1.

Elementele introductive
2. Contextul și istoricul apariției Comunităților Europene/Uniunii Europene
3. Extinderea Comunităților Europene/Uniunii Europene
4. Crize și eșecuri ale construcției comunitare/unionale
5. Pilonii Uniunii Europene
6. Personalitatea juridică a Uniunii Europene
7. Valorile și obiectivele Uniunii Europene
8. Structura instituțională a Uniunii Europene
9. Izvoarele dreptului Uniunii Europene și aplicabilitatea dreptului Uniunii Europene în dreptul
intern al statelor membre ( privire specială asupra dreptului românesc )

BIBLIOGRAFIE :

- Cursurile
- Dreptul Uniunii Europene și specificitatea acestuia, Universul juridic, pag. 78-107, 107-195, 195-
215
- Manualul Uniunii Europene, Fuerea – pag. 13-38, 102-227
- 20 grile închise și o altă parte cu grile deschise

ELEMENTE INTRODUCTIVE DIN DREPTUL INTERNAȚIONAL PUBLIC

Organizațiile internaționale sunt de două feluri: interguvernamentale și nonguvernamentale

1. Elementele constitutive ale unei organizații internaționale:

 Statele-membre – este nevoie de cel puțin trei state. Două state pot crea doar un tratat
bilateral.
 Scopul/obiectivul și domeniile în care viitoarea organizație va funcționa
 Acordul de voință liber exprimat
 Act constitutiv – de naștere al organizației, în care toate aceste elemente sunt precizate
 Structura internă. Organizația este o ficțiune juridică, pentru a fi ceva concret este
nevoie de organe proprii cu personal.
 Sediu/sedii
 Să se stabilească cum se votează deciziile ( metoda de vot și de adoptare a deciziilor )
 Metoda de colaborare dintre state :
 Cooperarea – valabilă pentru organizațiile internaționale clasice ( se întâlnesc în
organe, adoptă decizii potrivit metodelor de vot, care devin acte internaționale,
iar pentru a fi aplicate de state trebuie să fie ratificate – preia natura juridică și
forma juridică, fiind aplicat cu valoare de lege )
 De integrare – unica organizație, Uniunea Europeană ( supranațională ) –
tratatul de creare a organizației se comportă ca un tratat de organizație clasică,
după ce a fost creată, actele organelor respective ( instituții ) devin parte
automat din dreptul intern, nu mai este nevoie de ratificare
 Trebuie ca toate cele de mai sus să fie conforme cu normele internaționale
  Ca și consecință, rezultă personalitate juridică :
 Poate să-și asume drepturi și obligații în raporturi juridice de drept
internațional, dar și raporturi juridice de drept intern
 Poate avea doar drepturile și obligațiile pe care le conferă statele prin acordul
de voință – trebuie să se încadreze în scop/obiective
 Statele creatoare sunt subiecte de drept originare/primare – au toată gama
posibilă de drepturi și obligații
 Organizațiile sunt subiecte de drept derivat – au acele drepturi și obligații care
se circumscriu scopului/obiectului – au capacitate de folosință specializată

DIFERITELE CLASIFICĂRI ALE ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE :

1. Din punct de vedere al motivului creării unei organizații:

a) Menținerea păcii, evitarea războiului sau stabilirea regulilor de purtare a războiului –
Societatea Națiunilor, Organizația Națiunilor Unite au avut acest scop + UE
b) Interdependențele care apar în procesul de dezvoltare a națiunilor – pentru satisfacere
intereselor comune din diferite domenii ( comercial-economic, financiar, tehnologic,
dezvoltare regională ) + UE
c) Dimensiunea noilor probleme cu care se confruntă societatea internațională, care determină
necesitatea unui tratament global al acestora – ex: sărăcia, lipsa alimentației, mediul,
poluarea, gestionarea spațiului cosmic etc. + UE – indirect
2. Din punct de vedere al compoziției/compunerii organizației:
a) Cu vocație universală ( ONU - singura, cu 192 state-membre )
b) Regionale :
i) Semideschise/semiînchise – nu au vocație toate statele din lume să intre în
organizație ( NATO, Uniunea Africană, Consiliul Uniunii Europene etc )
ii) Închise – excepția – cele create de la început și pentru totdeauna pentru un
număr exact de state ( Uniunea Vamală Benelux – Belgia, Olanda,
Luxemburg )
3. Din punct de vedere al domeniului de activitate:
 O primă clasificare:
a) Organizații generale ( ONU, UE – a început ca specializată )
b) Organizații specializate ( militar, economic, financiar, politice )
4. Din punct de vedere al metodei de colaborare:
a) Organizații de cooperare ( clasice ) – tratatul se ratifică și se aplică cu valoare de lege
b) Organizații de integrare ( supranaționale ) – ex: UE – anumite acte fac parte din dreptul
intern al statelor în mod automat; ratificare interzisă; prioritar față de orice normă internă
contrară ( indiferent de moment : anterioară/ulterioară )
 CONSECINȚA: în funcție de aceste tipuri de metode, organizațiile au o structură internă
caracteristică:
i) Cele clasice – structura internă tripartrită : Adunare Generală, organ executiv,
secretariat
 ii) Cele supranaționale – structură complexă, care combină atât elemente
caracteristice organizațiilor clasice, cât și cele specifice organizării unui stat
federal

