Capitolul II: Elemente de sociologie a colectivitatii

Familia ca grup social

In sens larg, familia este un grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de
varsta, casatorie sau adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza sub raport economic si
au grija de copii.
In sens restrans, familia este un grup social format dintr-un cuplu casatorit si copiii
acestuia.
Casatoria poate fi definita ca o modalitate acceptata la nivel social prin care doua
sau mai multe persoane constituie o familie. Casatoria poate comporta un aspect:
1. juridic;
2. religios.
Prin cele doua aspecte se ajunge la recunoasterea sociala a familiei.
In toate societatile putem identifica ceea ce sociologii si antropologii numesc nucleul
familial( format din 2 adulti si copiii acestora, fie adoptati sau biologici) si familia
largita( familia extinsa) ce poate include si frati, surori, bunici, etc. pe langa membrii de
baza ai familiei nucleu.
In societatile occidentale, casatoria si familia este asociata cu monogamia( intemeirea
unei familii rezulta din casatoria unui barbat cu o singura femeie).
In alte tari , precum in cele arabe, poligamia este frecvent intalnita ( un sot poate avea
mai multe sotii in acelasi timp).
Tipuri de poligamie:
- poliginia- un barbat poate fi casatorit cu mai mult de o femeie in acelasi timp;
- poliandria-o femeie poate avea 2 sau mai multi soti simultan.
Antropologul Peter G. Murdock( 1949) a subliniat faptul ca familia nucleara este
universala, permitand realizarea a 4 functii esentiale:
- biologica- reprezinta o dimensiune esentiala a familiei; sexualitatea este asociata
cu dragostea si din punct de vedere juridic, ea se poate „consuma” numai in
cadrul cuplului familial; afectivitatea este principala trasatura prin care familia se
deosebeste de alte grupuri sociale;

1
 - economica- cuprinde mai multe componente:
a). productie;
b). profesionalizarea descendentilor ( investitie in educatia copiilor);
c). generare si gestionare a unui buget comun.
- reproductiva- doar in cadrul familiei iau nastere alti potentiali intemeitori de
familie;
- educationala- famila este una dintre pricipalele institutii socializatoare ale
societatii;
- in cadrul familiei, copilul isi insuseste normele si valorile sociale si
devine apt pentru a avea relatii cu ceilalti membri ai societatii.
Socializarea in familie are mai multe componente:
1. cognitiva- copilul dobandeste deprinderi si cunostinte necesare actiunii sale ca viitor
adult;
2. normativa- i se transmit copilului principalele norme si reguli sociale;
3. creativa- se formeaza capacitatea de gandire creatoare prin stimularea
imaginatiei;
4. psihologica- se dezvolta afectivitatea necesara relationarii cu parintii, cu viitorii
parteneri, cu proprii copii si alte persoane.
Socializarea din cadrul familiei este esentiala pentru integrarea sociala a copiilor. Ea
este convergenta cu normele si valorile promovate la nivel societal.

Relatii in familie

Relatiile din cadrul familiei pot fi reduse la cateva categorii;

- relatii dintre soti- reglementate prin casatorie sau consens;
- relatii dintre parinti si copii;
- relatii dintre descendenti( copiii cuplului);
- relatii de rudenie dintre membrii cuplului familial si alte persoane.
Familia este un complex de roluri si statusuri sociale. Partenerii aceluiasi cuplu familial
se raporteaza unul la celalalt prin rolul si statusul de sot, sotie si fata de copiii lor isi
exercita rolul de parinti.

2
In societatea contemporana, doar casatoria civila are implicatii de ordin juridic. De cele
mai multe ori, nici casatoria religioasa nu se mai poate oficia daca nu este precedata de
cea civila. La baza casatoriei sta liberul consimtamant si egalitatea in drepturi a
sotilor. Pe langa motivatiile afective, in casatorie mai intervin si alte tipuri de motivatii:
economice, clasiale, culturale, etc. casatoria poate fi homogama, adica are loc intre
indivizii cu trasaturi similare din punct de vedere economic, statusuri sociale similare sau
identice. Homogamia s-a diminuat in a doua jumatate a secolului al XX-lea cand locul i-a
fost luat de exogamie ( casatorii ce au loc intre persoane cu statusuri sociale diferite). Cu
toate acestea, homogamia ramane inca definitorie pentru majoritatea cuplurilor.

Tipuri de structuri familiale

Caracterizarea structurilor familiale poate fi facuta in raport cu doua criterii:

1. cantitativ- numarul si reteaua de statusuri si de roluri familiale;
2. calitativ- diviziunea rolurilor in cadrul familiei si modul de exercitare a
autoritatii.
Din punct de vedere numeric exista familii extinse ce reunesc mai multe
nuclee familiale si implicit mai multe generatii si familii nucleare formate din soti si
copiii acestora.
Din punct de vedere al numarului descendentilor( copiilor), familiile difera
de la o societate la alta si de la o clasa sociala la alta.
Din punct de vedere al rolurilor, exista familii complete formate din sot, sotie
si copii dar si familii monoparentale( incomplete) rezultate in urma
descompletarii( divort, deces), sau a inexistentei din punct de vedere juridic al unui
parinte.
Din punct de vedere al numarului generatiilor prezente in familie, exista
familii cu o generatie( asa numitele familii sau cupluri sterile formate in
exclusivitate numai din cei doi soti), familii cu 2 generatii, cu 3 sau cu 4 generatii.
Structura statusurilor si a rolurilor dintr-o familie cuprinde urmatoarele situatii:
sot, sotie, tata, mama, frate, sora, bunic, bunica.

3
 Exercitarea rolurilor din familie este rezultatul unui proces de invatare sociala.
Copiii vor exercita la randul lor rolul de sot, sotie, mama, tata invatate de la parinti
sau datorita altor factori externi( institutii, presa, tv).
Structura grupurilor familiale poate fi perceputa si din perspectiva raporturilor
de autoritate. ( dreptul unei persoane de a influenta alte persoane pe baza statusurilor
pe care le detine).
a).- familii cu structura autoritara- barbatul are autoritate deplina asupra membrilor
din familie si mediaza legatura acesteia cu comunitatea);
b).- familie cu structura egalitara- cei doi parteneri au drepturi si autoritate egala.

Disfunctiile din cadrul familiei

Aceste disfunctii devin evidente in conditii de divort, abandon familial, violenta

domestica sau delincventa juvenila.
Principalele surse de tensiuni si conflicte din cadrul familiei provin din:
- gelozie ( irationala)- aceasta poate duce la pierderea increderii in partener si la
distrugerea comunicarii);
- banii- sunt, de obicei, un mijloc de dominare familiala;
- diferentele cu privire la modul de crestere a copiilor;
- insatisfactia sexuala- duce la inselarea partenerului sau a partenerei;
- diviziunea rolurilor;
- rolul legaturilor de rudenie;
- alcoolul;
- violenta.
Incepand cu anii `70 ai secolului XX, modelele alternative de comuniune
familiala s-au extins, aparand:
- celibatul- atunci cand doua persoane nu stau impreuna dar intre ele poate exista o
relatie, de cele mai multe ori, sexuala;
- coabitarea consensuala( „concubinaj”)- in cadrul acestei forme de comuniune
nu exista relatii juridice intre parteneri dar cu toate acestea pot forma un cuplu de

4
tipul familiei nucleare; in unele cazuri poate fi o forma de coabitare premaritala,
iar in altele, un mod de viata pe termen lung sau definitiv.
Familia este, in toate societatile cunoscute, principalul agent de transmitere
culturala.