evenimente trecute şi din
stingerea cărora se aşteaptă intrări
(majorări) de resurse care încorporează
beneficii economice.
Avansuri -
 ALTE ACTIVE IMOBILIZATE

Cheltuieli anticipate pe termen lung -

(cheltuielile suportate în perioada de
gestiune, dar care urmează a fi trecute la
consumurile şi cheltuielile perioadelor
viitoare în curs de peste un an);
Alte active imobilizate.
 CLASIFICAREA ACTIVELOR
CIRCULANTE (AC)

ACTIVE
CIRCULANTE

STOCURI CREANŢE ALTE

COMERCIALE CREANȚE NUMERAR INVESTIȚII ALTE
ȘI CURENTE FINANCIARE CREANȚE
CALCULATE CURENTE CIRCULANTE
 Stocuri
bunurile economice aflate la dispoziţia entităţii
destinate pentru a fi consumate la prima lor
utilizare, pentru a fi înregistrate ca producţie în
curs de execuţie, pentru a fi vândute în aceeaşi
stare sau după prelucrarea lor în procesul de
producţie: (materie primă, materiale,
semifabricate,
combustibil, piese de schimb, ambalaje, obiecte
de
mică valoare și scurtă durată, producţia în curs
de
execuţie, produse, mărfuri, etc.).
 Creanţe
Creanţe – drepturi ale entităţii ce decurg din
tranzacţii sau evenimente trecute şi din
stingerea cărora se aşteaptă intrări (majorări)
de resurse care încorporează beneficii
economice: creanţe comerciale, avansuri
acordate, creanţe ale bugetul, creanţe ale
personalului, creanţe privind veniturile
calculate, creanțe privind asigurările, alte
creanțe curente etc.
 Numerar

reprezintă activele cele mai lichide

ale entităţii şi se pot regăsi la
entitate în casierie, disponibil în
băncile comerciale, alte conturi
bancare, etc.
 Investiţii financiare curente

Investiţii financiare – active sub formă de

valori mobiliare, cote de participaţie în
capitalul social al altor entităţi, depozite,
împrumuturi acordate şi alte investiţii
deţinute de entitate în scopul exercitării
controlului, obţinerii veniturilor sau altor
beneficii economice (≤12 luni).
 Alte active circulante

 Cheltuieli anticipate curente, cheltuielile apărute

în perioada de gestiune, dar care urmează a fi
trecute la cheltuieli în perioade - le viitoare în
decurs de pînă la un an (plata de arendă, plata
poliţei de asigurare, plata de abonament pentru
ziare, reviste, ediţii periodice şi informative etc.).
 Alte active circulante.
 Caracteristica elementelor de
pasiv

Deoarece sursele de formare nu-

şi
schimbă volumul şi structura în
mod independent, ci sunt
condiţio-
nate de mişcările şi transformările
elementelor de activ, respectiv
ele
sunt numite pasive.
 Clasificarea elementelor de pasiv
Pasivul delimitează clasificarea surselor de
formare:
* în funcţie de gradul de apartenenţă (surse
proprii – capital propriu şi surse împrumutate -
datorii)
* termenul de achitare (exigibilitate) - indică
perioada de timp în care o datorie devine
scadentă şi ca urmare trebuie achitată.
COMPONENŢA CAPITALULUI PROPRIU
mărimea rămasă în
CAPITAL PROPRIU activele entităţii după
scăderea datoriilor

Elementele CAPITAL SOCIAL ŞI Capital: social,

SUPLIMENTAR suplimentar, nevărsat,
capitalului neînregistrat, retras
influenţează
Capital de rezervă,
diferit asupra REZERVE rezerve statutare, alte
valorii acestuia: rezerve
unele
Corecții ale rezultatelor
determinându-i PROFIT NEREPARTIZAT anilor precedenți,
majorarea, iar (PIERDERE rezultatul anilor
precedenți, rezultatul
altele NEACOPERITĂ) perioadei de gestiune,
micşorarea. profit utilizat

