Sunteți pe pagina 1din 192

BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA

STUDII BIBLICE
EDIŢIA INSTRUCTORI

ANOTIMPURILE
FAMILIEI

de Claudio și Pamela Consuegra

aprilie – mai – iunie


2019

Traducere: Gianina Floricel

Pantelimon 2019

Instructori_2_2019.indd 1 15/01/2019 12:06:24


©2019 General Conference of Seventh-day Adventists®.
Toate drepturile rezervate.
Studiile biblice pentru Şcoala de Sabat majori, ediţia instructori, integral sau părţi
din ele, nu pot fi editate, modificate, adaptate, traduse, reproduse sau publicate
de nicio persoană sau instituţie fără un acord scris prealabil al Conferinţei Generale.
Logoul şi numele „Adventist de Ziua a Şaptea” şi „Adventist” sunt mărci înre­
gistrate ale Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea şi nu pot fi folo­
site fără autorizarea acesteia.
Studiile Şcolii de Sabat pentru majori, ediția instructori, sunt pregătite de
Departamentul Şcolii de Sabat al Conferinţei Generale sub îndrumarea generală
a Comitetului Mondial al Şcolii de Sabat. Ele reflectă contribuţia comitetului şi nu
reprezintă în exclusivitate punctele de vedere ale autorului/autorilor.

Autorul materialului pentru instructori: Joseph Olstad, MA, a fost pastor în


Conferința Noua Anglie Nord; scriitor Wickenburg, Arizona, SUA.

Pentru ediţia în limba română:


Traducere: Gianina Floricel
Lectura traducerii, adaptare: Florian Ristea
Tehnoredactare: Irina Toncu
Copertă: Liliana Dincă
Redactare: Alina Badea
Corectură: Lavinia Goran

Textele biblice sunt preluate din traducerea Cornilescu, Casa Bibliei, București, 2012.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


CONSUEGRA, CLAUDIO ȘI PAMELA
Anotimpurile familiei / Claudio și Pamela Consuegra ;
trad.: Gianina Floricel. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2019
ISBN 978-606-911-609-8
I. Floricel, Gianina (trad.)
2

Instructori_2_2019.indd 2 15/01/2019 12:06:24


Cuprins
Anotimpurile vieții................................................................................................4

Permanentizarea tranziției?...............................................................................6

1. Ritmurile vieții.......................................................................................... 11

2. Alegerile pe care le facem................................................................... 25

3. Pregătirea pentru schimbare.............................................................. 39

4. Când ești singur...................................................................................... 53

5. Cuvinte înțelepte pentru familii........................................................ 67

6. Un cântec de dragoste regal.............................................................. 81

7. Unitatea în familie.................................................................................. 95

8. Perioada când copiii sunt acasă......................................................108

9. Când vine vremea pierderii...............................................................122

10. Momente de tulburare.......................................................................136

11. Familii credincioase.............................................................................150

12. „Ce au văzut în casa ta?”.....................................................................164

13. „El va întoarce inimile...”......................................................................177

Instructori_2_2019.indd 3 15/01/2019 12:06:24


Anotimpurile vieții

Ziua a șasea a creației s-a încheiat. În primele cinci zile, lumea


fusese transformată de la haos la ceva de o frumusețe desăvârșită.
Întunericul fusese înlocuit de lumină. Apele se retrăseseră la porun­
ca lui Dumnezeu: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți
se oprească mândria valurilor tale” (Iov 38:11). Uscatul se trezise la
viață într-o pleiadă de culori și de miresme. Păsări de toate felurile
și soiurile zburau în văzduh, în timp ce peștii și mamiferele marine
înotau și săreau vesele în căminul lor acvatic. Animale terestre de
toate tipurile și speciile alergau, săreau sau atârnau pe crengile po­
milor, fiecare după cum era întocmit de Creator.
Apoi au fost făcuți oamenii, după chipul lui Dumnezeu, ființe uni­
ce în tot ce fusese creat pe pământ.
Când Se pregătea pentru primul Sabat de pe pământ, pentru pri­
ma „a șaptea zi”, Dumnezeu a privit spre tot ce făcuse și a declarat
că toate erau „foarte bune” (Geneza 1:31).
O, dacă ar fi fost acesta finalul istorisirii – o lume perfectă, cu
oameni perfecți, care să existe pentru veșnicie! Doar să ne gândim:
Adam și Eva cu mulți copii, apoi nepoți și strănepoți, pe care să-i
vadă crescând pentru un număr nesfârșit de generații, fiecare adu­
când și mai multă bucurie primului cuplu de oameni și, în aceeași
măsură, lui Dumnezeu. Este un scenariu pe care noi – care existăm
în această lume căzută și nu o cunoaștem decât pe aceasta – aproa­
pe că nu ni-l putem imagina.
Și aceasta pentru că imaginația noastră s-a format într-o lume
radical diferită de cea pe care a creat-o Dumnezeu la început. Cât de
diferite sunt cele două lumi, lumea de dinainte de păcat și lumea de
după? Iată un exemplu: Ellen White scrie că, atunci când „au văzut
florile ofilindu-se și frunzele căzând, primele semne ale decăderii,
Adam și tovarășa sa au plâns mult mai mult decât îi plâng oamenii
pe morții lor. Moartea fragilelor și delicatelor flori era, într-adevăr,

Instructori_2_2019.indd 4 15/01/2019 12:06:24


un motiv de durere; dar, când pomilor celor falnici le-au căzut frun­
zele, scena aceasta le-a adus în mod viu în minte faptul dureros că
moartea este partea a tot ce are viață” (Patriarhi și profeți, p. 62).
Noi nu avem această reacție față de o frunză care cade, deoarece,
trăind doar într-o lume a păcatului, am ajuns să privim moartea și
suferința ca pe niște părți inevitabile ale ciclului vieții.
Aceasta este tema studiului nostru din acest trimestru: ciclul
vieții în această lume căzută. Și vom urmări acest ciclu al vieții acolo
unde majoritatea dintre noi îl parcurgem – în cadrul familiei.
În Eden, oamenii au fost creați să fie o familie: mai întâi un soț și
o soție, apoi copii, care au dat naștere mai multor copii și, astfel, s-a
desfășurat istoria lumii noastre până azi. Multe dintre primele rela­
tări biblice, de la Adam și Eva la patriarhi și la dinastia davidică, se
desfășoară în contextul familiei și al relațiilor de familie. Într-un fel
sau în altul, în întreaga Biblie familiile formează cadrul evenimen­
telor prezentate. Ceea ce nu este deloc surprinzător, deoarece, așa
cum spuneam, și noi parcurgem aceste anotimpuri ale vieții, într-o
măsură mai mare sau mai mică, în cadrul familiei.
În ciuda tuturor forțelor care acționează împotriva familiei, atât
astăzi, cât și în trecut (de exemplu, practica poligamiei în timpurile
biblice slăbea stabilitatea familiei) și în ciuda încercărilor de a rede­
fini exact ce este familia, conceptul de familie rezistă. Și va rezista.
De aici am început toți și, adeseori, familia este cea mai mare forță
spre bine sau spre rău care ne modelează viața și determină modul
în care răspundem la provocările diferitelor etape ale vieții.
Și, după cum fiecare individ este diferit, și fiecare familie este
diferită. De aceea, studiile acestui trimestru ne îndreaptă atenția
către principii bazate pe Scriptură care să ne ajute să avem familii
mai puternice în fiecare etapă a vieții. Aceasta este speranța și ru­
găciunea noastră.

Claudio și Pamela Consuegra slujesc în Diviziunea Nord-Americană


ca directori ai Departamentului Familie. Ei slujesc biserica de peste trei-
zeci de ani, în diferite departamente.

Instructori_2_2019.indd 5 15/01/2019 12:06:24


Permanentizarea tranziției?
Perioadele de tranziție sunt dificile, uneori chiar traumatizante. Ca
nașterea. Aceste treceri, lente sau bruște, de la un stadiu la altul se
presupune că au întotdeauna ca finalitate schimbarea. Și, pentru că
noi, oamenii, ne simțim mai siguri când lucrurile sunt previzibile (în
sensul că vrem să știm și să controlăm ceea ce ni se întâmplă), schim­
barea, în general, nu ne place. Ne-o dorim doar atunci când realitatea
în care trăim devine insuportabilă (vezi robia evreilor în Egipt, apart­
heidul din Republica Africa de Sud, comunismul din unele țări europe­
ne etc.). Schimbarea nu ne place din cauza necunoscutului (nu știm ce
ne așteaptă) și din cauza efortului pe care trebuie să-l facem pentru a
ne adapta la noile condiții. Obișnuiți ca viața să fie previzibilă, suntem
bulversați când intervine schimbarea, pentru că aceasta aduce cu sine
imprevizibilul, necunoscutul, iar mecanismele prin care reușisem să ne
adaptăm și să facem față diferitelor circumstanțe nu mai funcționează.
Pur și simplu, nu se mai potrivesc noilor condiții, noilor provocări. Este
ca și cum am încerca să ne protejăm de inundație cu umbrela, doar că,
deși „amenințarea” vine tot prin apă, ea nu mai vine de sus, ci de jos;
nu mai vine în picături, ci în valuri. Adaptarea la noua situație presu­
pune găsirea și utilizarea unei strategii de evitare, diminuare sau reme­
diere a impactului negativ pe care noua situație îl are asupra noastră
sau a organizației (continuând metafora, soluția ar fi o barcă, în loc de
umbrelă).
Școala de Sabat traversează de ceva timp o perioadă de tranziție de
la o generație la alta, de la un mod de funcționare la altul. Cu puține
excepții, instructorii Școlii de Sabat aparțin unei generații care și-a atins
nu doar potențialul, ci și vârsta de la care nu mai pot sluji. Astfel, acești
oameni prețioși, se retrag încet-încet de pe câmpul slujirii (ca să îndul­
cim, prin această metaforă, o tristă realitate), lăsând locul… gol. Ne-ar
fi plăcut să scriem „lăsând locul generației tinere”, dar realitatea nu ne
permite: în locul lor nu vine nimeni! Generația tânără fie lipsește, fie
nu dorește să-și asume această responsabilitate. Și ne referim aici nu
doar la biserici mici, din mediul rural, ci și la biserici mari, din orașe și
chiar din capitală. Peste tot unde se constată, lipsa instructorilor face

6

Instructori_2_2019.indd 6 15/01/2019 12:06:24


ca Școala de Sabat să funcționeze în virtutea inerției sau prin soluții
găsite ad-hoc („de avarie”), dar cu grave carențe de formă și conținut și
cu consecințe cel mai probabil negative, pe termen lung. Ce-i de făcut?
Tranziția, indiferent de tip, este delimitată de un stadiu inițial și al­
tul final. Dar, când durează prea mult, ea tinde să se permanentizeze,
pierzându-și scopul. De aceea, chiar dacă tranzitoriul pare să constitu­
ie esența lumii contemporane sau una dintre principalele ei trăsături
(în România, unii se plâng că nu se mai termină perioada de tranziție
postdecembristă), permanentizarea tranziției în cadrul Școlii de Sabat
ar fi o greșeală. Dacă este trist să vedem un vierme de mătase rămas în
stadiul de crisalidă, fără să se transforme în fluture, cu cât mai trist este
când un om, o națiune sau o organizație nu-și atinge țelul!
Sociologii explică procesul de tranziție către schimbare (numită și
„reformă”) apelând, printre altele, la analogia cu bolnavul care poate fi
tratat gradual (medicamentos) sau prin șoc (chirurgical). În cazul Școlii
de Sabat, soluția reformării graduale s-a tot încercat de ani buni, fără
rezultatul scontat. Ceea ce, pe unii dintre noi, ne duce cu gândul la dic­
tonul „boală lungă, moarte sigură” și ne face să fim dispuși mai degra­
bă să acceptăm o reformă-șoc. Și n-ar fi de lepădat o astfel de variantă.
Mai ales că s-a mai întâmplat. Imediat după căderea regimului comu­
nist (care impusese bisericii să renunțe la grupe și să desfășoare tot
programul Școlii de Sabat de la amvon), conducerea Uniunii Române
a apelat la un „tratament-șoc”, de tip „chirurgical”: a cerut tuturor bi­
sericilor adventiste din România să revină la modelul grupelor Școlii
de Sabat. Și, în atmosfera generală care se instalase în țară, de ruptură
cu tot ce amintea de regimul comunist, biserica a acceptat și a făcut
schimbarea (cu extrem de puține excepții). Dar, teoretic vorbind, dacă
în prezent am apela la varianta aceasta, problema este nu doar că nu
avem cu cine să-i înlocuim pe instructorii care nu mai sunt, ci și că nu
există nici contextul favorabil pentru o reformă-șoc, cum a fost imediat
după decembrie 1989. În fața acestei dileme, o viziune pesimist-radica­
lă ar spune că Școala de Sabat „va fi funcțională sau nu va fi deloc”. Însă
o viziune echilibrată va intui că Școala de Sabat va fi, dar va fi diferită de
ce cunoaștem! Altfel, riscăm să se permanentizeze tranziția.
Florian Ristea,
Departamentul Școala de Sabat/Lucrarea Personală

Instructori_2_2019.indd 7 15/01/2019 12:06:24


NU UITAŢI:

PĂRTĂŞIE (5-10 minute)


1. Fiecare membru al Şcolii de Sabat se poate bucura de un salut, de
un zâmbet, de un bun venit, chiar şi musafirii!
2. Fiecare poate să-i încurajeze pe ceilalţi, povestindu-le despre un
răspuns primit la rugăciune sau o activitate misionară în care a fost
implicat(ă).
3. Fiecare le poate împărtăşi celorlalţi nume de pe lista sa de rugă­
ciune, de la pagina următoare, ca să se roage împreună pentru persoa­
nele respective.

