Cuprins:

Capitolul 1: Prezentarea pe scurt a Chinei.....................................................................2

Capitolul 2: Impactul culturii asupra managementului internațional din China............6
2.1 Limba....................................................................................................................6
2.2 Estetica..................................................................................................................7
2.3 Percepții și stereotipuri..........................................................................................8
2.4 Valori....................................................................................................................8
Capitolul 3: Comunicarea în managementul internațional din China..........................10
3.1 Impactul macromediului cu variabilele naționale ale Chinei..............................10
3.1.1 Mediul economic al Chinei...........................................................................10
3.1.2 Mediul fizic al Chinei...................................................................................11
3.1.3 Mediul cultural din China.............................................................................12
3.1.4 Mediul politic și legal al Chinei....................................................................13
3.2 Impactul macromediului cu variabilele individuale............................................14
3.2.1 Stilul de îmbrăcăminte..................................................................................14
3.2.2 Alimentația chinezilor...................................................................................14
3.2.3 Cutume ale chinezilor...................................................................................15
3.2.4 Aprecierea timpului......................................................................................15
Capitolul 4: Riscurile în afacerile internaționale în China...........................................16
Capitolul 5: Negocierea internațională pe exemplul Chinei........................................19
Capitolul 6: Managementul resurselor umane în China...............................................22
Concluzii......................................................................................................................24
 Capitolul 1: Prezentarea pe scurt a Chinei
Timp de secole, China a fost o civilizație de frunte,
depășind restul lumii în domeniul artelor și științelor,
dar în secolele XIX și începutul secolului al XX-lea ,
țara a fost cuprinsă de tulburări civile, foamete
organizată, înfrângeri militare și ocupație militară.
Odată cu sfârșitul celui de-al doilea război mondial,
Partidul Comunist din China, condus de Mao Zedong ,
a instaurat un regim comunist autocrat care, a asigurat
suveranitatea Chinei, dar a impus controale stricte
asupra vieții cotidiene și a costat viețile a zeci de milioane de oameni. După 1978, succesorul său
Deng Xiaoping și alți lideri s-au axat pe dezvoltarea economică orientată spre piață și până în anul
2000, producția țării a crescut de patru ori. Pentru o mare parte a populației, standardele de viață s-
au îmbunătățit foarte mult, însă controalele politice au rămas destul de strânse. De la începutul anilor
1990, China și-a sporit viziunea globală și participarea în organizațiile internaționale.

China este cea mai mare țară ca suprafață de pe teritoriul asiatic, fiind totodată a patra țară din lume
ca suprafață după Federația Rusă, Canada și S.U.A, cu un teritoriu de circa 9,6 mln. de km².
Lungimea terestră totală a hotarelor Chinei măsoară 22.457 de km., iar cea maritimă în jur de 14.500
de km. China se învecinează cu 14 țări printre ele se numără Rusia, Pakistan, Vietnam, Afganistan,
Mongolia, etc.

Clima pe teritoriul Chinei variază de la tropicală în sud la subarctică în nord. Relieful țării este
foarte variat, partea de est este dominată de câmpii, în nord predomină pajiștile largi, sudul Chinei
este dominat de dealuri și lanțuri muntoase joase, partea central-estică găzduiește deltele a două mari
fluvii din China, Galben și Yangtze. La vest se află lanțuri muntoase importante, mai ales Himalaya.
În nord, se află platouri înalte cu o climă foarte aridă. Cel mai înalt punct din lume, este Muntele
Everest (8848 m) și se află la granița chino-nepaleză, iar cel mai de jos punct al țării și al treilea din
lume, este fundul lacului uscat Ayding (-154 m), în depresiunea Turpan.

Resursele naturale ale Chinei sunt foarte diverse cum ar fi: cărbune, minereu de fier, petrol, gaz
natural, mercur, cositor, tungsten, antimoniu, mangan, molibden, vanadiu, magnetit, aluminiu,
plumb, zinc, elemente rare, uraniu, un potențial hidroenergetic foarte mare (cel mai mare din lume)
și pământuri arabile.
2
China întâmpină mari probleme legate de starea mediului înconjurător printre care este și poluarea
aerului, care se produce datorită emanării unor cantități imense de gaze cu efecte de seră, dioxid de
sulf, etc., care au ca consecință ploile acide, ce distrug areale întregi de pădure. China este cel mai
mare emițător mondial de dioxid de carbon din arderea combustibililor fosili. Lipsa de apă, în
special în nord, care provine de la deșeurile netratate corespunzător. Despăduriri masive și
distrugerea habitatelor specifice anumitor specii de animale. Gestionarea necorespunzătoare a
terenurilor duce la eroziunea solului, alunecări de teren, inundații, secete, furtuni de praf și
deșertificare sau comerțul cu specii de animale pe cale de dispariție.

China a semnat mai multe protocoale privind protecția mediului înconjurător, dar din păcate
niciunul din ele nu a fost ratificat oficial de către conducerea Chinei. De menționat ar fi următoarele
protocoale semnate de China: Tratatul asupra Antarcticii, Protocolul de la Kyoto, Protecția stratului
de ozon, ș.a.

China își are capitala la Beijing, unul dintre cele mai mari orașe ale țării. China este constituită din
23 de provincii, 5 regiuni autonome și 4 municipii. China și-a obținut independența la 1 octombrie
1949, iar denumirea sa completă este Republica Populară Chineză. Ultima constituție promulgată a
fost cea din 4 decembrie 1982, care ulterior a fost modificată de mai multe ori, ultima dată în anul
2004. La începutul anului 2018, Partidul Comunist Chinez, care este partidul de conducere din
China, a propus modificarea constituției țării pentru a elimina limitele termenului pentru președinția
și vicepreședinția țării.

Majoritatea covârșitoare a populației se află în jumătatea estică a țării; vestul, cu zonele sale de
munte și deșert, rămâne rar populat , deși ocupă primul loc în lume la totalul populației, densitatea
populației este mai mică decât cea a multor alte țări din Asia și Europa. Densitatea mare a populației
se regăsește de-a lungul văilor Yangtze și ale râului Galben, deltei Xi Jiang, bazinul Sichuan (în
jurul orașului Chengdu), în capitala Beijing și împrejurimile sale și zona industrială din jurul
orașului Shenyang.

Conform ultimelor date statistice din iulie 2017, China are cea mai mare populație din lume, ce
numără în jur de 1,4 mld. oameni. Pe teritoriul Chinei există circa 56 de grupuri etnice recunoscute
oficial. Cel mai numeros grup etnic îl reprezintă chinezii han, care constituie circa 91.6% din totalul
populației, restul de 8.4% reprezintă minorități etnice.

3
Majoritatea populației locuiește în mediul urban, adică în jur de 58% din totalul populației, iar restul
populației locuiește în mediul rural, circa 42%. Cele mai mari metropole din China sunt: Shanghai,
Beijing, Chongqing, Guangdong, Tianjin, Shenzhen, conform estimărilor din 2015.

