Plecând de la descriere unei deficiențe, argumentați

măsuri de recuperare în clasă/grupă.

Continutul temei ; Times New Roman, font 12 ; distantare 1,5randuri

Dacă învăţarea limbajului la un copil începe târziu sau debutul terapiilor logopedice este tardiv,
suferă nu numai capacitatea de comunicare a copilului, ci şi dezvoltarea sa cognitivă şi chiar
afectivă, pentru că gândirea se dezvoltă nu numai pe bază de imagini concrete, ci şi pe experienţe
mediate (cărţi). Limbajul ne permite să avem acces la fenomene fără a fi siliţi să ne oprim la un
nivel superficial al experienţei. Dacă nu se însuşeşte instrumentul (limbajul) sau acesta este
deficitar, informaţiile primite sunt deficitare, eronate sau inutilizabile

Tulburarea de limbaj – posibilitatea de a recepționa și exprima corect cunoștințele; slaba

integrare socială și școlară
Domeniul circumscris al Psihopedagogiei speciale care se ocupă cu prevenirea și corectarea
tulburărilor de limbaaj este Logopedia.

LOGOPEDIA – Obiectul acestei științe este cercetarea tulburărilor de limbaj, a deviațiilor de la

limbajul normal, deviații care îngreunează comunicarea, precum și a metodelor de prevenire și
corectare a acestora.

Voi trata, în această temă, doar deficiența de limbaj numită dislalie, deoarece, în activitatea mea
didactică, am întâlnit-o cel mai frecvent. Am o experiență didactică de 35 de ani în învățământul
primar și în prezent sunt foarte încântată de faptul că prin apariția profesorilor logopezi (școala
noastră beneficiază de profesor logoped) munca noastră s-a ușurat. Tot timpul au existat copii cu
deficiențe de limbaj și noi trebuia să ne descurcăm prin forțe proprii cu corectarea lor, acum nu
mai suntem singuri, ci în parteneriat cu logopedul reușim ușor să corectăm multe din tulburările
de limbaj. La începutul fiecărui an școlar, copiii sunt verificați de profesorul logoped, apoi sunt

1 din 14
chemați la cabinet cu părinții, li se explică părinților că doar împreună putem reuși (logoped,
învățător/educatoare, părinte) și pornim la treabă.

Dislalia:
- cea mai răspândită formă;
- tulburare de articulație/pronunție;
- incapacitatea totală sau parțială de a emite unele sunete;
- deformarea, omiterea sau substituirea sunetelor în diferite combinații fluente;
- vorbirea dislalicului este o abatere specifică.
Dislalia – cauze:
- la majoritatea copiilor, în mica copilărie, când copilul nu este maturizat din punct de vedere
neurologic;
- deformările au un caracter fiziologic (dispar);
- capătă semnificație logopedică când copilul este ăncurajat să persevereze spre amuzamentul
părinților;
- când părinții nu reprezintă un mediu lingvistic bun;
- determinată de afecțiuni organice ale organelor fono-articulatorii sau afecțiuni organice ale
auzului;
- malformații ale limbii, buzelor, maxilarelor.
Dislalia – clasificare
1. - criteriul etiologic
a - dislalie organică
- dislalie mecanică – afecțiuni mecanice: limba prea scurtă/lungă, malformații ale
maxilarelor;
- dislalie audiogenă – afecțiuni organice ale analizatorului auditiv;
b – dislalie funcțională
- dislalie motorie: inabilitatea motorie a organelor de vorbire, decalaj între auz și pronunție,
în special la deficientul mintal;
- dislalie senzorială: tulburări ale mecanismelor senzitive ale auzului fonematic, tulburări
de natură propriocetivă deoarece nu sesizează cu precizie mișcările de articulație;
2. – criteriul manifestărilor (simptomatologic)