DEZBATERE (20-25 de minute)


1. Putem dezbate ideea principală a fiecărei zile, căutându-i semni­
ficaţia practică!
2. Este de dorit ca fiecare să se implice în dezbatere, dar fără să
acapareze discuţia!
3. Citirea zilnică a Bibliei şi a Spiritului Profetic, cu ajutorul celor
cinci întrebări, poate menţine vie viaţa spirituală!

MISIUNE (5-10 minute)



1. Dezbaterea studiului se încheie întotdeauna cu decizii de ordin
practic!
2. Fiecare grupă poate planifica o activitate misionară în care să se
implice toţi membrii.
3. Ştirile video ale Şcolii de Sabat, care pot fi descărcate și vizionate
accesând una dintre următoarele adrese de internet: resurse.adven­
tist.pro, conţin idei misionare valoroase, care pot fi aplicate!

Instructori_2_2019.indd 8 15/01/2019 12:06:24


LISTĂ DE RUGĂCIUNE

MĂ ROG pentru:

Cineva din familie __________________________________________


________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________

Cineva dintre rude _________________________________________


________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________

Cineva dintre prieteni ______________________________________


________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________

Cineva dintre vecini ________________________________________


________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________

Cineva din biserică _________________________________________


________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________

Instructori_2_2019.indd 9 15/01/2019 12:06:24


Cercetați Scripturile
„Dacă Biblia ar fi citită mai mult, dacă adevărurile ei ar fi înțelese mai bine, noi
am fi un popor mult mai luminat și mai inteligent. Sufletul capătă putere prin
cercetarea paginilor Scripturii. – Sfaturi pentru biserică, p. 113

APRILIE MAI IUNIE


1. Deuteronomul 11 1. Iosua 7 1. Judecătorii 14
2. Deuteronomul 12 2. Iosua 8 2. Judecătorii 15
3. Deuteronomul 13 3. Iosua 9 3. Judecătorii 16
4. Deuteronomul 14 4. Iosua 10 4. Judecătorii 17
5. Deuteronomul 15 5. Iosua 11 5. Judecătorii 18
6. Deuteronomul 16 6. Iosua 12 6. Judecătorii 19
7. Deuteronomul 17 7. Iosua 13 7. Judecătorii 20
8. Deuteronomul 18 8. Iosua 14 8. Judecătorii 21
9. Deuteronomul 19 9. Iosua 15 9. Rut 1
10. Deuteronomul 20 10. Iosua 16 10. Rut 2
11. Deuteronomul 21 11. Iosua 17 11. Rut 3
12. Deuteronomul 22 12. Iosua 18 12. Rut 4
13. Deuteronomul 23 13. Iosua 19 13. 1 Samuel 1
14. Deuteronomul 24 14. Iosua 20 14. 1 Samuel 2
15. Deuteronomul 25 15. Iosua 21 15. 1 Samuel 3
16. Deuteronomul 26 16. Iosua 22 16. 1 Samuel 4
17. Deuteronomul 27 17. Iosua 23 17. 1 Samuel 5
18. Deuteronomul 28 18. Iosua 24 18. 1 Samuel 6
19. Deuteronomul 29 19. Judecătorii 1 19. 1 Samuel 7
20. Deuteronomul 30 20. Judecătorii 2 20. 1 Samuel 8
21. Deuteronomul 31 21. Judecătorii 3 21. 1 Samuel 9
22. Deuteronomul 32 22. Judecătorii 4 22. 1 Samuel 10
23. Deuteronomul 33 23. Judecătorii 5 23. 1 Samuel 11
24. Deuteronomul 34 24. Judecătorii 6 24. 1 Samuel 12
25. Iosua 1 25. Judecătorii 7 25. 1 Samuel 13
26. Iosua 2 26. Judecătorii 8 26. 1 Samuel 14
27. Iosua 3 27. Judecătorii 9 27. 1 Samuel 15
28. Iosua 4 28. Judecătorii 10 28. 1 Samuel 16
29. Iosua 5 29. Judecătorii 11 29. 1 Samuel 17
30. Iosua 6 30. Judecătorii 12 30. 1 Samuel 18
31. Judecătorii 13

10

Instructori_2_2019.indd 10 15/01/2019 12:06:24


STUDIUL

1 30 martie – 5 aprilie

Ritmurile vieții
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Toate își au __________ lor și fiecare lu-
cru de sub ceruri își are ___________ lui.” (Eclesiastul 3:1)
Unele dintre cele mai frumoase versuri scrise vreodată îi aparțin
împăratului Solomon:
Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul
lui. 
Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea ei; săditul
își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei. 
Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărâ-
marea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei; 
plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are
vremea lui, și jucatul își are vremea lui; 
aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strângerea pietrelor
își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de
îmbrățișări își are vremea ei; 
căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstra-
rea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; ruptul își are
vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei, și
vorbirea își are vremea ei;
iubitul își are vremea lui, și urâtul își are vremea lui; războiul își
are vremea lui, și pacea își are vremea ei (Eclesiastul 3:1-8).

6 aprilie – Sabatul colportorului

11

Instructori_2_2019.indd 11 15/01/2019 12:06:24


Aceste cuvinte surprind atât de bine existența umană – perioa­
dele și ritmurile vieții noastre. Da, viața noastră trece prin anumite
etape, prin schimbări, și aceasta încă de când ne naștem. Uneori,
schimbările sunt bune, alteori, nu. Uneori, avem control asupra lor;
alteori, nu. În această săptămână vom urmări perioadele și ritmu­
rile vieții noastre în special din perspectiva impactului pe care îl au
asupra noastră și asupra familiei noastre.
NOTĂ: În acest Sabat, pentru studiul Bibliei la rând vom citi Deuteronomul capitolele 8 și 9!

Duminică, 31 martie La început

Biblia începe cu începutul, acesta fiind, fără îndoială, motivul


pentru care primele cuvinte (de fapt, în ebraică, doar un cuvânt)
sunt „La început...” (Geneza 1:1). Tema centrală a capitolului este
transformarea pământului din starea de „pustiu și gol” (vers. 2) într-o
lume pe care Însuși Dumnezeu o descrie la sfârșitul zilei a șasea ca
fiind „foarte bună” (vers. 31). Începutul despre care vorbim aici este
începutul lumii noastre.

1. Citește Geneza 1. Deși au loc atâtea evenimente, întreabă-te: Există


vreun indiciu care să ne poată duce cu gândul la întâmplare sau la
șansă? Sau totul s-a desfășurat într-un mod foarte ordonat, fiecare
lucru la vremea și la locul lui? Ce îți spune răspunsul dat cu privire
la caracterul lui Dumnezeu?
______________________________________________________________

Ellen G. White a scris că „ordinea este cea dintâi lege în cer”


(Signs of Times, 8 iunie 1908); se pare că și pe pământ. Deși păcatul
a perturbat lumea naturală, într-o anumită măsură ordinea, ritmul
și regularitatea încă există.

2. Citește Geneza 8:22. Cum vedem ordinea și aici?


______________________________________________________________

12 STUDIUL 1

Instructori_2_2019.indd 12 15/01/2019 12:06:24


Chiar și după căderea în păcat, anotimpurile vin și trec, în gene­
ral, într-un mod regulat. Pe lângă luminătorii cerului, adică soarele
și luna, care „să despartă ziua de noapte; ei să fie niște semne care
să arate vremurile, zilele și anii” (Geneza 1:14), există și anotimpuri­
le, ca parte a ritmului natural al lumii create de Dumnezeu. Și, chiar
dacă acum nu putem vedea decât simple licăriri, un verset precum
cel din Isaia 66:23 ne confirmă că un astfel de ritm va exista și în
cerul nou și pe noul pământ.
Gândește-te ce impact are regularitatea Sabatului asupra vieții
tale, în special asupra vieții tale de familie. Care sunt avantajele
specifice nu numai ale Sabatului, în sine, ci și ale faptului că el re-
vine cu o asemenea regularitate?

Luni, 1 aprilie Ritmul vieții

Oamenii de știință vorbesc despre ritmul circadian, un ritm bio­


logic (numit și „ceasul organismului”) care reglează funcționalitatea
corpului nostru. Cu alte cuvinte, un anumit grad de regularitate
există chiar și în corpul nostru. Prin urmare, într-o anumită măsură,
un ritm există pretutindeni în jurul nostru și chiar în noi.
3. Care sunt perioadele (sau „anotimpurile”) vieții menționate în
Scriptură și cum se leagă ele de viața de familie?
Eclesiastul 3:2_________________________________________________
Geneza 21:8___________________________________________________
Judecătorii 13:24______________________________________________
Psalmii 71:5___________________________________________________
Proverbele 5:18_______________________________________________
Geneza 15:15__________________________________________________
Judecătorii 8:32_______________________________________________

Ritmurile vieții 13

Instructori_2_2019.indd 13 15/01/2019 12:06:24


Psalmii 90:10__________________________________________________
În decursul vieții, între naștere și moarte, toți trecem prin mai
multe perioade, diferite de la un individ la altul. Unii copii nu trăiesc
prea mult după naștere; alții cresc și devin adulți care trăiesc până
la vârste înaintate. Copiii cresc și se dezvoltă fiecare în ritmul lui.
Unii merg sau vorbesc mai devreme decât alții. Unii vor fi capabili să
urmeze școli înalte și să devină specialiști într-un domeniu, în timp
ce alții vor alege alte ocupații. Unii vor avea familie, iar alții poate nu
că se vor căsători niciodată și nu vor avea copii.
Sunt miliarde de oameni pe pământ și, deși avem multe lucruri în
comun (Faptele 17:26), fiecare dintre noi este altfel și viețile noastre
sunt foarte diferite. Aceste diferențe sunt importante deoarece ne
fac unici, așadar fiecare are de oferit ceva ce alții nu au. Deosebirile
dintre noi ne fac în stare să fim o binecuvântare unii pentru alții.
Atât tinerii, cât și cei în vârstă pot să beneficieze de ceea ce au de
oferit ceilalți: „Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt
perii albi” (Proverbele 20:29). Oricare ar fi etapa în care ne aflăm și
oricare ar fi diferențele dintre noi, toți avem ceva de oferit nu doar
Domnului, ci și unii altora.
Oricare ar fi circumstanțele vieții în care te afli acum, ce poți
face ca să fii o binecuvântare? Poate e nevoie să faci un efort
conștient ca să fii o binecuvântare, în special pentru cineva din
familia ta.