Religiile practicate pe teritoriul Chinei sunt diverse printre care: buddhism, creștinism, islamism,
hinduism, taoism, dar majoritatea chinezilor sunt nereligioși sau atei.

Cel de-al 13-lea plan cincinal al guvernului, dezvăluit în martie 2016, sublinia necesitatea sporirii
inovării și stimulării consumului intern pentru a face economia să depindă mai puțin de investițiile
guvernamentale, de exporturi și de industria grea. Cu toate acestea, China a înregistrat mai multe
progrese în ceea ce privește subvenționarea inovației decât reechilibrarea economiei.

Beijingul s-a angajat să acorde pieței un rol mai decisiv în alocarea resurselor, dar politicile
guvernului chinez continuă să favorizeze întreprinderile de stat și să sublinieze stabilitatea. În 2010,
liderii chinezi s-au angajat să dubleze PIB-ul Chinei până în 2020, iar al 13-lea plan cincinal include
obiective de creștere economică anuală de cel puțin 6,5% până în 2020 pentru a atinge acest
obiectiv.

În ultimii ani, China și-a reînnoit sprijinul acordat întreprinderilor de stat în sectoare considerate
importante pentru “securitatea economică”, vizând în mod explicit promovarea industriilor
competitive la nivel global. Liderii chinezi au subliniat și unele reforme orientate spre piață,
reafirmând rolul dominant al statului în economie, o poziție care amenință să descurajeze inițiativele
private și să facă economia mai puțin eficientă în timp.

Accelerarea ușoară a creșterii economice în 2017, pentru prima oară din 2010, oferă Beijingului mai
multă libertate pentru a-și continua reformele economice, concentrându-se pe reducerea gradului de
îndatorare al sectorului financiar și pe agenda reformei structurale a ofertei, anunțată pentru prima
dată la sfârșitul anului 2015.

Sectoarele principale ale economiei chineze sunt serviciile, industria și agricultura. Serviciile
contribuie la formarea PIB-ului cu un procent de 52%, industria- 40%, iar agricultura- 8%. Producția
agricolă obținută pe teritoriul Chinei este foarte diversă. China este lider mondial în valoarea brută a
producției agricole de: orez, grâu, cartofi, porumb, tutun, arahide, ceai, mere, bumbac, carne de
porc, carne de oaie, ouă, pește și creveți.

Industria este la fel de bogată în produse oferite pieței interne și externe. China este lider mondial în
valoarea brută a producției industriale și anume: minerit și prelucrarea minereurilor, fier, oțel,
4
aluminiu și alte metale, cărbune; armament; textile și îmbrăcăminte; petrol; ciment; produse
chimice; îngrășământ; echipamente de transport, inclusiv automobile, vagoane și locomotive, nave,
aeronave; echipamente de telecomunicații, vehicule comerciale de lansare spațială, sateliți, etc.
Moneda principală a Chinei este renminbi-ul chinez care în 2013 a devenit a VIII-a cea mai
tranzacționată monedă din lume, în urma internaționalizării rapide.

5
 Capitolul 2: Impactul culturii asupra managementului internațional din China
Cele mai importante influenţe asupra managementului internaţional le au următoarele elemente ale
culturii: limba, estetica, religia, educaţia, percepţiile şi stereotipiile, valorile.

Fiecare cultură are anumite priorităţi ale valorile culturale. Primele cinci priorităţi culturale ale
Chinei sunt:

China 1 2 3 4 5
Egalitate Libertate Siguranța Armonie de Cooperare
familiei grup
Tabel 1: Prioritățile ale valorilor culturale ale Chinei

2.1 Limba
Limba oficială este chineza sau mandarina, fiind însoţită şi de alte limbi precum: Yue,Wu, Minbei,
Minnan, Xiang, Gan, etc. Scrierea întalnită este cea cu pictograme.

Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume, fiind limba oficială în Republica Populară
Chineză, Taiwan şi una din limbile oficiale în Singapore. Deasemeni, este una din limbile oficiale
ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Din populaţia Chinei, aproximativ 95% sunt vorbitori de chineză.
Chineza este o limbă sau un grup de limbi?

Pe teritoriul Chinei se vorbesc mai multe dialecte ale chinezei, care din anumite puncte de vedere ar
putea fi interpretate ca limbi înrudite. Diferenţele dintre dialectele chineze fac imposibilă înţelegerea
verbală, fiind comparabile cu diferenţele dintre limbile romanice. Pe de altă parte, scrierea este
comună tuturor dialectelor, pentru că ideogramele chinezeşti indică numai sensul, nu şi rostirea.
Astfel, doi chinezi vorbind dialecte diferite se vor putea înţelege în scris, chiar dacă nu se pot
înţelege verbal.

Dialectul mandarin vorbit în Beijing este promovat de guvern ca limbă vorbită pe întreg teritoriul
Chinei, cît şi în Taiwan şi Singapore. Odată cu întărirea curentului politic pro-independenţă în
Taiwan, în această insulă a început să se folosească mai des dialectul local.

În Sudul Chinei este vorbit dialectul cantonez, care este limba principală vorbită din Hong Kong şi
Macao.

6
 Chineză ( 汉 语 / 漢 語 , Hànyǔ ； 中 文 ,
Dialectele (limbile) chinezeşti
Zhōngwén)
Mandarină - baza limbii literare moderne -
Vorbită în: China, Taiwan, Singapore,
836 milioane vorbitori
Indonezia, Malaezia şi alte ţări din
Şanhaieză (Wu) - 77 milioane vorbitori întreaga lume.

Cantoneză - 77 milioane vorbitori Regiune: Asia de Est

Taivaneză (Min) - 60 milioane vorbitori Număr de

1,3 miliarde
vorbitori:
Jin - 45 milioane vorbitori
Loc: 1 (dacă este considerată ca o
Xiang - 36 milioane vorbitori singură limbă)
Haca - 34 milioane vorbitori Clasificare
Limbi sino-tibetane
genetică:
Gan - 31 milioane vorbitori
Statut oficial
Hui - 3,2 milioane vorbitori
Limbă
Pingua (apropiată de cantoneză) - 2 milioane China, Taiwan, Singapore
oficială în:
vorbitori
Coduri de limbă
ISO 639-1 zh
ISO 639-2 chi (B) / zho (T)

Tabelul 2: Detalii despre limba chineză

2.2 Estetica
În viziunea culturii chineze, culorile pozitive care pot amplifica spre bine relațiile dintre partenerii
de afaceri sunt: roșu, auriu, violet.

Roșu reprezintă fericirea, de aceea el poate fi văzut oriunde, pe stradă, în magazine, pe ambalaje sau
reclamă, ceea ce îi dă o conotație puternică acestei culori.

