Sunteți pe pagina 1din 7

SINTEZA RAPORTULUI ANUAL

PENTRU GRANTUL NR.33531, TEMA 42, COD CNCSIS 288

“ARHEOZOOLOGIA MOLDOVEI MEDIEVALE”


(anul II al derulării proiectului)

Descrierea osteometrică a diferitelor specii de animale reprezentate în eşantioanele


arheozoologice studiate, susţinută de o prelucrarea statistică a datelor, urmăreşte
variabilitatea intraspecifică geografică şi temporală. O baza de date metrice a servit
acestui studiu. De asemenea a fost supusă analizei morfometrice şi distincţia formelor
apropiate ale aceleaşi specii, în cazul bovinelor şi suinelor, în vederea deosebirii formelor
domestice de cele sălbatice în cursul Evului mediu.
Tipurile de animale domestice (pentru care datele au fost mai numeroase,
suficiente pentru interpretări statistice) identificate în cadrul eşantioanelor arheozoologice
şi descrise din punct de vedere morfoscopic şi osteometric, corespund în mare parte
raselor primitive autohtone păstrate şi în zilele noastre. Ele au o productivitate redusă, dar
o mare rezistenţă, fiind bine adaptate condiţiilor de mediu din ţara noastră. În cazul calului
s-ar regăsi şi tipuri ameliorate, folosite de păturile înalte ale societăţii.

Bovinele domestice identificate arheozoologic în siturile medievale de pe


teritoriul Moldovei, par să reprezinte tipul care a stat la baza constituirii rasei Sura de
stepă, cu coarne gracile, de tip “brachyceros”, cu înălţimea la greabăn în medie de 112 cm
(tabelul 1) ce se situează printre cele mari din Europa medievală, fiind întrecută doar de
taliile estimate în medie pentru zona centrală (Ungaria, Cehia) şi cea vestică (Franţa,
Belgia). În ceea ce priveşte scăderea uşoară a înălţimii la greabăn, înregistrată nu numai
pentru Moldova ci şi pentru restul zonelor din României, în perioada secolelor XIV-XVII
(fig.1), ea s-ar fi putut datora unei selecţii aplicate în vederea exportului de vite,
intensificat în această perioada, atât spre vestul Europei, cât şi spre Poarta otomană. De
asemenea ar putea fi implicată şi răcirea climei înregistrată spre finele acestei perioade,
care, deşi de scurtă durată, prin criza de hrană produsă ar fi putut determina o uşoară
scădere a taliei la bovine.

Figura 1. Variatia cronologica a taliei la greaban de Bos taurus pe


teritoriul Romaniei, in Evul Mediu.
1250

1225
media si deviatia standard a inaltimii la greaban

1200

1175

1150

1125
(in mm)

1100

1075

1050

1025

1000

975
secole: X XI-XIII XIV-XVII

Porcul domestic care se creştea în Evul mediu pe teritoriul Moldovei, cu o medie


generală a înălţimii la greabăn de 723 mm, nu se deosebea mult de cel din restul Europei
fiind se pare puţin mai mic decât cel ce se consuma la curtea Louvre-Paris, uşor mai mare
decât cel din Grimbergen-Belgia sau aproape de aceleaşi dimensiuni cu cel din Serbia.
Variaţia individuală a taliei la greabăn era destul de largă, însă mediile estimate indică
diferenţe scăzute faţă de alte regiuni ale ţării noastre (763 mm în Muntenia, 726 mm în
Banat şi 769 mm în Crişana). Alte date metrice sunt redate în tabelul 2.

Oile de pe teritoriul Moldovei erau la acea vreme printre cele mai mari din Europa
(circa 66 cm înălţime la greabăn), fiind depăşite doar de exemplarele din Ungaria care
atingeau în XIV-XVII 69,5 cm. “Mica glaciaţie” se pare că nu şi-a făcut simţit efectul
asupra taliei la ovicaprine, fiind uşor de înţeles acest fapt dacă luăm în considerare
caracteristica ovicaprinelor de a valorifica mult mai bine decât bovinele toate resursele
furajere. Coarnele masculilor erau în general modeste ca mărime, rareori (la Bârlad) fiind
semnalate procese cornulare masive. Femelele purtau, o parte din ele, coarne gracile, dar
2
existau şi forme acornute, precum cele identificate arheozoologic la Bârlad.