ALTE ELEMENTE DE Fonduri, subvenții,

CAPITAL PROPRIU alte elemente
 Capitalul social
valoarea totală a părţilor sociale ale
proprietarilor entităţii. Sau reprezintă valoarea
aporturilor (mijloace băneşti şi nebăneşti) cu
Care fondatorii contribuie la constituirea entităţii.
Mărimea minimă a capitalului social şi modul de
formare a acestuia sunt reglementate de actele
legislative ale RM şi de documentele de
constituire a entităţii (statutul, contractul de
constituire).
 Capitalul suplimentar
Dacă valoarea efectivă a activelor primite sau
care urmează a fi primite ca aporturi în capitalul
social depăşeşte mărimea nominală a
aporturilor proprietarilor, diferenţa se
recunoaște ca:
*capital suplimentar, dacă diferenţa
respectivă nu urmează a fi restituită
proprietarilor;
*datorii faţă de proprietari, când diferenţa
respectivă urmează a fi restituită proprietarilor.
 Capitalul nevărsat
(duce la micşorarea capitalului propriu)

reprezintă datoriile fondatorilor aferente

aporturilor la capitalul social în momentul
înregistrării unităţilor economice. Capitalul
nevărsat duce la micşorarea capitalului
propriu. Conform Codului Civil art. 112,
capitalul nevărsat se achită integral în cel
mult 6 luni de la data înregistrării de stat.
 Capitalul neînregistrat

Aporturile aferente majorării

capitalului social primite până
la înregistrarea de stat a
modificărilor introduse în actele
de constituire ale entităţii, se
recunosc ca capital
neînregistrat.
 Capitalul retras
(duce la micşorarea capitalului propriu)
reprezintă valoarea acţiunilor proprii ăscumpărate
de la acţionari, precum şi valoarea cotelor de
participaţie, răscumpărate de la asociaţii săi.
Răscumpărarea se efectuiază cu scopul:
 diminuării capitalului statutar prin anularea
acţiunilor/ cotelor de participaţie
răscumpărate;
 prevenirii fondatorului de a obţine pachetul de
control;
 revînzării acţiunilor/cotelor de participaţie la un
preţ mai mare;
 majorării profitului pentru o acţiune ce va
condiţiona creşterea cursului acestora.
 Rezervele
reprezintă acumulările constituite în scopul
înlăturării riscurilor (cheltuieli, pierderi)
desfăşurării normale a activităţii financiare şi
de producţie.

Capitalul de rezervă se foloseşte numai în

cazul insuficienţei de profit şi se repartizează
pentru acoperirea pierderilor societăţii şi/sau la
majorarea capitalului social al acesteia.
 Profit nerepartizat
(pierdere neacoperită)
reprezintă rezultatul financiar al perioadei de
gestiune rămas la dispoziţia entităţii.
 Alte elemente de capital propriu

cuprind fondul de autofinanțare şi subvenţiile

entităților cu proprietate publică.

La entităţile de stat, municipale şi alte entităţi

similare,
inclusiv instituţiile publice cu autonomie
financiară, ca
alte elemente de capital propriu pot fi
înregistrate
subvenţiile decontate [în conformitate cu decizia
fondatorilor (organelor administraţiei publice)]
 DATORIILE
reprezintă obligaţii actuale ale entităţii provenite
din fapte economice trecute a căror stingere
contribuie la o reducere a resurselor, purtătoare
de beneficii economice.
 CLASIFICAREA DATORIILOR
(EXIGIBILITATEA)
DATORII PE TERMEN LUNG
• DATORII FINANCIARE PE TERMEN LUNG
• ALTE DATORII PE TERMEN LUNG

DATORII CURENTE
• DATORII FINANCIARE CURENTE
• DATORII COMERCIALE CURENTE
• DATORII CALCULATE CURENTE
• ALTE DATORII CURENTE
 CARACTERISTICA DATORIILOR
Datoriile financiare includ datoriile aferente:
*creditelor şi împrumuturilor primite pe un termen
stabilit şi pentru o anumită plată (dobândă) sau
gratuit;
*activelor primite în leasing financiar etc.
Datoriile comerciale includ datoriile faţă de:
*furnizori privind bunurile şi serviciile procurate;
*cumpărători privind avansurile primite în contul
livrării ulterioare de bunuri şi servicii etc.
 CARACTERISTICA DATORIILOR

Datoriile calculate includ:

