Paul T.

Keyster, Georgia Irby-Massie, Science, Medicine, and Technology,

în Glenn R. Bugh (ed.) – The Hellenistic world, Cambridge Univerisity
Press, 2007, 241-265
- știința, medicina și tehnologia caută cunoștințe pentru a înțelege și controla natura; știința și
medicina erau în general preocupări ale elitei, iar tehnologia era practicată deseori de sclavi
sau străini.
- în perioada 320-200 a. Chr. un mare număr de savanți și ingineri au acumulat mai multe
cunoștiințe noi decât în alte trei secole ale antichității. Cele mai multe documente care provin
din această perioadă sunt cele științifice, însă acestea sunt pierdute și astăzi ne bazăm pe
fragmentele citate de scriitorii din primele secole ale epocii romane.
- regatele succesorilor lui Alexandru au promovat știința în contextul multicultural al epocii;
războiul, comerțul și prestigiul au provocat evoluția științei și tehnologiei. Membriii elitei
noilor regate găsesc multe subiecte noi de cercetat și adaptat pentru a fi puse în practică pt.
noile popoare cucerite.
- cel mai cunoscut demers cultural din perioada ptolemeică este Muzeul și Librăria din
Alexandria, fondat de Ptolemeu I pt a fi o librărie și școală universală, administrat de
Demetrios din Phaleron. P. 241.
- în primii ani ai domniei ptolemeilor, aceștia au mărit colecțile de cărți din librăriile fondate
în epoca anterioară, prin confiscarea, copierea sau traducerea cărțiilor din toate teritoriile noi
cucerite. Prin acest demers, regii căutau legitimitatea ca moștenitori ai lui Alexandru și o
conexiune cu trecutul cultural grecesc anterior. Politica agresivă de achiziții a încurajat
apariția de falsuri, problema autenticității devenind un nou subiect de discuție între savanți.
- primele realizări ale Librăriei au constat în realizarea unui catalog, de către Kallimarchos din
Cyrene, ce curpinde 120 de volume cu toate lucrările scriitorilor. O altă activitate centrală a
fost crearea de ediții standard ale literaturii grecești, începând cu homer. Probabil că această
bibliotecă cuprindea 100.000 de lucrări (jumătate de milion de suluri), iar Ptolemeu al III-lea
a fondat o bibliotecă fiică a acesteia, de dimensiuni mult mai mici în templul dedicat lui
Serapis.
- librării similare au fost fondate în regate, în Pella de către Antigonos, în Antiochia de către
Seleucizi și în Pergamon de către Eumenes II. În alte orașe, precum Athena, Rhodos etc., au
fost fondate librării și finanțate către elitele locale, conținând mii de suluri.
- după cca. 350 a. Chr. în orașe existau vânzători de cărți, unde alfabetizarea era răspândită și
importantă pentru birocrația regimului; materialul epigrafic atestă prezența atât a băieților, cât
și a fetelor în școli. P. 242.
- aceste librării și colecțiile lor au fost distruse în timpul cucerii romane.
- oamenii de știință și filosofii au lucrat în școli distincte ca gândire, oferind relatări
sistematice și complete de filosofie. În Athena au existat 4 școli: Academia lui Platon,
Grădina lui Epicur etc.
- timp de două secole (cca. 270-90), tendința în filosofie a fost de a evita opiniile precise
legate de orice subiect.
- câțiva savanți au urmat tendința sceptică a perioadei, susținând că ireconciliabila dispută
dintre filosofi arată că nu este posibilă nici o cunoaștere pozitivă. A apărut astfel o nouă
procedură, stochasmos, care subliniază observarea și interferența datelor empirice prin
argumente bazate pe semne.
- gândirea științifică a fost marcată atât de dezbaterea dintre sintezele filosofice, cât și de
investigarea productivă în marja acestora. Scriitorii și practicienii s-au focusat pe subiecte mai
restrânse. De exemplu, filosofia naturală devine dintr-o subdiviziune a filosofiei, o disciplină
independentă și discretă.