7
Auriu este la fel o culoare cunoscută în China. Această culoare este asociată aurului, deci prin
urmare și norocului.

Violet are un simbolism puternic în China, el reprezintă înțelepciunea, iar istoria ne relevă că
consilierii împăratului purtau haine violete de unde a venit si această asociere cu înțelepciunea.

Culorile negative în societatea chineză sunt: verde, galben, negru, albastru, roz și alb. De aceea nu
este recomandat ca la o întâlnire de afaceri să purtați haine de aceste culori.

2.3 Percepții și stereotipuri

Chinezii sunt un popor de oameni muncitori, serioși și hotărâți, care vor cuceri lumea, dar nu pe
calea războiului. Pentru a face afaceri cu ei trebuie să le cucerești încrederea, iar pentru asta ai
nevoie de mult timp și răbdare.

Chinezii nu manifestă o prietenie debordantă, nu e în stilul lor asiatic. Se îmbrățișează doar dacă
aveți niște relații de prietenie și afaceri foarte apropiate.

Punctualitatea este o caracteristică specifică chinezilor, de aceea ar fi recomandat să fiți punctual la

întâlnirile de afaceri. Chinezii apreciază foarte mult dacă sunteți îmbrăcat business și nu smart
casual, căci oamenii de afaceri chinezi sunt îmbrăcați permanent la costum.

Chinezii adoră cadourile, de aceea ar trebui ca spre sfârșitul primei întâlniri de afaceri să-i dați un
cadou tradițional chinezesc, dar nu foarte scump, căci cu timpul valoarea cadourilor va crește.

Nu trebuie să priviți partenerul chinez de afaceri în ochi, căci asta va reprezenta o lipsă de respect
față de personalitatea sa și ar putea duce la întreruperea discuției despre subiectul principal.

În cazul unor divergențe referitoare la afaceri, medierea este considerată mereu un semn de
înțelepciune.

Să rămâi demn în fața cuiva este foarte apreciat de către chinezi, cu cât este mai pătată reputația
firmei, cu atât este mai probabil ca relația de parteneriat dintre voi să dispară.

2.4 Valori

În China pretutindeni se găsesc miniaturi ale simbolurilor taoiste - evantaiul, coșul cu flori, lotusul,
sabia, castanietele, precum si ale simbolurilor budiste, reprezentând obiecte aducătoare de noroc -
roata, ghiocul, umbrele, baldachinul, nodul fără sfârșit, o pereche de pești.

8
În China trandafirul este simbolul tinereţii.

Ciclismul este un simbol neoficial al Chinei. În orice zonă te afli, găsești la tot pasul centre de
închiriat biciclete sau agenții care oferă turul orașului pe bicicletă. O altă activitate, la fel de
populară, este campingul. În provinciile sudice poți vizita peșterile, dar pregătește-te pentru noroi și
miros urât, iar pe dealurile de la Xinjiang poți face echitație.

Bambusul este una dintre cele patru plante preferate ale poporului chinez, alături de orhidee, prun și
crizantemă. Admirația pentru aceste plante este de-a dreptul covârșitoare, astfel că e imposibil să nu
faci câțiva pași în China și să nu găsești vreun obiect din bambus - faimoasa grădină Bambusul
Purpuriu din Beijing, grădina Guyi din Shanghai, Bamboo Sea Scenic din provincia Sichuan (unde
se află 28 de piscuri acoperite cu bambus).

Timpul în viziunea chinezilor nu e tocmai ceea ce e în accepțiunea noastră, el se dilată. Adevărul

este relativ. Pentru chinezi armonia e mai presus de adevăr, așa că nu trebuie spus direct adevărul, el
poate fi evitat dacă asta contribuie la armonie.

Grupul social e important în viziunea lor și de aceea el se consolidează la dineu. Cele mai bune
subiecte de discutat cu chinezii la o masă sunt astrologia și semnele horoscopului chinez.

9
 Capitolul 3: Comunicarea în managementul internațional din China
Asupra condiţiilor materiale de viaţă ale chinezilor din timpurile cele mai vechi, arheologia şi alte
documente ale timpului ne furnizează câteva elemente indicative.

3.1 Impactul macromediului cu variabilele naționale ale Chinei

3.1.1 Mediul economic al Chinei
Începând cu 2013, China este cea de-a doua cea mai mare economie din lume, în ceea ce
privește PIB-ul nominal, în valoarea sa totală de aproximativ 9,3 trilioane de USD, conform datelor
Biroului Național de Statistică al Republicii Populare Chineze. În cazul în care paritatea puterii de
cumpărare (PPC) este luată în considerare, atunci economia Chinei este din nou secondată doar de
economia Statelor Unite. În 2013, PIB-ul pe cap de locuitor a fost de 10.253 dolari SUA, în timp ce
PIB-ul nominal pe cap de locuitor a fost de 6.853 dolari SUA. În ambele situații, China se
poziționează în urma a nouăzeci de țări, (din 183 listate de către FMI) în clasamentul global al PIB-
ului pe cap de locuitor.

China este un membru al OMC și este cea mai mare putere comercială din lume, cu o valoare totală
a comerțului internațional de 3,87 trilioane USD în 2012. Rezervele valutare au ajuns la 2,85
trilioane USD până la sfârșitul anului 2010, cu o creștere de 18,7% față de anul precedent, ceea ce
face rezervele sale valutare, de departe, cele mai mari din lume. Începând din 2009, China deține o
sumă de datorii externe a Statelor Unite, estimată la 1600 miliarde de dolari. China deține mai mult
de 1,16 trilioane USD în obligațiuni americane de trezorerie, fiind cel mai mare deținător străin al
datoriei externe SUA. În 2012, China a fost cel mai mare beneficiar din lume de investiții străine
directe (ISD), atrăgând 253 de miliarde de dolari. De asemenea, China are investiții în străinătate în
valoare totală de 62,4 miliarde dolari, în 2012, și o serie de preluări majore, de către companii
chineze, a firmelor străine. Rata de schimb valutar subevaluată a Chinei a cauzat tensiuni cu alte
economii majore, țara fiind, de asemenea, criticată și pentru fabricarea, în mari cantități, de produse
contrafăcute.

China s-a clasat pe locul 29 în Raportul Competitivității Globale, în 2009, deși aceasta este doar pe
locul 136 din 179 de țări evaluate în Indexul Libertății Economice în 2011. În 2011, 61 de companii
chineze au fost incluse în Fortune Global 500. Evaluate după veniturile totale, trei din primele zece
cele mai valoroase companii din lume, din 2011, au fost chineze, incluzând a V-a clasată Sinopec
Group, a VI-a clasată China National Petroleum Corporation și a VII-a clasată State Grid (cea mai
mare companie din lume de distribuție a energiei electrice).