2 din 14
 - aspectul exterior fonetic: dislalie prin substituire (în loc de r – l), dislalie prin omisiune (nu
poate pronunța sunetul rață- ață), dislalie prin deformare;
- gradul de întindere: dislalie simplă sau monomorfă când este afectat un singur sunet sau
mai multe sunete care se pronunță în aceeași zonă de articulare (s,z), dislalie polimorfă când sunt
afectate mai multe sunete (nu pronunță nici pe r, l), dislalie totală (tetism) când sunt deformate
majoritatea consoanelor ( înlocuiește consoanele cu t);
3. - sunetul afectat;
- primesc denumirea de la denumirea grecească a sunetului afectat la care se adaugă sufixul ”-
ism”;
- sunetului b = betacism; înlocuirea lui b = parabetacism;
- pentru c = capacism; paracapacism;
F = fitacism; parafitacism;
G = gamacism; paragamacism;
L = landacism; paralandacism;
M = metacism; parametacism;
R = rotacism; pararotacism;
S = sigmatism; parasigmatism; (în categoria lui s intră și: j, z, ș, ce, ci, ge, gi, ț);

Forme de sigmatism
Sigmatismul interdental (pelticie);
- pronunțarea sunetelor cu limba între dinți;
- absența dentiției sau a implementării defectuoase a dinților sau de vegetații adenoide
(aglomerări de țesut la nivelul amigdalelor);
Sigmatismul abdental
- sprijinirea prea tare a limbii pe dinți, împiedicând ieșirea aerului prin spațiul interdental;
- malformații ale limbii care este hipertonică, de implantarea defectuoasă a dinților și deficiențe
ale auzului;
Sigmatismul palatal
- retragerea limbii pe bolta palatină;
- aceleași cauze ca la cel abdental și este specific hipoacuzicilor;
Sigmatismul lateral

3 din 14
- lateralizarea curentului de aer pe partea dreaptă sau stângă;
- pareze laterale ale limbii sau hipoacuzii de percepție (aude bine cu o ureche, dar cealaltă este
lezată.
Sigmatismul bilateral
- strânge buzele, iar aerul se scurge pe ambele părți;
Sigmatismul strident
- sunetul se realizează prea sonor, pentru că jgheabul (șanțul median) al limbii este prea
accentuat;
- articulația sunetului îi deranjează pe ascultători;
Sigmatismul labial
- frecarea curentului de aer se realizează la nivelul buzelor, pentru că limba este hipotonă (nu
atinge dinții din cauza lipsei mobilității);
Sigmatismul labiodental
- frecarea curentului de aer are loc între incisivii superiori și buza inferioară din cauza unor
malformații;
Sigmatismul nazal
- specific rinolaliei, sunetul se realizează prin frecarea aerului între baza limbii și laringe;

ELEMENTE DE INTERVENȚIE
Metode și procedee de corectare a tulburărilor de pronunție:
a) Metode generale – rolul de a pregăti organele fono-articulatoare pentru aplicarea metodelor
specifice;
- educarea motricității generale și a motricității aparatului fonator, necesare la cei ce prezintă
pareze, disartrii, paralizii și la motricitatea limbii, a vălului palatin, a obrajilor;
- educarea echilibrului dintre expirație și inspirație;
- educarea auzului fonematic;
- educarea personalității logopatului pentru a căpăta încredere în forțele proprii prin trăirea
succesului;
b) Metode specifice – se adresează direct sunetului afectat;
- de obținere izolată a sunetului;

4 din 14
 - se realizează prin două procedee: demonstrație articulatorie și derivarea sunetului din alte
sunete pe care logopedul nu le poate demonstra ( c din t, g din d, h din ș);
- de consolidare a sunetului;
- de diferențiere a sunetului de cele cu care se confundă;
- de automatizare a sunetului.