*datoriile faţă de personal;
*datoriile privind contribuţiile de
asigurări sociale de stat obligatorii şi
primele de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală;
*datoriile faţă de buget;
*alte datorii.
 COSTURILE
Costurile de producţie – resurse exprimate valoric
şi consumate pentru fabricaţia
produselor/prestarea serviciilor. Deosebim:
Costuri directe – costuri care pot fi atribuite unui
anumit obiect de calculaţie în mod direct fără
calcule intermediare.
Costuri repartizabile – costuri care pot fi atribuite
unui anumit obiect de calculaţie, doar după
calcule intermediare de repartizare.
Costuri indirecte de producţie – costuri legate de
gestiunea şi deservirea subdiviziunilor de
producţie ale entităţii.
Componența costurilor
 Clasificarea costurilor indirecte de
producţie (CIP)
Costuri indirecte de producţie variabile
(CIPV), de regulă, costurile efectuate pentru
întreţinerea şi funcţionarea utilajelor de
producţie.
Costuri indirecte de producţie constante
(CIPC) - cuprind costurile efectuate pentru
necesităţile generale ale secţiilor de producţie.
Contabilitatea costurilor de producţie se
ţine separat pe activităţile de bază şi
auxiliare. Conform politicilor contabile, în
cadrul activităţilor de bază şi auxiliare
contabilitatea costurilor de producţie
poate fi ţinută pe subdiviziuni (de exemplu,
secţii, ateliere, linii), tipuri de
produse/servicii şi alte direcţii stabilite de
entitate.
Costurile de producţie ale activităţilor de bază
reprezintă costurile ce ţin de fabricaţia
produselor şi/sau prestarea serviciilor ce
constituie scopul activităţii entităţii.
Costurile de producţie ale activităţilor auxiliare
reprezintă costurile legate de:
 producerea ambalajelor;
 furnizarea diferitor tipuri de energie (de exemplu,
energiei electrice, termice, aerului comprimat,
frigului, apei);
 deservirea cu transport;
 reparaţia mijloacelor fixe;
 fabricaţia instrumentelor, echipamentelor
speciale, pieselor de schimb etc.,
 fabricaţia altor produse sau prestarea altor servicii
cu caracter auxiliar pentru necesităţile interne ale
entităţii şi/sau destinate livrării terţilor.
 Determinarea costului
Determinarea costului produselor/serviciilor se efectuează pe
produs/grupe de produse omogene, serviciu/grupe de servicii
omogene şi perioade de calculaţie (de exemplu, lună).
Conform politicilor contabile, entitatea determină costul total
şi/sau costul unitar al produselor fabricate/serviciilor prestate.
Determinarea costului se efectuează în baza unităţilor de
măsură, care diferă în funcţie de tipul şi caracterul produselor
fabricate/serviciilor prestate, principalele fiind următoarele:
unităţile fizice (de exemplu, m2, m3, kg);
unităţile de timp (de exemplu, ore, zile);
unităţile convenţionale (de exemplu, unităţile tehnice
de măsură, cum ar fi: litru de lapte cu 2,5% grăsime,
cai-putere la motoare).
 Costurile de producţie se recunosc în baza contabilităţii de
angajamente în perioada în care acestea au fost efectiv suportate.

În acest scop este necesară contabilizarea separată a:

costurilor curente, care cuprind costurile suportate şi
recunoscute în perioada curentă (luna, trimestrul, anul)
(de exemplu, costul materialelor consumate, salariile
calculate muncitorilor de bază, energia electrică
consumată);
costurilor anticipate, care cuprind costurile efectuate
în perioada curentă, dar care se referă la perioadele
viitoare (de exemplu, costurile aferente reparaţiilor
mijloacelor fixe, certificărilor, expertizelor, evaluărilor);
costurilor preliminate, care cuprind costurile ce
urmează a fi suportate în perioadele viitoare, dar se
recunosc în perioada curentă (de exemplu,
provizioanele privind concediile de odihnă ale
muncitorilor de bază).
 Cheltuielile
Cheltuieli – diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate în perioada de gestiune sub formă
de ieşiri, reduceri ale valorii activelor sau de
creşteri ale datoriilor care contribuie la diminuări
ale capitalului propriu (rezultatului financiar),
altele decât cele rezultate din distribuirea
acestuia proprietarilor.
 Clasificarea după
destinații