Marți, 2 aprilie Imprevizibilul

4. Cum reflectă experiența lui Iov ceva ce i se poate întâmpla oricui,


într-un fel sau în altul, într-un moment al vieții?
Iov 1:13-19 ___________________________________________________
______________________________________________________________
2:7-9__________________________________________________________

14 STUDIUL 1

Instructori_2_2019.indd 14 15/01/2019 12:06:24


Filozoful grec Heraclit a declarat că „nu există nimic permanent,
cu excepția schimbării”. Exact atunci când pare că totul merge bine
apare imprevizibilul – pierderea locului de muncă, o boală, o infir­
mitate care te pune la pat sau îți pune viața în pericol, un incendiu,
un accident de mașină sau o simplă alunecare pe trotuarul umed.
Desigur, nu orice schimbare este negativă. Poate să apară și o
promovare la serviciu, care să conducă la o situație financiară mai
bună. Sau poate întâlnești pe cineva care îți va deveni soț sau soție
– o schimbare dorită de mulți.
În oricare dintre cazuri, ne desfășurăm viața într-o rutină, într-un
ritm cu care ne-am obișnuit, și apoi, pe neașteptate, totul se
schimbă.
Cu siguranță că Iov nu se aștepta deloc la noua perioadă care a
apărut în viața lui. Biblia îl descrie ca pe un om „fără prihană și curat
la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău” (Iov 1:1).
De asemenea, știm că era căsătorit, avea șapte fii și trei fiice și era
foarte bogat (vers. 2,3). Pe la jumătatea cărții biblice care îi poartă
numele, el suferise deja șase pierderi majore: proprietățile, forța de
muncă, toți copiii, sănătatea, susținerea soției și încurajarea priete­
nilor. Lumea lui fusese complet răsturnată și viața de familie îi era
devastată.
Deși ceea ce s-a întâmplat cu Iov este extrem, cine dintre noi
nu s-a confruntat niciodată cu imprevizibilul într-un mod negativ?
Viața poate să se desfășoare foarte lin și, pe neașteptate și fără nicio
avertizare, totul se schimbă radical, iar viața noastră și a familiei nu
va mai fi niciodată aceeași.
Nu este nimic nou. Probabil că Abel nu s-a așteptat să fie ucis
și nici Iosif, să fie vândut sclav în Egipt. În ambele situații, membrii
familiei au fost trădătorii și ambele familii au fost puternic afectate
de ceea ce s-a întâmplat cu unul dintre membrii lor. Scriptura este
plină de exemple de oameni a căror viață (și familie) a fost profund
transformată de evenimente imprevizibile.

Ritmurile vieții 15

Instructori_2_2019.indd 15 15/01/2019 12:06:24


Cum te-a ajutat credința când ai trecut prin încercări care ți-au
schimbat pe neașteptate ritmul vieții?

Miercuri, 3 aprilie Tranziția

Oamenii sunt ființe care își formează obiceiuri. Bătătorim un


drum și, cu cât îmbătrânim, cu atât ne este mai greu să îl schimbăm.
Este adevărat: schimbarea este grea. Câte soții nu se plâng, după
ani: „Am încercat să îl schimb pe soțul meu, dar...”! Însă Dumnezeu
dorește să ne schimbe nu personalitatea, ci caracterul, să ne refacă
după chipul Său.
5. Ce schimbare mare s-a produs cu Saul din Tars și cum a avut loc?
Faptele 8:1,3 __________________________________________________
9:1-22________________________________________________________
______________________________________________________________
Galateni 1:15-17_______________________________________________
______________________________________________________________
„Predându-se cu totul puterii convingătoare a Duhului Sfânt,
Saul a văzut greșelile vieții sale și a recunoscut cât de cuprinzătoare
erau cerințele Legii lui Dumnezeu. El, care fusese un fariseu mân­
dru, încrezător că era neprihănit prin propriile fapte bune, acum
se pleacă înaintea lui Dumnezeu în umilința și simplitatea unui
copilaș, mărturisindu-și nevrednicia și rugându-se pentru meritele
Mântuitorului răstignit și înălțat. Saul dorea să ajungă în deplină ar­
monie și comuniune cu Tatăl și cu Fiul și, în dorința lui fierbinte de
a fi iertat și primit, el a înălțat la tronul milei rugăciuni arzătoare.
Rugăciunile fariseului pocăit nu au fost în zadar. Gândurile și
simțămintele cele mai profunde ale inimii sale au fost transformate
prin harul dumnezeiesc și însușirile lui nobile au fost aduse în armo­
nie cu planurile veșnice ale lui Dumnezeu. Hristos și neprihănirea

16 STUDIUL 1

Instructori_2_2019.indd 16 15/01/2019 12:06:25


Lui au devenit pentru Saul de mai mare preț decât lumea întreagă.”
– Ellen G. White, Faptele apostolilor, pp. 119–120
Chiar dacă povestea convertirii noastre nu seamănă nici pe de­
parte cu dramatica schimbare a lui Pavel, fiecare are o poveste a
sa, o experiență a intervenției Domnului care a adus schimbarea
în viața lui, pentru a-l transforma în omul care ar trebui să fie. Da,
procesul poate fi lung și uneori te întrebi dacă ne vom schimba vre­
odată. De acea, două texte biblice sunt esențiale pentru a medita la
ele și a le invoca în dreptul tău.
Care două mari făgăduințe sunt conținute în Filipeni 1:6 și Ro-
mani 8:1 și cum se potrivesc ele în experiența creștină?

Joi, 4 aprilie Relații

Biblia este o carte care vorbește despre relaționare și legături


sociale. Dumnezeu ne-a creat să trăim în relație unii cu alții. Foarte
puțini dintre noi trăiesc într-o izolare completă. În primul rând, niciu­
nul dintre noi nu ar putea veni la existență dacă nu ar fi alții. Imediat
după naștere avem nevoie ca alții să aibă grijă de noi, cel puțin până
la o anumită vârstă când, măcar în principiu, putem să trăim pe cont
propriu. Și chiar dacă am putea trăi singuri, cine ar vrea să o facă?
Majoritatea dintre noi tânjim după companie și după prietenia altor
oameni. Deși animalele de companie pot fi niște însoțitori plăcuți,
totuși relațiile cele mai profunde și mai pline de semnificație din
viața noastră și care au cel mai mare impact în schimbare sunt cele
cu alți oameni. Deci nu e de mirare că familia și relațiile de familie
sunt esențiale pentru viața noastră.
Pentru că cei mai mulți dintre noi interacționăm aproape tot tim­
pul cu alte persoane, aceste interacțiuni pot produce schimbări și
pot modifica ritmul vieții. Efectul acestora este cu dublu sens: alții
au un impact asupra vieții noastre și, în același timp, noi avem un
impact asupra vieții lor. Și, fie că ne dăm seama sau nu (și de multe

Ritmurile vieții 17

Instructori_2_2019.indd 17 15/01/2019 12:06:25


ori nu ne dăm seama), aceste interacțiuni, indiferent de direcție,
pot fi spre bine sau spre rău. Așadar, cât de important este să fim
proactivi întotdeauna, astfel încât influența noastră inevitabilă asu­
pra altora să fie întotdeauna spre bine, în special asupra celor care
ne sunt cei mai apropiați – de obicei membrii familiei noastre.
6. Ce ne spun următoarele texte despre relațiile noastre cu ceilalți?
Romani 15:7___________________________________________________
Efeseni 4:2,32_________________________________________________
1 Tesaloniceni 3:12____________________________________________
Iacov 5:16_____________________________________________________
E simplu. Dacă ne purtăm frumos, dacă suntem amabili și
înțelegători cu ceilalți, vom avea o influență pozitivă asupra lor,
le vom putea schimba viața în bine. Isus schimbă viața oamenilor
într-un mod foarte pozitiv. Ce privilegiu este pentru noi să facem
ceva asemănător pentru cei de alături! Dar influența noastră va fi
ori spre bine, ori spre rău, chiar și atunci când este foarte subtilă. Și
nicăieri influența nu este mai puternică decât în familie.
Ce ne spun declarațiile lui Isus din Luca 11:34 și Marcu 4:24,25
despre importanța modului în care relaționăm cu ceilalți?

Vineri, 5 aprilie Un gând de încheiere

Imaginează-ți schimbările care s-au produs în viețile ucenicilor


Domnului Hristos când au trăit alături de El. În mare parte erau
oameni simpli, needucați, obișnuiți cu învățăturile și cu tradițiile
credinței lor iudaice, dar acum acest rabin galileean îi contraria.
Experimentau invidia (Matei 20:20-24) și conflictul (Ioan 3:25); pă­
rea că le lipsește credința (Marcu 9:28,29) și chiar au ajuns să-L pă­
răsească pe Isus (Matei 26:56) și să-L trădeze (vers. 69-74). Însă ei
au crescut spiritual, astfel că oamenii au recunoscut că Petru fusese

18 STUDIUL 1

Instructori_2_2019.indd 18 15/01/2019 12:06:25


cu Isus (vers. 73) și chiar membrii Sinedriului se mirau când și-au dat
seama că Petru și Ioan erau „oameni necărturari și de rând”. Ei „au
priceput că fuseseră cu Isus” (Faptele 4:13).
Să ne gândim ce impact pozitiv incredibil am putea avea în cămin
dacă membrii familiei ar recunoaște că „am fost cu Isus”!
Ce îți spun despre influența pe care o avem în cămin următoare­
le cuvinte scrie de Ellen G. White? „Căminul poate fi modest, însă
poate fi întotdeauna un loc al cuvintelor prietenoase și al faptelor
bune, un loc în care curtoazia și iubirea sunt oaspeți permanenți.” –
Căminul adventist, p. 18

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND


Notă: Întrebările sunt alcătuite pentru stimularea lecturării zilnice a Bibliei și scrierilor
Ellen G. White, și nu în mod necesar pentru aprofundarea anumitor subiecte.

Biblia: Deuteronomul 8–15

1. De ce se îngrozise Moise când a aruncat și a sfărâmat tablele Legii?

2. Ce fel de cercetări le-a interzis Domnul israeliților să facă?

3. Pentru ce se practica raderea între ochi (interzisă israeliților)?

4. Ce trebuia să-i ofere stăpânul unui rob evreu atunci când îl eli­
bera?

Istoria mântuirii, cap. 58

5. Cum vor reacţiona sufletele răspândite în toate organizațiile re­


ligioase?

Ritmurile vieții 19

Instructori_2_2019.indd 19 15/01/2019 12:06:25


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
A trăi înseamnă a te confrunta cu schimbarea. Încă de la înce­
put, creația desăvârșită a lui Dumnezeu a inclus cicluri și anotimpuri
(Geneza 1:14; 2:3). Ciclul săptămânal edenic, care culmina cu Sabatul
zilei a șaptea, a trecut, din fericire, în era de după cădere și, conform
textului din Isaia 66:23, va continua veșnic pe Noul Pământ. Chiar și
după păcat, viața noastră continuă să se desfășoare conform unor ci­
cluri: de mediu, biologice, relaționale, familiale, emoționale și chiar
politice (Eclesiastul 3:1-8). Dumnezeu știa că o viață statică ar fi fost
atât de banală și de insuportabilă, încât a rânduit ca ritmul și schimba­
rea să fie parte integrantă din ordinea creației Lui.
Schimbările pot fi neașteptate sau anticipate, pozitive sau negative.
Ele ne cer răspunsuri care trec de la bucurie la tristețe cu toate trăirile
dintre ele. Acest studiu analizează cum parcurg oamenii diferitele faze
ale vieții, în special în cadrul familiei.
Viața lui Iov ilustrează schimbarea radicală și neașteptată. La fel,
viața lui Iosif. Deși familiile lor au fost transformate semnificativ în­
tr-un mod tragic, sfârșitul istoriilor lui Iov și lui Iosif ne descoperă un
Dumnezeu al răscumpărării și al refacerii. Astfel de relatări biblice ne
dau speranță în providența lui Dumnezeu și ne inspiră să rămânem
credincioși când trecem prin perioade dificile.
Și relațiile noastre și diferitele tipuri de interacțiuni pe care le im­
plică joacă un rol important în viața noastră. Să ne gândim la influența
imensă pe care o au părinții asupra copiilor. Cursul vieții este adesea
stabilit, spre bine sau spre rău, de primele relații din familie. Dacă pri­
ma parte a vieții, petrecută în familie, a fost mai puțin decât ideală,
niște relații sănătoase ulterioare pot anula influențele negative din tre­
cut. Iar întâlnirea cu Isus în anii de mai târziu poate revoluționa o viață
până în punctul în care acea persoană să poată fi numită „o făptură
nouă” (2 Corinteni 5:17).
De aici decurge o lege generală a influențelor: orice interacțiune pe
care o avem cu cineva poate fi spre bine sau spre rău. Gândul acesta ar
trebui să ne determine să analizăm bine situația înainte de a reacționa
impulsiv sau superficial față de familie, prieteni sau străini. Noi le
influențăm viața indiferent că suntem conștienți de lucrul acesta sau nu.

