Peste 20 de articole sunt dedicate drepturilor și libertăților cetățenești, între

acestea: libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, dreptul de a fi ales,

dreptul la informație, secretul corespondenței; ”dreptul la liberă circulație în țară și
străinătate”. De reținut că una din sursele pentru drepturile și libertățile cetățenești erau
documentele Organizației Națiunilor Unite, ceea ce ilustrează evoluția democratică a
României în perioada posdecembristă.
Constituţia din 1991 confirma rolul celor mai importante instituţii ale statului de
drept şi anume : Parlamentul, Preşedinţia (preşedintele ales pe 4 ani, iar ulterior, după
2003, pe 5 ani) şi guvernul.
Parlamentul este puterea legislativă, unica autoritatea legiuitoare a țării și
organul reprezentativ suprem al poporului român. Parlamentul este format din
Camera Deputaţilor şi Senatul, fiind ales pe baza votului universal, direct, secret şi liber
exprimat, pentru un mandat de 4 ani, de către toți cetățenii care împliniseră vârsta de 18
ani. Inițiativa legislativă aparține deputaților, senatorilor și guvernului. Articolul 73
stipula inițiativa legislativă a electoratului.
Guvernul, potrivit programului de guvernare acceptat de Parlament, asigură
realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a
administrației publice.
Puterea judecătorească este exercitată de instanțele judecătorești, singura
instanță care are un statut constituțional este Curtea Supremă de Justiție și tot prin
constituție sunt stabilite atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii.
Președintele are prerogative importante, căci este considerat garantul
independenței naționale și al integrității teritoriale, reprezintă România în relațiile
internaționale. Președintele promulgă legile, dar are și dreptul să întoarcă odată legile în
parlament. Președintele îl desemnează pe prim-ministru, dar guvernul este votat de
parlamentul, sub a cărui control se și află. Președintele consultă guvernul în diverse
probleme și poate participa la ședințele guvernului, situație în care prezidează
respectivele ședințe. Președintele mai prezidează și ședințele Consiliului Suprem de
Apărare a Țării și are o funcție de mediere între puterile statului, precum și între stat și
societate.
Un titlu special în constituție este dedicat Curții Constituționale, organism care
are rolul de a supraveghea respectarea legii fundamentale a țării. O altă instituție care
reflectă suveranitatea poporului și care are totodată rolul de a veghea la respectarea
statului de drept este Avocatul Poporului.
De remarcat că şi această constituţie a fost modificată şi completată în anul 2003,
tocmai pentru a crea cadrul adecvat pentru aderarea României la Uniunea Europeană.
Una dintre cele mai importante modificări prevedea alegerea președintelui pentru un
mandat de 5 ani. Constituția modificată în anul 2003 menținea cele mai multe prevederi,
precum ceea ce stipula clar la articolul 1: ”statul român este un stat național, suveran și
independent, unitar și indivizibil”, iar ”forma de guvernământ este republica”. În fine,
teritoriul ”României este inalienabil...fiind organizat în comune, orașe și județe” și era
proclamat dreptul de a fi ales în Parlamentul European.
În concluzie, prin constituția din anul 1991 România a revenit la etapă
constituțională întreruptă în anul 1938, prin regimuri autoritare sau dictatoriale. Aspectul
cel mai important al constituției din 1991 este acela că a respectat principiul de bază al
democrației, anume suveranitatea poporului, și totodată a reflectat caracterul de contract
între popor și guvernanți pe care trebuie să-l respecte orice lege fundamentală.
Semnificație:
-constituția proclamă statul de drept
-pluralismul devine în societatea românească o condiție și o garanție a
democrației
-constituția din 1991 a fost revizuită în 2003, iar articolele supuse revizuirii
au fost aprobate prin referendum (18 octombrie 2003)