- savanții elenistici au scris în general monografii extinse, bazate pe o varietate de subiecte.
Ideile fundamentale erau: cele 4 elemente, focul, aerul, apa și pământul; ordinea kosmos-ului,
eternitatea materiei și înțelegerea kosmos-ului.
- matematica grecească a fost inițial bazată pe geometrie, iar specialiștii au dezbătut o
eventuală pierdere a tradiției artimeticii. P. 244
- filosofii elenistici au luat adesea matematica ca o paradigmă a științei, având tendința să își
matematizeze studiile, prin transformarea teoriilor lor în teoreme și proceduri matematice.
- câțiva savanți din sec. III a. Chr. a căror lucrări au supraviețuit intacte sau în fragmente
însemnate, au demonstrat nivelul profund al științei atins în perioada elenistică: Euclid a oferit
un rezumat al geometriei și teoriei numerelor; Straton din Lampsakos a încercat să
construiască o cosmologie bazată doar pe explicația universului dpdv al elementelor naturale;
Aristarchos din Samos a publicat prima determinare geometrică a distanței soarelui și lunii, și
a emis ipoteza unui sistem planetar heliocentric; Archimedes din Syracusa a studiat
astronomia, mecanica, optica și pneumatica oferind teorii inedite; Eratosthenes din Cyrene a
studiat geografia, matematica, literatura etc.. A aplicat matematica în geografie, acest
domeniu fiind cel în care s-a consacrat și în care a avut cea mai mare contribuție; a calculat
circumferința Pământului. P. 245.
- Philon din Byzantion, Apollonios din Perge și Diokles, toți activi în jurul anului 200 a. Chr.,
reprezintă sfârșitul celei mai prospere perioade a științei. Philon a scris o enciclopedie care
include practici din mecanică, pneumatică și optică. Apollonios a contribuit la modelul
epiciclic al mișcării planetare. Diokles a sccris un tratat despre oglonzile arzătoare, care a
inclus o dovadă a proprietății de a focaliza a parabolei, baza telescoapelor începând cu
Newton. P. 246.
- obiectivul astronomiei a fost să stabilească un model matematic care să explice fenomenele
cerești.
- astrologia în comibinație cu cosmologia stoică a servit ca marea teorie unificatoare a naturii.
Învățații au atribuit un mix de 4 cauze pt dezvolatarea și primirea teoriei astrologice:
semnificația mitică a constelațiilor, doctrina stoică: sympatheia, teoria geocontrică a planetei
și introducerea horoscopului astrologic din Babylon.
- Eratostenes a descris zeci de constelații din perspectiva semnificației lor mitice.
- grecii nu au aplicat niciodată matematica în alchimie, biologie, fizionomie, doar parțial în
geografie. Pentru aceste obiecte de studiu, cercetătorii au preferat cataloagele, descrierile și
aplicațiile. P. 247.
- alchimia, termenul medieval care descrie știința greacă ce se ocupă cu înțeleherea practică a
materialelor și transformarea acestora. Bolos din Mendes, a contribuit la dezvolatrea teoriei și
practicii alchimiei. Principiul său fundamnetal se bazează pe ideea persistentă cum că
culoarea, greutatea, și toate celelalte proprietăți perceptibile ale materiei, sunt accidentale și
pot fi alterate. Alchimiștii greci au avut succes în crearea diverșilor coloranți, precum cel
mov.
- geografia căuta să explice caracteristicile și particulariățiile locale. Subiectele erau: forma
sferică a Pământului (identificată de Eratostenes), dimensiunea sa, latitudinea și longitudinea
și efectele climatice. Unii scriitori au realizat descrieri, alții opere narative și poezii despre
geografia lumii.
- științe ca geografia și alchimia au fost bazate pe descrieri; altele precum studiul plantelor și
al animalelor au fost focusate pe colectarea de date. Theophrastos a descris și clasificat plante,
dar majoritatea botaniștilor au fost farmacologi care căutau efectele plantelor, pt uz medical.