CONTEXTUL ÎN CARE AU APĂRUT COMUNITĂȚILE EUROPENE

V ( VESTUL EUROPEI ) E ( ESTUL EUROPEI )

- Planul Marshall 1947 ( ajutor economic din - Ca o reacție directă la crearea OECE în 1949
partea americanilor ) – Organizația – până în 1991 : CAEM ( Consiliul pentru
Europeană pentru Cooperare Economică ajutor economic reciproc )/ CAER /
1948 ( OECE ): COMECON
 1960 își schimbă denumirea ; intră în  Nu este chiar o organizație în sine;
această organizație și SUA și Canada promova trocul între statele-părți
–Organizația pentru Cooperare - 1955 – până în 1991: organizația militară
Economică și Dezvoltare; noul Pactul de la Varșovia ( reacție a URSS si
obiectiv: direcționarea de ajutor statelor aliate ei pentru a contrabalansa
financiar către dezvoltarea statelor NATO )
din lumea a III-a; era un liber schimb, - Comunitatea Statelor Independente ( CSI –
dar mai degrabă un exercițiu de 1991 )
cooperare
- 1948: organizație de tip militar – UEO (
Uniunea Europei Occidentale 1954 ):
Regulamentul Uniunii Europene din 2011
care gestionează dezintegrarea acestei
organizații; ce a mai rămas a fost preluat de
Centrul Satelitar al Uniunii Europene
- Uniunea Vamală a Statelor Benelux
( organizație economică ) – 1948 : Belgia,
Olanda, Luxemburg
- NATO 1949 ( organizație militară )
- Coniliul Europei 1949 :
 Diferit de Consiliul European și
Consiliul Uniunii Europene
 România era deja parte înainte de a
intra în UE
- CECO 1951 – intră în vigoare în 1952
- Comunitatea Economică Europeană ( CEE )
1957 - tratatul intră în vigoare în 1958
- 1957 – intră în vigoare în 1958: Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice ( CEEA /
EURATOM )
 CECO a fost creată doar pentru 50 ani
– până în 2002 , după, ce a mai rămas
a fost introdus în CEE
 CEEA și CEE pe perioadă
 nedeterminată; CEEA există și astăzi;
moștenitoarea fostei CEE este
Uniunea Europeană ( înainte, în 1993
CEE devine CE – Comunitatea
Europeana , pentru că între timp în
tratate au apărut și domenii
neeconomice – educație, cultură etc.)
– astăzi : UE, organizație de sine
stătătoare, legală ( 2009 )
- Asociația Europeană a Liberului Schimb
( AELS ) – 1960 ( AELE în franceză / ETA
engleză )
 Statele care nu erau pregătite să intre
în UE; cooperare super soft
 Pe măsură ce au observat că
organizațiile de integrare sunt mai
prospere, au părăsit AELS
 În prezent 4 state: Elveția, Islanda,
Liechtenstein și Norvegia

- Prima formă de colaborare între state ( din vest și

din est ) : Conferința pentru Securitate și
Cooperare în Europa în 1975 ( CSCE ), care în 1995
se transformă în organizație internațională - OSCE –
Organizația pentru Securitate și Cooperare în
Europa )

Cele trei ( CECO, CEE, CEEA ) funcționau pe sistemul clasic de cooperare, inițial. Apoi actele care rezultau
din activitatea acestor organizații au devenit parte automată din dreptul intern.

