Student:Badea Marius

Grupa:742

Tema:

Acţionări hidraulice
şi pneumatice

1
 CUPRINS

Capitolul 1
Schema bloc a acţionarilor hidraulice si pneumatice :
identificarea pârtilor componente, rol funcţional

1.1. Sisteme hidrulice de acţionare

1.2. Sisteme pneumatice de acţionare
1.3. Sisteme electropneumatice

Capitolul 2
Elemente de execuţie specifice acţionarilor hidraulice si
pneumatice

2.1. Elemente de execuţie

Capitolul 3
Exemple de acţionari hidraulice si pneumatice\

3.1. Scheme hidraulice

3.2. Scheme pneumatice
3.3. Scheme electropneumatice

2
 Introducere
Acţionarea reprezintă operaţiunea prin care se comandă şi se
urmăreşte regimul de funcţionare al diverselor instalaţii de lucru sau
procese tehnologice.
în funcţie de tipul motorului de acţionare, acţionările pot fi:
- electrice
- hidraulice
- pneumatice
- mixte

3
 CAPITOLUL 1

SCHEMA BLOC A ACŢIONARILOR HIDRAULICE SI

PNEUMATICE:
IDENTIFICAREA PÂRTILOR COMPONENTE,
ROL FUNTIONAL

1.1. Sisteme hidraulice de acţionare

1.1.1. Particularităţile sistemelor hidraulice de acţionare
In comparaţie cu alte echipamente utilizate in mod frecvent in cadrul sistemelor
automate, sistemele hidraulice au un raport putere-greutate cu mult mai mare,
deci o mare densitate de putere si o viteza mare de răspuns. In general sistemele
hidraulice au următoarele caracteristici:
- posibilitatea reglării automate a poziţiei, vitezei si forţei intr-un
domeniu larg de valori si cu precizie ridicata;
- inversarea uşoara a sensului de mişcare fara efecte si solicitări
dinamice mari, permiţând frecvente de lucru superioare;
- posibilitatea amplasării comode a elementelor hidraulice in locuri
accesibile, fapt care asigura o mare flexibilitate in soluţionarea
problemelor de automatizare;
- realizarea tipizării, modularizării si unificării elementelor hidraulice la
un preţ de cost si calitate competitive;
- caracteristica mecanica relativ rigida, anumite fluide de lucru fîid
practic incompresibile fata de legătura prin câmp magnetic care este
mult mai elastica;
- uzura m ica a e lementelor h idraulice datorita funcţionarii acestora i n
mediu lubrifiant;

4
Dezavantajele principale ale acţionarilor hidraulice sunt:
- pierderi depresiune liniare si locale in elementele hidraulice care sunt
proporţionale cu pătratul vitezei de curgere a lichidului, aceasta
limitând viteza admisibila de curgere prin conducte, la 10 m/s, iar
turaţia pompelor si motoarelor hidraulice la circa 5000 rot/min;
- pierderi volumice prin elementele de etansare sau prin comprimare,
ceea ce modifica vitezele elementelor de execuţie;
- influenta temperaturii asupra vascozitatii si compresibilitatii fluidului
de lucru, ceea ce conduce la adoptarea unor masuri corespunzătoare de
compensare, pentru a stabiliza performantele dinamice ale sistemelor
hidraulice;
- contaminarea fluidului de lucru, care afectează comportarea aparaturii
de distribuţie si de reglare a debitului si a presiunii.
Aceste deficiente pot fi eliminate in mare parte prin alegerea optima a
structurii sistemelor hidraulice si prin proiectarea corespunzătoare a elementelor
de circuit astfel incat sa nu influenţeze decât intr-o măsura redusa folosirea
sistemelor hidraulice in cadrul structurilor de reglare automata.
Sistemele hidraulice si electrohidraulice se folosesc ca sisteme de reglare
a poziţie, vitezei, forţei sau momentului.
Reglarea poziţiei liniare sau unghiulare se intalneste la un număr mare de
aplicaţii industriale: masini-unelte, roboti industriali, tehnica aerospatiala, nave
maritime, autovehicule, turbine hidraulice si termice etc.
După cum regulatorul automat este realizat cu elemente mecanice,
hidraulice sau electronice se deosebesc doua categorii importante de sisteme de
poziţionare si anume: sisteme mecanohidraulice si sisteme electrohidraulice.
Cele mai răspândite sisteme de poziţionare sunt sistemele
electrohidraulice care asigura performante dinamice superioare. Pentru
satisfacerea performantelor impuse, legate de stabilitate si precizie in regim
tranzitoriu si staţionar, sistemele de poziţionare sunt prevăzute cu elemente de