Cheltuieli ale Cheltuieli privind

Cheltuieli ale
activităţii impozitul pe
altor activităţi
operaţionale venit

cheltuieli condiţionate suma totală a

cheltuieli determinate de ieşirea şi cheltuielilor privind
de procesul deprecierea activelor impozitul pe venit
desfăşurării activităţii imobilizate, de luată în calcul la
operaţionale a tranzacţiile financiare, determinarea
entităţii de evenimentele profitului net al
excepţionale perioadei de gestiune
 Cheltuielile activităţii operaţionale
sunt generate de fabricarea şi comercializarea produselor,
prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, achiziţionarea şi
comercializarea mărfurilor, executarea contractelor de
construcţie, transmiterea în folosinţă temporară a activelor
proprii în baza contractelor de leasing şi anume:
Costul vânzărilor
Cheltuieli de distribuire
Cheltuieli administrative
Alte cheltuieli din activitatea operaţională
Componența cheltuielile altor activităţii

cheltuielile cu activele imobilizate, care

reprezintă cheltuielile aferente ieşirii, cu
excepţia lipsurilor şi deteriorărilor
constatate la inventariere;
cheltuielile financiare, care includ
cheltuielile (pierderile) rezultate din
operaţiunile financiare ale entităţii;
cheltuielile excepţionale, condiţionate de
evenimente atipice, care nu se manifestă
permanent sau cu regularitate (calamităţi
naturale, perturbări politice, modificări ale
legislaţiei etc.).
 Cheltuieli privind impozitul
pe venit
suma totală a cheltuielilor privind impozitul
pe venit, luată în considerare la calculare
rezultatului financiar al perioadei de
gestiune.
 Venitul
Veniturile – creşteri ale beneficiilor economice
înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub
forma intrărilor de active sau majorării valorii
acestora sau a diminuării datoriilor care au
drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu
excepţia celor legate de contribuţiile
proprietarilor
Clasificarea
în funcție de
sursa de Venituri din prestarea Venituri din
obținere serviciilor vânzări

Venituri sub formă de Venituri din

dividende Venituri vânzarea
financiare produselor şi
mărfurilor

Venituri sub formă de Venituri sub formă de

redevenţe dobânzi
 Venituri din prestarea serviciilor – venituri din executarea
de către entitate a unor lucrări pe parcursul unei anumite
perioade de timp (de exemplu, venituri din serviciile de
transport, reparaţie, intermediere, consultanţă, instruire,
agrement-sport, instalare a utilajului, telefonie, internet,
turism).
 Venituri din vânzarea produselor şi mărfurilor – venituri din
comercializarea bunurilor produse de entitate sau
cumpărate pentru a fi revândute, inclusiv terenurile şi alte
imobilizări deţinute în scopuri revânzării.
 Venituri sub formă de dobânzi – venituri din utilizarea
numerarului sau a echivalentelor acestuia, precum şi din
deţinerea obligaţiunilor şi a altor sume datorate entităţii.
 Venituri sub formă de redevenţe – (royalty) venituri din
utilizarea imobilizărilor necorporale ale entităţii cum ar fi
brevetele, mărcile, drepturile de autor (copyright) şi
software-ul pentru computere etc.
 Venituri sub formă de dividende – venituri din cotele
deţinute în capitalul social al altor entităţi.
 Clasificarea în funcție de tipul activității (destinație)

Venituri ale activităţii Venituri ale altor

operaţionale activităţi

*Venituri din vânzări *Venituri din operaţiuni

*Alte venituri din activitatea (ieșirea) cu active
operaţională (din ieşirea imobilizate
altor active circulante, din *Venituri financiare (venit
sancţiuni, din recuperarea *Venituri excepționale (
prejudiciului material, din
plusurile de active
imobilizate şi circulante
constatate la inventariere)
 Rezultatul activităţii
Potrivit reglementărilor actuale, în sistemul
contabil, rezultatele financiare (profitul sau
pierderea), se stabilesc la finele perioadei de
gestiune. În funcţie de natura operaţiilor care
le generează, rezultatele sunt structurate în:
 rezultatul din activitatea operaţională
 rezultatul din alte activități
 rezultatul până la impozitare
 rezultatul net al perioadei de gestiune
 DETERMINAREA REZULTATELOR