ISTORICUL APARIȚIEI COMUNITĂȚILOR EUROPENE

- 1950: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului : Planul Schuman:

 Propunerea concretă : plasarea producției franco-germane de cărbune și oțel sub
responsabilitatea unei Înalte Autorități, în cadrul unei organizații deschise participării și
altor state europene;
 Planul Schuman abordează într-o manieră nouă problema construcției europene și
impune principiul supranaționalismului. Metoda propusă de plan ( a fost numită calea
comunitară de integrare ) acorda prioritate integrării sectoriale,în detrimentul celei
globale.
  A abandonat schema tradițională a cooperării economice între state, propunând o
formulă nouă, numită ”integrare”, în care statele transferă ( NU cedează ) unele
competențe proprii și în domenii bine delimitate către o nouă entitate supranațională
( organizația ), creată prin voința lor suverană;
 Apare un proces cu totul nou în relațiile internaționale – exercitarea în comun a
suveranității la nivel supranațional ( în domenii bine delimitate în tratat )
- 1951 : semnarea tratatului de naștere a CECO de către cele 6 state: Franța, Germania, Italia,
Belgia, Olanda, Luxemburg
- 1952: intră în vigoare
- 1953: au vrut să creeze două noi cumunități : o Comunitate Politică Europeană ( CPE) și o
Comunitate Europeană de Apărare ( CEA; armată europeană unică, minister și ministru comun al
apărării între state ) – Adunarea Generală Franceză nu acceptă, deși e propusă de Franța –
primul eșec major din construcția europeană.
- 1955: statele membre Benelux au creat un grup de lucru condus de Spaak care a scos un raport (
la Schuman –plan/declaratie, aici RAPORT !!! ), prin care a propus crearea CEE - care dorea să
integreze toate celelalte domenii, în-afară de cărbune și oțel - și EURATOM.
- 1958: au intrat în vigoare
- CEE și EURATOM sunt încheiate pe perioadă nelimitată, CECO a fost creat pentru 50 ani

CERCUL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE

Tema : rolul consiliului în reprezentarea intereselor statelor membre în cadrul Uniunii

1. Componența Consiliului . Sistemul președențiilor. Formațiuni.

2. COREPER ( Comitetul Reprezentanților Permanenți ).
3. Grupuri de lucru.
4. Atribuțiile. Competențele Consiliului.
5. Relația Consiliu – Parlamentul European în materie de buget, de acte legislative sau în general,
în litigiile din fața curții.
6. Istoricul evoluției Consiliului de-a lungul anilor.
7. Cum a fost modificată funcționarea, lucruri legate de existența lui , în urma tratatului de la
Lisabona.
8. Politica externă și de securitate a Consiliului.
- 5-6 pagini ; bibliografie + note de subsol

EXTINDEREA COMUNITĂȚILOR/A UNIUNII EUROPENE

1. Valurile/etapele extinderii Comunităților/Uniunii Europene

2. Condițiile de aderare și de retragere din Uniune – art. 49, 50 din Tratate
 Etapele procesului de aderare
3. Viitorul extinderii – statele potențial candidate; statele candidate.
4. Uniunea și restul lumii.
1) ETAPELE EXTINDERII
a) Extinderea din 1973 : în primul val de extindere, în 1973, intră trei state ( +1 , care nu a mai
intrat ), și anume : Marea Britanie, Irlanda și Danemarca
 Marea Britanie - reprezentatul Marii Britanii :
o Nu are nicio șansă să fie semnat
o Nu are nicio șansă sa fie ratificat ( nu toate statele îl vor ratifica )
o Dacă este ratificat nu are nicio șansă să fie aplicat ( nu se credea că în viața reală
va funcționa )
o Chiar dacă va fi aplicat, este total inacceptabil pentru Marea Britanie
 Marea Britanie – puțin agricolă, legislația nu era avantajoasă pentru ea
 Taxe vamale – ce se dorea era eliminarea taxelor vamale, iar pentru
Marea Britanie erau surse de venit
 Instituții – sistemul supranaționalizării, nu va mai fi decizia unilaterală a
statelor membre
 1960 – AELS – ” îmi fac organizația mea” : 4 state : Islanda, Norvegia,
Liechtenstei, Elveția – au încheiat cu UE acordul SEE ( Spațiul Economic
European ) în 1992 – practic, 80% din legislația comunitară privind piața
comună este extinsă și asupra altor trei state
 1961 – după ce CEE funcționa deja de doi ani, își depunde candidatura
să intre în comunități
 1963 – Marea Britanie solicită iar
 Cațiva ani cererile au fost tratate cu refuz
 1969 – se ia decizia generală ca cele trei comunități sunt pregătite să se
deschidă intrării și altor state europene în cadrul lor
 1972 – se semnează cu Marea Britanie, Irlanda și Danemarca se
semnează tratate de aderare
 1973 – intră în vigoare
o Consecințe :
 S-a ajuns la 256 milioane de locuitori
 Produsul național brut devine foarte aproape de cel american – se spunea că ocupă
primul loc la nivel mondial
 Avantaje :
 A dus la creșterea importanței pe plan internațional a Comunităților Europene
( a intrat în toate cele trei comunități ), Marea Britanie având o economie stabilă
și fiind o democrație constituțională, ceea ce a dus la creșterea credibilității în
lume a Comunităților Europene
 Încercările permanente de a-și renegocia condițiile de aderare ( ex: la 2 ani după
ce a intrat în Comunități, se organizează un referendum cu tema dacă Marea
Britanie să mai rămână în comunități sau nu )
  Odată cu intrarea Marii Britanii și a Irlandei, s-a adoptat o nouă limbă oficială,
engleza, iar Marea Britanie a solicitat ca toate actele să se traducă în limba
engleză
 O vreme era vazută ca un cal troian pus de America în Europa