5
corecţie funcţionala realizate, fie cu elemente mecanohidraulice, fie cu elemente
electronice.
Reglarea automata a vitezei mişcărilor de translaţie, sau de rotaţie se intalneste
in mod curent in domeniul masinilor-unelte cu sisteme de copiere
hidraulica si electrohidraulica, in industria siderurgica la antrenarea
laminoarelor, a maşinilor de ridicat si transportat, pentru antrenarea
locomotivelor cu tracţiune hidraulica.
Acţionările electrohidraulice cu motoare rotative asigura performante dinamice
superioare, fiind folosite la maşinile unelte cu comanda numerica.

1.1.2. Clasificarea sistemelor de acţionare hidraulica

a) După principiul de funcţionare distingem:
- sisteme hidraulice de acţionare de tip hidrostatic (volumic) care se bazează
pe folosirea energiei potenţiale a lichidului, sub forma de presiune
hidraulica;
- sisteme hidraulice de acţionare de tip hidredinamic, in care se foloseşte
energie cinetica (de mişcare) a lichidului;
Pompa hidraulica este de tip volumic si realizează transformarea energiei
mecanice primite in energie hidraulica, modificând starea energetica a
lichidului de lucru prin variaţia volumului cuprins intre organele mobile si
cele fixe ale pompei.
Motorul hidrostatic (liniar sau rotativ) transforma energia hidrostatica primita in
energie mecanica (forţa sau moment), utilizabila la organul de lucru.
Sistemele de acţionare de tip hidrodinamic, denumite in mod uzual transmisii
hidrodinamice sau turbotransmisii hidraulice, îndeplinesc doua funcţii:
- de cuplare a arborelui conductor cu cel condus (turbocuplaj);
- de variaţie a turaţiei arborelui condus, deci funcţia de cutie de viteza
(convertizor hidraulic).

b) După mediul ambiant in care lucrează:

6
maşini la sol (staţionare si mobile);
- maşini de subteran (miniere);
- maşini navale si aviatice.

7
 1.2. Sisteme pneumatice de acţionare

1.2.1. Avantaje, dezavantaje, domenii de utilizare.

Acţionările si comenzile pneumatice isi găsesc o tot mai larga utilizare

datorita unor caracteristici specifice, care le deosebesc de alte tipuri de acţionari
si care explica aceasta tendinţa.
Avantajele oferite de utilizarea aerului comprimat ca agent de lucru sunt:
- transmisiile pneumatice permit porniri/opriri dese, fara pericol de
avarie:
- utilizarea acestor transmisii oferă posibilitatea tipizării si unificării
elementelor respective, iar utilizarea lor in intreprinderi specializate
reduce costurile, permiţând asigurarea unei calităţi ridicate;
- posibilitatea amplasării elementelor pneumatice in orice poziţie este un
avantaj important, simplifîcandu-se astfel proiectarea maşinilor si
micşorând gabaritul acestora;
- elementele de comanda ale transmisiilor p neumatice s olicita eforturi
mici, permiţând proiectarea optima a utilajelor respective;
- forţa, momentul, si viteza motoarelorpneumatice (rotative, oscilante
sau liniare) pot fi reglate in limite largi, utilizând dispozitive simple;
- motoarele pneumatice volumice sunt compacte si robuste, aspect
important in cazul sculelor portabile;
- aerul comprimat este relativ uşor de produs, de stocat si de transportat
prin reţele, este nepoluant si neinflamabil;
- datorita vitezelor de lucru si de avans mari, precum si momentelor de
inerţie mici, durata operaţiilor este mica;
- pericolul de accidentare este redus;
- intretinerea instalaţiilor pneumatice este uşoara, daca se dispune de
personal calificat;