3
Tabelul 1. Media si variatia inaltimii la greaban de Bos taurus (in mm), in siturile medievale de pe teritoriul Moldovei.

Sit arheologic Perioada istorica Referinta n date minima maxima media interval de incredere pt. medie Deviatia standard
Baia XIV-XVII Bejenaru 87 1020 1254 1123 1111-1134 54,73
Haimovici si colab.
Siret XIV-XVI Haimovici,Bejenaru 84 978 1302 1106 1093-1118 58,47
Bejenaru
Tg. Trotus XIV-XVI Bejenaru 12 1068 1194 1123 1096-1149 41,92
Vaslui XIV-XVI Haimovici 40 1020 1286 1130 1113-1146 50,50
Barlad XIII-XIV Haimovici 1 1280 - - - -
Total Ev mediu 224 978 1302 1120,5 1120-1134 60,99

Tabelul 2. Media unor dimensiuni pentru porcul medieval de pe teritoriul Moldovei.

1 2 3 4 5 6 7 M
lg.M1-M3 inf. 66 62,88 64,62 66,5 64,83 65 64,9
lg. M3 inf. 32,92 31,25 31,5 34,33 30,78 31 31,96
lg.cav.gl. 38 34,6 35 35 30 32 34,1
lg.cav.acet. 30,88 32,75 31,33 33 33 31,33 32,04
la.dist.humerus 38,66 38,6 36,6 37 39,5 35,62 36 37,42
la.dist.tibie 29,27 30,33 28,88 27,33 30 29,16
1-Baia; 2-Siret; 3-Vaslui; 4-Barlad; 5-Tg.Trotus; 6-Obarsia; 7-Malesti; M-Moldova;
Tabelul 3. Media şi variaţia înalţimii la greaban (în mm) pentru oaia medievala
de pe teritoriul Moldovei.

Sit arheologic Perioada Referinta* n date minima maxima media


istorica
Baia XIV-XVII Bejenaru 3 611 676 645
Vaslui XIV-XVI Haimovici 2 655 671 663
Barlad XIII-XIV Haimovici 2 680 703 691
Total Moldova Ev mediu 7 611 703 666

Înscrise într-un interval de variabilitate destul de larg (122 spre 144 cm), valorile
taliei la greabăn stabilite pentru cai au putut fi grupate în mai multe categorii:
- forme neameliorate ale calului românesc, cu variante de munte şi de şes, cu
întrebuinţări multiple (samar, călărie şi tracţiune);
- caii de talie medie, cu extremităţi subţiri sau semisubţiri drept - tip uşor de
cavalerie sau cu extremităţile semimasive şi chiar mijlocii ca tip cu aptitudini
de tracţiune uşoară şi pentru călărie;
- cai de talie supramijlocie având extremităţi de gracilitate submijlocie ori
mijlocie, pentru călărie.
Grupa cea mai cuprinzătoare şi relativ omogenă ar fi cea a exemplarelor de talie
submijlocie şi mijlocie. Cu o medie generală a taliilor de 136,9 cm, exemplarele de cal din
Moldova era de statură medie, dacă le comparăm cu cele identificate în restul zonelor
europene. Pentru această specie se pune şi problema importului, care se practica frecvent
la acea vreme. În permanenţă, pentru îmbunătăţirea performanţelor cailor, cu precădere a
tipului uşor de călărie, se importau reproducători mai ales orientali în Moldova şi Tara
Românească sau apuseni în Transilvania. Anton Verancsisc (Verantio), în Descrierea
Transilvaniei făcută pe la mijlocul secolului al XVI-lea, nota “…au cai de mai multe
feluri, dar cei mai buni sunt cei turceşti pe care îi păstrează pentru clipa hotărâtoare a
luptei, pentru care sunt mai iuţi şi mai sprinteni ca ceilalţi şi că pot trece uşor la cele două
feluri de luptă şi sînt învăţaţi să înainteze şi să alerge îndărăt, păstrând anumite reguli.”
(CĂLĂTORI STRĂINI…, I, 1968).
Mai uşor este de presupus provenienţa vest-europeană a exemplarelor de talie
supramijlocie identificate în eşantioanele arheozoologice de Baia.