10
3.1.2 Mediul fizic al Chinei
China are, în prezent, cel mai mare număr de telefoane mobile active, fiind lider mondial, cu peste 1
miliard de utilizatori, până în februarie 2012. De asemenea, are cel mai mare număr, din lume, de
utilizatori de internet și de bandă largă (Broadband), cu peste 591 milioane de utilizatori de internet
în 2013, echivalentul aproximativ a 44% din populația sa. Un raport din 2013 a constatat că viteza
medie națională a conexiunii la internet este de 3.14 MB/s. În același an China a deținut 24% din
dispozitivele conectate la Internet, la nivel mondial. China Telecom și China Unicom, doi mari
furnizori de Broadband din lume, dețin 20% din abonații de bandă largă de la nivel mondial. Doar
China Telecom deservește mai mult de 50 de milioane de abonați Broadband, în timp ce China
Unicom deservește mai mult de 40 de milioane. Mai multe companii de telecomunicații din China,
mai ales Huawei și ZTE, au fost acuzate de spionaj în favoarea armatei chineze.

De la sfârșitul anilor 1990, rețeaua națională de drumuri a Chinei a fost extinsă în mod semnificativ,
prin crearea unei rețele de autostrăzi, cunoscută sub numele de Sistemul Național de Autostrăzi
Principale (SNAP). În 2011 autostrăzile din China au ajuns la o lungime totală de 85.000 km, fiind
cel mai lung sistem de autostrăzi din lume. Deținerea de autoturisme, proprietate personală, este în
creștere rapidă, depășind Statele Unite ca cea mai mare piață auto din lume, în 2009, având un total
al vânzărilor de automobile de peste 13,6 milioane de bucăți. Analiștii prevăd că vânzările anuale de
automobile ar putea crește cu până la 40 de milioane, până în 2020. Un efect secundar al creșterii
rapide a rețelei de drumuri din China, a fost creșterea semnificativă a accidentelor rutiere, unii citând
ca un posibil motiv proasta aplicare a legilor de circulație; numai în 2011, în jur de 62.000 de
chinezi au murit în accidente rutiere. În mediul urban, bicicletele rămân un mod obișnuit de
transport, în pofida creșterii prevalenței automobilelor. În 2012 erau aproximativ 470 de milioane de
biciclete în China.

Căile ferate din China, deținute de stat, sunt cele mai aglomerate din lume, manipulând un sfert din
transportul de marfă și de pasageri, din lume. Datorită cererii foarte mari, sistemul este în mod
regulat supus supraaglomerării, în special în timpul perioadelor de vacanțe și sărbători, cum ar fi
Chunyun în timpul Anului Nou Chinezesc. Rețeaua feroviară chineză a transportat un total estimativ
de 1,68 de miliarde de pasageri doar în 2010.

Din cei peste 100.000 km ai rețelei feroviare chineze, aproximativ 10.000 de km sunt de mare
viteză. În decembrie 2012, China a inaugurat cea mai lungă linie de cale ferată de mare viteză din
11
lume, creând o legătură între Beijing – Guangzhou – Shenzhen – Hong Kong. China intenționează
să opereze aproximativ 16,000 km de linii de cale ferată de mare viteză până în 2020. Sistemele de
capacitate mare („metrou tare”), de asemenea, sunt într-un curs rapid de dezvoltare în marile orașe
din China, sub forma unor rețele de sisteme de metrou subteran sau metrou ușor. Propriul sistem de
navigație prin satelit, numit Beidoum este în curs de dezvoltare, începând să ofere servicii de
navigație comercială în Asia, în 2012 și este planificat să aibă o acoperire la nivel global, până în
2020.

În 2013, mai mult de două treimi din aeroporturile aflate în construcție, în întreaga lume, erau în
China, iar Boeing se așteaptă ca flota Chinei de aeronave comerciale active să crească de la 1910 în
2011, la 5980 până în 2031. Cu toate acestea, 80% din spațiul aerian din China rămâne limitat doar
pentru uz militar, iar 8 din 10 cele mai slab performante companii aeriene, în materie de întârzieri,
din Asia, erau chineze. Conform unei statistici din 2011, Aeroportul Internațional Beijing este nu
numai cel mai aglomerat aeroport din țară, dar și al doilea cel mai aglomerat din lume, cu un trafic
de pasageri de 78.675.058 de oameni. Al doilea cel mai important este Aeroportul Internațional din
Hong Kong, al zecelea cel mai tranzitat aeroport la nivel internațional, cu 53.328.613 de pasageri.
Al treilea și al patrulea cele mai importante sunt Aeroportul Internațional
Baiyun din Guangzhou și Aeroportul Internațional Pudong din Shanghai, al XIX-lea și al XX-lea
cele mai tranzitate din lume, cu 45,04 și respectiv 41,44 de milioane de pasageri.

3.1.3 Mediul cultural din China

Din cele mai vechi timpuri, cultura chineză a fost puternic influențată de confucianism și filosofii
conservatoare. Pentru o mare parte din epoca dinastică, posibilitatea de a urca pe scara socială
consta în obținerea unei bune performanțe la prestigioasa Examinare Imperială, ale cărei origini
datau din timpul Dinastiei Han. Accentul literar al examinării afecta percepția generală a
rafinamentului cultural în China, în așa fel încât caligrafia, poezia și pictura erau considerate
superioare dansului sau teatrului. Cultura chineză a subliniat mereu un profund sentiment de
istoricitate și perspectivă de introspecție națională. Examenele și cultura meritocrației sunt încă
extrem de apreciate în China actuală.

Primii lideri ai Republicii Populare Chineze s-au născut în timpul domniei imperiale tradiționale, dar
au fost influențati de „Mișcarea de la 4 mai” și idealurile reformiste. Ei au căutat să schimbe
anumite aspecte tradiționale ale culturii, cum ar fi proprietățile funciare, sexismul și sistemul
confucianist de educație, păstrând, în același timp, altele, cum ar fi structura familială și cultura de

12
obediență față de stat. Unii observatori au privit perioada de după înființarea Republicii Populare în
1949, ca o continuare a dinastiilor tradiționale chineze, în timp ce alții au afirmat faptul că mandatul
Partidului Comunist a deteriorat bazele culturii chineze, în special prin mișcări politice, cum ar
fi Revoluția Culturală din anii 1960, care a distrus multe aspecte tradiționale ale culturii, și au
denunțat aceste politici drept „regresive și dăunătoare” sau „vestigii ale feudalismului”. Multe
aspecte importante ale moralei și culturii chineze, precum confucianismul, arta, literatura și artele
spectacolului, cum ar fi Opera Beijing, au fost modificate pentru a se conforma cu politicile
guvernamentale și de propagandă ale timpului. Accesul la mass-media străină este încă restricționat,
permițându-se proiectarea doar a 34 de filme străine pe an, în cinematografele chineze.

Guvernul a acceptat numeroase elemente ale culturii tradiționale, ca parte integrantă a societății
chineze. Odată cu avântul naționalismului și sfârșitul Revoluției Culturale, a existat o revenire
puternică a diferitelor forme de artă, literatură, muzică, film, modă și arhitectură, iar obiectele de
artizanat au atras un interes național considerabil și chiar la nivel mondial.