Prezentarea unor măsuri de recuperare la clasă

1 . Măsuri de recuperare fără ajutorul logopedului

Dată fiind vârsta copiilor, îndreptarea greşelilor de pronunţie şi, ulterior, de scriere, nu poate fi
concepută rigid, ca o reproducere treptată a unor sunete, silabe, cuvinte, până la corecta lor
executare. Un astfel de exerciţiu ar presupune să-i supunem pe copii la un efort ce depăşeşte
capacitatea lor de concentrare, ceea ce nu ar duce decât la obosirea sistemului lor

nervos. De aceea, una dintre modalităţile recomandabile ar fi aceea de a include exerciţiul în

învelişul unui joc antrenant şi care să aibă, în acelaşi timp, un conţinut corect şi inteligibil.

Printre jocurile care pot fi folosite în acest sens, pe primul loc se plasează cele cu caracter
imitativ, adaptate din punct de vedere al conţinutului cerinţelor noastre curente. Aceste jocuri
includ onomatopee imitative, astfel alese încât să cuprindă sunetele pe care copiii au tendinţa de
a le pronunţa greşit. De la un joc la altul, onomatopeele pot fi schimbate, astfel încât sunetul a
cărui pronunţare corectă o exersăm să apară în silabe diferite şi în poziţii variate. Dacă se
stăruie asupra unui sunet prin utilizarea diferitelor onomatopee incluse în joc, copiii ajung să-l
diferenţieze din ce în ce mai bine şi să-l pronunţe mai clar şi mai corect.
Avem astfel posibilitatea de a include exerciţiile pentru perfectarea articulării şi a pronunţiei în
diverse jocuri de mişcare distractive. Putem menţiona jocul Ursul şi albinele care insistă pe
repetarea grupului de onomatopee bzzzzzz sau jocul Fetiţa şi gâştele în care se reproduce în
mod repetat sunetul ssss.

La începutul jocului imitativ se demonstrează copiilor felul în care trebuie să se pronunţe

corect onomatopeele pe care acesta le cuprinde, chiar dacă ele sunt considerate cunoscute şi
intrare mai de demult în practica jocurilor spontane. Demonstrarea pronunţării corecte a

5 din 14
 onomatopeelor nu va fi însoţită la început de mişcarea corespunzătoare pentru a nu le distrage
atenţia deocamdată, lucru extrem de facil la această vârstă. În continuare vor fi aleşi 2-3 copii
cu o pronunţie bună spre a rosti sunetele respective, cerându-se tuturor copiilor să asculte dacă
se execută corect sau nu. Fiecare dintre ei va fi apreciat, lăudat, stimulându-se astfel
reproducerea corectă a sunetelor de către toţi copiii. Jocul se execută apoi cu grupa întreagă,
fiind asociat pe parcurs, după mai multe repetiţii, cu mişcarea corespunzătoare, demonstrată,
în prealabil, de cadrul didactic. Trebuie interzis copiilor să se grăbească, să facă eforturi vocale
speciale sau să ţipe în timpul jocului ceea ce dăunează, pe de o parte, vocii, iar pe de altă parte,
împiedică articularea corectă a sunetelor.

Cu copiii care continuă să altereze o parte dintre sunetele limbii, se pot face şi jocuri imitative
individuale sau în grupuri restrânse, precedate de o nouă demonstrare, fără a se insista însă în
mod excesiv tocmai pentru a-i feri de oboseală sau de un oarecare dezinteres pentru joc. Cu
toate aceste prilejuri este benefic să se facă şi aprecieri individuale, avându-se grijă să se evite
extremele prin laude excesive sau critici aspre. Exagerându-se cu lauda, copiii pot renunţa la
eforturile care se cer în continuare pentru perfectarea pronunţiei şi se poate ajunge chiar la
slăbirea autocontrolului. Acest lucru îi împiedică pe mulţi copii să depăşească treapta dificilă a
verificării exactităţii şi a corectitudinii propriei emisii vocale, ajungând să sesizeze, mai
degrabă, abaterile de natură fonetică ale colegilor, decât propriile lor greşeli.