 Irlanda
o Dezvoltare mult mai mică – a făcut ca blocul comunităților europene să nu mai fie așa
uniformizat
o Îi sunt alocate fonduri europene pentru a o ajuta în domeniile în care avea deficiențe – această
situație o pregătește pentru situații similare apărute pe viitor
 Danemarca
o În 1973 : avea cea mai mare insulă a Terrei, Groenlanda, în calitate de provincie daneză,
devenind parte din Comunități odată cu statul-mama
o Obține calificare nouă : teritoriu autonom atașat coroanei daneze – are dreptul să facă în 1982
un referendum cu privire la decizia dacă să mai rămână în continuare în Comunitățile Europene
sau nu ( poziționată mai aproape de continentul nord-american, dezvoltă relații economice ,
relații speciale și profitabile, care ar fi devenit incompatibile cu dreptul comunitar; în plus,
pescuitul era competență exclusiv supranaționala, iar Groenlanda nu era de acord să se decida
la comun )
o În tratat nu există un articol expres prin care să se reglementeze expres ieșirea dintr-o
organizație – s-au aplicat principiile fundamentale ale dreptului internațional public
 Norvegia
o Și-a negociat intrarea, dar referendumul a fost negativ ( din același motiv : economia se baza pe
activitatea de pescuit )

b) În 1981 – Europa celor 10 – intră Grecia

 În ambele cazuri, Comunitățile dovediseră succesul, dar nu mai era suficient doar ca
organizație economică, voiau să treacă la urmatorul nivel
 Să formeze o imagine în lume, că poate depăși propriile interese și să ajute alte state
să se reconstruiască
 avizul Comisiei a fost negativ, dar avizul Comisiei este, potrivit tratatelor , unul
consultativ, astfel Consiliul și Parlamentul au decis politic și tratatul s-a semnat în
1979, iar în 1981 intră în vigoare
 prin această extindere, Comunitățile s-au orientat către sudul Europei
 a crescut dezvoltarea inegală a Comunităților Europene, alături de Irlanda, Grecia
devine beneficiara fondurilor europene/solidarității
 avantajul politic pe care l-a obținut Uniunea: a creat o nouă imagine pentru
Comunități : pol democratic și prosper capabil să se deschidă unor state care ies
dinrt-o perioadă de dictatură și de izolare diplomatică și care aspiră la modernizarea
economiilor lor - astfel Comunitățile, în special CEE, devine reprezentativă pentru
continentul european nu doar pe plan economic, dar și cultural și uman
c) 1986 – Spania și Portugalia
 Îngreunarea producției excedentare ( vin, fructe, legume, citrice – era un exces pe
piața comună )
 Concilierea dificilă cu acordurile comerciale ale Spaniei și Portugaliei cu state terțe
( ex: noi și cele din 2004 ne-am armonizat sistemul legislativ , inclusiv acordurile
comerciale; Grecia, Spania , Portugalia – nu au făcut asta )
 Funcționarea mai complexă a instituțiilor comunitare – erau menținute
mecanismele din trecut, concepute pentru 6 state , cu dezvoltare uniformă – nu mai
funcționa eficient
 Spaniei și Portugaliei li s-au dat perioade de tranziție mai lungi decât a Greciei ( 7-10
ani )
d) În 1987 – cerere de aderare din partea Marocului – respinsă pentru că nu este stat
european, dar se păstrează relații prin politica de vecinatate
e) 1990 – cade zidul Berlinului și Germania este reunită , dar pentru că niciodată Comunitățile
nu au recunoscut separarea Germaniei, au primit teritoriul ca și când ar fi fost deja membru,
nu s-a semnat tratat – doar s-a mărit reprezentarea în Parlament – doar extindere fizică