Vestimentația chineză tradițională a suferit modificări din antichitate la perioada modernă.

Vestimentația chineză tradițională a variat în funcție de regiune și timp. Cele mai importante
costume tradiționale chineze sunt Hanfu, Cheongsam, Tangzhuang. Cheongsamul (Qipao) modern a
rezultat în urma transformărilor asupra celui tradițional la începutul secolului 20.

3.1.4 Mediul politic și legal al Chinei

Republica Populară Chineză este unul dintre puținele state socialiste de pe Glob, care susține deschis
comunismul. Guvernul chinez a fost descris de politologi în mod variat, ca fiind comunist și
socialist, dar și autoritar și corporatist, cu restricții majore în multe domenii, mai ales în cazul
accesului liber la internet, libertatea presei, libertatea de întrunire, dreptul de a avea mai mulți copii,
libertatea de fondare a organizațiilor sociale (ONG-uri) și libertatea religioasă. Sistemul său actual,
politic și economic, a fost numit de către liderii săi ca „socialism cu caracteristici chineze” (fiind
un marxism adaptat la circumstanțele din China) și ca o „economie de piață socialistă”.

Țara este condusă de Partidul Comunist din China (PCC), a cărui putere este consfințită de către
constituția Chinei. Sistemul electoral chinez este ierarhic, în care membrii Adunării Reprezentanților
Poporului (la nivel local - comunal și județean) sunt aleși în mod direct, iar pentru toate nivelurile
superioare Adunării Reprezentanților Poporului, până la Adunarea Națională a Reprezentanților
Poporului, sunt aleși în mod indirect de către Adunările Populare din nivelele imediat inferioare.
Sistemul politic este descentralizat, iar liderii provinciali și sub-provinciali au un grad de autonomie
13
semnificativ. Există și alte partide politice în China, denumite partide democratice, care participă la
Adunarea Națională a Poporului și la Conferința Consultativă Politică Populară (CCPP).

Comparativ cu politicile anilor 1970, a ușilor închise, liberalizarea Chinei a dus la un climat
administrativ mai puțin restrictiv decât înainte. China sprijină principiul leninist al „centralismului
democratic”, dar Adunare Națională a Reprezentanților Poporului (instituție aleasă) a fost descrisă
ca un organism cu puțină putere de facto. Președintele în exercițiu este Xi Jinping, acesta fiind,
totodată, Secretarul General al Partidului Comunist Chinez și președintele Comisiei Militare
Centrale. Premierul actual este Li Keqiang, care, de asemenea, este membru senior al Comitetului
Permanent al Biroului Politic.

Au existat unele mișcări pentru liberalizare politică, unde alegeri libere sunt organizate la nivel de
sat și oraș. Cu toate acestea, Partidul păstrează controlul efectiv asupra numirilor guvernamentale, în
absența oricărei opoziții semnificative, PCC câștigând implicit, de cele mai multe ori, alegerile.
Preocupările politice din China sunt axate pe decalajul tot mai mare dintre bogați și săraci
și corupția guvernamentală. Cu toate acestea, nivelul de suport popular, pentru guvern și gestionarea
sa a națiunii, este mare; 80-95% din cetățenii chinezi exprimându-și satisfacția față de guvernul
central, potrivit unui sondaj din 2011.

Pentru a face afaceri cu persoane din China ar trebui să ținem cont de toate aceste aspecte, altfel
colaborarea româno-chineză va fi pusă în pericol din cauza nerespectării unor legi scrise sau
nescrise care aparțin acestui popor. Dacă vom respecta acest popor din orice punct de vedere, vom
primi și noi respect din partea lor și asta va face ca afacerea să aibă un succes și mai mare.

3.2 Impactul macromediului cu variabilele individuale

3.2.1 Stilul de îmbrăcăminte
Îmbrăcămintea chinezilor n-a variat prea mult dea lungul timpului, cu toate deosebirile inerente,
regionale, sociale sau profesionale. Căci îmbrăcămintea servea şi pentru a marca aceste distincţii pe
care un număr mare de decrete le prevedea cu stricteţe şi precizie. Hainele lor erau ţesute din fibrele
diferitelor plante –în primul rând, o specie de cânepă – se practica probabil chiar înainte de mileniul
al II-lea î.e.n. În acel mileniu firul de mătase era deja întrebuinţat.

3.2.2 Alimentația chinezilor

În epoca Shang – şi, fireşte, în cele următoare –elementul de bază în alimentaţia chinezilor din nord
era meiul (consumat de obicei sub formă de mămăligă), iar în sud orezul. Grâul introdus în China

14
probabil din apus –precum şi orzul au rămas mereu pe un plan secundar. Din mei (şi la fel din orez
şi din orz) se pregătea şi se pregăteşte şi astăzi prin fermentaţie, o băutură alcoolică asemănătoare
întrucâtva berii, condimentată cu mirodenii, băutură apreciată şi azi.

3.2.3 Cutume ale chinezilor

În China, primul se scrie şi se pronunţă numele, deci preşedintele Mao Zedong devine preşedintele
Mao, nu preşedintele Zedong. Problema se complică în China însă pentru că există doar câteva
nume de familie. Astfel, există doar 438 de nume chinezeşti, cele mai obişnuite fiind Wang, Zhang
şi Li; 10% din totalul populaţiei se numeşte Zang (peste 100 milioane); 60% au numai 19 nume;
90% au doar 100 de nume. Chinezii înşişi se adresează în general unii altora pe numele de familie şi
titlul corespunzător sau atât pe numele de familie şi întregul nume împreună, cu numele de familie
pronunţat mai întâi. Motivul evident al acestui obicei este că ajută la distingerea tuturor Wang-ilor,
Zhan-ilor şi Li-ilor unii de alţii.

3.2.4 Aprecierea timpului

Chinezii par să aibă o raportare la timp diferită faţă de europeni. Timpul lung prevalează, chinezii
gândesc în perioade generoase de timp. China duce o politică pe termen lung.

Ţara Ierahizare Parcurgerea a 20 Servicii poştale Ceasuri publice

generală de metri pe jos
(minute)
Elveţia 1 3 2 1
Irlanda 2 1 3 11
Germania 3 5 1 8
Japonia 4 7 4 6
Italia 5 10 12 2
Anglia 6 4 9 13
Suedia 7 13 5 7
Austria 8 23 8 3
Olanda 9 2 14 25
….
….
China 23 24 25 12
Bulgaria 24 27 22 17
România 25 30 29 5
Iordania 26 28 27 19
….
Tabel 3: Ierarhizarea măsurii importanței relative a timpului

15
Poporul chinez ține foarte mult la cultura sa, de aceea ar trebui să respectăm acest popor și această
cultură, astfel vom da dovadă de educație și stimă față de alt popor și alte tradiții, care se va reflecta
într-un parteneriat de lungă durată.

