CURSUL 1

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND ETICA ŞI INTEGRITATEA ACADEMICĂ

1. Definiţii şi delimitări conceptuale

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, prin etică se înţelege „studiul teoretic al principiilor şi
concepţiilor de bază din orice domeniu al gândirii şi activităţii practice”, reprezentând totodată un „ansamblu de
norme în raport cu care un grup uman îşi reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim şi acceptabil în
realizarea scopurilor; morală”.1
După cum rezultă din definiţiile prezentate mai sus, etica este în strânsă legătură cu morala, cele două
noţiuni fiind adesea considerate a fi sinonime în limbajul cotidian. Cu toate acestea, morala este definită ca fiind
„ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate şi fixate în principii, norme, reguli, determinate
istoric şi social, care reglementează comportarea şi raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi
colectivitate şi a căror respectare se întemeiază pe conştiinţă şi pe opinia publică”. 2
Conform Dicţionarului de filozofie, etica este disciplina care studiază problemele practice şi teoretice ale
moralei, în timp ce morala este considerată obiectul principal de studiu al eticii 3. Aşa cum reiese din literatura de
specialitate, în filosofía contemporană termenii de etică şi morală sunt utilizaţi în mod distinct, prin etică se
înţelegându-se „un sistem de principii care definesc ce este un comportament corect şi unul incorect”, iar
semnificaţia moralei fiind „o serie de standardele practice împărtăşite în comun de membrii unei colectivităţi
umane particulare referitoare la ceea ce este corect/incorect, drept/nedrept, bine/rău”. 4
Moralitatea este definită ca fiind „natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a
unei colectivităţi din punct de vedere moral” 5, ceea ce se referă la manifestarea efectivă a moralei prin
comportament, atitudine şi conştiinţă. Imoralitatea esteopusul moralităţii, iar amoralitatea reprezintă o stare
intermediară între moralitate şi imoralitate, însemnând mai degrabă indiferenţă faţă de morală.
Etica, morala şi moralitatea sunt în strânsă legătură cu deontologia, care, conform definiţiei din dicţionar,
reprezintă acea parte a eticii „care studiază normele şi obligaţiile specifice unei activităţi profesionale” 6, în cazul
nostru activităţile didactice şi de cercetare ştiinţifică.
În ceea ce priveşte integritatea, conform definiţiei din dicţionar aceasta reprezintă: „însuşirea de a fi
integru; cinste, probitate; incoruptibilitate” 7. Astfel, caracterul integru poate fl considerat etalonul unei persoane

1
Dicţionarul explicativ al limbii române, Ediţia a Il-a revăzută şi adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică
„Iorgu Iordan - Al. Rosetti”,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2012, p. 363.
2
Ibidem, p. 673.
3
Pavel Apostol, et al, Dicţionar de filozofie, Bucureşti, Editura Politica, 1978, p. 246.
4
Cecilia Tohăneanu, Noţiuni de filosofie morală, Bucureşti, Editura Pro Universitaria, 2013, pp. 11-12.
5
Dicţionar explicativ al limbii române, op.cit., p. 652.
6
Ibidem, p. 278.
7
Ibidem, p. 497
sau unei instituţii, iar dacă ne referim strict la integritatea academică, acesta reprezintă unitatea de măsură pentru
onestitate, responsabilitate, competenţă şi profesionalism în activităţile didactice şi de cercetare ştiinţifică
desfășurate în cadrul sistemului de învățământ superior românesc.
2. Necesitatea şi importanţa studierii normelor de etică şi integritate academică în cadrul studiilor
universitare de licenţă
Având în vedere că în ultima perioadă societatea românească a fost zguduită de câteva cazuri notorii de
plagiat, fapt care a condus la o percepţie negativă a opiniei publice asupra sistemului de învăţământ superior, s-a
impus o acţiune concertată pentru recredibilizarea studiilor universitare atât în plan intern, cât şi în plan extern,
scopul final fiind întărirea integrităţii academice şi recăpătarea sau, după caz, consolidarea prestigiului
universităţilor româneşti.8
Importanţa asigurării integrităţii academice se reflectă şi în instituirea obligativităţii introducerii în
planurile de învăţământ, pentru toate programele de studii universitare organizate în instituţiile de învăţământ
superior din sistemul naţional de învăţământ, a unor cursuri de etică şi integritate academică 9. Chiar dacă aceste
cursuri au caracter opţional pentru ciclul de studii universitare de licenţă, se impune ca studenţii să se
familiarizeze cu normele de etică şi integritate academică, acestea fiind foarte importante în formarea lor
intelectuală, profesională şi, nu în ultimul rând, morală. Astfel, prin studierea eticii şi deontologiei academice
studenţii vor dobândi o serie de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe care vor fundamenta viitorul lor parcurs
profesional şi, de ce nu, chiar personal.
3. Rezultatele învăţării corespunzătoare studiilor universitare de licenţă exprimate prin cunoştinţe,
abilităţi şi competenţe
După cum reiese din Cadrul naţional al calificărilor, rezultatele învăţării corespunzătoare studiilor
universitare de licenţă (nivelul 6) sunt raportate la trei descriptori de definire, şi anume: cunoştinţele, descrise ca
fiind teoretice şi/sau faptice; abilităţile, descrise ca fiind cognitive (implicând utilizarea gândirii logice, intuitive şi
creative) sau practice (implicând dexteritate manuală şi utilizarea de metode, materiale, unelte şi instrumente);
competenţele, descrise din perspectiva responsabilităţii şi autonomiei. 10
Astfel, absolvirea unui program de studii de licenţă presupune dobândirea unor:
 cunoştinţe avansate într-un domeniu de muncă sau de studiu, care implică înţelegerea critică a
teoriilor şi principiilor;
 abilităţi avansate, care denotă control şi inovaţie, necesare pentru a rezolva probleme complexe şi

8
Dan Vătăman, Etică şi integritate academică. Curs universitar pentru studiile de masterat şi doctorat, Constanţa, Editura
„Ovidius” University Press, 2018, pp. 15-16.
9
Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3131/30.01.2018 privind includerea în planurile de învăţământ, pentru toate
programele de studii universitare organizate în instituţiile de învăţământ superior din sistemul national de învățământ, a
cursurilor de etică si integritate academică – publicat în Monitorul Oficial, Partea i, nr. 140/14.02.2018.
10
Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, modificată prin
Hotărârea Guvernului nr.567/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 572 din 30.07.2015
imprevizibile într-un domeniu de muncă sau de studiu specializat;
 competenţe care permit gestionarea de activităţi sau proiecte tehnice ori profesionale complexe, prin
asumarea responsabilităţii pentru luarea deciziilor în situaţii de muncă sau de studiu imprevizibile. 11
Conform Matricei Cadrului Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior, rezultatele învăţării
constau în dobândirea unor competenţe profesionale şi transversale. 12Prin raportare la acestea putem identifica şi
reliefa rezultatele învăţării prin prisma dimensiunii cognitive şi adimensiunii funcțional - acţională specifice
disciplinei Etică şi integritate academică, după cum urmează:
 în ceea ce priveşte cunoştinţele, studenţii vor cunoaşte şi înţelege normele de conduită în activitatea
universitară, având capacitatea de a le utiliza într-un mod adecvat în comunicarea profesională, precum şi pentru
explicarea şi interpretarea conceptelor şi principiilor de bază privind etica şi integritatea academică;
 abilităţile dobândite permit studenţilor să aplice principiile şi normele de bună conduită în activitatea
pe care o desfăşoară pentru a rezolva probleme/situaţii bine definite, tipice domeniului în condiţii de asistenţă
calificată; totodată, vor putea utiliza într-un mod adecvat criterii şi metode standard de evaluare, pentru a aprecia
calitatea, meritele şi limitele unor, procese, programe, proiecte etc. asociate domeniului eticii şi integrităţii
academice.
Pe lângă competenţele profesionale, studenţii vor dobândi şi unele competenţe transversale, care presupun
executarea responsabilă a sarcinilor primite în condiţii de autonomie restrânsă şi asistenţă calificată, dar şi
familiarizarea cu rolurile şi activităţile specifice muncii în echipă. De asemenea, se pune accent pe conştientizarea
nevoii de formare continuă, ceea ce în cazul studenţilor presupune utilizarea eficientă a cunoştinţelor şi abilităţilor
dobândite în domeniul eticii şi integrităţii academic pentru dezvoltarea profesională şi personală. 13