f) 1995 – Austria, Finlanda și Suedia ( Norvegia – cu referendum negativ – dacă sunt de acord
10 ani să păstreze legislația proprie pe pescuit )
 Utlima extindere de tip clasic, adică fără o pregătire a statelor înainte să intre
 Prima extindere a ”Uniunii Europene” ( era doar un concept – tratat Maastricht
1993 ) – și celelalte două domenii : politică și apărare
 Înainte de modificări profunde ale funcționării instituțiilor
g) ”Uniunea Europeana” ca și concept între 2004-2007
h) 2004 – 10 state : Polonia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Republica Cehă, Estonia, Lituania,
Letonia, Cipru, Malta
 Au trebuit să armonizeze tot înainte
d) 2007 – România și Bulgaria
e) După 2009 : Uniunea Europeană
f) 2013 – Croația
g) 2015 – Islanda decide să-și retragă candidatura
h) 2016 – decizia de retragere din Comuniune a Marii Britanii
CONDIȚIILE DE ADERARE. CONDIȚIILE DE RETRAGERE. ETAPELE PROCESULUI DE ADERARE

1. CONDIȚIILE DE ADERARE – art. 49 TUE + art. 2 TUE

a) Stat european – în tratate se spune la stat terț = ”stat”, dar în practică se face o mică specializare
lingvistică : pentru statele care vor să intre se folosește termenul ”țară”
b) Respectă valorile prevăzute la articolul 2 ( respectării demnității umane, libertății, democrației,
egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor
care aparțin minorităților ) și se angajează să le promoveze
c) Parlamentul European și parlamentele naționale sunt informate cu privire la cerere

Procedura de aderare :

- Statul terț face cererea de aderare și o adresează Consiliului

- Decide după ce alte două instituții furnizează documente :
 Parlamentul European ( aprobare = aviz conform – Consiliul obligat să îl ceară, dar și
să îl respecte ) – se pronunță cu majoritate
 Comisia ( consultare = aviz consultativ ; statul obligat să obțină avizul, dar nu este
obligat să respecte decizia dată în acest aviz; feed-back obiectiv = criterii obiective –
economic, legislativ etc. )
- Se pronunță în unanimitate
- Condițiile admiterii/aderării ( se stabilesc cu ocazia negocierilor ) și adaptările tratatelor care se
impun ( = când un nou stat intră în Uniune , sunt niște consecințe tehnico-instituționale –
Consiliul, Parlamentul mai mulți membrii , număr voturi etc. ; pe fond, dacă vine cu anumite
condiții impuse special pentru el) - se trec într-un document internațional = acord de
aderare/tratat de aderare , care este un acord mixt , semnat în cadrul Uniunii Europene în
instituția Consiliului, adică statele membre se întâlnesc în Consiliu și îl semnează în cadrul
organizației, iar ratificarea se face la nivel intern în statele membre și în statul terț – mixt =
semnezi acordul nu doar cu organizația, ci și cu statele sale membre .
- Înainte de aderarea din 2004, statele se pregăteau și se armonizau după ce intrau în UE, însă de
la utlima aderare din 1995, statele au intrat după ce s-au armonizat legislativ .
- Până în 2009 statul-terț adera la Comunitățile Europene, după 1993 ( tratat Maastricht ) statele
se obligau, în plus, să își respecte angajamentul și în cele două domenii : politică-externă și
securitate comună . După 2009 ( tratatul de la Lisabona, care dă Uniunii personalitate juridică ) –
statele aderă la Uniunea Europeana .
- TUE ( Tratatul privind Uniunea Europeană ) prevede că orice stat/țară european, respectiv
europeană, poate depune cererea de aderare dacă respectă valorile democratice ale Uniunii
Europene ( a se vedea titlul 2 ) și dacă se angajează să le promoveze. În concret, o țară poate
deveni membră dacă respectă următoarele trei categorii de criterii ( criterii de aderare, stabilite
de-a lungul anilor de Consiliul European, în care sunt șefii de stat și de guvern, devenit instituție
abia după Tratatul de le Lisabona – adoptă doar acte politice! ):
 Criteriul politic = potrivit Concluziilor din cei 3 ani, țara solicitantă trebuie să dispună de
instituții stabile, care să garanteze democrația, statul de drept și respectarea drepturilor
omului ; deși nu e scris în tratat, el presupune că acel stat trebuie să fie deja membru în
 Consiliul Europei = ai un angajament și un anumit standard de respectare a drepturilor
omului, fiind una din confirmările pentru Uniune că respecți criteriile
 Criteriul economic = se verifică faptul că țara terță trebuie să aibă o economie de piață
funcțională și să poată să facă față presiunii concurențiale și forțelor pieței din cadrul
Uniunii
 Criteriul juridic = statul terț, viitor membru, trebuie să accepte legislația și practica
jurisprudențială a Uniunii Europene, în special obiectivele majore care țin de Uniunea
politică, economică și monetară ( UEM ) = UE are două tipuri de obiective mari : o
uniune politică, care să o completeze pe cea de la care au pornit ( uniune economică
( încă un deziderat ) și monetară ( deja s-a realizat ) – cel mai avansat grad de integrare )