P. 248.
- medicii au considerat medicina ca un tip de filofosie și au explicat-o prin teorii și practici ale
filosofiei.
- sănătatea era înțeleasă ca fiind o balanță a umorilor corpului (chumoi), iar vindecarea era
căutată prin gestionarea acestor fluide ale corpului.
- deoarece procedurile invazive precum cauterizare, operații etc. erau foarte riscante, erau
preferate procedurile non-invazive, prevum diete (diaita) și exerciții.
- Jurământul Hippocratic a interzis medicamentele pentru sinucidere și operațiile, preferând
dietele.
- operațiile se făceau doar în anumite cazuri, de exemplu pt. fracturi și înlăturarea săgeților.
Erau puține analgezice, iar anestezia nu era folosită.
- tratatele Hippocratice prezintă un model de 4 umori: bila (chole), sângele (haima), saliva
(phlegma), și bila neagră (melaina chole). P. 249.
- Praxagoras din Kos a propus un sistem de 11 umori pt a explica sănătatea și boala. Acesta a
oferit multe inovații în medicină, dintre care două au fost standardizate. A studiat rolul
sângelui și a inimii în deplasare și viață. A fost primul care a distins venele de artere: venele
conțin sânge, arterele pneuma care crează pulsul. Inima era locul sufeltului, iar creierul este o
excrescență a măduvei spinării. P. 250.
- Herophilos din Chalkedon, primul medic sponosorizat din Alexandria și primul anatomist,
este un pionier în disecții și în studiul asupra pulsului. Este primul care studiază organismul
uman prin disecții, realizând o vastă lucrare de anatomie, Anatomia. A studiat sistemul
vascular, sistemul nervos, organele generative (ficatul=dodekadaktulon), creierul, sistemul
digestiv, plămânii și rolul lor, ochiul și descrie precis organele reproducerii al ambelor sexe.
Scrie și un tratat de ginecologie și obstetrică. Distinge nervii motorii de nervii senzoriali,
distinge arterele de vene, demonstrează rolul inimii în producerea pulsațiilor, identifică sediul
inteligenței, creierul, descoperă că arterele trasportă sânge, nu aer. A fost elevul lui
Praxagoras. A susținut rolul alimentației și exercițiilor fizice în menținerea sănătății. pp. 250-
252.
- Erasistratos din Keos a lucrat în Alexandria, fiind contemporan cu Herophilos. A oferit o
perspectivă experimentală și o teorie mecanică. A restricționat utilizarea patologiei umorale și
a evitat în întregime flebotomia. A preferat prevenirea în tratare, scriind un tratat despre
aceasta. A creat o filosofie bazată pe teoria particulelor de vid care mențin toate corpurile. Pe
baza disecțiilor comparate, a dedus faptul că gradul de convoluție al creierului este corelat cu
nivelul de inteligență al speciei. A observat că inima lucrează ca o pompă și a distins cerebrul
de cerebel. A creat o sectă eponimă care a rezistat timp de 4 secole. P. 252
- una dintre problemele medicinei clasice au fost plantele medicinale, în care oamenii au
crezut mereu. Cea mai veche carte de ierburi din Grecia este Istoria Plantelor de
Theoprhastos, cartea IX oferind prospecții legate de utilizarea și rolul lor medical. Pp. 253-
254.
- Asklepiades din Kios sau Prusias, care a creat două teorii principale: nici un medic bun nu ar
trebui să fie vreodată grav bolnav, iar a doua conform căreia boala este cauzată de o
perturbare a mișcării libere, normale și sănătoase prin porii corporali ai corposculelor
divizibile (onkoi) din care este făcut corpul și lumea. Terapia în care credea se baza pe
utilizarea moderată a medicamentelor, vinului și apei, și pe exerciții, diete și masaje.
- „Știința este cunoștiința aplicată pt. înțelegerea lumii – tehnologia este cunoștiința aplicată
pentru a afecta lumea”. P. 254.
- tehnologia a fost mai mult folosită atunci când s-a acumulat destulă cunoaștere, putere
economică și acceptare culural-socială.