8
- utilizând elemente logice sau convertoare electropneumatice se pot
realiza instalaţii cu funcţionare in ciclu automat, care oferă
productivitate mare si repetabilitate.
Acţionarea pneumatica are si dezavantaje, acestea limitând performantele si
domeniile de utilizare ale acestui tip de acţionare:
- datorita limitării presiunii de lucru, forţele si momentele oferite de
motoarele pneumatice sunt reduse;
la puteri mari, maşinile pneumatice sunt voluminoase;
- compresibilitatea aerului nu permite reglarea precisa a parametrilor de
funcţionare;
- aerul nu poate fi complet purificat cu costuri rezonabile, fapt ce duce la
uzura eroziva si abraziva, precum si la coroziunea componentelor;
- in anumite condiţii de mediu exista pericol de inghet;
- randamentul transmisiilor pneumatice este scăzut.
Acţionările si comenzile pneumatice se utilizează in industriile cu pericol
de incendiu sau explozii: chimica, miniera, de prelucrare a lemnului, in
termocentrale, in industriile cu pericol de contaminare: alimentara, a
medicamentelor; in toate domeniile unde se pot realiza linii automate de
producţie, asamblare, ambalare, manipulare, etc, cu productivitate mare.

1.2.2. Consideraţii economice asupra acţionarilor pneumatice.

Este cunoscut faptul ca prin răcire, atunci când este stocat in rezervor
aerul comprimat pierde o fracţiune din energia sa interna. De asemenea aerul nu
poate fi destins complet pana la presiune atmosferica in timpul funcţionarii unui
motor, rezultând pierdere de energie.
Cu toate acestea, fara a lua in calcul raţiunile de securitate si siguranţa a
operatorului/instalaţiei, exista tot mai multe situaţii când acţionările pneumatice
se impunea fiind de neinlocuit sau chiar sunt mai avantajoase din punct de
vedere economic.

9
 1.3. Sisteme electropneumatice

Un sistem de comanda - electropneumatic, hidraulic, electronic, etc. -poate

fi privit ca o inlantuire a patru sectiunidistincte, care asigura curgerea semnalului
de la sursa (sursele) de alimentare cu energie pana la elementele de acţionare.

Aceste patru nivele alcătuiesc lanţul de comanda, (fig. 1)

Fig. 1. lanţul de comandă

Fig. 2 arata principalele elemente ale circuitelor electropneumatice si

electrohidraulice specifice nivelelor ce alcătuiesc lanţul de comanda.
In circuitul hidraulic si pneumatic semnalul curge de jos in sus, deci sursa
este plasata in partea de jos a schemei, iar elementul de execuţie in partea
superioara.
In circuitele electrice curgerea semnalului se produce de sus in jos, astfel vom
găsi elemente de comanda finala (de execuţie) in partea de jos a schemei.