CURSUL 2
CODUL DE ETICĂ - INSTRUMENT DE ORIENTARE AL COMUNITĂŢII UNIVERSITARE ÎN
SPIRITUL UNOR PRINCIPII ŞI VALORI ETICE

11
Ibidem.
12
Matricea Cadrului Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior în Metodologia de implementare a Cadrului
naţional al calificărilor din învăţământul superior, aprobată prin Ordinul Ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5703
din 18 octombrie 2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880/13.12.2011.
13
Ibidem
 1. Aspecte generale privind dispoziţiile pe care trebuie să le conţină un cod de etică
Conform Legii educaţiei naţionale, toate instituţiile de învăţământ superior acreditate sau autorizate să
funcţioneze provizoriu au obligaţia de a adopta un Cod de etică, ca parte a Cartei universitare, care trebuie să
includă obligatoriu dispoziţii privitoare la:
 stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi;
 prevederea că persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv
nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de
conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numiţi în
comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii
până la gradul al III-lea inclusiv;
 măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru garantarea originalităţii lucrărilor
de licenţă, master, doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente. 14
În temeiul acestor dispoziţii generale, Ministrul Educaţiei a emis un ordin care detaliază aspectele
privitoare la conţinutul unui cod de etică universitară. Astfel, codul trebuie să:
 cuprindă formularea explicită a idealurilor, principiilor şi normelor morale pe care consimt să le
respecte şi să le urmeze membrii comunităţii academice în activitatea lor profesională;
 stabilească standardele de etică profesională pe care o comunitate universitară îşi propune să le
urmeze şi penalizările care se pot aplica în cazul încălcării acestora. 15
În plus, ordinul statuează că un cod de etică universitară este un document obligatoriu care întregeşte
Carta universităţii şi funcţionează ca un contract moral între studenţi, profesori, personal administrativ şi
comunitatea universitară ca întreg, contribuind la coeziunea membrilor universităţii, la formarea unui climat
universitar bazat pe cooperare şi competiţie după reguli corecte şi la creşterea prestigiului universităţii. 16
2. Domeniul de aplicare şi obiectivele Codului de etică şi deontologie universitară al Universităţii
„Ovidius” din Constanţa
Codul de etică şi deontologie universitară al Universităţii „Ovidius” din Constanţa reglementează normele
de conduită profesională şi socială şi cuprinde un ansamblu de standarde morale generale, responsabilităţi şi
reguli ale practicii universitare care privesc activitatea desfăşurată de membrii comunităţi: universitare în
interiorul şi în afara spaţiului instituţiei 17.
Normele de conduită profesională prevăzute de Cod sunt obligatorii pentru toţi membrii comunităţii
universitare. Trebuie menţionat faptul că aceste norme au un caracter administrativ şi ni se substituie legii, fapt
pentru care Codul nu exclude şi nu înlocuieşte drepturile şi obligaţiile legale care revin membrilor comunităţii

14
Articolul 130 al. (1) din Legea nr. 1/2011.
15
Articolul 2 din Ordinul MEN nr. 4492/2005 privind promovarea etici profesionale în universităţi.
16
Ibidem, Articolele 3-4.
17
Articolul 1 din Codul de etică si deontologie universitară al Universităţii ”Ovidius” din Constanța
universitare din Universitatea “Ovidius” din Constanţa. 18
Obiectivele Codului urmăresc asigurarea responsabilizării etice şi deontologice a membrilor comunităţii
universitare şi, prin aceasta, creşterea calităţii serviciilor educaţionale şi de cercetare. 19
În virtutea principiilor consacrate prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi stipulate în Carta
Universităţii „Ovidius”, normele Codului de etică şi deontologie universitară urmăresc:
 crearea unui climat de încredere, respect şi demnitate între membrii comunităţii universitare, precum
şi între membrii comunităţii universitare şi societate;
 reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale şi
profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului Universităţii „Ovidius” din
Constanţa.20
3. Principiile care guvernează Codul de etică şi deontologie universitară al Universităţii „Ovidius”
din Constanţa
Codul de etică şi deontologie universitară al Universităţii „Ovidius” din Constanţa consacră un set de
principii care guvernează conduita comunităţii universitare din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa, după
cum urmează:
 obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor ţării;
 prioritatea interesului public, principiu conform căruia toţi membrii comunităţii universitare au
îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea calităţii de membru
al societăţii academice;
 asigurarea egalităţii de tratament a beneficiarilor serviciilor universitare, în faţa autorităţilor şi
instituţiilor publice, principiu conform căruia toţi membrii comunităţii universitare au îndatorirea de a aplica
acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare;
 profesionalismul, principiu conform căruia toţi membrii comunităţii universitare au obligaţia de a
îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
 imparţialitatea şi independenţa, principiu conform căruia toţi membrii comunităţii universitare au
obligaţia să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în
exercitarea calităţii lor;
 integritatea morală, principiu conform căruia membrilor comunităţii universitare a Universităţii
„Ovidius” din Constanţa le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii,
vreun avantaj sau beneficiu în considerarea funcţiei/ poziţiei pe care o deţin, ori să abuzeze în vreun fel de această
funcţie/poziţie;
 libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia toţi membrii comunităţii universitare pot

18
Ibidem,Articolul 2.
19
Ibidem,Articolul 3.
20
Ibidem,Articolul 5.
să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;
 cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcţiei şi în îndeplinirea atribuţiilor
de serviciu, membrii comunităţii universitare trebuie să fie de bună-credinţă;
 deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile desfăşurate de membrii comunităţii
universitare în exercitarea funcţiei lor sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor;
 celeritate în soluţionarea unei petiţii adresate oricărei structuri colective existente la nivelul
Universităţii „Ovidius” din Constanţa.

CURSUL 3
 VALORI ŞI PRINCIPII ALE ETICII UNIVERSITARE

1. Valori şi principii care stau la baza tuturor codurilor de etică şi deontologie universitară din
România
Activităţile desfăşurate în domeniul învăţământului superior sunt guvernate de un set de valori şi principii
etice, după cum urmează:
 Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi
constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală şi etică. Prin urmare, membrii comunităţii universitare
sunt protejaţi faţă de cenzură, manipulări, persecuţii, în condiţiile respectării standardelor ştiinţifice şi a
responsabilităţilor profesionale. Mai mult, fiecare membru al comunităţii universitare poate să-şi exprime şi să-şi
fundamenteze deschis opiniile ştiinţifice şi profesionale în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară, având
obligaţia corelativă de a evita lezarea sau îngrădirea libertăţii celorlalţi;
 Autonomia personală asigură exercitarea consimţământului propriu şi posibilitatea opţiunii asupra
programelor, concursurilor şi oportunităţilor de studiu şi cercetare, astfel încât fiecare membru al comunităţii
universitare să poată lua şi aplica decizii în privinţa propriei cariere academice şi profesionale;
 Dreptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de respingere a discriminării, inegalităţii de şanse
şi exploatării, indifferent că acestea sunt directe sau indirecte, în spiritual ideii că dreptatea se bazează pe părţirea
corectă şi echitabilă a puterii și prevenirea abuzului de putere. În acest scop, universităţile trebuie să adopte
măsuri ferme pentru nediscriminare și egalitate de șanse în acces la studii, angajare și la programe, pentru
eliminarea conflictelor de interese, pentru prevenirea și combaterea oricărei forme de corupție, favoritism și
nepotism;
 Primatul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea, recompensarea realizărilor, valorii şi
calităţii personale/colective şi în încurajarea: eficacităţii, eficienţei şi performanţei; dedicării faţă de profesie şi
faţă de studiu; talentului şi creativităţii; loialităţii faţă de instituţie şi faţă de ceilalţi membri ai comunităţii
universitare;
 Profesionalismul presupune obligaţia universităţilor de a cultiva un mediu propice pentru cercetare şi
competitivitate, scop în care se angajează să dezvolte programe academic la standarde înalte, capabile să conducă
la evoluţia cunoaşterii, la formarea specialiștilor competitive și la creșterea prestigiului instituției. De asemenea,
sunt încurajate şi recompensate orientarea spre calitate ştiinţifică, eficienţă şi excelenţă profesională, concomitent
cu acţiunea de combatere a imposturii, amatorismului, superficialităţii, dezinteresului şi plafonării;
 Onestitatea şi corectitudinea intelectuală se referă la obligaţia universităţilor de a apăra dreptul la
proprietate intelectuală, fiind interzisă orice formă de fraudă intelectuală: plagiatul total sau parţial, copiatul în
cadrul examenelor sau concursurilor, „fabricarea” rezultatelor cercetărilor, substituirea lucrărilor sau a identităţii
persoanelor examinate, preluarea lucrărilor de la colegi sau profesori, ca şi tentativele de corupere spre fraudă;
  Transparenţa se referă la asigurarea transparenţei tuturor categoriilor de informaţii care interesează
membrii comunităţii universitare, potenţialii candidaţi, absolvenţii, instituţiile cu care colaborează şi publicul larg,
asigurându-se o informare consistentă şi corectă. Sunt interzise ascunderea, falsificarea sau denaturarea
informaţiilor la care au dreptul membrii comunităţii universitare şi publicul larg, prin aceasta facilitându-se
egalitatea de şanse încompetiţie şi asigurarea accesului echitabil la resursele universitare;
 Responsabilitatea profesională şi socială reclamă implicare în problemele profesionale şi publice,
colegialitate şi spirit cetăţenesc responsabil. Programele şi activităţile universitaretrebuie să fie orientate către
nevoile societăţii. Totodată, presupune garantarea libertăţii de a critica public - întemeiat şi argumentat -
încălcările standardelor profesionale şi de calitate, precum şi a drepturilor membrilor comunităţii universitare şi
colaboratorilor. Nu sunt permise: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publică a programelor şi persoanelor
din instituţie decătre membrii propriei comunităţii universitare;
 Respectul și toleranța impun prețuirea demnității fiecărui membru al comunității universitare într-un
climat liber de orice discriminare, hărțuire, umilire, dispreț, amenințare, intimidare. Se promovează valoarea
toleranţei faţă de diferenţele între oameni, între opinii, credințe și preferințe intelectuale, nefiind premise
manifestările misogine, rasiste, șovine, xenofobe, homofobe și hărțuirea sexuală.
 Bunăvoinţa şi grija, principiu conform căruia sunt încurajate aprecierea şi recunoştinţa faţă de cei
merituoşi, empatia, compasiunea, sprijinul faţă de cei aflaţi în nevoie, amabilitatea, politeţea, altruismul,
înţelegerea, solidaritatea, solicitudinea, promptitudinea şi optimismul faţă de toţi membrii comunităţii academice.
Totodată sunt descurajate şi considerate indezirabile comportamentele care denotă invidie, cinism, vanitate, lipsă
de amabilitate, dezinteres.21

