Belbin şi echipa sa de cercetare a identificat opt roluri pe care le pot juca membrii unei echipe:

□ conducătorul (chairman). Este individul stabil, dominant, extravertit, care este văzut ca un lider al echipei din care face parte,
comunică uşor în ambele sensuri, şi este uşor de abordat. Are o inteligenţă medie şi se remarcă, în primul rând, prin caracter. Este
disciplinat şi impune autodisciplină. Este conştient de faptul că resursele umane ale echipei trebuie folosite cât mai eficient posibil. El
este unul dintre cei care stabilesc rolurile şi sarcinile fiecăruia în echipă şi este primul care observă golurile apărute şi le elimină.
Conducătorul este cel care clarifică obiectivele şi stabileşte agenda, selectează problemele pe care le va rezolva echipa, stabileşte
priorităţile, dar în nici un caz nu domină discuţia. El ascultă, reţine ideile şi sugestiile exprimate şi, dacă trebuie să ia o decizie, se asigură
mai întâi că toată lumea şi-a exprimat părerea.
□ adjunctul (shaper). Cel care îndeplineşte acest rol în echipă este nerăbdător, dominant, extrovertit. Cei care au observat atent
echipele în acţiune sugerează că acestea trebuie să aibă un lider "social" care să fie conducătorul echipei şi, separat, un lider de "sarcini"
care se ocupă de proiecte bine definite. În cazul nostru, adjunctul este liderul "de sarcini", iar conducătorul este liderul "social". În cazul
în care nu există conducător sau acesta nu este lider, adjunctul este liderul echipei. Adjunctul este plin de energie, este impulsiv, emotiv,
prompt la provocări (pe care le adoră). Deseori generează discuţii contradictorii, dar nu ţine supărarea. Din toată echipa, el este cel mai
dispus la paranoia: poate ajunge să creadă în conspiraţii şi să se simtă victima acestora. Întotdeauna este deschis la discuţii, încearcă să
unească ideile şi obiectivele într-un singur proiect, posibil de realizat, pe care se străduieşte apoi să-l rezolve aducându-şi deseori un aport
mai mare decât conducătorul.
□ Nonconformistul (plant). Cel care îndeplineşte acest rol în echipă este dominant, deştept, introvertit. El este sursa de idei
originale, face sugestii şi propuneri. Este numit "omul idee". Este evident că şi ceilalţi au idei. Ceea ce diferenţiază ideile lui faţă de cele
ale celorlalţi membri ai echipei, este originalitatea şi stilul radical cu care abordează problemele şi obstacolele. Este membrul echipei cu
cea mai mare putere de imaginaţie şi cel mai inteligent. El începe primul să caute soluţii noi la problemele cu care se confruntă echipa şi
intuieşte corect linia de acţiune care trebuie abordată de către echipă. Se preocupă mai mult de probleme majore decât de detalii. Este de
încredere şi neinhibat, într-un mod care nu caracterizează introvertiţii. Critică ideile celorlalţi membri ai echipei, ofensându-i adesea. În
acest mod, doreşte să pregătească terenul pentru ideile sale. Nu acceptă critici aduse ideilor sale şi devine ofensiv dacă acestea sunt
respinse. Se supăra şi refuză să contribuie la binele echipei. Pentru a se obţine de la nonconformist ceea ce este mai bun, este nevoie să fie
tratat cu grijă şi să fie flatat mai ales de către conducătorul echipei.
□ Evaluatorul (monitor). Acest membru al echipei este foarte inteligent şi introvertit. Într-o echipă echilibrată, noncoformistul şi
evaluatorul sunt cei care trebuie să fie foarte inteligenţi. Spre deosebire de nonconformist, evaluatorul este mult mai realist.
Temperamentul său îl desemnează ca fiind serios şi nu foarte entuziast. Contribuţia sa constă în analiza măsurată şi la rece: el nu va
propune niciodată începerea unui proiect pe care îl consideră greşit. Deşi prin natura sa este mai mult critic decât creator, el nu critică de
dragul de a critica. Va face acest lucru doar dacă va constata o fisură în planul de acţiune. Totdeauna are nevoie de timp pentru a cumpăni
bine şi a lua decizii. Destul de curios, el este cel mai puţin motivat membru al echipei, entuziasmul şi euforia nefăcând parte din
construcţia sa. Acest aspect oferă un avantaj compensator: obiectivitatea. Evaluatorul are o mare capacitate de a asimila, interpreta şi
analiza un mare volum de informaţii. Nu este ambiţios, dar este în competiţie, mai ales cu cei care au aptitudini superioare lui, adică
adjunctul sau conducătorul. Este important pentru evaluator să fie deschis, să accepte noul. Cu toate că este puternic şi te poţi bizui pe el,
îi lipsesc jovialitatea, căldura, spontaneitatea. El are însă o calitate care îl face indispensabil în echipă: modul în care judecă lucrurile.