Capitolul 4: Riscurile în afacerile internaționale în China

În afacerile economice internaţionale pot apărea o mare varietate de riscuri datorită complexităţii
relaţiilor economice dintre ţările lumii, a diferenţelor culturale, precum şi a modificării permanente a
mediului economic şi politic internaţional. În afara acestor riscuri cu caracter obiectiv pot apărea şi o
serie de riscuri de natură subiectivă datorate incompetenţei sau relei credinţe a partenerilor străini.

Din punct de vedere al caracterului lor, riscurile pot fi:

a. Riscuri cu caracter economic

b. Riscuri cu caracter politic
c. Riscuri cu caracter natural

a. Riscuri cu caracter economic

Din punctul de vedere al libertăților economice, China este un stat aflat mult în urma țărilor
emergente foste comuniste din Europa centrală și de Vest, dar și mult în urma Federației Ruse.

Pe baza evoluției pieței monetare și a ratelor de creștere din 2005, economiștii calculează că, între
timp, China a urcat pe poziția a patra, înaintea Franței și a Marii Britanii, fiind devansată doar de
Statele Unite, Japonia și Germania. NBS a anunțat că reevaluarea reflectă îmbunătățirea
informațiilor din sectorul serviciilor și a celor referitoare la firmele private, colectate prin
intermediul unui sondaj derulat pe parcursul unui an, la care au participat 13 milioane de operatori
de interviuri - unul la fiecare 100 de persoane.
Noile estimări arată că Produsul Intern Brut (PIB) a totalizat, anul trecut, 15,99 trilioane yuani, cu
16,8% mai mult decât arătau datele inițiale. Sectorul de servicii ocupă 93% din această cercetare și
asigură 40,7% din economia Chinei, față de 31,9% cât era anterior, conform NBS. Sectorul
industrial participă la alcătuirea PIB cu 46,2%, față de 52,9%, iar sectorul agricol înregistrează de
asemenea o scădere la 13,1%, față de 15,2% cât se înregistra anterior.

16
După gradul de libertate economică China se situează pe locul 87 în lume. Activitatea combinată a
Chinei de import și export se apropie de cea a SUA. Totalul activităților combinate ale Chinei a
valorat 329 miliarde $ în 2004, deși acestea au fost doar de 35 miliarde $ în 1996.

Deci per ansamblu, activitatea ITC a Chinei crește cu o rată mult mai rapidă decât cea a SUA.
Creșterea activității pe piața chineză este ilustrată de recenta achiziție de către firma chineză Lenovo
a unității IBM producătoare de PC, pentru suma de 1.75 miliarde $.

b. Riscuri cu caracter politic

China este acuzată că nu respectă drepturile omului, deși interesele financiare pun tot mai mult
surdină acestor acuzații.

China este departe de stadiul în care poate renunța la ideologia partidului unic și la dirijismul
central, deși a făcut pași importanți spre descentralizarea administrativă, mai ales din punctul de
vedere al deciziilor de afaceri.

Parlamentismul, libertatea presei, gândirea politică centrată în jurul individului, și nu al statului,

toate aceste medalii de aur afișate cu mândrie de modelul global vestic se află încă departe de
intențiile pe termen scurt și mediu ale celor care conduc destinele Chinei.

c. Riscuri cu caracter natural

Având în vedere întinderea acestei țări, se poate ușor evidenția faptul că atât cutremurile, inundațiile,
uraganele, cât și seceta reprezintă un real pericol pentru desfășurarea unei afaceri.

Aflată la intersecția plăcilor tectonice ale Oceanului Indian și ale Oceanului Pacific, China a fost de-
a lungul istoriei o zonă intens lovită de cutremure. Acestea au jucat un rol semnificativ în cultura și
știința Chinei, iar chinezii au fost primii care au produs seismometre funcționale. Zona din nordul
Chinei lovită de cutremurul despre care facem vorbire, este în mod special predispusă la mișcările
spre vest ale plăcii pacifice.

Pe 28 iulie 1976, a avut loc cel mai devastator cutremur din epoca modernă. La ora 3:42 dimineața,
un cutremur având o magnitudine între 7,8 și 8,2 grade pe scara Richter a facut una cu pământul
orașul Tangshan, un oraș industrial din China, cu o populație de aproximativ un milion de oameni.
Deoarece aproape toată lumea dormea, cutremurul a produs un număr extrem de ridicat de victime.
Au fost ucise 242.000 de persoane din Tangshan și din zonele învecinate, astfel că acest cutremur a
fost unul dintre cutremurele care au produs cele mai multe victime din istorie, fiind depășit doar de

17
cutremurul din Calcutta, ce a avut loc în 1737, în care au murit 300.000 de persoane și de cutremurul
din provincia chineză Shaanxi, în care se crede că au pierit 830.000 de oameni.

În 2006, au avut loc câteva taifunuri puternice, ele au provocat mari pierderi umane şi materiale.
Într-o mare măsură acesta este direct legat de schimbările climatice pe plan mondial.

2007, anul fenomenelor meteorologice extreme. Se ştie că seceta constituie una din calamităţile
naturale care se produce cel mai des, durează cel mai mult şi pricinuieşte cele mai mari pagube.
Datele statistice arată că circa jumătate din ţările de pe globul pământesc sunt afectate de secetă.
Bunăoară, o secetă nemaiîntâlnită de multe decenii s-a abătut anul trecut asupra provinciei Sichuan,
municipiului Chongqing şi altor regiuni ale Chinei, pricinuind mari pagube populaţiei locale. În
contextul încălzirii climei globale, lipsa de surse de apă, degradarea mediului înconjurător,
reducerea producţiei cerealiere şi înmulţirea populaţiei sărace din cauza secetei au devenit factori
importanţi care afectează dezvoltarea durabilă a economiei mondiale.

18
 Capitolul 5: Negocierea internațională pe exemplul Chinei
Negocierea este procesul de ducere a tratativelor cu una sau mai multe părţi, cu scopul de a ajunge la
o soluţie acceptată de toate părţile implicate. Negocierea urmează adesea după evaluarea riscului
politic şi poate fi utilizată ca o abordare a managementului conflictului. Dacă există riscuri politice,
atunci firma trebuie să negocieze cu ţara gazdă pentru a-şi asigura cele mai bune aranjamente
posibile. Firma internaţională va discuta despre investiţii pe care le va face în schimbul anumitor
garanţii şi/sau concesii.

Primele discuţii se vor referi la domenii critice, precum practici de angajare, investiţia financiară
directă, impozite şi controlul proprietăţii. Negocierea este folosită şi pentru crearea de societăţi
mixte cu firmele locale şi începerea activităţii. După ce firma a început să activeze în ţara străină se
vor adăuga şi alte domenii de negociere, precum extinderea facilităţilor, folosirea într-o mai mare
măsură a managerilor locali, importul sau exportul suplimentar de anumite materiale şi produse
finite şi redistribuirea profitului. Negociatorii chinezi nu acceptă să intre în negocieri decât dacă în
prealabil preţul solicitat este redus până la nivelul considerat de ei ca negociabil sau dacă li se
argumentează destul de convingător justeţea preţului solicitat.