Pe lângă aceste jocuri, se pot organiza şi altele care să reclame, de data aceasta, pronunţarea
unor cuvinte sau propoziţii ce cuprind sunete sau grupuri de sunete mai greu de pronunţat. Un
exemplu este jocul distractiv Deschide urechea bine care poate fi valorificat în scopul exersării
unei pronunţări clare şi coerente. În acest joc copiii sunt obligaţi să folosească o serie de nume,
unele dintre ele alcătuite din sunete sau grupuri de sunete mai dificile (de ex.: Cristina,
Gheorghiţă, Petrişor, Cecilia). Se recomandă ca rostirea numelui să se facă deschizând bine
gura pentru ca numele să fie corect auzit.

Tot pentru formarea unei pronunţii clare şi corecte se recomandă organizare periodică a unor
jocuri scurte, în cadrul cărora să se folosească vorbirea în şoaptă, articularea sudă (fără voce) şi
vorbirea în ritm rapid. Astfel, li se poate cere copiilor să recite în şoaptă versuri ca:

6 din 14
”Un cocoş cu galoşi
Îşi ia boabe dintr-un coş Lângă el, sprintenel
Ar mânca şi-un cocoşel.”

”Doarme moşul sub umbrar Sforăie ca un bondar…”

Pentru eliminarea dificultăților întâmpinate în utilizarea unor cuvinte mai lungi, a unor structuri
fonetice care pun probleme sau a unor propoziţii care cuprind asemenea cuvinte, este
recomandabil să se iniţieze diferite jocuri în care să li se ceară să repete din ce în ce mai repede
structurile indicate. Este vorba despre jocuri de silabe, de zicători, de ghicitori, de numărători sub
formă de poezii.

De exemplu, se pot folosi structuri precum:

”Cra, cro, cru, cre, cri, cră, crî Stra, stră, stru, stre, stri, stro, strî Pla, plo, plu, ple, pli, plă, plî
Şla, şlo, şlu, şle, şli, şlă, şlî”

”Trei cocostrârci Stau cocoţaţi

Pe streaşina şurii.”

”Capra crapă piatra-n patru Şase saşi în şase saci.”

Pentru început vor fi alese texte mai uşoare şi progresiv se va trece la texte mai dificile care
presupun încercări mai mari de pronunţare. Ca stimulent pot fi folosite în joc întrecerea între
copii, penalizarea pentru cel care greşeşte (de exemplu, să imite orăcăitul broaştei ori
croncănitul ciorii), punctajul ce se acordă echipei câştigătoare.

Cu şcolarii, către sfârşitul anului şcolar, este bine să se organizeze jocuri speciale pentru
dezvoltarea auzului fonematic. Astfel, pot fi realizate jocuri speciale care să se oprească asupra
unui sunet. De pildă, într-un joc se pot folosi cuvinte de tipul: călimară, caiet, cartof, cuţit,
cârlig, cutie, copac, pronunţate de cadrul didactic fără primul sunet pe care copiii trebuie să-l

7 din 14
ghicească. Se pot folosi în jocurile respective chiar anumite cuvinte astfel încât schimbarea
primului sau ultimului sunet să ducă la cuvinte cu sens nou: masă, casă, lasă, iasă etc.

Acestea sunt doar câteva dintre jocurile pe care le putem folosi pentru perfectarea pronunţiei
copiilor. Ele pot veni si în întâmpinarea dificultăţilor cu care se confruntă copiii.

La fel de importantă este şi comunicarea permanentă cu aceşti copii, încercarea de a obţine de

la ei feedback-uri pentru îmbunătăţirea activităţii didactice în raport cu dezabilităţile lor.
Pentru a avea rezultate şi în aceste cazuri informaţia trebuie să fie prezentată în mod clar şi
concis, şi cât mai structurat posibil. Copiii nu trebuie forţaţi să facă mai mult decât pot face, iar
timpul lor de lucru trebuie să fie altfel dozat spre deosebire de copiii fără probleme. Fişele de
lucru propuse trebuie să fie bine schematizate, să conţină elemente vizuale (culori, eventual o
legendă, un cod al culorilor), hărţi, imagini, fotografii.