2. Obiective urmărite prin promovarea eticii profesionale în universităţi

În acord cu priorităţile şi obiectivele strategice privindîmbunătăţirea calităţii sistemului naţional de
învăţământ superior, promovareaunei culturi a eticii profesionale în domeniul academic este nu doar un deziderat,
ci o obligativitate pentru toţi membrii comunităţii universitare. Astfel, prin promovarea eticii profesionale în
universități se urmărește consolidarea integrității în rândul cadrelor didactice, a studenților, a personalului didactic
auxiliar, precum și a altor personae implicate în derularea studiilor universitare. 22
În ceea ce priveşte studiile universitare de licenţă, acest scop este posibil de atins prin intermediul
următoarelor obiective:
conştientizarea importanţei respectării normelor de etică academică în activităţile didactice şi de

21
Aceste valori şi principii stau la baza tuturor codurilor de etică şi deontologie universitară din România, ele fiind elaborate în
cadrul Proiectului intitulat „Etica în universităţi”, proiect realizat în parteneriat instituţional de către Facultatea de Ştiinte Politice-
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Fundaţia Konrad Adenauer şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Autorii sunt
Mihaela Miroiu (coordonatoarea proiectului), Ana Bulai (coordonatoarea cercetării sociologice), Daniela Cutaș, Liviu Andreescu și
Daniela Ion (coautori) – pentru detalii a se vedea http://www2.edu.ro/index.php/articles/2760.
22
Dan Vătăman, op. cit., p. 25.
cercetare ştiinţifică desfăşurate în cadrul programelor de studii;
dezvoltarea capacităţii cadrelor didactice şi a studenţilor de a cunoaşte, înţelege şi aplica în activităţile
curente principiile, valorile şi normele etice;
dezvoltarea unei culturi a responsabilităţii profesionale în conformitate cu valorile fundamentale care
stau la baza funcţionării sistemului naţional de învăţământ superior (onestitatea, încrederea, corectitudinea,
respectul şi responsabilitatea), contribuind astfel la generarea sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt
competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare. 23

CURSUL 4
NORME DE ETICĂ ÎN RELAŢIILE DINTRE MEMBRII COMUNITĂŢII UNIVERSITARE

1. Norme de etică privind relaţiile dintre cadrele didactice şi studenţi

Conform standardelor Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior (ARACIS),
principala responsabilitate a cadrului didactic este proiectarea metodelor şi a mediilor de învăţare centrate pe
student, cu mai puţin accent asupra responsabilităţii tradiţionale de a transmite doar informaţii. Astfel, relaţia
dintre cadrul didactic şi student este una de parteneriat, în care fiecare îşi asumă responsabilitatea atingerii
rezultatelor învăţării, rolul cadrului didactic fiind acela de a orienta dezvoltarea intelectuală a studentului dându-i
o dimensiune strategică.24
23
Aceste obiective sunt în concordanță cu misiunea asumată de Legea educației naționale nr. 1/2011, așa cum este statuată în
Articolul 2 al. (2).
24
http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/1_Prima_Pagina_web/2018/Metodologie_Mof_25_2018.pdf,accesat la 18.02.2018.
 Având în vedere importanţa acestui parteneriat pentru atingerea standardelor de performanţă şi excelenţă
academică, în relaţiile dintre cadrele didactice şi studenţi trebuie respectate următoarele norme de etică:
 Cadrele didactice trebuie să utilizeze cele mai adecvate metode de predare a cursului/seminarului
astfel încât interesul studenţilor pentru disciplina respectivă să crească;
 În ceea ce priveşte procesul instructiv-educativ, relaţiile dintre cadrele didactice şi studenţi trebuie să
fie transparente chiar de la primele ore de curs/seminar, prin transparenţă înţelegându-se faptul că studenţii vor
cunoaşte de la începutul activităţii care sunt modalităţile şi criteriile de evaluare (examene, colocvii sau verificări
pe parcurs) şi care este în nota finală la disciplina respectivă;
 Desfăşurarea examenelor, colocviilor şi verificărilor pe parcurs trebuie să aibă loc într-o atmosferă
academică lipsită de tensiune, prin asigurarea condiţiilor unei evaluări corecte şi obiective,
 Este interzis şi se sancţionează copiatul/plagiatul de orice fel la examene şi verificări, inclusiv în
cadrul referatelor şi lucrărilor de licenţă;
 Este interzisă şi se pedepseşte tentativa de mituire sub diverse forme a cadrului didactic de către
student, în scopul promovării unor examene, verificări etc. De asemenea, este considerată imorală şi se pedepseşte
traficarea examenelor de orice fel, în schimbul unor sume de bani, bunuri materiale, servicii sau alte avantaje
primite de cadrul didactic;
 În relaţiile dintre cadrele didactice şi studenţi este interzis orice comportament de hărţuire, hărţuire
sexuală sau hărţuire psihologică, atât în public, cât şi în privat;
 În relaţiile dintre cadrele didactice şi studenţi trebuie să se respecte principiul nediscriminării şi
egalităţii de şanse. Astfel, este interzisă discriminarea studenţilor datorită sexului, dizabilităţii, etniei,
naţionalităţii, religiei, categoriei sociale, stăriisociale sau a mediului de provenienţă;
Cadrele didactice au obligaţia să respecte confidenţialitatea în problemele care ţin de viaţa privată a
studenţilor (statusul marital, dizabilităţile ascunse, domiciliu, apartenenţa politică sau religioasă, etc.) şi să nu dea
informaţii decât la c^ererea organelor de conducere a şcolii doctorale sau a universităţii. 25
2. Norme de etică privind relaţiile dintre studenţi
Relaţiile dintre studenţi, indiferent de ciclul de studii universitare, trebuie să aibă la bază o serie de norme
etice şi de conduita profesională, şi anume:
 Promovarea spiritului de colegialitate şi a respectului reciproc între toţi studenţii universităţii,
indiferent de apartenența lor la un anumit program de studiu, sau an de studiu, în scopul unei bune conviețuiri;
 Se consideră obligație morală rezolvarea pe cale amiabilă a conflictelor sau disputelor ce pot să apară
în relațiile dintre studenți, evitându-se un limbaj sau ton necorespunzător statutului studențesc;
 Este imorală și prin urmare sancționabilă orice formă de fraudă intelectuală: preluarea lucrărilor,

