PEDAGOGIA CURATIVA

Introducere- Pedagogia curativă are la bază antropologia elaborată de Rudolf Steiner -

filozof, om de ştiinţă şi artist austriac, creatorul ştiinţei spirituale moderne – antroposofia.
În instituţiile de învăţământ bazate pe pedagogie curativă, spre deosebire de clasificările
orientate spre deficienţele omului, ce caracterizează în general învăţământul special, se utilizează
conceptul de „copii cu nevoi de îngrijire sufletească”, introdus pentru prima dată de Rudolf Steiner
în anul 1924. Conţinutul acestui concept adaugă conţinuturilor celolalte concepte atributul „îngrijire
sufletească”, ceea ce relevă desfăşurarea activităţii de învăţământ, predominant pe latura afectiv-
motivaţională. În cuprinsul acestui concept, regăsim şi ideea steineriană prin care elementul vieţii
omeneşti este eul de natură spirituală, care conferă fiecărui om unicitate şi individualitate.
În centrul educaţiei este misiunea societăţii de a oferi servicii educaţionale respectând
demnitatea umană. Copiilor/elevilor/tinerilor cu deficienţe severe, profunde sau asociate li se oferă
posibilitatea de a se deschide, de a-şi dezvolta propriul potenţial şi capacităţi, în vederea integrării
din punct de vedere educaţional, socio-cultural şi economic.
Prin intermediul alternativei educaţionale de pedagogie curativă, al terapiilor, al artei, al
mişcării, al limbajului, se încearcă stimularea dezvoltării facultăţilor sufleteşti (gândire, simţire,
voinţă) în dorinţa de a oferi o viaţă plină de sens şi oportunităţi persoanelor cu cerinţe educative
speciale. Procesul de învăţare este văzut ca o spirală care se tot extinde având conţinut, profunzime
şi amplitudine.
Deşi minoritară în raport cu pedagogia tradiţională, pedagogia curativă de orientare
antroposofică prezintă credibilitate în faţa exigenţelor timpurilor noastre. Ea şi-a demonstrat în timp
trăinicia, depăşind obstacolele apărute, ba chiar mai mult, numărul instituţiilor de acest fel a crescut
continuu. Câteva sute de astfel de centre, mărturisesc dezvoltarea acestui impuls. Densitatea lor este
mai mare în ţările de limbă germană şi engleză şi mai mică în cele de limbă latină. Este demn de
semnalat faptul că deşi sunt reunite în federaţii în majoritatea ţărilor, ele iau cel mai adesea naştere
din iniţiativa individuală a fondatorilor lor. Fiind o pedagogie universală prin definiţie, există o
mare similitudine a decorului, ambianţei şi metodelor practicate în fiecare centru, indiferent de ţara
şi locul geografic unde acestea sunt amplasate.
Specificul organizării şi desfăşurării procesului de învăţământ în Pedagogia curativă-
Activităţile educative şcolare necesită modalităţi noi de proiectare şi de desfăşurare a lor, în
funcţie de posibilităţile reale ale elevilor, presupunând: continuitate, sistematizare, coerenţă,
accesibilizare a conţinuturilor şi participare din partea elevilor. Cerinţele educative speciale necesită
abordarea actului educaţional nu de pe poziţia celui care desfăşoară activitatea intructiv-educativă,
ci de pe cea a capacităţii elevului aflat în dificultate de a înţelege şi valorifica conţinutul învăţării. În
cadrul grupelor/claselor de copii cu deficienţe severe profunde sau asociate efectivul este de 4-6
copii/elevi o echipă pedagogică formată dintr-un profesor de educaţie specială şi un educator.
Activităţile de predare-învăţare se constituie în catedre de educaţie specială pe clase, nu pe
discipline de învăţământ. Astfel, o catedră de educaţie specială cuprinde disciplinele prevăzute la
clasa respectivă. Chiar dacă în expunerea planului de învăţământ disciplinele de învăţământ apar
separate, trebuie mereu luat în considerare faptul că un cadru didactic va trata aceste categorii
individuale reunindu-le în predare, astfel încât copilul să nu considere lumea ca fiind scindată în
diverse domenii ale cunoaşterii, ci să o resimtă ca pe un cosmos unitar, ordonat. Materia de predare
nu ţinteşte în primul rând capacitatea de învăţare a copilului, ci corespunde etapei de dezvoltare în
care se află acesta. Predarea are un caracter terapeutic, prin aceea că elevul este confruntat cu
conţinuturi ce nu trebuie neapărat receptate şi prelucrate raţional, ci etic-estetic-afectiv. Lucrările
practice trebuie să stimuleze mobilitatea lăuntrică, deoarece activitatea lăuntric-sufletească şi
îndemânarea exterioară stau în relaţie reciprocă directă. Elementul artistic constituie cadrul general
în care se desfăşoară toate celelalte activităţi, prin aceea că se adresează nemijlocit sufletului
copilului („nevoiaş de îngrijiri sufleteşti” - Rudolf Steiner) cu ajutorul formelor, culorilor şi
tonurilor muzicale.