De asemenea, profesorul trebuie să le ofere posibilitatea de a fi evaluaţi oral sau scris, dar cu
mare răbdare pentru a le da posibilitatea să exprime tot ceea ce au însuşit. Volumul temelor
pentru acasă trebuie redus, fiind bine ştiut faptul că un copil cu astfel de probleme are nevoie
de mai mult timp. Trebuie încurajată folosirea dicţionarelor, a vocabularului sau a listei de
termeni/ cuvinte.

Concluzii
Desigur că această încercare de adaptare a procesului de învăţare la nevoile speciale ale acestei
categorii de copii reprezintă pentru profesor un efort în plus. Dar numai astfel putem oferi
acestor elevi dreptul de a învăţa şi de a avea şanse egale de reuşită în viaţă. Din punctul nostru
de vedere, aceste exerciţii sunt extrem de utile nu numai în cazul copiilor ce prezintă tulburări
de vorbire, dar şi în cazul celorlalţi copii pentru a le forma deprinderea unei exprimări corecte
şi a unei pronunţii clare şi coerente.

2 . Măsuri de recuperare cu ajutorul logopedului

AUTOMATIZAREA SUNETELOR S ȘI Z ÎN PROPOZIȚII

8 din 14
Date anamnestice:

Eleva N.R. este în clasa a II-a A. R. provine dintr-o familie legal constituită, formată din patru
membri: tata, mama, R. şi sora. R este al doilea copil, sora ei fiind mai mare decât ea. Condiţiile
materiale ale familiei sunt bune. Locuinţa este bine dotată şi amenajată, întreţinută igienic
corespunzător. Relaţia dintre părinţi este bună. De asemenea, relaţiile dintre părinţi şi cele două
fete sunt bune, precum şi relaţia dintre R. şi sora ei. Ambii părinţi prezintă interes pentru
educaţia fetei, însă mama este cea care acordă mai mult timp şi atenţie în ceea ce priveşte acest
aspect.

Ambii părinţi manifestă interes faţă de defectul de vorbire al fetei, fiind de acord cu participarea
ei la şedinţele de terapie logopedică, fără a manifesta o atitudine de respingere faţă de ea datorită
tulburării sale de vorbire.
R. beneficiază de un plan de intervenţie personalizat propus de profesorul logoped în colaborare
cu cadrul didactic de la clasă. Eleva beneficiază de o oră/săptămână de terapie logopedică. Este
cuprinsă în serviciile de terapie logopedică din şcoală, din clasa I, având ca diagnostic logopedic
dislalie polimorfă.

Examinarea pronunţiei sunetului S în propoziţii:

- examinarea pronunției sunetului S în propoziții s-a axat pe identificarea numărului de erori de
pronunţie a sunetului S în propoziţii; examinarea a constat în citirea de către elevă a unei liste de
nouă propoziţii alcătuite din cuvinte ce conţin sunetul S în cele trei poziţii la nivel de cuvânt:
iniţială, mediană, finală. Propoziţiile ce alcătuiesc lista sunt de trei tipuri: propoziţii enunţiative,
propoziţii interogative, propoziţii imperative.

Lista de propoziţii pe baza căreia s-a realizat examinarea sunetului S:

Sergiu studiază serios. Sigur se serveşte supa? Sorina, studiază singură! Casa aceasta este a
noastră. Musca este o insectă? Nu folosiţi castanele acestea! Marius a adus un ananas. A mai
rămas suc de ananas? Darius, adu-mi zahărul tos!