25
Daniela Șarpe, Delia Popescu, Aurel Neagu, Violeta Ciucur, Standarde de integritate în învățământul universitar, Ediție online,
2011, pp. 29-30 – old.uefiscdi.ro/Upload/27963931-6eb6-4a07-9e75-078a20de12b9.pdf, accesat la 18.02.2018.
proiectelor sau rapoartelor științifice efectuate de alți colegi și raportarea acestora ca rezultate proprii, substituirea
lucrărilor sau a identității acestora, copiatul/plagiatul total sau partial la examene sau verificări;
 Se consideră obligație morală promovarea spiritului de competiție loială, în toate activitățile specifice
mediului studențesc, activitățile culturale, sportive, turismul etc. 26
3. Norme de etică privind relaţiile dintre studenţi şipersonalul didactic auxiliar sau nedidactic
În relaţiile dintre studenţi şi personalul didactic auxiliar sau nedidactic trebuie respectate următoarele
norme de etică:
 Se impune manifestarea unei atitudini de solicitudine, răbdare, tact în rezolvarea problemelor
studenţilor de către persoanele desemnate în cadrul anumitor servicii;
 Se consideră abatere de la normele morale tentativa de mituire şi acceptarea mitei în relaţiile dintre
studenţi şi persoane aparţinând compartimentelor funcţionale şi social-administrative;
 Personalul administrativ care îşi exercită activitatea în domeniul căminelor şi cantinelor trebuie să
aplice un tratament egal în soluţionarea problemelor studenţeşti, fiind interzise favoritismul sau discriminarea în
cadrul acestor relaţii;
 Se impune respectarea confidenţialităţii privind datele care fac referire la viața privată a studenţilor,
sau la anumitedizabilități ale acestora;
 Este interzisă hărţuirea de orice tip şi sub diverse forme, cum ar fi: rasismul, misoginismul,
şovinismul, xenofobia,hărțuire cauzată de convingeri religioase sau apartenenţe politice,cât Şi hărţuirea sexuală.27

CURSUL 5
ABATERI DE LA ETICA UNIVERSITARĂ

1. Abateri de la valorile, principiile şi normele etici universitare

Prin raportare la valorile, principiile şi normele eticii universitare sunt considerate abateri următoarele
fapte:
 obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică, administrative sau a oricărei alte funcţii a
universităţii;
 frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, de cercetare ştiinţifică, precum şi în cadrul
celorlalte activităţi din universitate;
 acceptarea/lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea, pretinderea sau

26
Ibidem, p. 29.
27
Ibidem, p. 31.
nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
 inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
 agresarea fizică sau morală săvârşită sub orice formă împotriva membrilor comunităţii universitare
sau în legătură cu activitatea academică;
 discriminarea, în toate formele de manifestare a acesteia;
 favoritismul, sub orice aspect;
 participarea la activităţile din cadrul universităţii prin încălcarea prevederilor legale şi a dispoziţiilor
cartei universitare privind consumul de alcool, droguri, de alte substanţe interzise;
 practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau obscene şi folosirea unui
limbaj neconform spiritului academic;
 denigrarea publică a personalului sau instituţiei de cătremembrii comunităţii universitare;
 folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţiiacademice;
 organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise înuniversitate, folosirea numelui, a resurselor
umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri nelegale sau contrare acesteia;
 distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale universităţii, ca şi
utilizarea lor în scopuri ilicite;
 pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul estereglementat prin măsuri speciale;
utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie de prejudicii în dauna patrimoniului universităţii. 28

2. Abateri de la etica universitară conform Codului de etică al Universităţii „Ovidius” din

Constanţa
Potrivit Codului de etică al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, constituie abateri de la etica şi
deontologia universitară, în măsura în care nu constituie infracţiuni conform legii penale, următoarele:
abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicaţiilor persoanelor din
subordine;
abuzul de autoritate pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale din proiecte
conduse ori coordonate de persoanele din subordine;
abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicaţiilor persoanelor din
subordine ori pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale pentru soţi, afini, ori rude până la
gradul al II-lea inclusiv;
 abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii, concept sau rezultate asupra

Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare a universităţilor din România, document elaborat în cadrul
28

Proiectului „Pregătiţi pentru a inova, pregătiţi pentru a răspunde mai bine nevoilor locale. Calitate şi diversitate a universităţilor din
România” - http://pe.forhe.ro/sites/default/files/metodologie_etică_consultare.pdf, accesat la 20.02.2018.
persoanelor din subordine;
 includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai multor coautori care nu au
contribuit semnificativ la publicaţie ori excluderea unor autori care au contribuit semnificativ;
 includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei persoane fără acordul scris al acesteia;
 publicarea sau diseminarea neautorizată de către ceilalţi autori a unor rezultate, ipoteze, teorii ori
metode ştiinţifice nepublicate;
 autoplagiatul.29
Următoarele situaţii pot de asemenea să atragă răspunderea etică şi deontologică:
 participarea activă în abateri săvârşite de alţii;
 cunoaşterea abaterilor săvârşite de alţii şi nesesizarea Comisiei de etică şi deontologie universitară;
 co-autoratul publicaţiilor conţinând date falsificate sauconfecţionate. 30
Potrivit Codului de etică al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, studenţii sunt obligaţi să respecte
autoritatea personalului didactic, de cercetare, a celui nedidactic, precum şi autoritatea structurilor de conducere
ale facultăţilor şi ale universităţii. De asemenea, studenţii sunt obligaţi să nu primească, să nu ofere şi să nu
tolereze folosirea unor mijloace ilicite în activitatea de evaluare, în pregătirea referatelor/lucrărilor de licenţă şi să
nu comită fraudă intelectuală.31

CURSUL 6
ANALIZAREA ŞI SANCŢIONAREA ABATERILOR DE LA ETICA UNIVERSITARĂ

1. Analizarea abaterilor de la etica universitară

În ceea ce priveşte analizarea abaterilor de la etica universitară, aceasta se face în conformitate cu
procedurile stabilite prin lege şi aşa cum sunt prevăzute în cartele, codurile şi regulamentele universitare.
Astfel, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, la nivelul fiecărei universităţi funcţionează o
comisie de etică universitară care analizează şi soluţionează abaterile de la etica universitară săvârşite de membrii
comunităţii academice, pe baza sesizărilor provenite de la orice persoană, din universitate sau din afara
universităţii, sau prin auto sesizare.32
Activitatea comisiilor de etică universitară este guvernată de un ansamblu de principii care se aplică în
toate autorităţile şi instituţiile publice, după cum urmează:
29
Articolul 28 din Codul de etică al Universităţii „Ovidius” din Constanţa.
30
Ibidem, Articolul 29.
31
Ibidem, Articolul 30.

32
Articolele 306 și 308 din Legea educației naționale nr. 1/2011.
  prezumţia de nevinovăţie, principiu conform căruia orice persoană este considerată nevinovată pentru
fapta sesizată ca abatere atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
 garantarea dreptului la apărare, principiu conform căruia persoana a cărei faptă a fost sesizată are
dreptul de a fi audiată, de a prezenta dovezi m apărarea sa şi de a fi asistată sau reprezentată pe parcursul
procedurii de cercetare;
 contradictorialitatea, principiu conform căruia comisia are obligaţia de a asigura persoanelor aflate
pe poziţii divergente posibilitatea de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea
pentru care a fost sesizată comisia de etică;
 proporţionalitatea, principiu conform căruia trebuie respectat un raport corect între gravitatea
abaterii, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea propusă să fie aplicată;
 legalitatea sancţiunii, principiu conform căruia comisia de etică nu poate propune decât sancţiunile
prevăzute de lege;
 unicitatea sancţiunii, principiu conform căruia pentru o abatere nu se poate aplica decât o singură
sancţiune (non bis in idem);
 celeritatea procedurii, principiu conform căruia comisia de etică are obligaţia de a proceda fără
întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a procedurilor prevăzute de
lege;
 obligativitatea opiniei, principiu conform căruia fiecare membru al comisiei de etică are obligaţia de
a se pronunţa pentru fiecare sesizare aflată pe rolul comisiei. 33
În ceea ce priveşte Comisia de etică din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa, aceasta îşi
desfăşoară activitatea în baza unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat de Senatul universitar, sub
jurisdicţia sa intrând faptele care contravin bunei conduite şi normelor de etică şi deontologie universitară, atât
cele petrecute în interiorul spaţiului universitar, cât şi cele din afara acestuia, în măsura în care implică membri ai
comunităţi universitare. Prin membri ai comunităţii universitare se înţelege personalul didactic şi de cercetare,
personalul didactic auxiliar sau nedidactic, studenţii la toate nivelurile şi formele de studii, inclusiv doctoranzii,
precum şi orice persoană căreia i s-a conferit calitatea de membru al comunității universitare prin hotărârea
Senatului universitar.34
Comisia de etică din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanța coordonează şi controlează aplicarea
normelor prevăzute de Codul de etică şi deontologie universitară, competenţă în cadrul căreia exercită
următoarele atribuţii:
 analizează şi soluţionează abaterile de la etica universitară pe baza sesizărilor sau prin autosesizare,