20 Studiul 1

Instructori_2_2019.indd 20 15/01/2019 12:06:25


COMENTARIU
Introducere
Când ai copii mici îți dai seama repede cât de greu este să le explici
intervalele de timp. Soția mea și eu ne-am confruntat cu această pro­
blemă când fetele noastre erau mici. „Cât mai este până vine iar ziua
mea?” „Când mergem iar în parc?” Cum răspunzi la astfel de întrebări
dacă timpul nu este înțeles? Eu îi răspund fetiței mele: „Mergem peste
o săptămână”, și ea mă întreabă: „Cât înseamnă asta?” În curând am
descoperit că răspunsul era „Sabatul”.
Sabatul ciclic din căminul nostru conținea o ceremonie de întâm­
pinare a Sabatului la apusul soarelui, apoi Școala de Sabat, mersul la
biserică, masa de părtășie și prietenii. Acestea creau în mod practic un
memorabil reper în timp pentru copiii noștri, astfel că, la întrebările lor
despre timp, puteam răspunde în unități de Sabat (de exemplu, „Vom
merge la bunica peste trei Sabate”). Metoda aceasta funcționa minu­
nat. În plus, am fost plăcut surprins să văd că „trucul” nostru de familie
cu Sabatul era exprimat în greaca biblică.
Termenul grecesc sabbaton, din Noul Testament, poate să facă re­
ferire nu numai la Sabatul zilei a șaptea, ci și la o săptămână (Matei
28:1; Luca 18:12). De fapt, în Noul Testament, în limba greacă, nu exis­
tă alt cuvânt pentru „săptămână”, ci doar sabbaton. Recunosc că am
fost de-a dreptul entuziasmat că înlocuirea „săptămânii” cu „Sabatul”
în familia noastră era biblică!
Pentru copiii noștri, Sabatul instituit de Dumnezeu a devenit cel din­
tâi ceas. Sabatul este mai mult decât o zi din săptămână care se repetă
la fiecare șapte zile. El este un punct de referință spiritual, stabilit în
timp, după care să ne calibrăm viața pentru celelalte zile.
Și o mențiune: există cel puțin o traducere a Bibliei (A.E. Knoch’s
Con­cordant Version) și câteva confesiuni creștine care nu recunosc că
sabbaton se referă la săptămână. Această practică inconsecventă vrea să
găsească un argument textual pentru a numi duminica „Sabat”. Conform
acestei direcții de gândire, Matei 28:1 ar folosi expresia „primul/unul
dintre Sabate”. Astfel, prima zi a săptămânii, duminica, este numită sa-
bat. Doar contextul poate determina dacă este vorba despre „Sabat” sau
despre „săptămână”. Din fericire, Matei 28, aproape în toate versiunile
recunoscute în limba engleză traduce sabbaton corect, ca „săptămână”.

Ritmurile vieții 21

Instructori_2_2019.indd 21 15/01/2019 12:06:25


Înțelegerea teologică
S-a observat că modul în care a început ciclicitatea Sabatului ilus­
trează un interesant principiu-cheie al Evangheliei și al caracterului lui
Dumnezeu. De obicei, noi ne gândim la Sabat ca la punctul final al unei
săptămâni lungi și agitate, întipărind în mintea noastră ciclul muncă-
odihnă. Și felul în care este formulată porunca a patra ne conduce în
această direcție (Exodul 20:9,10). Însă, privind din perspectiva edeni­
că, ciclul este inversat. Dumnezeu a lucrat toată săptămâna și apoi S-a
odihnit, dar omul a fost creat abia în ziua a șasea (Geneza 1:27,31). În
realitate, la câteva ore după ce au fost creați, Adam și Eva au intrat în
Sabat. Pentru ei, Sabatul nu putea să însemne odihnă după o muncă
istovitoare. Lucrarea lor a început abia după ce s-au odihnit și, prin
urmare, un ciclu odihnă-muncă este o reprezentare mai nuanțată a ci­
clului Sabatului. Dumnezeu a lucrat în săptămâna creației, iar oamenii
s-au odihnit în lucrările Lui ... și abia apoi și-au început lucrările lor
(Geneza 2:15).
Aici sunt niște paralele teologice. Dumnezeu a dus la îndeplinire lu­
crarea mântuirii prin viața, prin moartea și prin învierea mântuitoare
ale lui Hristos; noi ne odihnim de oricare dintre „lucrările” noastre în
onoarea realizărilor mântuitoare ale lui Hristos (Evrei 4:9-11). Odată
ce odihna mântuitoare este experimentată și acceptată pe deplin, pot
să urmeze faptele noastre de iubire și de ascultare prin har. Cu câtă
înțelepciune a țesut Creatorul în pânza timpului, prin Sabatul săptămâ­
nal, o analogie a planului de mântuire!
Aprofundare
Studiul ne aduce în atenție două teme mari, intitulate „Imprevizibilul”
și „Relații”. O discuție utilă pentru grupă ar putea fi lansată de între­
barea: Ce „relații” sau interacțiuni din familia lui Iosif au creat cadrul
în care comportamentul fraților acestuia a devenit „imprevizibil”?
Din discuția în grupă, ideea atitudinii favoritiste a părintelui reiese
ca problemă generală, sau ciclică, printre patriarhi – o problemă cu
consecințe familiale devastatoare. „Israel iubea pe Iosif…” Am fi vrut
ca textul să se fi încheiat aici, dar, din nefericire, continuă: „…mai mult
decât pe toți ceilalți fii ai săi” (Geneza 37:3). Am fi vrut ca frații să nu
fi știut nimic de favoritismul tatălui lor, dar știau: „Frații lui au văzut

22 Studiul 1

Instructori_2_2019.indd 22 15/01/2019 12:06:25


că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l urască”
(Geneza 37:4). Probabil că Iacov era influențat de favoritismul pe care
îl arătase mama lui față de el și de cel văzut la tatăl lui față de Esau
(Geneza 25:28).
Toată durerea, invidia și vinovăția generate de această dinami­
că familială disfuncțională rămân ca o mustrare continuă a practică­
rii favoritismului în familie. Dacă Iacov ar fi identificat și ar fi părăsit
parțialitatea manifestată față de copiii lui, probabil că și-ar fi cruțat
familia de o asemenea tragedie. În contrast cu o astfel de atitudine,
Dumnezeu este, în esență, Tatăl înaintea căruia „nu se are în vedere
fața omului” (Romani 2:11). Chiar dacă situația din familia lui Iacov era
dezastruoasă în multe privințe, Dumnezeu Tatăl a reușit să scoată din
ea o minunată istorie de triumf. Există speranță pentru noi și pentru
familiile noastre.

APLICAȚIE
Este ușor să credem că lucrurile vor fi și în viitor așa cum sunt acum.
Iov și Iosif s-au trezit în acea dimineață exact cum se trezeau de obicei.
Dar într-o clipă totul s-a schimbat și așa se poate întâmpla și cu noi.
Schimbările pot avea ca urmare binele tău și maturizarea ta spirituală
sau te pot zdrobi și te pot arunca într-un declin spiritual – depinde
de cât ești de pregătit pentru schimbări. Așadar, întreabă-ți grupa de
la Școala de Sabat ce poți face în prezent ca să răspunzi într-un mod
potrivit la schimbările inevitabile. Iată câteva idei legate de studiul
prezent:
Intrarea în ritm. Această expresie este folosită atunci când ceva de­
vine atât de familiar și de regulat, încât ajungem să îl facem fără să ne
mai gândim. Iov s-a rugat în clipa când viața lui s-a schimbat pentru
totdeauna. Fără îndoială că și Iosif s-a rugat. Ritmurile vieții pot deveni
ușor de administrat atunci când deja am adoptat un ritm al rugăciunii,
al comunicării cu Dumnezeu.
Înnoirea adusă de Sabat este mereu prezentă. Așa cum rugăciunea
nu poate fi atinsă de forțe exterioare (poți să te rogi și în temniță), nici
Sabatul nu îți poate fi luat. Sabatul se află în siguranță în spatele gratii­
lor de neatacat ale timpului. Poți fi sigur de o întâlnire a odihnei cu Isus

Ritmurile vieții 23

Instructori_2_2019.indd 23 15/01/2019 12:06:25


în fiecare zi de Sabat, chiar dacă lumea s-ar prăbuși în jurul tău. Poți
avea această asigurare doar dacă ai dobândit încă de acum obiceiul de
a petrece Sabatul cu Isus.
Fii un personaj al tranziției, așa cum Iacov nu a fost. Adeseori noi
preluăm „bagajul” familial pe care l-am primit de la părinții noștri și li-l
transferăm, inconștient, copiilor noștri. În loc de aceasta, prin puterea
transformatoare și prin înțelepciunea lui Dumnezeu, noi putem fi ceea
ce terapeuții în probleme de familie numesc „un personaj de tranziție”
– „o persoană care, într-o singură generație, schimbă întregul curs al
unei linii genealogice. Sunt oameni care cresc într-un mediu abuziv,
dist­ructiv emoțional, și care, cumva, găsesc căi de a metaboliza otrava
și de a nu o mai transmite mai departe copiilor lor. Ei pur și simplu
sparg tiparul.” – Randal D. Day, Introduction to Family Processes, (New
York: Routledge Taylor and Francis Group, 2010), p. 116
Studiază bine istorisirile biblice. Poate părea o idee simplistă, dar
încă suntem foarte înclinați să gândim că viața noastră trebuie să de­
curgă cumva mult mai lin decât au decurs viețile patriarhilor, profeților
și ucenicilor (sau viața lui Isus). Cu cât petrecem mai mult timp studiind
Biblia, cu atât perspectiva noastră se va schimba și vom considera tot
mai puțin că în viața noastră se întâmplă „ceva ciudat”, atunci când
trecem printr-o schimbare dificilă (1 Petru 4:12).

24 Studiul 1

Instructori_2_2019.indd 24 15/01/2019 12:06:25


STUDIUL

21 6–12 aprilie

Alegerile pe care le facem


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului,
_________ astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora
le ________ părinții voștri dincolo de Râu, sau dumnezeilor
amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și casa
mea vom _____ Domnului.” (Iosua 24:15)
Ai observat vreodată ce de alegeri avem de făcut în viață? De
fapt, am putea spune chiar că, în multe privințe, toată ziua, de când
ne trezim până când mergem din nou la culcare, facem alegeri.
Facem atât de multe alegeri, încât, de multe ori, nici nu ne mai gân­
dim la ele. Alegem pur și simplu.
Unele alegeri sunt simple și chiar devin rutină, în timp ce altele
schimbă viața și au consecințe veșnice nu numai pentru noi, ci și
pentru familia noastră.
De aceea este atât de important să ne gândim la alegerile pe
care le facem, la deciziile pe care le luăm, în special la cele mari,
care au impact pentru tot restul vieții asupra noastră și asupra fa­
miliei noastre.
Câți dintre noi nu regretăm până astăzi unele alegeri pe care
le-am făcut în trecut? Câți nu trăim și astăzi cu eșecurile aduse de
niște alegeri greșite făcute cu mult timp în urmă? Din fericire, există
iertare. Există răscumpărare și există vindecare chiar și pentru cele
mai rele decizii.