ETAPELE PROCESULUI DE ADERARE – patru etape care trebuie aprobate de toate statele membre
( procesul de aderare și-a păstrat unanimitatea , se păstrează dreptul de veto ) :

1. Țării respective i se acordă perspectiva aderării = i se aprobă cererea de aderare

2. În mod oficial, țării respective, după ce i se scanează legislația în domeniile relevante pentru
dreptul Uniunii, i se oferă statutul de candidat
3. Începerea propriu-zisă a negocierilor oficiale – proces care implică realizarea de către statul, încă
terț, ale formelor necesare adoptării legislației Uniunii Europene în vigoare
4. Odată încheiate negocierile, țara poate adera la Uniune cu acordul tuturor statelor membre = se
redactează acordul de aderare

Etapele România
1. Încheierea unui acord, denumit de-a lungul Acord european de asociere între Comunitățile Europene și
timpului : statele lor membre, pe de o parte, și România = este un
 acord de asociere ( presupunea o simplă acord mixt, ca și acordul de aderare , în sensul că el este
asociere economică, fără perspectiva țării- semnat la nivel supranațional în comunități , în Consiliu, și
terțe de a adera la organizație; ex: Turcia în apoi este ratificat între statele membre care au creat
1973 ) ; organizația și viitorul stat membru, momentan terț
 acorduri europene de asociere ( pentru  semnat la 1.02.1993
statele care aveau un oarecare potențial ;  intrat în vigoare la 1.02.1995
pe lângă cooperare economică și  a dobândit statul de stat asociat
recunoașterea oficială a dorinței de
aderare când statul e pregătit ) ;
 acorduri de stabilitate și asociere ( ASA ;
acordurile cu statele din Balcanii de Vest,
care au și potențial de a deveni membrii,
dar care au probleme speciale de
stabilitate în zonă și sunt reglementate și
aceste aspecte în care Uniunea își acordă
sprijinul )
2. Cererea de aderare Cu diferența că noi am facut cererea sa aderăm la
 O scrisoare oficială din partea statului asociat în Comunități și la cei doi piloni ( 2 și 3 ) – depusă la 22.06.1995
care își exprimă intenția expres de a adera la
organizație ( conform art. 49 )

3. Avizul conform al Parlamentului European și aviz

consulativ al Comisiei
 Cel mai important este criteriul politic

4. Pe baza răspunsurilor, Consiliul aprobă cu Decembrie 1997, când la Consiliul European de la Luxemburg
unanimitate cererea = acordare statut de candidat s-a acordat statutul de candidat statelor care au aderat în
2004 + România și Bulgaria

5. Desfășurarea concretă a negocierilor Lansarea oficială a negocierilor în decembrie 1999, în

 Între momentul în care ți s-a acordat statutul de februarie 2000, România participă la prima negociere oficială
candidat oficial și momentul în care încep la Luxemburg
negocierile, Comisia scaneză legislația și o compară
cu reglementările Uniunii și o împarte în capitole
care să corespundă domeniilor mari în care ai
nevoie să te armonizezi înainte de a intra în Uniune
( la noi 31 capitole )
 Se începe cu capitolele cele mai ușoare
 Tu , stat , faci un document de poziție , faci
schimbările necesare și în document prezinți
progresele și Uniunea trebuie să verifice dacă este
mulțumită de punerea în acord facută
 În realitate, spui doar DA, cel mult poți obține
perioade de tranziție
 Această punere în acord a legislației naționale cu
legislația supranațională, defapt însemnă copierea
acestora în legislația națională. Fiecare minister era
responsabil de fiecare capitol de negociere. În
momentul în care intrii în Uniune trebuie să ștergi
tot ce ai făcut, pentru că nu ai voie să transformi în
drep național dreptul european.