- practicanții sunt numiți architekton, mechanopoios, technites.
- inovații în apă, război, vase, mașinării.
- tehnologia primară în orice cultură trebuie să ofere apă, mâncare și îmbrăcăminte. P. 255.
- inovații în producția de făină: pietrele de moară importate din vest; cele mari erau mișcate de
animale, iar unele de apă. Alte mâncăruri erau obținute tradițional. P. 256
- pielea animalelor era prelucrată cu fum, ulei sau substanțe din plante pt a obține
îmbrăcăminte.
- grecii au colectat, păstrat și transportat apă în multe feluri și au dezvoltat tehnici pt aceste
procedee. Colectau apa pe acoperiș prin scurgerea de la capătul peristilului; în cisterne sub
formă de sticle; în puțuri de dimensiuni mari colectau apa de ploaie; apeducte aduceau apa de
la distanță prin țevi de teracotă; cel mai vechi sifon (koilia) aducea apa pe o pantă, pe o
dostanță de 180 de m, printr-o țeavă de bronz și se găsea în Pergamon.p. 257.
- Ktesibios din Alexandria inventează în sec. III a. Chr. pompa cu doi cilindrii.
- Arhimede inventează kochlias, folosit în irigații.
- grecii foloseau apa și pt băi, mai mici ca cele ale romanilor; pt aceasta au creat balaneion
sau loutron, care mențineau apa proaspătă; au creat și diverse sisteme pt irigații.
- pe lângă procesarea hranei, a apei și îmbrăcăminții, au dezvoltat tehnologii pt foc,
adăposturi, construcții și siguranță în general.
- focul din sobe, cuptoare etc. era întreținut cu cărbune, opținut din arderea diverselor tipuri de
lemn. P. 258.
- și-au construit case pt ei și pt zei din lemn inițial, apoi au îmbinat lemnul cu piatra; cuie și
dibluri din lemn sau metal au asigurat îmbinări sigure; acoperișurile erau susținute de cadre de
lemn; piesele grele erau transportate cu rame de lemn care aveau roți și ridicate de macarale
simple, duble sau triple; arhitravele erau uneori întărite de grinzi de metal.
- tradiționalele instrumente de asediu au fost modernizate acum prin construirea unor
catapulte de mari dimensiuni. P. 259
- au construit în perioada elenistică catapulte de mari dimensiuni care aruncau pietre.
- sambuca este o mașinărie creată în epoca elensitică, celebră în asediul romanilor de la
Syracusa.
- Dionysios din Alexandria a creat un aruncător reptitiv de săgeți. P. 260.
- tehnologia este un produs social, care susține viața cotidiană și comunicarea cu zeii;
gigantismul era prezent prin câteva lucrări celebre (Colossul din Rhodos).
- transportul era în general pe apă; seleucizii au construit drumuri militare după modelul
persan, deoarece unele ținuturi din imperiu erau deficitare dpdv al căilor navigabile. Au
construit un fel de tramvaie scurte din piatră, a căror roți se învârteau cu 10 km/h, pe un
ecartament de apox. 140 cm. P. 261.
- produsele tehnologiei au asigurat produse de lux pt consum, de la hrană la materiale pt artă,
știință și producția de cărți. Mașinăriile pt război și știință demonstrează o bună înțelegere și
control asupra naturii. Pp. 262-263.

James Allan Evans, Daily life in the Hellenistic age. From Alexander to
Cleopatra, London, 2008.
- progresul științific al epoii elenistice este remarcabil, și se datorează și regilor noilor regate.
P. 169.
- trei orașe din Mesopotamia au fost centrele cercetărilor în astronomie: Uruk, Sippar și
Babylon. În jurul anului 300 a. Chr., generalii lui Alexandru se luptă să cucerească zona.
cunoștiințele în astronomie ale grecilor au fost influențate de realizările astronomilor din
Mesopotamia. P. 170
- la începutul perioadei elenistice, teoria acceptată era accea că Pământul nu se mișcă, iar
soarele, luna și restul planetelor se învârt în jurul lui în mișcări concentrice. Heracleides din
Heraclea a descoperit că Pământul se învârte în jurul axei sale, iar Mercur și Venus în jurul
soarelui. Apoi, Aristarchus a emis o teorie extinsă conform căreia planetele se mișcă în jurul
soarelui. Acesta nu a avut dovezi științifice destule pt teoria helioconcentrică.