10
 Fig. 2. Elementele de circuit

1.3.1. Avantajele si dezavantajele comenzilor electropneumatice.

Comenzile electrice utilizate in acţionările pneumatice si hidraulice au apărut din
necesitatea de a minimiza timpul afectat prelucrării semnalelor de comanda, deci
de a scurta ciclurile de funcţionare a instalaţiilor, liniilor de fabricaţie etc. cu
scopul eficientizarii proceselor de producţie. Avantaje:
- Utilizarea comenzilor electrice permite realizarea mai uşoara de
instalaţii funcţionând in ciclu automat, deci cu productivitate mare.
- Utilizarea semnalelor electrice conferă rapiditate etajului de comanda
(semnalul electric circula mai repede decât cel pneumatic, aparatele
electrice comuta mai repede decât cele pneumatice).
- Echipamentele electrice sunt, de multe ori, mai ieftine decât cele
pneumatice.
Semnalul electric nu este sensibil la variaţii de temperatura si la variaţii de
direcţie ale suportului
- Cu puteri mici, deci cu consum energetic redus, se comanda puteri
mari (in etajul de execuţie).
- Gabaritul si flexibilitatea suportului pentru semnalul electric
11
 (conductorul) sunt superioare, calitativ vorbind, gabaritului si
flexibilităţii suportului semnalului pneumatic (furtun, ţeava).
- Instalaţiile echipate electropneumatic pot fi programate (comandate)
prin intermediul programatoarelor electronice si/sau a calculatoarelor
de proces.
Deci, combinarea comenzii electrice cu electronica oferă o mare
flexibilitate circuitelor electro pneumatice, permiţând modificarea rapida si
facila a parametrilor funcţionali (in spaţiu si timp) afişarea si semnalizarea,
precum si interpretarea lor.
De exemplu, prin interpretarea (prelucrarea) unor parametri funcţionali in
cadrul unui program special conceput, in cazul apariţiei unui defect, instalaţia
poate autodiagnostica defectului (aparat defect) si, in funcţie de complexitatea
programului si a instalaţiei, poate oferi informaţii si despre cauzele defectului.
Dezavantaje:
- Instalaţiile echipate electropneumatic depind de doua surse de energie:
pneumatica si electrica.
- Sunt n ecesare i nstalatii s uplimentare specifice, s cumpe si cu g abarit
mare: transformatoare, tablouri electrice etc.
- Aplicaţiile circuitelor electropneumatice sunt limitate datorita
pericolului de incendiu sau explozie.
- Exista pericol de accidentare prin elecrocutare.

12
 CAPITOLUL 2
ELEMENTELE DE EXECUŢIE SPECIFICE
ACŢIONARILOR HIDRAULICE SI PNEUMATICE

2.1. Elemente de execuţie

2.1.1. Noţiuni generale.

Comenzile elaborate de dispozitivele de conducere automata, regulatoare
convenţionale sau calculatoare de proces sunt implementate in proces cu ajutorul
elementelor de execuţie. In perioadele de conducere manuala, comenzile
elaborate de operatori umani sunt finalizate, de asemenea, tot cu ajutorul
elementelor de execuţie.
Acţiunea efectiva a elementelor de execuţie se concretizează in final prin
modificările debitului unei substanţe (gaze combustibile, abur, enrgie electrica,
etc.) sau ale unei poziţii, asa cum este cazul proporţionării sculelor la maşinile
uneltei.
Prin element de execuţie se intelege acea componenta a dispozitivului de
automatizare care pe baza comenzii primite efectuează modificările unui debit
de substanţa/energie sau ale unei poziţii.
In general, elementul de execuţie este compus din doua parti:
servomotorul si elemente mecanice de reglare.
Servomotorul este elementul care pe baza comenzii primite genreaza o
deplasare. Din punctul de vedere al comenzii, respectiv, al energiei pe seama
căreia se realizează deplasarea, servomotoarele cele mai utilizate sunt cele
pneumatice, hidraulice si electrice.
Elementele mecanice de reglare utilizate in mod obişnuit sunt robinetele
de reglare si clapetele de reglare.
Elementele de execuţie sunt liniare, neliniare si discrete.

13
 Elementele de execuţie liniare sunt cu: acţiune proporţionala P, integrala
I sau aperiodica.
Elementele de execuţie neliniara sunt bipozitionale si tripozitionale. Cele
bipozitionale lucrează intre doua limite (inchis sau deschis, tot sau nimic), iar
cele tripozitionale intre trei limite (tot-putin-nimic).
Elementele de execuţie discrete funcţionează prin impulsuri.

2.1.2. Clasificarea elementelor de execuţie.

a) După caracterul prelucrării semnalului, elementele de execuţie sunt continuea
si discrete. Elementele de execuţie continue sunt liniare (P, I, aperiodice) si
neliniare (bipozitionale si tripozitionale). Elementele de execuţie discrete
lucrează cu semnale sub forma unei succesiuni de impulsuri.
b) După agentul purtător de semnal, elementele de execuţie sunt: electrice,
pneumatice, hidraulice si mixte.
c) După tipul mişcării imprimate de servomotor, elementului mecanic de
reglare, elementele de execuţie sunt cu mişcare de rotaţie si de translaţie.