6. Încheierea negocierilor A încheiat această etapă de negociere, defapt pregătire a

legislației pentru a fi identică și compatibilă cu cea a Uniunii,
la 01.06.2006
7.
o Redactarea acordului de aderare ;
o adoptarea acordului de aderare de către
Parlamentul European, care își dă un aviz conform
o semnarea acordului de aderare
o ratificarea
8. Aderarea propriu-zisă = intrarea în vigoare a 1 ianuarie 2007
acordului de aderare

Articolul 50 TUE :

 retragerea din Uniune apare la Lisabona în 2009

 se face la Consiliul European , care fără să fie prezent statul care a cerut, stabilește niște linii
directoare ( poziția Uniunii )
 statul nu mai participă la întâlniri, nu are drept de vot
 se încheie un acord de retragere
 intră în vigoare fie când intră acordul, fie la doi ani de la votare, fie prin decizie de prelungire a
negocierilor de retragere

ȚĂRI CANDIDATE ȘI POTENȚIAL CANDIDATE DIN ACEST MOMENT

Candidate:

- Albania , Macedonia, Muntenegru, Serbia și Turcia

Potențial candidate :

- Bosnia și Herțegovina și Kosova ( nu au început negocierile )

RELAȚIILE EXTERNE ALE UNIUNII

 PEV ( politica europeană de vecinătate, pentru a crea o cooperare economică, umanitară etc. )
 Asocierea cu statele din zona Africa, Pacific – acordul de la Cotonu 1979 – ACP
 SEE
 Politica comercială comună – cu restul lumii ( PCC )
 Relația cu țările și teritoriile de peste mare – PTOOM/OST = insule îndepărtate care nu aparțin
teritoriului vamal al Uniunii, nu se aplică dreptul ca în statul-mama = nu chestiuni de drept
material !!!! a nu se confunda cu RUP
CRIZE SI ESECURI ALE CONSTRUCTIEI COMUNITARE/UNIONALE

1. 1955 , planurile Pleven – cele doua comunitati Comunitatea Politica Europeana si Comunitatea
Europeana de Aparare – nu au mai vazut lumina;
2. 1961, 1963 – esecul Marii Britanii in cererea sa de aderare la Comunitati ; Franta nu considera
potrivit momentul de a primi noi state;
3. 1973 – cu ocazia primei extinderi, un prim stat care nu a reusit sa fie convins ca ii este mai bine
in comunitate : Norvegia;
4. 1961 – planul Fouchet care propunea crearea unei uniuni politice si care nu a avut succes;
5. 1965-1966 – politica ” scaunului gol ” practicata de Franta, urmata de compromisul de le
Luxemburg pentru a aduce Franta din nou la masa de decizie;
6. 1982 - Groenlanda decide sa iasa;
7. 1994 – Compromisul de la Ioannina , despre modalitati de vot, calcule matematice etc.
8. 1994 – Norvegia prin referendum s-a pronuntat cu privire la acceptarea unui compromis, iar in
1998 - Compromisul de la Oslo care viza oferta Comunitatilor in sensul de a o lasa pe Norvegia
pentru 10 ani de la data intrarii sa-si pastreze reglementarile in domeniul pescuitului;
9. 1999 – Demisia in bloc a Comisiei Europene condusa atunci de presedintele Jack Santer – foarte
multi membrii din Comisie s-au achitat foarte prost de sarcinile lor; cele mai importante acuzatii
impotriva unei frantuzoaice care isi angajase medicul stomatog sa gestioneze niste obiective in
materii de securitate;
10. 2005 – esecul tratatului instituind o constitutie pentru Europa; cateva state nu au ratificat acest
tratat – problema principala a fost legata mai mult de nume;
11. 2014 – avizul negativ al Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu privire la aderarea Uniunii la
CEDO ( aviz 2/13 )
12. 2016-2017 – cererea Marii Britanii de retragere
13. 2017 – Comisia a adoptat o Carte alba ( pune in discutie o problema si solutii si vede ce reactii
are; dupa ce analizeaza feed-back-ul face o noua consultare in cadrul Comisiei si face o Carte
verde,chiar daca nu e act juridic obligatoriu, in virtutea obligatiei de loialitate statele nu au voie
sa le incalce ) numita Europa cu mai multe viteze, pentru ca erau 5 simulari de posibile evolutii
ale UE in contextul cererii de retragere a Marii Britanii