13 aprilie – Începe Săptămâna libertății religioase


25

Instructori_2_2019.indd 25 15/01/2019 12:06:25


În această săptămână vom analiza pe larg tema alegerilor pe
care le facem, a modului în care ar trebui să le facem și a impactului
pe care îl au asupra noastră și asupra familiilor noastre.

Duminică, 7 aprilie Libertatea de alegere

Unii creștini cred că Dumnezeu a ales, încă înainte de nașterea


unui om, dacă el va fi sau nu mântuit. Cu alte cuvinte, fiecare din­
tre aceia care vor fi pierduți pentru veșnicie va fi pierdut pentru că
Dumnezeu, în înțelepciunea Sa (pretinde această teologie), a ales
așa, adică, indiferent de alegerile pe care le face acel om, tot va fi
condamnat.
Din fericire, noi, adventiștii de ziua a șaptea, nu subscriem la
această teologie, ci credem că Dumnezeu ne-a ales pe toți să fim
mântuiți și că, încă dinainte de începutul lumii, am fost aleși pentru
viața veșnică.
1. Ce ne spun următoarele versete despre faptul că am fost aleși de
Dumnezeu și despre momentul în care am fost aleși?
Efeseni 1:1-4__________________________________________________
Tit 1:1,2_______________________________________________________
2 Timotei 1:8,9________________________________________________
Oricât de bună este vestea aceasta, trebuie să știm că totuși unii
oameni vor fi pierduți (Matei 25:41), pentru că, deși Dumnezeu
ne-a ales pe toți, El le-a dat oamenilor cel mai sfânt dar – o voință
liberă, darul libertății de a alege.
2. Ce ne învață Biblia despre voința noastră liberă?
Matei 22:35-37________________________________________________
Domnul nu ne forțează să-L iubim. Ca să fie adevărată, dragos­
tea trebuie să fie oferită de bunăvoie, din proprie alegere. Dintr-o

26 STUDIUL 2

Instructori_2_2019.indd 26 15/01/2019 12:06:25


anumită perspectivă, am putea spune că Biblia este istoria încercării
lui Dumnezeu de a ajunge la ființele omenești pierdute și de a le
câștiga inima pentru Sine fără să le constrângă în vreun fel. Această
realitate se vede cel mai bine în viața și în slujirea Domnului Isus
pe pământ – în modul în care oamenii au reacționat față de El,
folosindu-și libertatea de alegere. Unii au fost atrași de El, alții I-au
vrut moartea.
Da, Dumnezeu ne-a ales pentru mântuire, dar noi trebuie să ale­
gem să acceptăm această mântuire. Dintre toate alegerile pe care
trebuie să le facem, alegerea de a-I sluji Domnului este cea mai im­
portantă și mai plină de consecințe pentru noi și pentru aceia (cum
sunt membrii familiei noastre apropiate) asupra cărora au impact
viața noastră și deciziile pe care le luăm.

Luni, 8 aprilie Cum să facem alegeri corecte

Toți cunoaștem foarte bine importanța alegerilor pe care le fa­


cem. Dar știm și ce impact negativ pot avea alegerile greșite asupra
vieții noastre și asupra vieților altora. Întrebarea este: Cum putem
să facem alegeri corecte?
2. Următoarele versete ne prezintă câțiva pași care ne pot ajuta în în-
cercarea de a lua decizii bune. Care sunt acești pași?
1. 1 Tesaloniceni 5:17__________________________________________
Iacov 1:5____________________________________________________
2. Isaia 1:19___________________________________________________
Matei 7:24,25_______________________________________________
3. Psalmii 119:105_____________________________________________
2 Timotei 3:16______________________________________________
4. Proverbele 3:5,6____________________________________________

Alegerile pe care le facem 27

Instructori_2_2019.indd 27 15/01/2019 12:06:25


Isaia 58:11__________________________________________________
5. Proverbele 15:22____________________________________________
Proverbele 24:6_____________________________________________
Ori de câte ori trebuie să luăm o decizie importantă, este esențial
să mergem la Domnul, în rugăciune, ca să ne asigurăm că alegerea
pe care o facem nu ne va determina să călcăm în vreun fel Legea
lui Dumnezeu sau vreun principiu din Cuvântul Său. În aceeași mă­
sură este important să ne încredem în Dumnezeu, să-I predăm Lui
capacitatea noastră decizională, adică să ne rugăm ca alegerile pe
care le facem să-I aducă Lui slavă, iar noi să fim gata să-I supunem
dorințele noastre, dacă acestea se opun planului Său pentru viața
noastră. De multe ori, când trebuie să luăm o decizie, ne pot fi de
folos și sfătuitorii înțelepți. În cele din urmă, putem să ne simțim în
siguranță știind că Dumnezeu ne iubește și dorește ce este cel mai
bine pentru noi și că, dacă Îi supunem Lui viața noastră, în credință
și în umilință, putem merge mai departe cu încredere în alegerea pe
care am făcut-o.
Cum procedezi când trebuie să iei decizii importante în viața
ta? Ce pași spirituali urmezi în dorința de a face alegeri corecte?

Marți, 9 aprilie Alegerea prietenilor

Una dintre cele mai importante alegeri pe care trebuie să le fa­


cem este alegerea prietenilor. De cele mai multe ori nu pornim în
mod intenționat să ne facem prieteni, ci prieteniile se dezvoltă fi­
resc, pe măsură ce petrecem timp cu oameni care au aceleași inte­
rese, valori și preferințe ca noi.

3. Ce principii în alegerea prietenilor găsim în următoarele versete?


Proverbele 12:26______________________________________________

28 STUDIUL 2

Instructori_2_2019.indd 28 15/01/2019 12:06:25


17:17_________________________________________________________
18:24_________________________________________________________
22:24,25______________________________________________________
______________________________________________________________
Dacă vrem să avem prieteni, trebuie să fim noi înșine prietenoși.
Uneori, oamenii se văd singuri și nu înțeleg că atitudinea lor mo­
rocănoasă, negativă, îi îndepărtează pe ceilalți. „Chiar cei mai buni
dintre noi au trăsături neplăcute și, când ne alegem prietenii, ar tre­
bui să îi alegem pe cei care nu ne vor părăsi când vor descoperi că
nu suntem perfecți. Se cere îngăduință reciprocă. Ar trebui să ne
iubim și să ne respectăm reciproc, fără a ne împiedica de greșelile
și de imperfecțiunile pe care nu putem să nu le vedem; căci acesta
este spiritul lui Hristos. Ar trebui să cultivăm umilința și o anumită
doză de neîncredere în noi înșine, precum și blândețe și răbdare cu
greșelile celorlalți. Această atitudine va elimina tot egoismul nostru
îngust și ne va face generoși și cu inima largă.” – Ellen G. White,
Lucrarea pastorală, p. 53
Una dintre cele mai cunoscute prietenii este cea dintre David și
Ionatan. Dacă Saul ar fi fost credincios și ascultător, domnia sa ar
fi putut să dureze multe generații și Ionatan ar fi putut să-i fie suc­
cesor la tron. Când Saul s-a dovedit nevrednic de chemarea care-i
fusese adresată, Dumnezeu l-a ales pe David ca împărat al lui Israel.
Astfel Ionatan a pierdut locul care i s-ar fi cuvenit de drept. Iată
un exemplu grăitor despre modul în care alegerile greșite ale unui
membru al familiei (Saul) îl afectează pe altul (Ionatan). Dar Ionatan
nu a fost nici mânios, nici invidios pe David, ci a ales să-l ajute, pro­
tejându-l de mânia tatălui său, Saul (1 Samuel 18:1). Ce exemplu
minunat de prietenie adevărată!
Care a fost experiența ta cu prietenii, chiar și cu aceia care poa-
te că nu au vrut să îți facă niciun rău, dar totuși te-au rănit? Cum
pot alegerile greșite în ce privește prieteniile să afecteze relațiile
de familie?

Alegerile pe care le facem 29

Instructori_2_2019.indd 29 15/01/2019 12:06:25


Miercuri, 10 aprilie Alegerea unui partener de viață
Dacă trebuie să fii atent când îți alegi prietenii, trebuie să fii și
mai atent când îți alegi partenerul de viață. Adam a avut parte de
o mare binecuvântare prin faptul că Dumnezeu i-a făcut cu mâinile
Sale o parteneră de viață și a modelat-o chiar din corpul lui. Pentru
el a fost ușor să aleagă, din moment ce Eva nu era doar singura
femeie, ci și o femeie perfectă. Noi, ceilalți, întâmpinăm ceva mai
multe dificultăți, din moment ce niciunul dintre noi nu este perfect
și avem de ales dintre atât de multe persoane imperfecte.
Dar Dumnezeu nu ne-a lăsat fără călăuzire în acest domeniu. Pe
lângă tot ce am studiat în lecția de luni, mai există câțiva pași spe­
cifici de urmat în privința căsătoriei. În afară de alegerea de a-I sluji
Domnului, chestiunea alegerii partenerului de viață va fi întotdeau­
na însoțită de cele mai importante consecințe dintre toate alegerile
pe care le face cineva în viață.
4. Ce îndrumări foarte generale se găsesc în următoarele texte biblice,
care pot și trebuie să fie aplicate de cel care își caută partenerul
potrivit pentru căsătorie?
Psalmii 37:27__________________________________________________
119:97________________________________________________________
1 Corinteni 15:33______________________________________________
Iacov 1:23-25__________________________________________________
______________________________________________________________
Pe lângă preocuparea de a căuta persoana potrivită pentru a te
căsători, înainte de toate, fii tu persoana potrivită. „Tot ce voiți să
vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel, căci în aceasta sunt cu­
prinse Legea și Prorocii” (Matei 7:12). Cineva poate să găsească cel
mai bun partener de viață posibil, care are toate calitățile pe care le
dorește, dar, dacă celui care dorește calități bune în celălalt îi lipsesc
acele calități, vor apărea probleme.

30 STUDIUL 2

Instructori_2_2019.indd 30 15/01/2019 12:06:25


Acest lucru nu este nou și, cu siguranță, nu se întâlnește doar în
căsătorie, ci și în viață în general. Pavel acordă mult timp, la începu­
tul Epistolei către romani, pentru a li se adresa celor care îi condam­
nă pe ceilalți pentru lucruri de care ei înșiși se fac vinovați. Sau, așa
cum a spus Isus: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te
uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Matei 7:3).
Cât de des descoperi că aștepți de la ceilalți (poate de la soț sau
de la soție) trăsături care chiar ție îți lipsesc? Gândește-te la lucrul
acesta.

Joi, 11 aprilie Alegerea unei profesii

La un moment dat, fiecare trebuie să facă o alegere în ce privește


profesia sau cariera. În afara celor care sunt bogați prin moșteniri,
independent de un loc de muncă, și a celor care lucrează „cu normă
întreagă” acasă, îngrijindu-se de gospodărie și de familie (cea mai
nobilă dintre toate ocupațiile), mulți oameni trebuie să-și aleagă o
profesie pentru a-și câștiga existența.
Desigur, fiecare trăiește în circumstanțe care îi pot limita, într-o
anumită măsură, variantele în ce privește alegerea unei cariere. Dar,
indiferent de context, putem să ne alegem o ocupație care să dea
un sens și un scop vieții noastre. Cu alte cuvinte, tot ce facem să
facem spre slava lui Dumnezeu.
5. Ce greșeală a făcut Solomon și cum ne putem feri să o repetăm?
Eclesiastul 2:1-11______________________________________________
Nu trebuie neapărat să fim bogați ca să fim prinși în capcana în
care a fost prins Solomon. „Căci iubirea de bani este rădăcina tutu­
ror relelor și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință
și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri” (1 Timotei 6:10).
Cineva poate să fie sărac și să iubească banii la fel de mult ca unul
care este bogat.