33
Articolul 19 din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările si
completările ulterioare.
34
Articolul 42 din Codul de etică și deontologie universitară și Articolele 8-9 din Regulamentul de organizare și funcționare a
Comisiei de etică și deontologie universitară a Universității ”Ovidius” din Constanța, aprobat prin HS nr. 1.309/15.12.2016.
stabilind, după caz, sancţiunileprevăzute de legislaţia în materie,roporţional cu gravitatea faptelor cercetate;
 stabileşte sancţiunile conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 cu modificările şi completările
ulterioare şi Legii 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare şi le
înaintează spre aplicare rectorului sau decanului, după caz;
 realizează un raport anual referitor la situaţia respectării eticii şi deontologiei universitare care se
prezintă rectorului şi Senatului universitar, iar acest act constituie un document public;
 propune şi promovează eventuale modificări sauamendamente ale Codului de etică şi deontologie
universitară;
 înştiinţează conducerea universităţii în vederea notificării instituțiilor statului în cee ace privește
cazurile care fac obiectul legii penale ți pune la dispoziția acestora toate informațiile pe care le deține cu privire la
cazurile respective;
 elaborează studii și cercetări cu privire la aspectele eticii și deontologiei universitare. 35
Pentru analizarea faptelor presupuse a fi încălcat normele de etică şi deontologie universitară şi stabilirea
măsurii în care acestea constituie abateri, Comisia de etică va analiza toate aspectele sesizate, iar în cazul
autosesizării toate informațiile disponibile în spațiul public, în acest scop putând invita la audieri părțile implicate,
eventualii martori, precum și orice persoană care ar putea furniza informații suplimentare sau lămuriri cu privire
la cazul analizat. De asemenea, în cazul în care se impune, Comisia de etică poate apela la comisii de specialitate
sau experți care prin expertiza lor pot contribui la soluționarea cazurilor analizate. Pe baza datelor avute la
dispoziție, Comisia de etică întocmește un raport final care trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente:
 sinteza conținutului sesizării;
 analiza informațiilor, datelor, documentelor și probelor material din conținutul sesizării, precum și a
oricăror alte elemente semnificative obținute în cursul analizei și, după caz, în cursul audierilor;
 constatarea argumentată a existenței sau, dipă caz, a absenței unei/unor abateri de la etica universitară;
 în cazul în care o abatere a fost constatată, identificarea argumentată a persoanei/perosanelor vinovate,
precum și sancțiunile care se aplică acestora; persoanele vinovate pot fi diferite de cele vizate de sesizare.
2. Sancţionarea abaterilor de la etica universitară
În conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, răspunderea personalului didactic şi de cercetare, a
personalului didactic şi de cercetare auxiliar, precum şi a celui de conducere, de îndrumare şi de control din
învăţământul superior intervine în cazul încălcării îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de
muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și
prestigiului unității/instituției.36
Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare şi personalului didactic şi de cercetare
35
Articolul 41 din Codul de etică și deontologie universitară și Articolul 5 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei
de etică și deontologie universitară.
36
Articolul 312 al. (1) din Legea educației naționale mr. 1/2011.
auxiliar de către comisia de etică universitară pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna
conduită în cercetarea ştiinţifică sunt următoarele:
 avertisment scris;
 diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi
de control;
 suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea
unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii
de doctorat, de master sau de licență;
 destituirea din funcția de conducere din învățământ;
 desfacerea disciplinară a contractului de muncă. 37
Aceste sancţiuni sunt prevăzute şi de Codul de etică şi deontologie universitară al Universităţii „Ovidius”
din Constanţa. În plus, Codul stipulează că la stabilirea sancţiunii se vor avea în vedere o serie de criterii precum
gravitatea faptei, prejudiciul produs, modalitatea de săvârşire, persistenţa în comportamentul care contravine
normelor de etică şi deontologie universitară. 38
În ceea ce priveşte sancţiunile care se pot aplica studenţilor de către comisia de etică pentru încălcarea
eticii universitare, legea stabileşte următoarele sancţiuni:
 avertisment scris;
 exmatricularea;
 alte sancţiuni prevăzute de Codul de etică şi deontologie universitară. 39
Conform codului de etică și deontologie universitară al Universității ”Ovidius” din Constanța, în plus față
de sancțiunile stabilite de lege este prevăzută și sancțiunea cu suspendarea bursei pe o perioadă de timp. 40
Un student care este acuzat de încălcarea eticii academic este considerat nevinovat până când, pe baza
unor probe foarte clare și convingătoare, este dovedit că a încălcat standardele universității. În stabilirea modului
de sancționare a unei abateri trebuie ținut cont de următorii factori: gravitatea și consecințele abaterii; nivelul
experineței academic a studentului; recunoașterea sau negarea vinovăției de către student; probe pentru
evidențierea intenției de a înșela; numărul de abateri anterioare; efectul pedepsei asupra progresului ulterior al
studentului.41

37
Articolul 318 din Legea educației naționale mr. 1/2011.
38
Articolul 49 al. (2) din Codul de etică și deontologie universitară.
39
Articolul 319 din Legea educației naționale mr. 1/2011.
40
Articolul 50 din Codul de etică și deontologie universitară.
41
Daniela Șarpe, et. al., op. cit., p. 34.
 CURSUL 7
NOŢIUNEA DE PLAGIAT: CLARIFICĂRI CONCEPTUALE ŞI LEGISLATIVE

1. Definiţii şi clarificări
Conform definiţiei din dicţionar, plagiatul presupune însuşirea (integrală sau parţială) a operei literare,
artistice sau ştiinţifice ale altcuiva şi prezentate drept creaţie personală. 42
Într-un mod mult mai elaborat, noţiunea de plagiat a fost definită şi redefinită în Legea nr. 206/2004
privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare şi, cu toate acestea, definiţia dată
nu reuşeşte să clarifice unele aspecte de ordin tehnic şi juridic. Din acest motiv, în doctrina de specialitate s-a
exprimat opinia că definiţia plagiatului este una incompletă şi, totodată, intră în contradicţie cu dispoziţiile altor
acte normative.43
Pentru a creiona cât mai relevant situaţia existentă se impune ca, mai întâi, săprezentăm evoluţiile
normative în ceea ce priveşte definiţia plagiatului. Astfel, în forma iniţială a Legii nr.206/2004 plagiatul era
definit ca fiind „însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane,
42
https://dexonline.ro/definitie/plagiat, accesat la 10.03.2018.
43
Pentru detalii a se vedea Marian FLORESCU, Plagiatul. Scurte considerații –
http://www.luju.ro/static/files/2012/iulie_2012/22/Plagiatul._Scurte_considerații.pdf.
indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le drept creaţie personală”. 44În temeiul Legii
206/2004, aşa cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 28/31 august 2011, prin plagiat
se înţelege „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte,
expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”. 45
Din analiza celor două definiţii de mai sus reiese foarte clar că prin modificarea legii a fost eliminat
elementul intenţional al faptei de plagiat care reieşea din expresiile „însuşirea” şi „prezentarea drept creaţie
personală”, dar s-a păstrat trimiterea la „idei, metode, teorii” deşi acestea nu pot beneficia de protecţia legală a
dreptului de autor.46 Mai mult, Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe stabileşte şi unele limite
ale exercitării dreptului de autor, fiind permisă, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii,
„utilizarea de scurte citate dintr-o operă, de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, precum şi
reproducerea pentru învăţământ a unor articole izolate sau de scurte extrase din opere”. 47
Aşa cum reiese din jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, „o lucrare care nu este predominant
originală (novatoare, fundamentală), nu poate fi ea însăşi considerată sursa unui plagiat”. 48 Curtea a arătat că în
cazul în care există concordanţe din punct de vedere filologic între două lucrări, pentru a stabili existenţa unui
plagiat „analiza nu trebuie să se bazeze doar pe concluziile expertizei filologice, care nu poate fi reţinută ca probă,
deoarece simpla comparare a textelor fără analiza conţinutului lor ideatic nu poate conduce la concluzia existenţe
plagiatului”. În plus, trebuie avut în vedere şi domeniul în care fost elaborată opera respective, asta pentru că
există domenii, cum ar fi cel medical sau cel juridic, în care, ”inserarea unor cunoștințe medicale și a unor texte de
natură legislative, administrative și judiciară nu se poate face decât folosind o exprimare standard, în afara căreia
respectivele cunoștințe ar devein inexacte. Atât limbajul medical, cât și limbajul juridic sunt caracterizate de
uniformitate, ele neputând fi folosite în mod diferit, ci reclamând o preluare întocmai de către utilizatori”. 49
2. Forme şi tipuri de plagiat
Gravitatea plagiatului este estimată în corelaţie cu mai mulţi factori, printre aceştia cei mai importanţi
fiind caracter voluntar sau involuntar şi dimensiunea fraudei intelectuale.
În ceea ce priveşte caracterul voluntar al plagiatului, acesta are la bază o acţiune săvârşită din proprie
iniţiativă şi în mod conştient de către una sau mai multe persoane în scopul obţinei unor avantaje.
Plagiatul poate apărea în mod involuntar ca urmare neglijenţei sau chiar a necunoaşterii normelor de
elaborare a unei lucrări ştiinţifice. Chiar dacă pare mai puţin grav la prin vedere, el trebuie tratat cu maximă
44
http://www.cdep.rO/proiecte/2003/400/40/2/leg_pl442_03.pdf, accesat la 10.03.2018.
45
Articolul 4 lit. d) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare,
modificată şi completată prin OG nr.28/31 august 2011.
46
Articolul 9 lit. a) din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
47
Articolul 33 lit. b) şi c) din Legea 8/1996.
48
ICCJ.Decizia nr. 8/2011. Civil. Drept de autor și drepturi conexe.Recurs: http://legeaz.net/spete-civil-iccj-2011/decizia-8-2011,
accesat la 11.03.2018.
49
Ibidem.
seriozitate întrucât, pe lângă acuzaţia de încălcare a normelor de etică şi integritate academic asupra autorului
planează şi suspiciunea de a nu poseda cunoştinţele minimale privind elaborarea şi redactreau materialelor
ştiinţifice, dar şi cu privire la protecţia drepturilor de proprietate intelectuală.
În funcţie de amploarea sa, plagiatul poate fi parţial sau total. Astfel, deşi evaluarea cantitativă nu ar
trebui să reprezinte un criteriu în stabilirea plagiatului, în practica internaţională cu privire la activitatea de
verificare anti-plagiat se lucrează cu coeficienţi de similitudine care determină măsura în care documentul este
format din fragmente identice cu cele descoperite în alte texte. 50
Aşa cum reiese dintr-un ghid elaborat de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,
Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI) pentru identificarea plagiatului, principala caracteristică pe care
trebuie să o pună în evidenţă analizele de evaluare a unor lucrări suspecte de plagiat este severitatea acestuia.
Plagierea în cadrul unei opere este cu atât mai severă cu cât preluările ilegitime au o mai mare extensie, sunt
localizate în zone mai importante din arhitectura lucrării, actul de plagiat este voluntar şi nu decurge din
necunoaşterea bunelor practici în domeniu, precum şi repetabilitatea actelor de fraudă ale autorului în diferite
lucrări. Extrinsec, dar cumulativ, contează şi avantajele pe care autorul în cauză le obţine din plagiere. 51
În scopul ierarhizării tipurilor de plagiat în funcţie de gravitatea şi frecvenţa lor, platforma anti-plagiat
Turnitin a realizat un sondaj în baza căruia a identificat 10 tipuri de plagiat, după cum urmează:
 Plagiatul de tip Clonă care presupune preluarea integrală a muncii altcuiva şi prezentarea acesteia ca
fiind realizare personală;
 Plagiatul Copy-paste în care textul conţine porţiuni esenţiale, nemodificate, dintr-o singură sursă. Mai
este numit şi Plagiatul CTRL-C de la combinaţia de taste care permite copierea unor texte fără a mai fi nevoie ca
acestea să fie transcrise;
 Plagiatul prin înlocuirea cuvintelor cheie şi reformularea frazelor păstrând conţinutul esenţial al
surselor (Plagiatul CTRL-F);
 Plagiatul de tip Remix care presupune un amestec de materiale parafrazate din surse multiple;
Plagiatul de tip Recycle care constă într-un împrumut substanţial din munca altcuiva fără a o cita, în
această categorie putând fi inclus şi autoplagiatul;
 Plagiatul de tip Hybrid care îmbină surse citate cu pasaje copiate fără a cita;
 Plagiatul de tip Mozaik care reprezintă un material copiat din surse multiple şi adaptat pentru a se
potrivi;
 Plagiatul prin folosirea unor informaţii inexistente sau inexacte despre autorii lucrărilor sau
materialele de provenienţă a datelor (Plagiatul 404 Error);