Compromisul de la Luxemburg – politica ”scaunului gol” a Frantei , 1965-1966

 ”Consiliul trebuie, cand este vorba despre interese foarte importante ale unuia sau mai multor
state membre, sa faca tot posibilul pentru a ajunge intr-un interval rezonabil la o solutie care sa
poata fi adoptata de toti membrii Consiliului, fara sa se aduca atingere nici intereselor nationale,
nici interesului comunitar.”
 Fata de aceasta formulare, Franta a precizat ca aranjamentul trebuie sa semnifice ca, in caz de
divergente, discutiile din Consiliu trebuie sa continue pana cand unanimitatea este realizata.
 Nu se precizeaza ce inseamna termen rezonabil si nici ce se intampla daca nu se ajunge la un
compromis; nu sunt exemple concrete de ce inseamna interese importante pentru un stat
  Este doar un compromis politic, formal
 Defapt, consacra dreptul de veto de facto. In 1965 statele nu erau confortabile sa lase din maini
dreptul de veto

REFLECTIILE

 Memorandumul statelor Benelux din 1955 dupa esecul celor 2 comunitati – in urma acestuia s-
a intalnit un grup de experti , iar in 1956 Raportul Spaak , proiect de idei pentru tratatele CEE si
EURATOM
 Raportul Vedel din 1972
 Raport al Comisiei, 1975
 Raport Dindemas, 1975
 Raportul celor Trei Intelepti, 1979

TEXTE DE DREPT POZITIV CARE REVIZUIESC SAU DEZVOLTA TRATATELE FONDATOARE ( = constitutive -
ales de Constitutia noastra in art. 148 / institutive )

1951/1952 1957/1958 1967 1970 1975

Tratatul de la Paris Tratatele de la Tratat de fuziune a Tratatul de la Tratatul de la Bruxeles

- CECO ( 50 Roma executivelor Luxemburg
ani ) - CEUA ( consilii + comisia ) - tratate bugetare : se recunosc competente in
- 6 state - CEE – la Bruxeles adoptarea bugetului european pentru parlament
membre - nelimitat - 1975, se infiinteaza Curtea de Conturi

- Fondatoare - Tratate modificatoare

1976 1986/1987 1991/1993 1997/1999 2000

Actul din 1976 – AUE – Actul Unic Tratatul privind Tratatul de la Charta Drepturilor
prevede alegerea European Uniunea Europeana Amsterdam Fundamentale
prin vot universal a ( TUE ) – la Maastricht -
- Se introduc -MODIFICATOR de la -cu valoare de
Parlamentului FONDATOR
European prevederi TUE recomandare
legate de -”Uniunea Europeana” ,
-Pilonul 3 isi schimba
-MODIFICATOR piata interna doar concept
, libertati de denumirea :
-casa cu trei stalpi, Cooperarea
circulatie
metafora pentru UE: Politieneasca si
-MODIFICATOR stalp mijloc - nr 1, Judiciara in Materie
stanga - 2 , dreapta – 3 ( Penala : din justitie si
 2 si 3 nu sunt piloni de afaceri interne se
integrare, doar se scoate subtitlul Vize,
angajeaza sa se Azil, Imigrare
coordoneze intre ele
pentru coerenta la nivel JAI – VAI = CPJMP
intern in abordarea -se aplica tot
acelor domenii si la cooperarea
nivel extern in relatii cu
organizatiile -VAI se duce in CEE,
internationale ) unde se face un titlu,
pentru ca erau chestii
Pilon 1 – pilonul extrem de importante
comunitar si grave, unde se
Pilon 2 ( Politica aplica integrarea
externa si de
comunicare comuna ) si
3 ( Justitie si afaceri
interne ) –
reglementate in TUE

-CEE se transforma in CE

2001/2003 2007/2009

Tratatul de la Nisa Tratatul de la Lisabona

- Expira CECO - UE personalitate juridica, organizatie internationala

- EURATOM
- TUE ( ramas doar PESCU si principiile generale privind
organizatia )
- TFUE ( tot dreptul material, ce era inainte in pilonul 1 + CPJMP )
- Charta care dobandeste valoare juridica obligatorie, la egalitate
cu celelalte