2.1.3. Acţionarea elementelor de execuţie.

- Acţionarea electrica.
Se realizează cu electromagneti sau cu motoare electrice. Elementele de
execuţie acţionate cu ajutorul electromagnetilor nu pot avea decât doua poziţii
staţionare, trecerea de la una la alta facandu-se intr-un timp scurt, de obicei de
ordinul secundelor si considerata practic instantanee. In acest caz mărimea de
execuţie are deci numai doua valori. Daca elementul de execuţie necesita o
acţionare continua de putere redusa, cel mai des intrebuintat este motorul de
curent alternativ bifazat care se construieşte cu unele caracteristici speciale si
anume pentru a avea un răspuns rapid si precis.
Din cauza robustetei lui, a posibilităţii unei utilizări foarte variate si a
simplităţii circuitelor de comanda, acest motor este foarte intrebuintat in

14
 sistemul de reglare in care este necesar un motor cu putere mica si viteza
de răspuns mare.
In cazul motoarelor de curent continuu comanda se poate face in doua
feluri: variind curentul de excitaţie si menţinând constant curentul in indusul
motorului sau variind curentul in indusul motorului si menţinând constant
curentul de excitaţie. Metoda a doua este de obicei intrebuintata in sistemele de
reglare automata pentru ca pierderile de energie sunt mai mici si mai ales pentru
ca stabilitatea unui motor in care variază excitaţia nu este satisfăcătoare.
- Acţionarea pneumatica
La baza funcţionarii elementelor convenţionale de acţionare pneumatica se afla
cele doua principii fundamentale - principiul compensării deplasărilor si
compensării forţelor
- Principiul compensării deplasărilor consta in aceea ca deplasarea
determinata de mărimea de intrare este compensata cu o deplasare
determinata de mărimea de ieşire.
Aparatele care au la baza principiul compensării deplasărilor nu pot avea
o precizie mare, datorita apariţiei forţei de frecare in părţile mobile si a
neliniaritatii caracteristicii statistice a burdufului de reacţie si a variaţiei
rigidităţii in timp a acestuia.
- Principiul compensării forţelor permite realizarea unor aparate cu
inalte calităţi metrologice, sensibilitate si viteza de acţionare mare etc.
Deplasările mici ale elementelor sensibile in sistemele cu compensarea
forţelor asigura o caracteristica liniara de funcţionare. Prin aceasta se
obţine o insemnata creştere a durabilităţii elementului sensibil si prin
urmare creste siguranţa si durata de funcţionare a aparatului respectiv.
Sistemele de reglare pneumatice s-au impus in special in industria
extracţiei si prelucrării ţiţeiului, in chimie, in industria uşoara si alimentara etc,
unde de obicei se intalnesc procese lente si unde exista un mare pericol de
incendiu si explozie.

15
- Acţionarea hidraulica.
Avantajele undei asemena acţionari se datorează faptului ca energia
transportata printr-un sistem de conducte cu ulei sub presiune inalta este foarte
mare si ca aceasta energie se transforma in energie mecanica in motoare de
dimensiuni mici. Constanta de timp a acţionarilor hidraulice este foarte mica.
Tinand seama de aceste caracteristici, acţionarea hidraulica se prevede de obicei
pentru sarcini grele, adică viteze si forte sau puteri mari.
In asemena cazuri, de obicei, elementul de execuţie formează un singur
ansamblu constructiv cu regulatorul si elemntul de măsurare. Elementele de
execuţie cu acţionare hidraulica pot primi mărimea de comanda si de la un
regulator pneumatic sau electronic prin intermediul unui convertor electric
-hidraulic E/H sau pneumatic - hidraulic P/H.
Inconvenientele acţionarii hidraulice provin din prezenta conductelor
hidraulice si din necesitatea ca o pompa sa funcţioneze continuu pentru a
asigura alimentarea cu ulei la presiune mare.