Tipologia câinelui medieval de pe teritoriul României a fost schiţată folosind


criteriul înălţimii la greabăn şi al gracilităţii, precum şi pe cel al lungimii bazale calculată
după metoda lui Dahr. Majoritatea taliilor estimate sunt din categoria celor mijlocii, ele
aparţin unor câini presupuşi a fi fost folosiţi pentru pază şi pentru vânătoare. Constituţiile
corporale mici, identificate la Baia şi Siret, ar putea fi explicate prin fenomenul de
reducere a taliei în condiţiile unor aglomerări urbane. Nu este însă exclusă posibilitatea
existenţei şi a unei rase de câini de companie.

Caracterizarea morfometrică, inclusiv cu variaţia ei cronologică şi regională,


necesită încă pentru unele specii, domestice si sălbatice, o lărgire a investigaţiilor de ordin
arheozoologic. Sunt vizate în special speciile cu o frecvenţă mai redusă a resturilor,
precum speciile vânate, ori cu un indice de măsurabilitate scăzut, precum porcul, oaia,
capra, calul, câinele.

Bibliografie selectivă

1. AUDOIN-ROUZEAU FR., 1991-a, La taille du boeuf domestique en Europe de


l’Antiquite aux Temps Modernes, în  Fiches d’osteologie animale pour l’archeologie,
serie B: Mammiferes, nr. 2, APDCA, Juan-les-Pines, p. 3-40.

2. AUDOIN-ROUZEAU FR., 1991-b, La taille du mouton en Europe de l’Antiquite aux


Temps Modernes, în  Fiches d’osteologie animale pour l’archeologie, serie B:
Mammiferes, nr. 3, APDCA, Juan-les-Pines, p. 3-36.

3. AUDOIN-ROUZEAU FR, 1994, La taille du cheval en Europe de l’Antiquité aux Temps


Modernes, în Fiche d’ostéologie animale pour l’archéologie, série B: Mammifères, p.
16-28.

4. BEJENARU L., 1999, Donees arheozoologiques concernant le moyen age sur le


territoire de la Roumanie, în Studia Antiqua et Archaeologica, VI, Iaşi, p. 145-182.

5. BEJENARU L, TARCAN-HRIŞCU C., 1996, Date arheozoologice din aşezarea


medievală Siret, în Arheologia Moldovei, XIX, p. 311-319.

7
6. HAIMOVICI S., 1993-a, Studiul materialului orteologic descoperit într-un bordei din
secolele XII-XIII de la Nicolina-Iaşi, în Arheologia Moldovei, XVI, p. 307-310.

7. HAIMOVICI S., 1993-b, Studiul Materialului paleofaunistic medieval (secolul XIV)


descoperit în cătunul Hudum, judeţul Botoşani, în Hierasus, IX, Botoşani, p. 229-234.

8. HAIMOVICI S., 1994, Studiul arheozoologic al resturilor din două aşezări medievale
situate în judeţul Neamţ, în Memoria antiquitatis, XIX, Piatra-Neamţ, p.431-452.

9. HAIMOVICI S., BEJENARUL., 1994, Studiul materialului arheozoologic aparţinând


sfârşitului secolului XIV şi începutului celui de-al XV-lea, provenit din oraşul
medieval Siret, în Suceava, Anuarul Muzeului Bucovinei, XXI, p. 41-55.

DIRECTOR DE PROIECT

Şef lucrări Dr. Luminiţa BEJENARU