Alegerile pe care le facem 31

Instructori_2_2019.indd 31 15/01/2019 12:06:25


Este adevărat, trebuie să ne câștigăm existența. Dar, indiferent
ce facem sau cât de mult câștigăm, nu trebuie să facem un idol din
avere. Multe familii suferă din cauza unui tată care, obsedat de
câștig și bogăție, își neglijează familia. Câți copii sau câte soții nu ar
prefera să aibă un stil de viață mai modest, dar o relație de fami­
lie mai bogată? În majoritatea cazurilor, oamenii ar prefera relațiile
apropiate în locul unei vieți de bogăție.
Încă de când l-a creat pe om, Dumnezeu a plănuit ca munca să
fie o parte importantă a vieții (Geneza 2:15). Pericolul apare atunci
când facem din muncă scopul vieții sau când aceasta devine doar un
mijloc de a acumula bogăție. Aceasta a fost greșeala lui Solomon. El
căuta sensul vieții în diverse lucruri și, chiar dacă multe dintre ele
i-au adus satisfacție pe moment, la sfârșit s-au dovedit a fi lipsite de
sens.
Cineva a spus într-o ocazie: „Câți oameni au ajuns ca, la sfârșit,
să-și dorească să fi petrecut mai mult timp la serviciu și mai puțin
timp cu familia?” Care este mesajul acestei întrebări?

Vineri, 12 aprilie Un gând de încheiere

În întreaga Scriptură suntem confruntați cu libertatea omului de a


alege. Chiar Adam și Eva au avut, înainte de căderea în păcat, liberta­
tea de a alege (Geneza 3) și, din nefericire, au ales greșit. Dacă ființele
necăzute, în desăvârșirea lor, pot să-și folosească în mod greșit voința
liberă, cu cât mai mult niște ființe ca noi, afundate în păcat!
Și nu trebuie să uităm că voința liberă este exact așa cum sună,
liberă, ceea ce înseamnă că, indiferent de presiunea la care suntem
supuși, atât din interior, cât și din exterior, nu trebuie să alegem
ceva greșit. Prin puterea lui Dumnezeu care lucrează în noi, putem
să facem alegerile corecte cu voința liberă pe care ne-a dat-o El. De
aceea, este important să ne cântărim cu grijă deciziile și, mai ales,
pe acelea care afectează viața familiei noastre.

32 STUDIUL 2

Instructori_2_2019.indd 32 15/01/2019 12:06:25


Alegerea liberă făcută de Cain, de a-l ucide pe fratele lui, a de­
vastat întreaga familie. Decizia liberă a fraților lui Iosif de a-l vinde
ca sclav a ruinat viața tatălui lor. Iacov „și-a rupt hainele, și-a pus
un sac pe coapse și a jelit multă vreme pe fiul său. Toți fiii și toate
fiicele lui au venit ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio
mângâiere, ci zicea: «Plângând mă voi coborî la fiul meu, în Locuința
morților.» Și plângea astfel pe fiul său” (Geneza 37:33-35).
În întreaga Biblie, la fel ca în viață, putem găsi la tot pasul exem­
ple ale faptului că decizia liberă luată de un membru al familiei, spre
bine sau spre rău, îi afectează și pe ceilalți (vezi Numeri 16:1-32;
Daniel 6:23,24; Geneza 18:19).

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Deuteronomul 16–22

1. Pentru ce anume trebuiau să facă israeliții cercetări amănunțite?

2. Care era pedeapsa pentru un martor mincinos?

3. Care erau cele patru situații de scutire de la război?

4. Ce fel de copaci li s-a interzis israeliților să taie chiar și în timpul


războiului?

Istoria mântuirii, cap. 59

5. Ce vor dori (au dorit) mulți, fără să facă vreun efort să obțină?

Alegerile pe care le facem 33

Instructori_2_2019.indd 33 15/01/2019 12:06:25


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
Alegerile fac parte atât de mult din viața noastră, încât adesea nu le
mai dăm atenție și apoi suportăm consecințele. Totuși facem aceleași
alegeri iar și iar. Studiul acesta se ocupă de natura alegerii și de felul în
care se pot face alegeri înțelepte.
În general, când spunem „alegere” ne referim la alegerile libere.
Cel mai mare dar pe care ni l-a oferit Dumnezeu când ne-a creat a fost
libertatea de alegere. Fără ea, celelalte daruri nu ar fi putut fi apreciate
cum se cuvine. Fără ea, dragostea față de Dumnezeu și închinarea nu
ar fi fost autentice. Adevărata libertate face ca dragostea să fie o po­
sibilitate autentică. Dar libertatea are și un potențial spre rău care s-a
actualizat iar și iar, de la căderea în păcat.
Dar chiar dacă, metaforic vorbind, răul a scufundat această planetă în
întuneric, Dumnezeu a păstrat și a asigurat întotdeauna surse de lumină,
ca să ne ajute să găsim calea. Adesea încercăm să punem în seama lui
Dumnezeu răspunderea pentru problemele și suferința din viața noastră.
Însă o analiză mai atentă ne arată că, în multe cazuri, noi am ignorat re­
sursele de înțelepciune de la Dumnezeu, care ne-ar fi ferit de probleme.
Domnul nostru este un Dumnezeu al revelației și al răbdării. El comunică
mereu cu noi prin natură (Psalmii 19:1-3; Romani 1:20), prin rugăciune
(Matei 21:22; Iacov 1:5), prin Scriptură (Psalmii 119:105; 2 Timotei 3:16),
prin sfătuitori evlavioși (Proverbele 11:14; 15:22) și, cel mai glorios, prin
viața și prin cuvintele lui Isus (Evrei 1:2,3). Acestea sunt luminile noastre
în lume și nu ar trebui să facem nicio alegere importantă fără să ținem
seama de ele, în special când este vorba de domeniile subliniate de acest
studiu: (1) prietenii, (2) partenerul de viață și (3) ocupația (profesia).

COMENTARIU
Motivația eticii creștine
Noi suntem cine suntem și ne aflăm unde ne aflăm ca urmare a
alegerilor noastre. Desigur, viața ne este afectată și de alegerile altora,
pentru că trăim în interdependență unii cu alții, dar modul în care răs­
pundem la alegerile lor ne face să avem o responsabilitate. Perspectiva
aceasta ne face răspunzători pentru situația în care ne aflăm în prezent
și, în același timp, ne ajută să admitem că unele evenimente ale vieții

34 STUDIUL 2

Instructori_2_2019.indd 34 15/01/2019 12:06:25


nu se află sub controlul nostru. Ramificațiile alegerilor noastre în viață
sunt importante. Astfel, ar fi de dorit ca toți să facă eforturi pentru a
înțelege natura deciziei morale pe care o au de luat și apoi să adopte în
mod intenționat cadrul etic cel mai rezonabil. Din nefericire, de obicei,
oamenii petrec mai mult timp căutând și socotind ce să-și mai cumpe­
re decât după ce sistem etic să trăiască.
Conveniențele, tendințele sociale, presiunea de grup, emoțiile, obi­
ceiurile și preferințele personale sunt ghizi nesiguri pentru acele ale­
geri care să conducă la viața pe care o dorește Dumnezeu pentru noi.
A ne baza deciziile pe fundamente atât de instabile este o nebunie. Fie
că suntem sau nu creștini, ar trebui să ne punem întrebarea: Pe ce îmi
bazez deciziile?
Fundamentul eticii creștine
Piatra de temelie a eticii creștine este faptul că am fost creați după
chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Cu cât cunoaștem mai bine carac­
terul lui Dumnezeu, cu atât orizontul nostru etic se lărgește și destinul
se vede mai glorios (2 Corinteni 3:18). Așadar, cum poate fi păstrat și
refăcut chipul lui Dumnezeu în noi prin fiecare alegere?
Răspunsul poate fi intuit în legenda despre omul care l-a între­
bat odată pe Michelangelo despre statuia lui David: „Cum ai creat o
asemenea capodoperă dintr-un bloc de marmură fără nicio formă?”
Michelangelo a răspuns: „Eu doar am îndepărtat din blocul brut tot
ce nu arăta ca David.” Tot așa, noi putem alege să facem doar acele
lucruri care arată ca Isus și să îndepărtăm din viața noastră tot ce nu
arată ca El. A fi conștienți de chemarea noastră de a purta chipul lui
Dumnezeu este esențial pentru scopul eticii creștine. Dar avem nevoie
de mai mult ajutor și de mai multă călăuzire decât doar să fim lăsați să
ne întrebăm: „Ce ar face Isus?”
Sursa eticii creștine
Învățăturile Bibliei ne oferă baza eticii creștine. Regretatul eru­
dit adventist în domeniul eticii, Miroslav Kiš, ne oferă trei elemente
care să ne ajute să descoperim înțelepciunea etică în Scriptură (vezi
Miroslav Kiš, „Biblical Narratives and Christian Decision”, Journal of
the Adventist Theological Society 9/1, 2[1998]: 24-31). Acestea sunt:
(1) principii, (2) reguli de acțiune și (3) modele normative.

Alegerile pe care le facem 35

Instructori_2_2019.indd 35 15/01/2019 12:06:25


Principii. Acestea sunt înrădăcinate în noțiunile noastre fundamen­
tale despre adevărul moral. Ele sunt generale și imuabile, dar au nevo­
ie să fie lămurite din Scriptură. Cele Zece Porunci, Psalmii, Eclesiastul,
Proverbele, Evangheliile (în special Predica de pe Munte) și Epistolele
sunt surse de principii morale care sunt suficiente pentru diverse
situații. Să nu comiți adulter și să-i tratezi pe ceilalți așa cum vrei să fii
tratat sunt două exemple de principii atemporale (Exodul 20:14; Matei
7:12).
Reguli de acțiune. Acestea sunt câteva reguli specifice derivate din
principiile mai largi, și sunt legate de situații concrete. Porunca dată de
Dumnezeu lui Ghedeon, de a distruge altarul lui Baal și de a ridica un
altar pentru Domnul (Judecătorii 6:25,26), porunca adresată de Isus
tânărului bogat, de a-și vinde toate averile (Matei 19:21), și cea adre­
sată lui Petru, de a lăsa sabia jos (Matei 26:52), nu sunt prea potrivite
pentru noi astăzi. Dar nu înseamnă să sunt irelevante. Când vine vorba
despre închinare, idolatrie, finanțe, priorități sau violență, aceste po­
runci trebuie luate ca repere pentru a cunoaște mai bine care este voia
lui Dumnezeu în orice situație particulară ne-am afla.
Modele normative. Și istoriile biblice ne oferă standarde mora­
le. Pavel spune: „Aceste lucruri [relatările din istoria lui Israel] ... au
fost scrise pentru învățătura noastră” (1 Corinteni 10:11). Relatările
acestea sunt normative, deoarece ne dau avertizări „ca să nu poftim
după lucruri rele, cum au poftit ei” (1 Corinteni 10:6). Și sunt mode­
le, pentru că au menirea de a fi imitate. Ele ne ajută să ne identifi­
căm cu personajele care trec prin lupte și prin ispite atunci când sunt
în joc principiile morale ale lui Dumnezeu. În narațiunile biblice sunt
subliniate consecințele respectării sau încălcării standardelor mora­
le și este arătat lanțul cauză-efect. În lucrarea Biblical Narratives and
Christian Decision (p. 29), Kiš arată beneficiile citirii relatărilor biblice
ca modele normative: „Noi putem învăța lecții fără a experimenta în
mod real păcatul. Modelele normative ne ajută să învățăm prin repre­
zentare.”
Modelele normative biblice pot fi folositoare și într-o situație în
care intră în conflict două principii biblice. Adeseori o întâmplare bibli­
că va oferi soluția. În plus, uneori, deși principiul moral este clar, totuși

36 STUDIUL 2

Instructori_2_2019.indd 36 15/01/2019 12:06:25


pot exista multe opțiuni diferite (reguli de acțiune) care par să se aplice
în aceeași măsură. Pe care să o adopți? Atunci modelele normative pot
servi, cum notează Kiš, la „reglarea cântarului” (p. 30).
Unii membrii ai grupei poate vor considera că acest scurt compen­
diu de etică creștină este prea concentrat pe comportament sau prea
legalist. Unde mai este lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră? Dar
mântuirea prin har? Se presupune că aceste dimensiuni ale mântuirii
și altele sunt prezente atunci când ne confruntăm cu probleme de na­
tură etică. E potrivit să încheiem discuția amintind că alegerile ne scriu
viitorul. Nu este de mirare că un Dumnezeu al dragostei poruncește și
reafirmă principii de conduită morală (etice) (Evrei 12:5-8; Apocalipsa
3:19) care să ne facă să ne bucurăm acum de o viață „din belșug”, „iar
în veacul viitor”, de „viața veșnică” (Ioan 10:10; Luca 18:30). Nu am
aștepta nimic mai puțin de la un tată pământesc. Putem aștepta mai
puțin de la Tatăl nostru ceresc?