16
 CAPITOLUL 3
EXEMPLE DE ACŢIONARI
HIDRAULICE SI
PNEUMATICE

3.1. Scheme hidraulice

In anumite aplicaţii sistemele de reglare a foitei sunt sisteme cu reacţie

de presiune, deoarece mărimea care se măsoară este căderea de presiune la
motorul hidraulic, proporţionala cu forţa pe care aceatsa o dezvolta.
In fig. 3 se reprezintă un sistem de reglare a forţei care foloseşte ca
semnal de reacţie presiune la motorul hidraulic.
In acest sistem supapa Vi are rol de de protecţie a sistemului, iar supapa
cu comanda proporţionala V2 reglează presiunea uleiului in camera din stânga a
motorului hidraulic MHL, in asa fel incat acesta urmăreşte variaţia semnalului
electric de comanda cu electromagnetul proporţional EMP.

Fig. 3. Schema hidraulica FESTO

17
 3.2. Scheme pneumatice

Schema pneumatica este reprezentarea grafica, obţinută prin utilizarea de

simboluri si reguli de reprezentare a unui sistem pneumatic si descrie cu
acurateţe funcţionarea cestuia. Elaborarea schemei pneumatice este al doilea
pas făcut in proiectarea unui sistem pneumatic si, o data ce utilajul a fost
realizat, este unul din instrumentele de baza pentru operaţiunile de punere in
funcţiune, de reglare a parametrilor de funcţionare, diagnosticare si reparare.
Fiind o reprezentare a sistemului pneumatic, in principiu, schmea are o
structura identica acestuia, insa in ea nu sunt reprezentate elementele mecanice,
cu excepţia celor direct interconditionate cu cele pneumatice.
Reprezentarea schematica a unui sistem pneumatic se intalneste in doua
variante:
1) Reprezentarea pe nivele, aceasta fiind cea rezultata din proiectare;
cunoaşterea modului de dispunere a elementelor intr-o schema
uşurează mult aplicarea algoritmilor de proiectare, intelegerea si
interpretarea schemelor dar, in activitatea practica, acest tip de
reprezentare, la confruntarea cu instalaţia reala, produce dificultăţi in
localizarea echipamentelor si urmărirea funcţionarii lor; arhitectura
schemei nu este in corelaţie cu arhitectura reala a instalaţiei, deoarece
rareori elementele pneumatice pot fi aşezate pe o instalaţie in structura
18
 pe nivele. Din acest motiv, in documentaţia ce insoteste o instalaţie de
intalneste un tip de reprezentare.
2) Reprezentarea elementelor pneumatice se face tinand seama de poziţia
lor reala pe utilaj (desigur, in limitele posibilităţilor); astfel, se tine
seama de poziţia de lucru a elemtelor de execuţie (orizontala, verticala,
oblica), de poziţia si modul de grupare a celorlalte elemente, luând

diferite parti din instalaţie.

Fig. 4. Schemă pneumatică FESTO desenată în două variante stânga-dreapta

19
 In fig. 4 este reprezentata o schema pneumatica desenata in ambele
variante. Se poate constata ca, deşi este o schema simpla, reprezentarea din
stânga este mai uşor de interpretat la prima vedere. Pentru identificarea
echipamentelor pe utilaj, reprezentarea din dreapta este mai facila. A doua
observaţie ar fi ca, daca in reprezentarea din stânga nivelele schemei sunt clar
reprezentate, in cea din dreapta nu se mai poate spune acest lucru.
După natura lor, schemele pneumatice se impart in trei categorii:
1) Scheme cu comanda spaţiala (cu coordonarea mişcărilor): aceste scheme
sunt prevăzute cu elemente de semnalizare (limitatoare de cursa) care
confirma atingerea anumitor puncte de către elemente de execuţie (de
obicei capete de cursa) si care permit efectuarea unui pas numai ddupa ce
s-a conformat efectuarea pasului anterior; construcţia acestui tip de
schema presupune in general existenta a doua elemente de semnalizare
pentru fieare element de execuţie si schimbarea unui volum mai mare de
informaţii intre