Examinarea pronunţiei sunetului Z în propoziţii:

- examinarea pronunției sunetului Z în propoziții s-a axat pe identificarea numărului de erori de
pronunţie a sunetului Z în propoziţii; examinarea a constat în citirea de către elevă a unei liste de
9 din 14
nouă propoziţii alcătuite din cuvinte ce conţin sunetul Z în cele trei poziţii la nivel de cuvânt:
iniţială, mediană, finală. Propoziţiile ce alcătuiesc lista sunt de trei tipuri: propoziţii enunţiative,
propoziţii interogative, propoziţii imperative.
Lista de propoziţii pe baza căreia s-a realizat examinarea sunetului Z:
Zâna Zorilor zâmbeşte. Zebra este un animal? Zi-mi zece zicători! Vaza verzuie s-a uzat.
Bezelele sunt verzui? Nu rupe frunzele! Cana roz este pe pervaz. Ai gătit azi orez? Fă haz de
necaz!

Demersul de intervenţie:
Intervenţia s-a bazat pe implicarea elevei în realizarea de exerciţii de automatizare a sunetelor S
şi Z în propoziţii, având la bază şase fişe de lucru.

Fişa de lucru: Automatizarea sunetului S în propoziţii (poziţie iniţială)

Citeşte cu voce tare următoarele propoziţii:
Sorin s-a sculat supărat.
Soarele, stelele sunt sus.
S-a spălat salopeta? S-a supărat Sanda? Subliniază silaba „sa-”! Sara, spală sandalele!
Completează următoarele propoziţii lacunare, selectând cuvintele potrivite din paranteză:
Sorina este sora…………
Soarele ……….. superb!
Sincer, sunteţi ………….!
Sabina se străduieşte să stropească …………………..
Sunteţi ……………..?
Stiloul …….subţire.
Stelele sunt................
(superbi, Soranei, salata, scrie, sus, străluceşte, studenţi)

Ordonează corect următoarele cuvinte

pentru a forma propoziţii cu sens:
silitori. Studenţii sunt
se singură. Sanda spală

10 din 14
supărat. Sergiu s-a

Fişa de lucru: Automatizarea sunetului S în propoziţii (poziţie mediană)

Citeşte cu voce tare următoarele propoziţii:
 Măslinele sunt sănătoase.
 Musafirii stau la masă.
 Acest costum este albastru?
Este frumoasă casa aceasta?
 Nu amesteca vopselele!
Gustaţi, vă rog, fasolea aceasta!
Completează următoarele propoziţii lacunare, selectând cuvintele potrivite din paranteză:
 Măslinele sunt ...................... .
 Alisa se stresează că şi-a lăsat ................ acasă.
 Mesele ................ sunt ..................... .
(masca, acestea, sănătoase, instabile)

Ordonează corect următoarele cuvinte pentru a forma propoziţii cu sens:

sunt Piersicile delicioase.
frumoasă Elisa prietenoasă. este şi
musafirilor periculoase. Pisicile sunt

Fişa de lucru: Automatizarea sunetului S în propoziţii (poziţie finală)

Citeşte cu voce tare următoarele propoziţii:
 Flavius a rămas surprins că a nins.
Elias nu a plâns.
 Ai mers la Marius?
 Ai cules merele de pe jos?
Priviţi sus!

 Nu aruncaţi fărâmiturile pe jos!

Completează următoarele propoziţii lacunare, selectând cuvintele potrivite din paranteză:

11 din 14
  Mingea sare în …………… .
 Flavius mi-a spus pe..............că s-a tuns.
 Nicolas mi-a spus că nu a...........niciun fus.

(sus, adus, autobus)

Ordonează corect următoarele cuvinte pentru a forma propoziţii cu sens:

prietenos. Nicolas este

propus un Mi-am să-mi cactus. cumpăr
alunecos pe Este jos.

Fişa de lucru: Automatizarea sunetului Z în propoziţii (poziţie iniţială)

Citeşte cu voce tare următoarele propoziţii:

 Zina ne-a zis zece zicători.