- urmașii lui Aristarchus au respins ipoteza sa. Hipparchus din Nicaea, susține că planetele se
mișcă în jurul soarelui, iar soarele se mișcă în jurul Pământului. Această teorie a fost acceptată
și menținută până în Evul Mediu.
- și în matematică s-au făcut progrese importante, dar a existat mereu incapacitatea de a
dezvolta numerele. Grecii continuă să definească numerele cu litere din alfabetul lor. Cea mai
importantă realizare a constat în geometrie, datorită lui Euclid. P. 171.
- Eratostenes, librarul Marii Librării din Alexandria sub Ptolemeu al III-lea, a fost un geniu al
științei, ocupându-se de mai multe subiecte. A calculat circumefrința Pământului (24,662 mile
sau 39,688.5 km) utilizând geometria și calculând distanța dintre Alexandria și Syene;
calculele
și măsurătorile sale au fost făcute în stadii, stadiul nefiind o unitate oficială de măsură.
- Archimedes din Syracusa a fost cel mai mare matematician, și este cunoscut pt desoperirea
gravității speicifice. A fost un inventator și un teoretician. P. 172
- cele mai multe progrese tehnologice s-au înregistrat în domeniul războiului. În războiul
naval, Alexandru a introdus noua tehnologie a luptei pe apă, folosindu-se de catapulte, cu
ocazia luptei de la Tyre. Navele trebuiau să susțină greutatea catapultelor, astfel s-au construit
nave mai mari care să le înlocuiască pe cele din perioada clasică, numite trireme. Primele
construite au fost quadriremele, apoi quinqueremele. Apoi cele cu 6 și 7 bănci de vâslit,
construite de Ptolemeu și Demetrius, fiul lui Antigonos. În regate a urmat o cursă de
construire a celor mai mari nave. Ptolemeu Philopator din Egipt a construit o uriașă navă cu
40 de bănci, impracticabilă. Pp. 173-174.
- un alt progres a fost marcat de modernizarea artileriei. Asediul era tactica principală de atac
acum, iar pt a obține o distanță favorabilă, s-au construit catapulte, principalele instrumente
ale aramtelor grecești.
- Archimedes a inventat șurubul archimedean, utilizat pt scoaterea apei din nave și din
câmpurile inundate de Nil.
- Heron din Alexandria a ievntat un motor cu aburi; Ctesibius a invntat o pompă de apă, dar
romanii s-au ocupat de designe-ul acesteia. Archimedes scripetele compus. În ultimul secol al
epocii elenistice s-a descoperit suflarea sticlei, fiind posibilă acum apariția geamurilor. P. 174
- puținele progrese tehnologice pot fi justificate de mai multe motive. Unul dintre acestea este
disprețul elitei aristocatice pt artizani și ingineri, care aparțineau unei clase sociale inferioare.
Cu toate acestea, până în epoca modernă nu s-au mai înregistrat astfel de progrese. P. 175.

Georgia L. Irby-Massie, Paul T. Keyser, Greek Science of the Hellenistic

Era, London, 2002
- Claudius Ptolemaeus din Alexandria a scris despre o serie foarte variată de subiecte
matematice. Studiile sale de astronomie au reprezentat o recapitulare, dar și o completare, a
teoriilor enunțate de Plato. În cca. 150 a. Chr. a publicat Syntaxis, iar mai târziu Planteray
Hypotheses. P. 74.
- Ptolemeu a scris Geographia, o lucrare ce reprezintă în imagini întreaga lume cunoscută
atunci și fenomenele sale. Cuprinde natura locurilor prezentate: porturi, triburi, orașe, districte
etc. este alcătuită din 8 cărți și un atlas cu 26 de hărți în care sunt descrise și proiecții
cartografice. P. 145.