Profesorul conduce clasa de-a lungul şcolarizării de la clasa I până la clasa a VIII-a, aplicând
antropologia corespunzătoare fiecărei vârste, conform unui curriculum specific. Importanţa acestuia
constă în faptul că el oferă copilului care are nevoie de îngrijire sufletească acele conţinuturi
necesare vârstei sale, prelucrate cu simţ artistic. De mare importanţă este modelarea ritmică a
predării. Cu cât procesele care se repetă în cadrul desfăşurării zilei, a săptămânii, a sărbătorilor
creştine de peste an iau o formă mai ritmică, cu atât predarea are un caracter de însănătoşire mai
mare. Astfel, se pune în valoare caracterul vindecător al educaţiei şi denumirea de pedagogie
curativă este justificată. Finalitatea pedagogiei curative este integrarea socială. Educarea copiilor cu
nevoi speciale din Centrele de Pedagogie Curativă este continuată în Centrele de Terapie Socială
pentru adulţi. Baza terapiei sociale este viaţa socială, culturală şi munca în comunitate. Munca este
înţeleasă nu atât ca mijloc al individului de a-şi câştiga existenţa, ci ca mijloc de a răspunde
nevoilor altora şi ca posibilitate de a se face util.
Aici se trăieşte şi se munceşte fără ca demnitatea umană să fie afectată. Părinţii care se
adresează Centrelor de Pedagogie Curativă nutresc speranţa că aceşti copii şi tineri, care au nevoie
de îngrijire sufletească, sunt trataţi cu acelaşi respect ca şi ceilalţi copii. Treptat, ei capătă încredere
că se poate pune în valoare unicitatea fiecărui copil şi potenţialul său ascuns .Pe lângă abilităţile de
exprimare, de comunicare, unii dintre aceşti copii pot dobândi şi deprinderi de citire si scriere,
adaptându-se astfel mai uşor la cerinţele vieţii cotidiene.
Deoarece în şcolile/clasele/grupele speciale elevii cu deficienţe severe, profunde sau asociate
îşi însuşesc mult mai greu şi într-un timp mult mai îndelungat deprinderile de comunicare, citire şi
scriere, apare necesară elaborarea unei programe şcolare care să se adapteze la cerinţele şi
particularităţile psihofizice şi individuale ale acestora. E firesc ca elementele cognitive să nu
constituie finalităţi prioritare ale activităţii elevului cu deficienţă severă, profundă sau asociată. Ca
urmare se insistă pe componentele afective şi de socializare, realizate mai ales prin activităţile de
terapie educaţională complexă şi integrată.
Evaluarea activităţii elevilor -Evaluarea este continuă şi formativă. Ea se face în funcţie de
realizarea sarcinilor de învăţare de către copil, luând în considerare posibilităţile şi deprinderile
prezentate. Aprecierea activităţii elevului nu se face prin note, ci prin însemnări ritmice în Caietul
de observaţii, după fiecare modul. De asemenea, toate cadrele didactice care desfăşoară activităţi
educative sau terapeutice specifice vor consemna nivelul atingerii obiectivelor stabilite la începutul
programului terapeutic.
La finalul anului şcolar, echipa terapeutică (profesor, educator,psihopedagog, kinetoterapeut
etc.) întocmeşte Certificatul de absolvire, un document narativ, în care sunt concentrate toate
informaţiile semnificative privitoare la evoluţia copilului. Un exemplar este păstrat în portofoliul
personal al copilului, iar un alt exemplar este înmânat părinţilor sau apaţinătorilor legali.
Aceste informaţii sunt convertite în medii, transcrise în cataloage şi ulterior în registrele
matricole. Se vor încheia medii la toate disciplinele de învăţământ din cadrul fiecărei arii curriculare
din planul-cadru. În cazul în care o anumită disciplină de învăţământ este parcursă în timpul unui
singur semestru, la finalul modulului media semestrială devine medie anuală nerotunjită.