20
etajul de execuţie si etajele de comanda si procesare. Avantajele oferite de acest
tip de schema sunt:
- siguranţa in funcţionare (nu exista pericolul suprapunerii paşilor)
- sunt sesizaţi paşii efectuaţi incorect, iar schema ia deciziile
corespunzătoare;
- prin posibilitatea de a poziţiona după dorinţa elementele de
semnalizare, schema are mai multa flexibilitate.
Dezavantaje:
- datorita structurii sale, acest tip de schema este uneori lenta;
- este relativ complicata si scumpa.
2) Schemele cu comanda temporala, când comanda se face după timp, pentru
fiecare pas se aloca un timp (o temporizare), fara a efectua verificarea
execuţiei respectivului pas. De obicei aceste scheme sunt guvernate cu
ajutorul automatelor programabile, care pot genera foarte uşor respectivele
temporizări. Avantaje:
- comanda este centralizata;
- schema este mai simpla;
- daca este optimizata, se obţine performanta de precizie si viteza
ridicate;
- este fiabila si uşor de reţinut.
Dezavantaje:
- prin structura ei, schema nu poate verifica corectitudinea funcţionarii
instalaţiei;
- vitezele elementelor de execuţie nu sunt precis cunoscute (din diferite
cauze aceste viteze nu sunt constante in timp) si din acest motiv exista
pericolul suprapunerii paşilor, deci a blocării instalaţiei. Pentru a evita
aceasta situaţie, timpul T alocat unui pas se măreşte cu o valoare t
numita "zona de siguranţa", conform cu fig. 5.

21
20

22
 Localizarea „zonei de siguranţă” pe ciclograma de funcţionare

3) Schemele cu comanda combinata, după spaţiu si după timp. Comanda acestor

scheme este o combinaţie a tipurilor descrise mai sus si reprezintă s olutia
optima pentru cele mai multe aplicaţii practice; aceste scheme imbina,
desigur, avantajele si dezavantajele descrise mai sus.

23
 3.3. Scheme electropneumatice

3.3.1. Comanda unui cilindru cu simplu efect.

Se poate face direct sau indirect. Criteriile de alegere a comenzii directe
sau indirecte sunt:
- forţa necesara comutării distribuitoarelor, care este in funcţie de
diametrul nominal al acestora;
- mărimea solenoidului si tensiunea;
- complexitatea circuitului.
Este necesara comanda indirecta in cazul cilindrului cu viteza si/sau
diametru mare; in aceste situaţii este necesar un debit mare de aer; aceasta
implica secţiuni de curgere mari, deci distribuitoare cu diametrul nominal Dn
mare, adică forţa de comutare mare.
Comanda directa (fîg. 6) la activarea intreruptorului Si, circuitul de
alimentare a solenoidului Yi se inchide, acesta din urma este activat si
distribuitorul monostabil 3/2 normal inchis comuta, permiţând alimentarea
cilindrului, deci avansul tijei acestuia.
Se poate observa ca in momentul eliberării tastei comutatorului Si
circuitul de alimentare a solenoidului se deschide, distribuitorul revine in poziţia
iniţiala (este monostabil), determinând retragerea tijei cilindrului sub acţiunea
arcului de revenire.

24
Fig. 6. Comanda directă a unui Fig. 7. Comanda directă a unui
cilindru cu simplu efect cilindru cu dublu efect

3.3.2. Comanda unui cilindru du dublu efect.

Se poate face, de asemenea, direct sau indirect, iar deosebirea fata de
cazul cilindrului cu simplu efect cu revenire cu arc este doar in circuitul
pneumatic: in cazul de fata schema de comutare a distribuitorului
monostabil este 4/2 sau 5/2 (fig. 7) se poate observa ca circuitele
electrice sunt aceleaşi.

25
 BIBLIOGRAFIE

1. Maşini, aparate, acţionari si automatizări

- Prof. Dr. Ing. Nastase Bichir, Ing. Sabina Hilohi,
Conf. Dr. Corneliu Botan

2. Elemente de comanda si control pentru acţionari de

reglare automata
- Doinita Ghinea, Nastase Bichir, Sabina Hilohi

3. Acţionarea electrica
- Dorel Damsker

26