Dacă total venituri > total cheltuieli, diferența

reprezintă PROFIT
Dacă total venituri < total cheltuieli, diferența
reprezintă PIERDERI
 ALGORITMUL DE CALCUL AL REZULTATULUI
NET
1. Rezultatul din activitatea operaţională = Total
venituri operaționale – Total cheltuieli
operaționale
2. Rezultatul altor activități = Total venituri din alte
activități – Total cheltuieli din alte activități
3. Rezultatul până la impozitare = Rezultatul din
activitatea operaţională + Rezultatul altor
activități
4. Rezultatul net al perioadei de gestiune = Rezultatul
până la impozitare – Cheltuielile privind impozitul
pe venit**
**Cheltuielile privind impozitul pe venit = Rezultatul
(profit) până la impozitare x Cota impozitului (12%)
 Metoda contabilităţii
reprezintă un ansamblu de procedee,
modalităţi şi tehnici aflate într-o
strânsă interdependenţă prin care se
cercetează starea şi mişcarea
elementelor patrimoniale, se realizează
calculul, analiza şi controlul activităţii
desfăşurate, a situaţiei financiare
şi a rezultatelor entităţii.
 Dublă reprezentare
a patrimoniului
Principală trăsătură a obiectulu
contabilităţii constă în
reflectarea
patrimoniului entităţilor, atât
sub
aspectul componenţei şi
destinaţiei,
cât şi sub aspectul surselor de
formare
a elementelor patrimoniale.
 Dubla înregistrare
Elementele patrimoniale ale entităţii se află într-
o continuă mişcare şi transformare în fazele
circuitului economic, dar rămân mereu într-un
echilibru permanent în cadrul entităţii
respective.
Acest echilibru este evidenţiat în contabilitate
de o trăsătură specifică a metodei contabilităţii
– dubla înregistrare.
Surse de formare
Bunuri
a bunurilor
economice economice
Procedeele specifice
contabilităţii
Contul contabil
Balanţa de verificare
Situaţiile financiare
 Contul contabil
Este un procedeu reprezentativ, de o formă
specială, folosit pentru reflectarea existenţei şi
mişcarii bunurilor, proceselor şi surselor de
formare în contabilitate. Contabilitatea reuşeşte să
reflecte întregul său patrimoniu cu ajutorul dublei
înregistrări, prin deschiderea a câte un cont pentru
fiecare element distinct. Aceste conturi au legături
reciproce între ele şi pentru reflectarea obiectului
de studiu formează sistemul conturilor.
 Balanţa de verificare
În scopul verificării exactităţii înregistrărilor
făcute în conturi, respectiv de a controla modul
de respectare în contabilitate a dublei înregis-
trări a elementelor patrimoniale din cadrul
entităţilor, dând prin aceasta o garanţie asupra
exactităţii înregistrărilor efectuate se utilizează -
balanţa de verificare. Informaţiile din balanţa
de verificare stau la baza întocmirii Situațiilor
Financiare, asigurând respectarea principiului
dublei înregistrări.
 Situații financiare
set de rapoarte care conţin informaţii privind
poziţia financiară, performanţa financiară,
modificările capitalului propriu şi fluxurile de
numerar ale entităţii pe o perioadă de gestiune.
În funcţie de criteriile stabilite în Legea
contabilităţii şi necesităţile informaţionale ale
utilizatorilor entitatea poate întocmi:
 situaţii financiare complete; sau
 situaţii financiare simplificate.
Situaţiile financiare se întocmesc conform unor formulare tipizate
 Situaţiile financiare  Situaţiile financiare
complete cuprind: simplificate cuprind:
Bilanţul; Bilanţul;
Situaţia de profit şi Situaţia de profit şi
pierdere; pierdere;
Situaţia modificărilor Nota explicativă.
capitalului propriu;
Situaţia fluxurilor de
numerar;
Notele la situaţiile
financiare.
 BILANȚUL
Raportul în care se reflectă poziția financiară a
entităţii la un moment dat - Bilanţul. Poziţia
financiară – relaţia dintre activele, capitalul
propriu şi datoriile entităţii prezentate în bilanţ.
Bilanţul este un document oficial, care se
întocmeşte obligatoriu și reflectă dubla
reprezentare a patrimoniului entităţii.
 SITUAȚIA DE PROFIT ȘI PIERDERI
Situaţia de profit şi pierdere caracterizează
performanţa financiară a entităţii pentru
perioada de gestiune şi conţine informaţii privind:
cheltuielile, veniturile și rezultatele financiare.
 SITUAȚIA MODIFICĂRILOR
CAPITALULUI PROPRIU