APLICAȚIE
Secțiunea anterioară a insistat pe teorie. Acum avem ocazia să apli­
căm cadrul etic despre care am discutat, la alegerile pe termen lung la
care se referă studiul. Iată câteva posibile scenarii legate de alegerea
partenerului de viață:
Scenariul 1. Un prieten tocmai a ieșit dintr-o a doua căsătorie eșu­
ată. Există în biserică cineva care i-a atras acum atenția. Prietenul îți
cere sfatul. Ce principii, reguli de acțiune sau modele normative din
Scriptură i-ai împărtăși?
O posibilă abordare: Autorii studiului au o abordare principială fasci­
nantă a pregătirii pentru căsătorie, invocând regula de aur, care îți cere
să devii tu partenerul de viață pe care l-ai dori. Aceasta înseamnă că,
dacă cineva caută să se căsătorească, ar trebui ca mai întâi să cultive el
însuși calitățile pe care le caută la persoana cu care ar dori să se căsăto­
rească.
Și istoria lui Isaac și a Rebecăi ar putea sluji ca model normativ în
această situație: (1) Isaac le încredințează altora alegerea unei soții po­
trivite pentru el (Geneza 24:1-4); (2) o femeie din țara idolatră în care
se afla nu este considerată o opțiune (vers. 6); (3) Isaac medita (pro­

Alegerile pe care le facem 37

Instructori_2_2019.indd 37 15/01/2019 12:06:25


babil în rugăciune) în seara când a venit Rebeca (vers. 63); și (4) toate
părțile implicate au părut mulțumite de aranjament.
Scenariul 2. Un prieten trăiește într-o zonă unde poligamia este le­
gală. El se gândește la posibilitatea de a-și lua o a doua soție. Mulți
dintre patriarhii din Biblie au avut mai multe soții. Cum ai putea folosi
cadrul etic discutat înainte pentru a-l îndruma corect?
O posibilă abordare: O regulă de acțiune poate fi cea la care se face
referire în Leviticul 18:18, care afirmă: „Să nu iei pe sora nevestei tale
ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevastă-ta,
cât timp ea este încă în viață.”
Textul acesta poate fi folosit pentru a susține poligamia, dacă el ex­
clude doar cazul căsătoririi cu două surori rude de sânge. Totuși există
argumente puternice că „sora nevestei tale” este o expresie idiomatică
ce se referă la orice persoană de sex feminin, excluzând astfel posi­
bilitatea de a mai avea o soție sau mai multe. Richard M. Davidson
prezintă opt argumente în favoarea acestei interpretări. (Vezi Flame of
Yahweh Sexuality in the Old Testament, 2007, p. 194.)
Dar, dacă refuzăm să interpretăm în felul acesta, ce spune Leviticul
18:18? Idealul edenic al relației exclusive dintre Adam și Eva ne poate
arată un principiu valabil. Alte modele normative: istoriile unor familii
eșuate în urma căsătoriilor multiple încercate de Avraam, de Iacov, de
David sau de Solomon. Puse laolaltă, aceste relatări biblice ne arată
clar o poziție negativă față de poligamie.

38 STUDIUL 2

Instructori_2_2019.indd 38 15/01/2019 12:06:25


STUDIUL

3 13–19 aprilie

Pregătirea pentru schimbare


Sabat după-amiază
Text de memorat: „_____________ va merge și înaintea
Lui, și-L va și urma, călcând pe urmele pașilor Lui!” (Psalmii
85:13)
Viața este plină de schimbări. Lucrurile se schimbă tot timpul.
Singurul lucru care nu se schimbă este însăși realitatea schimbării.
De fapt, schimbarea face parte din existența noastră. Chiar și legile
fizicii par să ne învețe că schimbarea există în structura cea mai pro­
fundă a realității.
Adesea, schimbarea vine pe neașteptate. Ne urmăm liniștiți ru­
tina când, deodată, într-o clipă, totul se schimbă și suntem prinși
complet nepregătiți.
Pe de altă parte, uneori vedem schimbările venind. Ne sunt
date avertizări, semne și indicii care să ne anunțe că lucrurile se vor
schimba. Când se întâmplă astfel, este înțelept să începem să ne
pregătim, în măsura în care este posibil, pentru ceea ce întrevedem
că va avea loc. Multe dintre aceste schimbări sunt mari: căsătoria,
copiii, bătrânețea și chiar moartea.
Și încă un aspect de care trebuie să ținem seama: noi nu trăim
în izolare. Ceea ce înseamnă că schimbarea care se va produce cu
noi ne va afecta și familia, și nu într-o mică măsură. În același timp,
schimbările care se vor produce cu ceilalți membri ai familiei ne vor
afecta și pe noi.

20 aprilie – Ziua libertății religioase (colectă)


39

Instructori_2_2019.indd 39 15/01/2019 12:06:25


Duminică, 14 aprilie Nepregătiți

Cuvântul lui Dumnezeu nu trece cu vederea realitățile vieții


omenești, ci le prezintă în toată brutalitatea lor și, uneori, în toată
durerea și disperarea lor. De fapt, cu excepția primelor câteva pagini
ale Bibliei și a ultimelor câteva, Cuvântul lui Dumnezeu zugrăvește
un tablou trist al omenirii. Pavel nu a exagerat când a scris: „Căci
toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23).
1. Ce avertizări și ce făgăduințe găsim în următorul pasaj?
1 Corinteni 10:1-13____________________________________________
În anumite privințe, multe dintre acțiunile noastre în viață nu
sunt decât reacții la schimbări. Ne confruntăm în mod constant cu
schimbări, iar noi, creștinii, trebuie să le abordăm cu credință, încre­
zându-ne în Dumnezeu și dovedindu-ne credința prin ascultare, în
ciuda ispitei de a proceda altfel.
„Cea mai mare nevoie pe care o are lumea este aceea de oameni
adevărați, oameni care să nu se lase cumpărați sau vânduți, oameni
care să fie cinstiți și credincioși în adâncul sufletului lor, oameni
care să nu se teamă să-i spună păcatului pe nume, oameni a căror
conștiință este la fel de bine orientată către datorie cum este acul
busolei către pol, oameni care să ia poziție neclintită pentru adevăr,
chiar dacă s-ar prăbuși cerurile.” – Ellen G. White, Educație, p. 57
Aceste cuvinte sunt la fel de valabile pentru noi astăzi cum au
fost pentru Israelul antic și pentru cei din timpul lui Ellen G. White.
2. Ce greșeli au făcut oamenii din următoarele pasaje biblice, când
s-au aflat în fața schimbării, și ce putem învăța din greșelile lor?
Faptele 5:1-10_________________________________________________
______________________________________________________________
Geneza 16:1,2,5,6_____________________________________________
______________________________________________________________

40 STUDIUL 3

Instructori_2_2019.indd 40 15/01/2019 12:06:26


Matei 20:20-22________________________________________________
______________________________________________________________
Schimbările vin și, adesea, aduc cu ele ispite, probleme și, une­
ori, chiar teamă. Așadar, este foarte important să fim îmbrăcați cu
armura spirituală, ca să le putem înfrunta. Indiferent dacă schimbă­
rile sunt neașteptate sau dacă fac parte din desfășurarea normală
a vieții, noi trebuie să fim pregătiți pentru ce urmează să vină, atât
pentru ce vedem, cât și pentru ce nu vedem.

Luni, 15 aprilie Pregătirea pentru căsătorie

Una dintre cele mai mari schimbări cu care se confruntă omul


este căsătoria.
Desigur, nu toți oamenii se căsătoresc. În definitiv, Isus, Marele
nostru Exemplu, nu a fost căsătorit. Și nici multe alte personaje bi­
blice. Însă mulți oameni se căsătoresc și, de aceea, Biblia vorbește
despre căsătorie, care este unul dintre cei mai mari factori de schim­
bare din viață.
Primul acord social menționat în Biblie este căsătoria. Pentru
Domnul, căsătoria este atât de importantă, încât cuvintele spuse
lui Adam și Evei despre căsătorie apar încă de trei ori pe paginile
Scripturii: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, se va
lipi de nevastă-sa și se vor face un singur trup” (Geneza 2:24; Matei
19:5; Marcu 10:7; Efeseni 5:31). Aceste texte ne spun că, pentru cel
care se căsătorește, cea mai importantă relație din viața sa trebuie
să fie relația cu partenerul de viață – chiar mai importantă decât cea
cu părinții. Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este foarte impor­
tantă pentru Dumnezeu – ea este și o ilustrare a relației dintre Fiul
Său, Isus, și mireasa Lui, biserica (Efeseni 5:32).
Cine construiește o casă trebuie să-și ia timp și să calculeze cos­
turile (Luca 14:28-30). Cu cât mai mult timp ar trebui să-și ia cel
care își întemeiază un cămin! O casă este construită din cărămidă,

Pregătirea pentru schimbare 41

Instructori_2_2019.indd 41 15/01/2019 12:06:26


mortar, lemn, fier, sârmă, sticlă, dar un cămin este clădit din lucruri
care nu sunt neapărat materiale.
3. Care sunt câteva trăsături esențiale, importante în toate aspectele
vieții, dar în special pentru cei care se pregătesc pentru căsătorie?
1 Corinteni 13:4-8_____________________________________________
______________________________________________________________
Galateni 5:22,23_______________________________________________
Pregătirea pentru căsătorie trebuie să înceapă cu mine, perso­
nal, individual. În același timp, trebuie să mă uit cu atenție la viito­
rul partener de viață, ca să văd dacă va fi potrivit. Este harnic(ă)?
(Proverbele 24:30-34). Are o fire nestăpânită? (Proverbele 22:24).
Împărtășim aceleași convingeri? (2 Corinteni 6:14,15). Cum se vor
acomoda membrii familiei mele și prietenii cu viitorul meu soț
(viitoarea mea soție)? (Proverbele 11:13). Mă bazez eu pe credință
sau doar pe sentimente? (Proverbele 3:5,6). Răspunsurile la aceste
întrebări pot însemna un viitor fericit sau o viață de suferință.
Gândește-te la câteva relații de căsătorie bune. Ce principii
descoperi în ele care pot fi aplicate și la alte tipuri de relații inter-
personale?