Sunt gazde ospitaliere şi apreciază complimentele. Menifestă reţinere faţă de partenerii tineri şi
femei. Echipele de negociere sunt de regulă numeroase şi uneori pe parcursul negocierilor schimbă
echipa sau o parte din ea. Negocierile sunt deseori greoaie pentru că nu se grăbesc niciodată şi de
aceea este nevoie de răbdare. Chinezii nu riscă să înşele, deoarece intră în joc poziţia sa socială şi
competenţa profesională.

Chinezul nu decide de unul singur. El face parte dintr-o ierarhie. De altfel, negocierea se face în faţa
a doi interlocutori: negociatorul şi utilizatorul final, care trebuie convinşi

Un chinez nu trebuie niciodată să piardă şi să fie constrâns să se predea. Orice solicitare trebuie să
lase partenerului o marjă de manevră (a cărei mărime trebuie cunoscută).

19
Îmbrăcămintea trebuie să fie sobră. Contactele fizice trebuie evitate. Comportamentul zgomotos şi
nedisciplinat este ofensator pentru chinezi. Numele de familie se pune primul. Chinezii fac schimb
de cărţi de vizită destul de devreme în timpul întâlnirii.

După terminarea unei mese de afaceri, invitatul trebuie să plece primul, nimeni nu poate pleca
înaintea acestuia. Dacă un chinez închină un toast, după câteva minute trebuie să ţină şi invitatul un
toast.

Dacă partenerul dă o petrecere în cinstea invitatului, trebuie ca şi acesta să dea o petrecere egală ca
valoare cu cea primită.

Schimbul de cadori face parte din cultură. Este important să se ofere un cadou partenerului de
colaborare şi superiorului său la prima întâlnire. Cadoul nu trebuie să aibă o valoarea mare, dar să
exprime totuşi sinceritatea şi bunele intenţii.

Ceaiul este un ritual la chinezi. Nu trebuie refuzat niciodată. Culturile orientate spre statutul social.

Echipa de negociere trebuie să aibă suficienţi membri în vârstă sau importanţi, cu roluri formale şi
statut bine definit în societate. Trimiterea în India sau China, de exemplu, a unui tânăr negociator,
chiar foarte capabil, va fi percepută ca o insultă gravă la adresa negociatorilor autohtoni.

Este necesară respectarea liniei ierarhice a celeilalte echipe de negociere. Chiar dacă cel mai vârstnic
membru al echipei de negociere (care, de regulă şi vorbeşte) este suspectat că nu are pregătirea
necesară, nu-i trebuie subminată credibilitatea.

Titlurile şi simbolurile sunt folosite pentru a indica statutul în societate. Acesta este motivul pentru
care japonezii, de exemplu, prezintă întotdeauna cărţile de vizită înainte de a începe conversaţia.

Ţinuta trebuie să fie conservatoare. Nu se vor face negocieri la telefon sau prin poştă, ci prin contact
direct, considerat mult mai politicos.

Folosirea comportamentelor extreme. Negociatorii chinezi încep cu oferte sau cerinţe extreme.
Cercetările arată că poziţiile extreme tind să aibă rezultate mai bune. Dintre motivele care susţin
această afirmaţie sunt:

- arată faptul că negociatorul nu va fi exploatat;

- extinde negocierile şi dă negociatorului o mai bună ocazie de a obţine informaţii despre oponent;

- lasă loc mai mult pentru negocieri;

20
- modifică părerile oponentului despre preferinţele negociatorului;

- arată oponentului că negociatorul doreşte să joace după normele uzuale;

- lasă negociatorul să câştige mai mult decât probabil o va face dacă se va folosi o poziţie mai puţin
extremă.

În cele mai multe cazuri chinezii nu au autoritate. Ei trebuie să raporteze şefilor lor şi să aştepte
instrucţiuni. Orice încercare din partea lor de a obţine concesii în schimbul unui acord imediat poate
fi considerată un truc murdar deoarece ei nu au autoritatea să autorizeze nimic.

Managerii chinezi trebuie sa ţină cont de următoarele caracteristici: persistenţă şi determinare,

câştigarea respectului şi încrederii, pregătirea şi planificarea deprinderilor, cunoaşterea produsului,
interes, judecată şi inteligenţă.

Simplitatea şi modestia sunt foarte apreciate. Înţelegerea paşnică este ceea ce contează la urma
urmelor. Se bucură ca lucrurile să meargă de la sine.

În China ierarhia nevoilor, în ordine crescândă, este: apartenenţa socială, nevoi psihologice, nevoi de
siguranţă, nevoi de auto-împlinire. Prin urmare, managerii internaţionali trebuie să ţină cont de
această ierarhie şi să stabilească un sistem de recompense adecvat satisfacerii acestor nevoi.

În China afilierea la grup este o nevoie importantă, iar armonia devine un obiectiv esenţial.

21
 Capitolul 6: Managementul resurselor umane în China
Transformările multiple (economice, sociale, culturale, manageriale) care au început în anul 1978,
dar mai ales cele produse după anul 1989, când economia Chinei s-a deschis pentru a deveni o
economie de piaţă concurenţială, au generat mutaţii majore şi în ceea ce priveşte forţa de muncă. S-a
modificat, în sensul creşterii accentuate, numărul celor care lucrează în diverse tipuri de organizaţii,
astfel încât în anul 2004 existau 650 milioane salariaţi, cifra incluzându-i şi pe cei care se ocupă de
agricultură şi de creşterea animalelor în zonele rurale.

Structura forţei de muncă diferă de structura economiei, mai ales datorită numărului mare de
persoane ocupate în sectorul agricol, în ferme de stat, pe terenuri ale statului sau în întreprinderi
familiale pe terenuri închiriate de la stat. În acest sector lucrează circa 40% din populaţia activă, în
industrie 30%, iar în servicii 30%. Din totalul populaţiei, circa 70%, adică aproximativ 900 milioane
persoane, trăieşte în mediul rural, iar restul de 30%, adică aproximativ 400 de milioane în mediul
urban. Se apreciază că în ansamblu, populaţia neagricolă reprezintă 50% din populaţia totală a ţării.
Tendinţa actuală este de creştere a ponderii populaţiei urbane, deşi există grave şi acute probleme
generate de suprapopularea anumitor regiuni (Beijing, Shanghai) şi de poluarea industrial urbană,
generată de dezechilibrele din industrie.