50
Pentru detalii a se vedea infra Cursul nr. 8 - Identificarea şi analizarea plagiatului în mediul academic
51
Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI), Ghid pentru identificarea
plagiatului în lucrările ştiinţifice, 2017- http://cne.ancs.ro/wp-
content/uploads/cne/2017/12/Ghid_identificare_plagiat_final_site.pdf, accesat la 12.03.2018
  Plagiatul prin agregare care include citări corecte dar acestea predomină în lucrare în detrimentul
contribuţiilor originale (Plagiatul Feed RSS);
Plagiatul de tip Re-Post care include citări corecte, însă se bazează prea mult pe formularea şi / sau
structura originală a textului.52

CURSUL 8
IDENTIFICAREA ŞI ANALIZAREA PLAGIATULUI ÎN MEDIUL ACADEMIC

1. Aspecte generale privind identificarea şi evaluarea plagiatului

Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare şi informare a facilitat accesul uşor şi rapid la o cantitate
imensă de date şi informaţii, fapt care a generat o evoluţie fără precedent a plagiatului în toate formele şi tipurile
sale.
Fenomenul plagiatului afectează şi mediul academic, motiv pentru care s-a impus adoptarea unor măsuri
pentru combaterea şi eradicarea acestui flagel. Astfel, în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările
ştiinţifice, Ministerul Educaţiei a stabilit o listă cu programele electronice recunoscute de către CNATDCU şi
recomandate pentru a fi folosite de către instituţiile de învăţământ superior, după cum urmează:
 iThenticate;
 Turnitin;
 Plagiarism detector + PDAS (PDAS - Plagiarism Detector Accumutator Server);
 Safe Assign;
 SEMPLAG;
 www.sistemantiplagiat.ro.53

52
White Paper - Defining Plagiarism: The Plagiarism Spectrum, http://go.turnitin.com/paper/plagiarism-spectrum, accesat la
15.03.2018
53
Ordin MENCS nr. 3485/24.03.2016 privind lista programelor recunoscute de CNATDCU şi utilizate la nivelul instituţiilor
de învăţământ superior organizatoare de studii universitare de doctorat şi al Academiei Române, în vederea stabilirii gradului
de similitudine pentru lucrările ştiinţifice http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2011/04/ordin-programe-
similitudinil.pdf, accesat la 15.03.2018.
 Această listă nu este exhaustivă, ea putând fi completată, 1a solicitarea instituţiilor de învăţământ
superior, cu alte programe electronice cu condiţia ca acestea să respecte cerinţele impuse pentru cele enumerate
mai sus, şi anume:
 verificarea cu baze deţinute de dezvoltator (abonamente pe care le are dezvoltatorul cu diverse
reviste, jurnale, edituri etc.);
 verificarea cu intenetul/web;
 realizarea unei baze proprii şi permiterea contrastării cu aceste documente;
 încărcarea si verificarea fişierelor în formate: *.doc *.docx, *.pdf;
 recunoaşterea caracterelor româneşti;
 generarea unor rapoarte de analiză care să conţină: numele software-ului utilizat; data la care a fost
generat raportul fragmentele/zonele similare din documentul verificat marcat sugestiv, fie prin culoare şi trimitere
la link, fie încadrate într-un chenar şi însoţite de linkul către sursa suspectă, fie prin afişare comparativă a
fragmentelor similare însoţite de numele sursei). 54
Ca urmare a dezbaterilor din spaţiul public cu privire 1a verificarea unor lucrări ştiinţifice prin
intermediul unor software-uri de similitudini şi catalogarea acestora ca fiind plagiate pentru ca mai apoi
CNATDCU să nu confirme decizia de plagiat, se impune clarificarea unor aspecte privind procedura de evaluare
suspiciunilor de plagiat.
Înainte de toate trebuie menţionat faptul că un procent mare de similitudine indicat de software nu
înseamnă, neapărat, că ne confruntăm cu un caz de plagiat. Astfel, raportul generat de către software nu dă
automat verdicte ci doar indică care sunt paragrafele similare şi care sunt lucrările ce conţin acele paragrafe
prezentând, totodată, un coefficient de similaritate al acestor texte.
Prin urmare, pentru evaluarea suspiciunilor de plagiat este necesară implicarea unei comisii de experţi din
domeniul lucrării analizate, comisie care trebuie să ţină cont atât de bunele practici acceptate de comunitatea
ştiinţifică, cât şi de cutumele din domeniul respectiv şi de cadrul legal cu privire la proprietatea intelectuală.
În acest sens, comisiile de analiză şi/sau comisiile de etică trebuie să aibă în compoziţie şi un jurist care să
asigure consultanţă cu privire la dispoziţiile legale în vigoare, precum şi la jurisprudenţa relevantă în domeniu.
Pentru a întări acest punct de vedere amintim hotărârea ICCJ conform căreia în cazul în care există concordanţe
din punct de vedere filologic între două lucrări, pentru a stabili existenţa unui plagiat „analiza nu trebuie să se
bazeze doar pe concluziile expertizei filologice, care nu poate fi reţinută ca probă, deoarece simpla comparare a
textelor fără analiza conţinutului lor ideatic nu poate conduce la concluzia existenţei plagiatului”. Există domenii
în care „similitudinile de text şi conţinut între două lucrări sunt explicate prin aceea că ambele se bazează pe
folosirea şi citarea de surse bibliografice comune, pe inserarea în ambele lucrări de cunoştinţe general acceptate ca
bun comun şi pe inserarea unor texte oficiale de natură legislativă, administrativă şi judiciară”. 55
54
Ibidem
55
ICCJ, Decizia nr. 8/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs-http://legeaz.net/spete-civil-iccj-2011/decizia-8-
 Cu toate acestea, hotărârea ICCJ nu trebuie interpretată ca permisivă în ceea ce priveşte preluarea şi
folosirea neîngrădită a textelor normative sau de cunoaştere comună. Este adevărat că astfel de texte nu
beneficiază de protecţia legală a dreptului de autor, dar atât Legea nr. 206/2004, cât şi Legea nr. 8/1996 permit
utilizarea lor cu condiţia ca acestea să fie conforme „normelor de bună conduită” sau „bunelor uzanţe”, ceea ce
înseamnă că în lipsa menţionării provenienţei textului şi fără trimiteri la sursele originale sunt întrunite elementele
constitutive ale plagiatului conform definiţiei.
Un alt aspect care poate crea confuzii în identificarea evaluarea plagiatului se referă la noţiunea de
„originalitate condiţie esenţială pentru protecţia dreptului de autor. În jurisprudenţa sa, ICCJ a statuat că „o operă
este originală dacă este o creaţie a celui care se pretinde autor, iar nu o simplă copie a unei opere anterioare”.
Orice operă „este prezumată a originală”, de aceea revine persoanei acuzate de plagiat sarcina să probeze că opera
căreia i-a adus atingere nu este original. În completare, Curtea a arătat că „originalitatea nu vizează idei conţinute
în lucrare, acestea fiind libere să circule, ci modul lor de exprimare, maniera în care ele sunt comunicate
publicului întrucât aceasta este proprie autorului şi poartă amprenta personalităţii acestuia”. 56
Aşa cum reiese din doctrina juridică, „izvorul dreptului de autor este faptul creaţiei, iar rezultatul
activităţii de creaţie este protejat indiferent de orice criteriu de valoare, singura condiţie impusă de lege pentru
recunoaşterea protecţiei fiind aceea originalităţii”. 57
2. Analiza raportului de similitudini generat de un program software
Raportul de similitudini generat de un program software facilitează evaluarea autenticităţii şi originalităţii
textului analizat prin indicarea numărului de fragmente asemănătoare detectate în alte surse (internet, baza de date
proprie a Universităţii, alte baze de date pe care software-ul le poate accesa).
Pentru a determina în ce măsură textul analizat este format din fragmente identice cu cele descoperite în
alte surse se folosesc coeficienţii de similitudini. Un coeficient de similitudini este un indicator obţinut în urma
împărţirii numărului de cuvinte dintr-un document analizat care au fost detectate în alte surse la numărul total de
cuvinte din acel document.58
În practică se utilizează doi coeficienţi de similitudini. Astfel, coeficientul de similitudine 1 este o valoare
(exprimată în procente) care specifică gradul de asemănare găsit în documentul analizat şi se obţine prin
împărţirea numărului de cuvinte din fragmentele suspicioase cu documentele sursă la numărul total de cuvinte din
document. Lungimea minimă a unui fragment identificat ca fiind similar este egală cu 5 cuvinte care apar în
aceeaşi formă şi ordine. În ceea ce priveşte coeficientul de similitudine 2, acesta se calculează folosind aceeaşi
metodă ca pentru Coeficientul de similitudine 1, dar în acest caz, software-ul ia în considerare numai fragmente