- Strabo din Amaseia a crezut în autoritatea lui Homer și în utilitatea politică și morală a
istoriei și geografiei; lucrarea sa de referință este Geographia și cuprinde 17 cărți. P. 132.
- Eukleides a lucrat în Alexandria în timpul lui Ptolemeu I și a scris o carte despre muzică,
explicând originea mecanică a sunetului. P. 152.
- Archimedes din Syracusa s-a remarcat în mecanică prin teoria sa legată de legea pârghiilor și
de centrul de greutate al obiectelor. P. 155-156.
- Philon din Byzantion a scris un rezumat al științei mecanicii, cuprinzând 8 cărți. P. 157
- pt greci, a vedea era o parte a credinței. Savanții au elaborat trei modele ale viziunii:
Demokritos a susținut eidôla (imaginile) transmise de la obiecte la ochi; Aristotel credea că
lumina este actualizarea potențialului numit transparență; Plato susținea că existe raze emise
de ochi amestecate cu focul exterior și lumina care produc vederea. Aceste teorii reprezintă
tradiția studiului opticii. P. 180.
- Eukleides a scris un manual despre optică în care expune modelul standard, viziunea
produsă de „razele de vedere” care provin din ochi, și modificările paradoxale ale aparițiilor.
P. 181.
- în alchimie se remarcă invenția Mariei Evreica, a recipientului cu 3 vase, tribikos, în care se
produceau diverse substanțe bazate pe combinarea mai multor metale. P. 238.
- Kleopatra utilizează instrumente similare cu ale Mariei, și realizează o carte despre machiaj
și una despre greutate și măsuri. De asemenea scrie despre producerea aurului. P. 244.
- primii scriitori greci care au căutat explicații cauzale în natură pt. natura ființelor vii, au
sugerat că plantele și poate animalele răsar de pe pământul umed si fecund, astfel făcându-se
inițial viața. P. 255.
- în sofism animalele erau clasificate în funcție de cum erau vânate, iar în Statesman
diviziunea începe cu animalele îmblânzite și sălbatice, dintre care cele domesticite sunt
clasificate în cele de pe uscat sau mare, apoi cele de pe uscat sunt grupate în cele înaripate și
cele terestre. P. 256.
- Theophrastos din Eresos, a scris pe larg, acumulând foarte multe date precise, despre natură.
În scrierile sale despre plante se remarcă distincțiile atente și precise. P. 258
- Bolos din Mendes a scris despre puterea și natura vietăților. P. 263
- Agatharchides din Knidos a scris multe lucrări despre istorie, antropologie și geografie.
Lucrarea de referință este Pe Marea Roșie, care cuprinde date de faună și floră. P. 264.
- Nikandros din Kolophon, a studiat creaturile veninoase p. 266.
- Leonidas din Byzantion a scris o carte despre pescuit. P. 267.
- Alexander din Mundos a scris o lucrare despre animale. P. 271.
- Dioskourides din Anazarbos a călătorit și a strâns materiale pt. studiul său despre plante,
concretizat în lucrarea sa farmaceutică „Materiale Medicale”. Plantele au fost clasificate în
funcție de efectele lor. P. 273.
- Dionusios din Philadelphia a scris un poem despre păsări și vânătoare p. 279.
- în librăria Hippokratică, bolile mintale erau considerate și tratate la fel ca cele ale corpului.
Epidemiile menționează adesea delirul ca un simptom mai mult sau mai puțin semnificativ al
bolii. O lucrare, Bolile Sacre, încearcă să explice o anumită tulburare psihică, epilepsia, pe
baza excesului de secreție care afectează creierul, care după autor este sediul sentimentelor,
gândirii, senzației și judecății. o altă tulburare este descrisă în Epidemiile: melancholê
(depresia). P. 332.
- Herakleides din Pontos în cartea sa, Muzica, descrie efectele psihice cauzate de diferitele
tipuri ale muzicii grecești. P. 333.