Situaţia modificărilor capitalului propriu
caracterizează existenţa şi modificarea
elementelor capitalului propriu în cursul
perioadei de gestiune şi conţine informaţii
privind: capitalul social şi suplimentar , rezervele,
profitul nerepartizat (pierderea neacoperită),
alte elemente de capital propriu.
SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR
Situaţia fluxurilor de numerar caracterizează soldurile şi fluxurile de numerar
pentru perioada de gestiune şi conţine informaţii privind: numerarul
(numerar în monedă naţională şi valută străină în casierie
şi conturi curente);
numerarul în expediţie (numeraruldepus în casieriile băncilor,
oficiilor poştale sau transmise încasatorilor pentru
înregistrarea ulterioară a acestora în conturile curente ale
entităţii sau pentru transmiterea către beneficiari);
documentele băneşti (timbrele taxei de stat, mărcile poştale,
biletele de călătorie achitate, biletele de tratament şi
odihnă achitate etc).
 NOTE LA SITUAȚIILE FINANCIARE
Notele la situaţiile financiare cuprind anexele şi nota
explicativă.
Anexele conţin informaţii care detaliază elementele
situaţiilor financiare şi includ:date generale; informaţiile
cerute de Standardele Naţionale de Contabilitate;nota
informativă privind veniturile şi cheltuielile clasificate după
natură;nota informativă privind relaţiile cu nerezidenţii.
Nota explicativă conţine informaţii suplimentare care nu
sunt incluse în situaţiile financiare şi în anexele la acestea.
Volumul, structura şi forma de prezentare a notei
explicative se stabilesc de către fiecare entitate de sine
stătător în funcţie de dimensiunea, forma juridică de
organizare, domeniul/profilul de activitate a acesteia şi
necesităţile informaţionale ale utilizatorilor situaţiilor
financiare.
Procedeele comune şi altor
discipline economice
Documentarea
Evaluarea
Calculaţia
Inventarierea
Documentarea
Orice operaţie economică privind existenţa şi
mişcarea elementelor patrimoniale, trebuie să fie
consemnată într-un act scris, care atestă
înfăptuirea ei, act care poartă denumirea de
DOCUMENT. Documentele prezintă o importanţă
deosebită pentru mersul normal al lucrărilor de
control, întrucât se asigură verificarea prealabilă
a
justeţei operaţiilor economice, constituind
prin aceasta un mijloc de întărire a
responsabilităţi
asupra administrării patrimoniului fiecărei entităţi.
Procedeul ce permite consemnarea datelor
contabile în documente se numeşte DOCUMENTARE.
 Evaluarea
Întrucât obiectul contabilităţii îl constituie
reflectarea valorică a elementelor şi operaţiilor
patrimoniale, este necesar ca operaţiile consem-
nate în documente să fie evaluate, adică
exprimate în unităţi monetare. Prin evaluare se
aduc la acelaşi numitor comun toate elementele
patrimoniale, ceea ce permite gruparea,
sintetiza-
rea şi compararea lor.
 Calculaţia
Operaţiile economice, după ce au fost
înregistrate în documente şi evaluate,
necesită în unele cazuri anumite calcule.
Ansamblul de operaţii matematice corelate
între ele prin care se determină mărimea
costurilor şi rezultatelor reprezintă -
calculaţia.
 Inventarierea
Datorită influenţei agenţilor naturali - unele
bunuri îşi pierd din calitatea sau greutatea
lor, sau neglijenţa gestionarilor poate
conduce la dispariţia unor bunuri, la
degradarea acestora.
Din aceste cauze, pentru a cunoaşte situaţia
reală a patrimoniului tîn scopul descoperirii
neconcordanţelor dintre datele înregistrate în
contabilitate şi realitatea de pe teren. Acest
procedeu se numește inventariere.
 Concluzie
Între procedeele utilizate de metoda
contabilităţii există o legătură şi
condiţionare reciprocă, axul central fiind,
însă, procedeele metodei contabilităţii. În
cadrul acestei legături, traseul de bază al
ciclului contabil de prelucrare a datelor îl
formează: documentaţia, evaluarea,
calculaţia, contul, balanţa de verificare şi
situațiile financiare. Pentru realizarea
informaţiei contabile ca produs al metode
contabilităţii, orice înregistrare şi prelucrare a
datelor trebuie să treacă obligatoriu pe
acest traseu. Celelalte procedee în raport
cu aceasta intervin prin alternanţă şi în mod
repetat.