Numărul şomerilor era în anul 2004 de 6,6 milioane persoane, reprezentând 3% din totalul
angajaţilor din firmele de stat. Deşi acestea concediază în permanenţă o parte din salariaţi, doar
jumătate din șomeri îşi creează singuri sau în asociere afaceri personale. Surplusul de forţă de
muncă este evident, mai ales în condiţiile slabei productivităţi şi a eficienţei de ansamblu redusă. O
parte din surplus este absorbit de domeniul construcţiilor (sedii de firme, bănci, centre comerciale,
ansambluri de locuinţe de lux, şosele suspendate, poduri, linii de metro).

Se apreciază că în anul 2020 pe piaţa muncii va exista un excedent de circa 120 milioane persoane,

adică 20% din populaţia salariată la nivelul anului 2004.

22
Forța de muncă este încurajată să se îndrepte spre patru direcții după ce a fost disponibilizată de la
firmele de stat sau de la cele aflate în proprietate colectivă:

 spre firmele care dispun de fonduri de investiţii din străinătate şi spre firmele private;

 spre regiunile rurale unde se poate crea mai uşor din punct de vedere legislativ, dar mai greu
din punct de vedere financiar, o firmă;
 spre sectorul terţiar, care are un enorm potenţial de dezvoltare şi unde există importante
progrese (comerţ en-gros şi en-detail, alimentaţie publică, transport urban, diverse tipuri de
servicii, turism);
 spre zonele centrale şi de vest ale Chinei, mai puţin dezvoltate din punct de vedere
economic, şi spre alte regiuni geografice (Asia de Sud-Est, Europa Centrală şi de Est) unde
există firme înfiinţate de chinezi sau unde se pot crea afaceri de familie. 

În anii următori ani, 2005-2010, ca urmare a transformărilor în curs din economia Chinei, se

preconizează crearea a 15 milioane noi locuri de muncă în firme cu aport de capital străin, a 20 de
milioane noi locuri de muncă în firme private mici şi mijlocii, a 30 de milioane noi locuri de muncă
în „economia individuală” adică microfirme şi firme familiale, a 20 de milioane noi locuri de muncă
în firme industriale rurale, pentru populaţia rurală şi a 70 milioane noi locuri de muncă în sectorul
serviciilor.

Sistemul de salarizare practicat în China are următoarele componente:

 salariul de bază, stabilit, de regulă, pe criterii de senioritate;

 îndemnizații (acordate mai ales în organizaţii de stat), care diferă de la o companie la alta, în
funcţie de politica acesteia şi de contractul de muncă. Există numeroase asemenea
îndemnizaţii/ajutoare (pentru transport, alimente, locuinţă, deplasare, educaţie, copii,
încălzire, tuns, spălat, călcat, viaţă scumpă);
 prime (de tipul salariului al 13-lea sau al 14-lea);
 comisioane

23
 Concluzii
Argumente pro intrării în afaceri pe piața din China:

 Economia Chinei este în continuă dezvoltare, pe an ce trece economia este mai stabilă și asta
permite ca să se dezvolte pe teritoriul ei orice tip de afacere cu capital străin.
 Infrastructură dezvoltată și foarte diversificată, de la autostrăzi până la linii de cale ferată de
mare viteză, ceea ce permite parcurgerea unor distanțe mari într-un timp cât mai mic.
 Prezența unor aeroporturi de mare capacitate, atât marfară, cât și de pasageri, cum ar fi
aeroportul din Beijing sau Shanghai.
 Climatul economic mai puțin restrictiv care este la moment în China, permite companiilor
străine și multinaționalelor să investească în afaceri pe teritoriul său.
 Oamenii de afaceri chinezi sunt persoane deschise la negocieri cu oamenii de afaceri străini.
 Forța de muncă este numeroasă.

Argumente contra intrării în afaceri pe piața din China:

 Produsele făcute pe piața din China sunt de proastă calitate sau pot pune în pericol viața
consumatorilor externi.
 8 din 10 cele mai slab performante companii aeriene, în materie de întârzieri, din Asia, erau
chineze.
 Având în vedere întinderea acestei țări, se poate ușor evidenția faptul că atât cutremurile,
inundațiile, uraganele, cât și seceta reprezintă un real pericol pentru desfășurarea unei
afaceri.
 Prezența birocrației la nivel de companii, adică durează foarte mult până o să se ia o decizie
finală din cauza că negociatorul chinez nu are dreptul de a semna ceva fără acordul
superiorilor.

3 aspecte pozitive privind managementul internaţional din China:

 Chinezii sunt un popor deschis la inițierea unor afaceri comune cu investitorii din străinătate,
cu condiția ca să fie respectați ca popor și cultura lor la fel să fie respectată.
24
  Prezența unei infrastructuri dezvoltate și foarte diversificată, ceea ce permite interconectarea
rapidă dintre cele mai mari centre de afaceri din țară.
 Implementarea unor reforme de către instituțiile statului care permit accesul liber pe piața din
China a companiilor și transnaționalelor cu capital străin .
3 aspecte negative privind managementul internațional din China:
 Birocrația la nivel de instituții ale statului și companii care pot împiedica derularea normală a
procesului de înființare a unei companii mixte româno-chineze.
 Riscurile naturale care pot perturba derularea normală a afacerii sau pot aduce daune
consistente companiei noastre.
 Chinezii gândesc în perioade generoase de timp, de aceea dacă doriți să faceți afaceri în
China trebuie să aveți multă răbdare pentru a vă bucura de succes mai târziu.

Sfatul specialistului: pro sau contra intrării în afaceri pe piaţa respectivă

 Un argument pro ar fi ca să faci afaceri cu ei trebuie mereu să vii în China, să fii prezent aici.
În plus, trebuie să te adaptezi pieții de aici.
 La fel un argument pro ar fi că piața din China are un potențial enorm pentru tot felul de
produse și servicii.
 Alt argument pro ar fi că nu trebuie pus nimeni în poziția de a admite că a greșit pentru că
astfel își va pierde reputaţia. Străinii care își pierd reputaţia în fața chinezilor nu mai sunt
respectați.
 Un argument contra ar fi că timpul nu e tocmai ceea ce e în accepțiunea noastră. El se dilată,
de aia luarea deciziilor durează foarte mult.
 Alt argument contra ar fi că chinezii nu tolerează persoanele care pun sub semnul întrebării
demnitatea acestui popor și fac glume de prost gust despre tradițiile lor.
Sugestii de urmat în cazul intrării în afaceri pe piaţa Chinei:
 Dacă vrei să îi cucerești, e bine să fii punctual la întâlnire. Punctualitatea este o caracteristică
a chinezilor.
 Pentru a face afaceri cu ei trebuie neapărat să înveți să mănânci cu bețișoarele. Astfel ei vor
aprecia gestul tău și vor înțelege că ești hotărât să faci afaceri cu ei.
 Niciodată nu cere furculiță și cuțit când ești la o masă de afaceri în China!
 Totodată trebuie să faci față la sesiunea de alcool din orez care are loc la dineu. În cultura
lor, dineul este un bun prilej de a consolida relația dintre parteneri.

25
 Ca să începi o afacere în China sau cu chinezii îți trebuie relații. 

26