 Zborul zmeului este amuzant.
 Ai mâncat zmeură la amiază?
În ce zodie te-ai născut?
 Zâmbeşte, Zina!

Completează următoarele propoziţii lacunare, selectând cuvintele potrivite din paranteză:

 Zmeura nu este un …………………….

 Zambilele zâmbeau în fiecare zori de...
 Zugravul care a zugrăvit zidul este din...
 Zina zâmbeşte ………………… .

(zi, zilnic, zarzavat, Zalău,)

Ordonează corect următoarele cuvinte pentru a forma propoziţii cu sens:

zise Zina de Zicătorile ziditoare. sunt

zâmbăreţe. Zânele sunt
 ne-a Zacheu zărit. Nu

Fişa de lucru: Automatizarea sunetului Z în propoziţii (poziţie mediană)

12 din 14
Citeşte cu voce tare următoarele propoziţii:
 Azi, la amiază mâncăm mazăre.
 Azorel stă în oaza cu flori.
 Mizezi pe lozul acesta?
 Muzicuţa este în buzunar? Te rog să nu-mi mai bruschezi tastatura! Ascultaţi zumzetul
albinelor!
Completează următoarele propoziţii lacunare, selectând cuvintele potrivite din paranteză:
 ………… este viaţa mea.
 Azorel a făcut ………………. în autobuzul rozaliu.
 Mezinul familiei este …………………….
 Muzicianul ………………..pe un buzdugan.
(amuzant, mizerie, muzica, meditează)
Ordonează corect următoarele cuvinte pentru a forma propoziţii cu sens:
 rozaliu. Miezul este bezelei
 este Eliza astăzi. amuzantă
au Frunzele căzut.

Fişa de lucru: Automatizarea sunetului Z în propoziţii (poziţie finală)

Citeşte cu voce tare următoarele propoziţii:
Te-am văzut în autobuz.
 Ahaz şi Boaz sunt personaje biblice.
Eşti treaz?
 Nici el nu este mai viteaz?
 Fi viteaz!
 Ai grijă să nu cazi!
Completează următoarele propoziţii lacunare, selectând cuvintele potrivite din paranteză:
 Trenul a întâlnit un …………….. .
 Bătrânul acela a murit de …………….. .
 Azi am învăţat despre Căile …………… .
Eliza preferă culoarea ………….. .
 Bunicii mei cultivă: secară, …………., grâu.

13 din 14
(Bicaz, macaz, orz, roz, necaz)
Ordonează corect următoarele cuvinte pentru a forma propoziţii cu sens:
 rechizitele. Acum aranjez
dimineaţă mănânc În orez. fiecare
vă vreau deranjez! Nu să

Concluzii

În cele din urmă, se poate spune că prin realizarea exerciţiilor adecvate pentru etapa de
automatizare a sunetelor în propoziţii, se pot obţine progrese în ceea ce priveşte pronunţia. De
asemenea, prin cazul prezentat s-a încercat evidenţierea faptului că tipurile de propoziţii şi
poziţia sunetului în cuvânt influenţează numărul de erori de pronunţie. Astfel, fişele de lucru
prezentate mai sus au fost utilizate la clasă pentru o cât mai bună automatizare a pronunţiei
copiilor. Fișele de lucru sunt doar un model de exersare a sunetelor S și Z, ele pot fi
diversificate.

Bibliografie:

1. Lector Univ. Dr. Cristian Bucur, Fundamentele psihopedagogiei speciale, Note de curs;
2. Verza, E. (1977), Dislalia şi terapia ei. București, Editura Didactică şi Pedagogică;
3. Bărbulescu, Gabriela, Beşliu, Daniela, (2009), Metodica predării limbii şi literaturii române
în învăţământul primar, Editura Corint;
4. www.home-speech-home.com

14 din 14