□ Muncitorul (company worker). Acest membru al echipei este, înainte de toate, stabil şi supus. El este organizatorul practic, care
transformă deciziile şi strategiile în sarcini bine definite pe care oamenii să le poată duce la îndeplinire. Este preocupat de ceea ce este
fezabil, iar contribuţia sa majoră este traducerea în practică a proiectelor stabilite. La fel ca şi conducătorul, el are un caracter puternic şi
este disciplinat. Se remarcă prin faptul că este sincer, integru, demn de încredere şi nu se descurajează uşor. Doar o schimbare bruscă de
plan ar putea să-l deranjeze pentru că este vulnerabil la situaţiile instabile, care se schimbă repede. Şi pentru că are nevoie de structuri
stabile, întotdeauna va încerca să le construiască. Dacă i se transmite o decizie, el va elabora un program de punere în aplicare. Dacă va
avea la dispoziţie un grup de oameni şi un obiectiv, el va elabora o organigramă viabilă. Muncitorul lucrează eficient, sistematic, metodic
dar există uneori riscul să devină inflexibil.
□ Investigatorul (resource investigator). Acest membru al echipei este: stabil, dominant, extrovertit. În mod sigur, el este cel mai
plăcut membru al echipei. Este relaxat, sociabil, "de treabă", foarte interesat de ce se întâmplă în jurul său. Răspunsurile sale au o tentă
pozitivă şi sunt pline de entuziasm, cu toate că uneori, investigatorul are tendinţa de a renunţa la un lucru la fel de repede cum l-a început.
El este acel membru al echipei care merge "în afară" şi aduce informaţii şi idei pe care le "povesteşte" grupului. Îşi face prieteni uşor şi
are multe relaţii în afara echipei. Rareori îl găseşti la birou, iar dacă este acolo, atunci mai mult ca sigur, vorbeşte la telefon. Abilitatea sa
de a stimula ideile şi de a încuraja inovaţia îi face pe majoritatea oamenilor să-l confunde cu un om care are idei; în fapt, el nu are acea
originalitate radicală pe care o are nonconformistul, dar observă rapid relevanţa noilor idei.
□ Coechipierul (team worker). El este: hotărât, extravertit, fără tendinţă de dominare. Este cel mai sensibil membru al echipei, cel
care conştientizează nevoile şi grijile celorlalţi. Coechipierul este cel care ştie cele mai multe lucruri despre vieţile private ale celorlalţi.
Este cel mai sociabil, cel mai popular membru al echipei şi are o mare capacitate de comunicare. El ţine echipa unită, îi sprijină pe ceilalţi
şi are o mare doză de loialitate. Dacă cineva vine cu o idee, coechipierul o va sprijini. Ca promotor al unităţii şi armoniei, el este cel care
contrabalansează neînţelegerile şi discordia provocate de nonconformist şi adjunct şi, ocazional, de către evaluator. Detestă confruntările
personale şi are mereu tendinţa de a le evita. Rolul său este foarte evident atunci când echipa este în dificultate. Aversiunea faţă de
neînţelegeri şi certuri îl face uneori să fie indecis. Totdeauna el va fi cel care luptă împotriva destrămării echipei.
□ Fricosul (Finisher). Dacă l-am caracteriza printr-o singură trăsătură, am afirma că acest personaj se teme de ceea ce ar putea
merge prost. Nu se simte bine până când nu verifică personal fiecare detaliu şi până nu se asigură că totul se desfăşoară corect. Este
grijuliu şi permanent preocupat pentru activitatea echipei. Se preocupă de ordine, de respectarea termenelor limită, de îndeplinirea
programului. De obicei, îi canalizează pe membrii echipei către îndeplinirea sarcinilor ce le revin însă, uneori, poate avea efect
demoralizator. Adesea, există riscul ca el să scape din vedere obiectivele majore şi să se preocupe mai ales de detalii minore.