Esențialul despre herpesul zoster

Boris Nedelciuc 28 octombrie 2015 Esențialul despre herpesul zoster2017-02-

01T15:17:54+00:00Vademecum Dermatologicum

Boris Nedelciuc

Clinica Dermatologie, USMF “Nicolae Testemiţeanu”, Chişinău, Republica Moldova

1. Definiţie.

Herpesul zoster este o dermatoză virală, provocată de virusul herpetic uman, tipul 3 (HHV-3), numit și
Varicella Zoster Virus (VZV), observat, de obicei, la adulți și caracterizat prin leziuni în bandă, dispuse
dermatomal, de-a lungul nervilor senzitivi afectați, mai des cervico-toracal (C2-L2) şi facial (perechile V şi
VII ale nervilor cranieni).

2. Etiopatogenie.

Contaminarea cu VZV se produce, de cele mai multe ori, în copilărie. După primo-infecție, varicelă,
virusul se cantonează în ganglionii senzitivi cranieni sau rădăcina posterioară a nervilor rahidieni, unde
rămâne în stare latentă un timp indefinit. Sub influența unor factori / circumstanțe, acesta se
reactivează, producând erupții pe traiectul nervilor amintiți mai sus. Rareori, infecţia primară poate fi
dobândită intrauterin, de la mama care face varicelă sau herpes zoster în timpul sarcinii.

3. Tablou clinic.

Sub aspect clinic, evoluția herpesului zoster poate fi divizată în 3 etape: preeruptivă, eruptivă și
posteruptivă. Subiectiv: la prima etapă se constată următoarele semne – prurit, arsură, parestezii,
durere moderată; la etapa a doua durerea devine accentuată, uneori insuportabilă; în fine, la etapa a
treia, nevralgia postzosteriană se manifestă prin arsură, parestezii, durere de intensitate variabilă.
Obiectiv: leziuni unilaterale, în bandă, veziculoase (sau veziculo-buloase), care în 2-3 zile se pot
transforma în pustule, grupate în buchete, dispuse dermatomal. Spre exemplu, de-a lungul nervului
trigemen (imaginea alăturată mai sus), respectiv intercostal (imaginea alăturată mai jos). Ulterior pot
apărea cruste, eroziuni. Forme clinice rare: buloasă, hemoragică, necrotică, gangrenoasă, generalizată. O
altă formă, rar întâlnită, este herpes zoster oticus – infecţie virală a urechii externe, medii şi interne,
manifestată prin otalgie severă, erupţie specifică la nivelul canalului auditiv extern şi tragus. Asocierea
cu paralizia facială se numeşte sindromul Ramsay Hunt. La persoanele în etate, herpesul zoster poate
avea un caracter paraneoplazic, iar la imunocompromişi (HIV-SIDA) – pierde caracterul unilateral,
afectează mai multe dermatoame, are tendință de recidivare.

4. Diagnostic.
Diagnosticul herpesului zoster are la bază tabloul clinic specific. Teste de laborator recomandate:
citodiagnosticul Tzanck (celule multinucleate gigante), diverse investigații auxiliare (imune, biochimice,
radiologice, ultrasonografice, tomografice etc.) care corespund, în mare parte, maladiilor de fond sau
asociate / intercurente.

5. Tratament.

Tratamentul herpesului zoster cuprinde: a) medicația antivirală, de preferinţă în faza de replicare a

virusului – începând cu primele 24-48 ore de la debutul erupției (aciclovir, valaciclovir, famciclovir,
brivudină); b) medicația analgezică (analgină, tempalgină, baralgină); c) medicația antiinflamatorie
(AINS). Opțional, poate fi recomandată d) medicația anticonvulsivă, mai des carbamazepina sau
finlepsina și e) medicația antidepresivă, mai des amitriptilina (în special la pacienţii cu nevralgie
postzosteriană rebelă). Medicația topică – coloranți anilinici, antiseptice, antivirale (în caz de
zona ophthalmicus), metode fizice (curenţi de înaltă frecvenţă, raze ultraviolete, acupunctură) etc.