2011, accesat la 11.03.2018.

56
ICCJ. Decizia nr. 6428/2006. Drept de autor. Prezumţia calităţii de autoi operei. Operă protejabilă prin drept de autor.
Originalitate https://legeaz.net/spete-civil-2/drept-de-autor-prezumtia-calitatii-6428-2006accesat la 11.03.2018.
57
Viorel Roş, Dreptul proprietăţii intelectuale. Voi 1. Dreptul de autor, drepturile conexe si drepturile sui generis, Bucureşti,
Editura CH Beck, 2016, p.217.
58
https://www.sistemantiplagiat.ro/întrebări-frecvente, accesat la 12.03.2018
de o lungime minimă de 25 de cuvinte care apar în aceeaşi formă şi ordine. 59
În interpretarea coeficienţilor de similitudini se iau în calcul următoarele praguri de alertă: coeficientul de
similitudine 1 să nu depăşească 50%, iar coeficientul de similitudine 2 să nu depăşească 5%.
În general, instituţiile de învăţământ superior se raportează la aceste valori procentuale, dar există cazuri
când sunt stabilite praguri de alertă semnificativ mai mici, fiind considerată suspicioasă depăşirea pragului de
30% pentru coeficientul de similitudine 1 şi 3% pentru coeficientul de similitudine 2. 60
Chiar şi în cazul în care coeficienţii de similitudini se apropie de pragurile de alertă, nu se poate da
imediat verdictul de plagiat. În interpretarea raportului de similitudini trebuie avut în vedere că programul
software:
 detectează doar similitudini între documente, fără a înţelege sensul textului;
 nu analizează care document a fost creat pentru prima dată, fiind tratat ca o sursă documentul care a
fost încărcat primul;
 poate evidenţia uneori fraze sau expresii utilizate în mod frecvent ca fiind copiate. 61
Astfel, raportul de similitudini este doar un instrument pentru detectarea asemănării dintre texte şi, prin
urmare, el trebuie să fie întotdeauna supus analizei de către o persoană competentă înainte să se dea un verdict
asupra originalităţii unui text.
Pot exista situaţii în care raportul de similitudini să indice un număr mare de texte asemănătoare, iar
lucrarea supusă analizei să nu întrunească elementele constitutive ale plagiatului. În aceste cazuri persoana care
efectuează analiza poate exclude suspiciunea de plagiat atunci când:
 textul indicat ca fiind similar reprezintă un citat, este marcat cu ghilimele şi are indicată sursa în
conformitate cu cerinţele/stilurile de citare recunoscute;
 textul indicat de raport este similar cu un alt text al aceluiaşi autor, postat anterior, dar în lucrarea
verificată este menţionată explicit existenţa publicaţiei anterioare;
 textul similar semnalat în raport a fost postat online ulterior redactării textului verificat;
 pasajul indicat ca similar este de fapt o sintagmă uzuală (la o setare pentru identificarea şirurilor de 5
cuvinte identice aceasta poate indica şi expresii uzuale de tipul „şi pe de altă parte”, denumiri de instituţii sau o
afirmaţie care exprimă un adevăr general, greu sau imposibil de formulat într-un mod care să excludă
similitudinea cu alţi utilizatori).62

59
https://www.sistemantiplagiat.ro/cms_pdf/Termeni_si_Conditii.pdf, accesat la 12.03.2018.
60
Este şi cazul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj - http://doctorat.ubbcluj.ro/documente/reglementări_ubb/HotărâreCSUD12327-
29iun.2016_GenerareAnalizaRaportSimiltudine.pdf, accesat la 12.03.2018.
61
https://www.sistemantiplagiat.ro/cms_pdf/Termeni_şi_Conditii.pdf, accesat la 12.03.2018.
62
Mirela-Luminiţa Murgescu, „Mijloace electronice de verificare a lucrărilor: avantaje, limite, aplicaţie practică”, în Deontologie
academică. Curriculum- cadru. Coordonator Liviu Papadima, Editura Universităţii din Bucureşti, 2017-
http://mepopa.com/Pdfs/papadima_2017.pdf, accesat la 14.03.2018.
 CURSUL 9
PREVENIREA ŞI COMBATEREA PLAGIATULUI ÎN MEDIUL ACADEMIC

1. Conştientizarea gravităţii plagiatului

Luând în considerare faptul că programele de 1icenţă reprezintă ciclul I de studii universitare şi, în
consecinţă, studenţii nu au cunoştinţele şi deprinderile necesare unei activităţi academice şi de cercetare în acord
cu normele şi principiile specifice eticii şi integrităţii academice, într-o primă etapă se impune informarea şi
conştientizarea acestora cu privire la gravitatea plagiatului şi a implicaţiilor sale legale.
Astfel, cea mai bună măsură pentru evitarea plăgiatului involuntar sau de orice altă natură ar fi, constă în
educarea studenţilor în spiritul integrităţii şi informarea acestora cu privire la regulile privind citarea corectă,
reformularea unui text, preluarea unor idei şi/sau expresii şi introducerea acestora în lucrările proprii, întocmirea
referinţelor bibliografice şi respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.
De asemenea, folosirea profilactică (ca instrument de învăţare şi formare) a unui software pentru
identificarea similitudinilor textuale îi va ajuta pe studenţi să conştientizeze importanţa respectării normelor de
etică şi integritate academic. Astfel, accesul la propriile rapoarte de detectare a similitudinilor îi va încuraja pe
aceştia să afle şi să practice utilizarea adecvată a materialelor sursă, contribuind astfel la dezvoltarea unei culturi a
responsabilităţii în ceea ce priveşte implicarea în efortul comun de prevenire, identificare şi combatere a unor
eventuale fraude academice, în special a plagiatului.
2. Modalităţi de evitare a plagiatului
Pe lângă conştientizarea gravităţii plagiatului şi a implicaţiilor sale legale, în elaborarea lucrărilor cu
caracter ştiinţific studenţii trebuie să se familiarizeze cu unele modalităţi de evitare a plagiatului. Potrivit Harvard
Guide to Using Sources, pentru evitarea plagiatului studenţii trebuie să acorde o atenţie sporită citării, rezumării şi
parafrazării textelor.
Citarea corectă a surselor
Cea mai simplă şi eficientă modalitate de evitare a plagiatului este citarea corectă a surselor de informare,
folosindu-se stilurile şi metodele de citare stabilite la nivelul Universităţii.
 Formatul de citare folosit trebuie să fie unul standard pe parcursul întregii lucrări ştiinţifice, facilitându-se
astfel urmărirea şi verificarea informaţiilor prezentate şi, totodată, localizarea acestora în cadrul
lucrărilor/operelor sursă.
Citarea trebuie să fie suficientă, dar nu este recomandată nici utilizarea excesivă a unor surse, chiar citate
corect. Aşa cum s-a arătat în doctrina juridică, citarea excesivă ar reprezenta o formă de furt intelectual, „furt care
în forma sa inocentă îmbracă onorabila haină a dreptului de citare”. 63
Citarea directă dintr-un text este indicată atunci când se doreşte evidenţierea unor particularităţi ale
textului sursă sau unele detalii privind modul de exprimare al ideilor, limbă, sintaxă, etc.
Rezumarea unui text sursă
Rezumarea presupune expunerea într-o formă condensată/prescurtată a informaţiei dintr-un text-sursă, cu
prezentare concisă şi clară a principalelor idei care constituie înţelesul textului respectiv, încercându-se eliminarea
detaliilor care nu sunt absolut necesare.
Dimensiunea unui rezumat poate varia în funcţie de complexitatea textului şi de nivelul de detaliu care se
doreşte a fi prezentat în lucrarea ştiinţifică. Este recomandat ca, înainte de a decide dimensiunea rezumatului unei
surse, studenţii să stabilească în ce măsură acel rezumat va contribui la clarificarea şi consolidarea argumentelor şi
punctelor de vedere proprii.
În toate situaţiile, fie că rezumatul este unul foarte scurt sau unul elaborat, studenţii trebuie să menţioneze
sursa în conformitate cu regulile impuse.
Având în vedere evoluţiile IT, în special apariţia unor programe de rezumare automată a unui document,
se impune ca studenţii să conştientizeze faptul că prin folosirea acestor programe nu au o certitudine asupra
corectitudinii rezumatului (poate conţine erori de vocabular, sintaxă sau gramatică) şi, cel mai important aspect,
utilizatorii acestor programe îşi asumă întreaga responsabilitate în ceea ce priveşte respectarea legilor în vigoare
referitoare la dreptul de proprietate intelectuală. 64
Parafrazarea unui text sursă
Dacă rezumarea oferă o formă condensată şi fără multe detalii a unui text sursă, parafrazarea oferă acelaşi
nivel de detaliere furnizat în sursa originală, doar că ideile principale sunt redate cu cuvintele proprii ale autorului
parafrazei.
Prin urmare, când parafrazează un text studenţii trebuie să reformuleze ideile prezentate şi să schimbe
structura frazelor, nefiind suficient doar să înlocuiască câteva cuvinte.
Bineînţeles că şi în acest caz studenţii trebuie să menţioneze că ideile sunt preluate dintr-o altă sursă, fiind
obligaţi să indice în mod explicit sursele de informare atunci când parafrazează un text. 65
63
Viorel Roş, „Dreptul de citare”, în Revista Română de Dreptul proprietăţii Intelectuale, nr. 1/2015, p. 15, apud Bujorel Florea,
„Consideraţii privind dreptul şi obligaţia de citare”, în Revista Română de Dreptul proprietăţii Intelectuale, nr. 3/2017, p. 48
64
Pentru detalii privind rezumarea automată a unui document a se vede https://support.office.com/ro-ro/article/rezumarea-automat
%C4%83-a-unui-document-b43f20ae-ec4b-41cc-b40a-753eed6d7424, accesat la 16.03.2018.
65
Aceste modalităţi de evitare a plagiatului au fost preluate şi adaptate din Harvard Guide to Using Sources -
 Toate modalităţile de prevenire a plagiatului prezentate mai sus au la bază un numitor comun, respectiv
grija pe care studenţii trebuie să o aibă în ceea ce priveşte delimitarea propriilor contribuţii de cele ale altor autori.
Prin urmare, atunci când se hotărăsc să citeze, să rezume sau să parafrazeze lucrările altor autori, studenţii
trebuie să acorde o atenţie deosebită elaborării şi redactării lucrărilor ştiinţifice, punând accent pe respectarea
strictă a cerinţelor eticii şi deontologiei universitare.
3. Combaterea plagiatului în mediul academic
Printre priorităţile şi obiectivele strategice privind îmbunătăţirea calităţii sistemului naţional de
învăţământ superior un loc important îl ocupă promovarea eticii şi deontologiei universitare, scopul final fiind
consolidarea integrităţii academice în rândul cadrelor didactice, a studenţilor, a personalului didactic auxiliar,
precum şi a altor persoane implicate în derularea studiilor universitare.
Un exemplu în acest sens este şi adoptarea Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3131/30.01.2018
privind includerea în planurile de învăţământ, pentru toate programele de studii universitare organizate în
instituţiile de învăţământ superior din sistemul naţional de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate
academică.66
Adoptarea acestui ordin a avut rolul de a asigura, în mod structurat, cunoştinţele şi deprinderile necesare
unei activităţi academice şi de cercetare, în acord cu cerinţele eticii şi deontologiei universitare, completând astfel
cadrul normative existent care prevedea doar obligativitatea evaluării lucrărilor ştiinţifice sub aspectul eticii
universitare şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională,
inclusive plagiatul.
Referitor la plagiat, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 conţine o serie de prevederi din care reiese
responsabilitatea studenţilor, dar şi a cadrelor didactice, în ceea ce priveşte originalitatea lucrărilor ştiinţifice.
În ceea ce priveşte studiile universitare de licenţă, Legea 1/2011 prevede că îndrumătorii lucrărilor de
licenţă răspund în solidar cu autorii lucrărilor de asigurarea originalităţii conţinutului acestora, în paralel fiind
interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de
autor al unei lucrări de licenţă.67
Mai mult, Legea nr. 1/2011 prevede şi răspunderea contravenţională în cazul comercializării lucrărilor
ştiinţifice nerespectarea dispoziţiilor legii fiind sancţionată cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei, constatarea
contravenţiei şi aplicarea amenzilor contravenţionale fiind de competenţa ofiţerilor sau agenţilor de poliţie din
cadrul Ministerului de Interne.68
În cadrul efortului general de combatere a flagelului plagiatului, Universitatea „Ovidius” din Constanţa
promovează un set de valori morale precum cinstea, onoarea şi corectitudinea, urmărind în permanenţă
https://usingsources.fas.harvard.edu/summarizing-paraphrasing-and-quoting, accesat la 16.03.2018.
66
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 140/14.02.2018.
67
Articolul 143 al. (4) şi (5) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.
68
Articolul 360 al. (1), lit b) şi al. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.
responsabilizarea etică şi deontologică a membrilor comunităţii universitare, grija pentru asigurarea unei înalte
calităţi a activităţilor educaţionale şi ştiinţifice reieşind din dispoziţiile Cartei şi a regulamentelor universitare.
În ceea ce priveşte măsurile de combatere a plagiatului în lucrările de licenţă susţinute la Universitatea
„Ovidius” din Constanţa, regulamentul privind organizarea examenelor de finalizare a studiilor prevede
obligativitatea verificării originalităţii a tuturor lucrărilor de licenţă conform unei proceduri operaţionale. Mai
mult, regulamentul stabileşte ca fiecare facultate să aibă o metodologie proprie în care să fie prevăzute expres
măsurile luate pentru asigurarea originalităţii conţinutului lucrărilor ce urmează a fi susţinute, precum şi dispoziţii
privind interzicerea comercializării de lucrări ştiinţifice, în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a
calităţii de autor al unei lucrări de licenţă. 69

69
Articolul 4 din Regulamentul privind organizarea examenelor de finalizare a studiilor in învăţământul superior - examene de
licenţă/diploma şi disertaţie – în cadrul Universităţii “Ovidius” din Constanţa.