Marți, 16 aprilie Pregătirea pentru a fi părinte

Puține lucruri îți pot schimba viața cum o face venirea pe lume a
unui copil. Nimic nu va mai fi la fel în familie.
„Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la
tinerețe.  Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei!”
(Psalmii 127:4,5)
Însă copiii nu vin cu un manual de utilizare care să le spună
părinților cum trebuie să-i îngrijească și cum să rezolve toate pro­
blemele care pot să apară. Chiar și părinții cu experiență sunt une­

42 STUDIUL 3

Instructori_2_2019.indd 42 15/01/2019 12:06:26


ori puși în încurcătură de acțiunile, de cuvintele sau de atitudinile
copiilor lor.
Așa cum este important să te pregătești pentru căsătorie, la
fel de important este ca aceia care speră să devină părinți să fie
pregătiți pentru această copleșitoare responsabilitate.
4. Chiar dacă următoarele cazuri de naștere sunt unice, ce principii
pot lua din aceste relatări cei care se pregătesc să devină părinți?
1 Samuel 1:27_________________________________________________
Judecătorii 13:7_______________________________________________
Luca 1:6,13-17,39-45,46-55,76-79_______________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

Ce responsabilitate și ce oportunitate cutremurătoare au avut


acești părinți! În aceste familii aveau să se nască profeți și condu­
cători ai lui Israel, unul dintre aceștia urmând să fie cel care trebuia
să pregătească o cale pentru Mesia, iar altul, chiar Hristos. Totuși,
chiar dacă niciunul dintre copiii noștri nu este destinat să fie un pro­
fet biblic, părinții tot trebuie să fie pregătiți pentru această schim­
bare radicală din viața lor.
„Pregătirea trebuie începută chiar înainte de nașterea copilului,
pentru ca acesta să fie în stare să lupte cu succes în bătălia împotri­
va vrăjmașului.
Dacă, înainte de nașterea copilului, mama este îngăduitoare față de
ea însăși, dacă este egoistă, nerăbdătoare, pretențioasă, toate aceste
lucruri se vor manifesta în caracterul copilului ei. În felul acesta, mulți
copii au primit ca moștenire, la naștere, aproape numai tendințe
nestăvilite spre rău.” – Ellen G. White, Căminul adventist, p. 256
Indiferent că avem copii în grija noastră sau avem responsa­
bilități în privința altor oameni, ce putem face pentru a ne îndepli-
ni aceste responsabilități în modul cel mai creștinesc posibil?

Pregătirea pentru schimbare 43

Instructori_2_2019.indd 43 15/01/2019 12:06:26


Miercuri, 17 aprilie Pregătirea pentru bătrânețe

Cuvintele lui Moise din Psalmul 90:11 ne amintesc de trecerea


inexorabilă a timpului. Pe măsură ce anii vin și trec, începem să
vedem și să simțim tot felul de schimbări în corpul nostru. Părul
încărunțește sau cade, începem să pășim mai încet, să acționăm
mai încet, iar durerile devin însoțitorii noștri de fiecare zi. Dacă sun­
tem căsătoriți și avem copii, probabil aceștia au deja propriii copii și
noi ne putem bucura de nepoți. Etapele anterioare ale vieții ne-au
ajutat să ne pregătim pentru această ultimă etapă.
5. Citește Psalmul 71. Ce ne învață acest psalm despre cum să ne pre-
gătim nu numai pentru vârsta bătrâneții, ci pentru viață în general?
______________________________________________________________
Psalmul 71 este scris de un om în vârstă, care experimentează
schimbările care intervin în viață, dar este fericit deoarece întot­
deauna, până acum, și-a pus încrederea în Dumnezeu. Cea mai
bună cale de a îmbătrâni este să ne punem încrederea în El de când
suntem tineri. De fapt, autorul acestui psalm ne împărtășește trei
lecții importante pe care le-a învățat îndreptându-se către această
perioadă a vieții sale.
1. Dobândește o cunoaștere personală profundă a lui Dumnezeu!
Încă din tinerețea lui (vers. 17), Dumnezeu i-a fost o stâncă de adă­
post (vers. 1,7) și Mântuitor (vers. 2). Dumnezeu este o stâncă și
o cetățuie (vers. 3), speranța și încrederea lui (vers. 5). Psalmistul
vorbește despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu (vers. 16,17),
despre puterea și tăria Lui (vers. 18) și despre toate lucrurile mărețe
pe care El le-a făcut (vers. 19). Obiceiul de a vorbi cu Dumnezeu în
fiecare zi, când studiem Cuvântul Său și ne luăm timp să medităm la
ce a făcut El pentru noi, ne va consolida experiența cu El.
2. Formează-ți obiceiuri bune! O alimentație bună, exercițiul fi­
zic, apa, lumina soarelui, odihna etc. ne vor ajuta să ne bucurăm
de viață mai mult timp și mai bine. Observă cum se referă psalmis­

44 STUDIUL 3

Instructori_2_2019.indd 44 15/01/2019 12:06:26


tul la încredere (vers. 3), laudă la adresa lui Dumnezeu (vers. 6) și
speranță (vers. 14).
3. Dezvoltă pasiune pentru misiunea pe care ne-a încredințat-o
Dumnezeu! Autorul acestui psalm nu se gândește să fie leneș la
bătrânețe. Chiar și „la pensie” dorește să continue să-L laude pe
Dumnezeu (vers. 8) și să le vorbească altora despre El (vers. 15-18).
Pentru cei care sunt mai în vârstă, care sunt câteva dintre bene-
ficiile bătrâneții? Ce știți acum și nu ați știut în tinerețe și ați vrea
să le împărtășiți celor mai tineri din grupă?

Joi, 18 aprilie Pregătirea pentru moarte

Dacă nu vom fi în viață la revenirea Domnului Hristos, o schim­


bare la care toți trebuie să ne așteptăm este cea mai mare dintre
toate: de la viață la moarte. În afară de căsătorie și de naștere, ce
schimbare are cel mai mare impact asupra unei familii decât moar­
tea unui membru al ei?
6. Ce ne învață următoarele versete cu privire la moarte?
1 Corinteni 15:24-26___________________________________________
______________________________________________________________
Adesea moartea vine pe neașteptate și în mod tragic. Câți nu
se trezesc într-o dimineață ca de obicei, doar pentru ca, înainte de
apusul soarelui, să închidă ochii nu în somn, ci în moarte, sau să
piardă pe cineva drag!
Singura pregătire pentru o moarte pe care nu o vezi venind, fie
pentru tine, fie pentru cei dragi, este să te asiguri că ești legat de
Domnul prin credință și că ești acoperit cu neprihănirea Sa clipă de
clipă (vezi Romani 3:22).
Pe de altă parte, ce ai face dacă ai ști că mai ai de trăit doar câte­
va luni? Nu putem ști cu siguranță când ne va răpune moartea, dar
putem ști cu siguranță când ne apropiem de sfârșitul vieții. Așadar,

Pregătirea pentru schimbare 45

Instructori_2_2019.indd 45 15/01/2019 12:06:26


este esențial să ne pregătim, pe noi și pe membrii familiei noastre,
pentru inevitabil.
7. Citește unele dintre ultimele cuvinte adresate de David fiului său
Solomon. Ce lecții putem învăța de aici cu privire la pregătirea pen-
tru moarte, atât pentru noi, cât și pentru membrii familiei?
1 Împărați 2:1-4_______________________________________________
La prima vedere, am putea spune: Asta e chiar culmea! Tocmai
David, care l-a ucis pe Urie după ce o atrăsese pe soția acestuia
într-o relație adulteră (2 Samuel 11), îi spune fiului lui să umble în
calea Domnului! Dar poate că tocmai din cauza acestui păcat și a
consecințelor sale teribile sunt cuvintele lui David atât de pline de
putere. Fără îndoială că el a încercat, în felul său, să-și avertizeze fiul
să se ferească de nebunia care lui îi produsese atâta suferință. David
a învățat, pe calea cea grea, câteva lecții dureroase despre prețul
păcatului și, fără îndoială, dorea să-l cruțe pe fiul lui de suferința pe
care el însuși o trăise.

Vineri, 19 aprilie Un gând de încheiere

În istoria călătoriilor lui Israel prin pustie, vedem un lung șir de


greșeli făcute în fața schimbărilor, și aceasta în ciuda uimitoarei mani­
festări a dragostei și a puterii lui Dumnezeu. Chiar înainte ca Israel să
intre în țara promisă și să se confrunte astfel cu o altă mare schimbare,
Moise i-a spus poporului: „Ați văzut cu ochii voștri ce a făcut Domnul
cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din
mijlocul tău pe toți aceia care se duseseră după Baal-Peor. Iar voi, care
v-ați alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteți toți vii astăzi. Iată,
v-am învățat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul
meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. ... Numai
ia seama asupra ta și veghează cu luare-aminte asupra sufletului tău
în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au

46 STUDIUL 3

Instructori_2_2019.indd 46 15/01/2019 12:06:26


văzut ochii și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi și copi­
ilor copiilor tăi” (Deuteronomul 4:3-9). Cât de important este să nu
uităm ce a făcut Domnul pentru noi! Și ce altă cale mai bună de a nu
uita există decât aceea de a le spune altora din generația noastră și
generațiilor care vin după noi? Să observăm însă cât de importantă
a fost familia în toate aceste cazuri – li se ceruse să-și învețe copiii
despre toate experiențele lor. Iar păcatul de la Peor a fost ceva ce
viza direct viața de familie. „Nelegiuirea care a atras judecățile lui
Dumnezeu asupra lui Israel a fost imoralitatea. Impertinența femei­
lor de a atrage suflete în cursă nu s-a sfârșit la Baal-Peor.” – Ellen G.
White, Căminul adventist, p. 326

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Deuteronomul 23–29

1. Ce anume nu cerea Domnul, dar considera vinovat pe cel care


nu împlinea?

2. Unde scrie că părinții nu trebuiau pedepsiți pentru păcatele co­


piilor (și nici invers)?

3. Ce trebuiau să evoce israeliții prin coșul încărcat cu roade?

4. Cu cine a mai încheiat Domnul legământ, în afară de cei prezenți


în adunare?

Istoria mântuirii, cap. 60

5. Ce vor tânji (vor dori nespus) îngerii să facă pentru credincioși în


timpul de strâmtorare?

Pregătirea pentru schimbare 47

Instructori_2_2019.indd 47 15/01/2019 12:06:26


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
Sunt două tipuri de oameni nepregătiți pentru schimbări – cei care
știu că sunt nepregătiți și cei care nu știu. Ai prefera să fii printre cei
dintâi? Căsătoria, venirea copiilor în familie, bătrânețea și moartea for­
mează un set de evenimente care influențează radical viața de familie.
Cum să te pregătești pentru aceste schimbări importante ale vieții con­
stituie tema acestui studiu.
Nimănui nu-i place să fie prins nepregătit. Întrebările și vizitele
neașteptate și inspecțiile-surpriză pot să-ți provoace un nod în stomac.
În setul de evenimente despre care am vorbit, unele sunt la alegere,
dar altele sunt inevitabile (cum ar fi bătrânețea și moartea, dar și o
naștere sau o moarte neașteptate). Pentru lucrurile pe care le alegem
și știm că se vor întâmpla, putem să ne pregătim.
Biblia este un exemplu rar în literatura antică, pentru că nu trece sub
tăcere greșelile eroilor ei și nici nu le exagerează succesele. Autorii studiu­
lui subliniază că Scriptura prezintă viața necosmetizată. Greșelile unora
sunt arătate în Biblie pentru ca toți să le vadă și să le servească drept
avertizări. Și mărturiile vieților oamenilor din jurul nostru confirmă veridi­
citatea și atemporalitatea principiilor biblice. Exemplele următoare sunt
două dintre miile de experiențe pe care le-ar putea avea oricine și care
arată ce dovadă de nechibzuință este să nu te pregătești pentru bătrânețe
și pentru moarte ca să poți și atunci să-L glorifici pe Dătătorul vieții.

COMENTARIU
Introducere
Sănătatea. Alex și-a cunoscut ambii bunici și ultimii lor ani de viață
l-au făcut să mediteze asupra morții și asupra bătrâneții – secțiunile
studiului nostru din această săptămână.
Din nefericire, experiențele bunicilor lui ilustrează două căi care ar
trebui evitate. Sunt o avertizare.
Alex și soția lui erau în vacanță, când au primit vestea că „Bunicul A”
nu era bine. Suferise un atac de inimă cu ceva timp în urmă, în acel an,
apoi lucrurile nu se îmbunătățiseră cum sperau toți. Acum era îngrijit
de rude. Alex și soția lui și-au schimbat programul și au mers să-l vadă
pe bunicul, cândva un pescar robust care îl dusese pe Alex la pescuit

48 STUDIUL 3

Instructori_2_2019.indd 48 15/01/2019 12:06:26


de halibut (n.r.: pește de dimensiuni mari – ajunge la 180-200 kg) în
Oceanul Pacific și care avusese întotdeauna timp să se oprească la o
înghețată cu el. Acum, bunicul zăcea pe un pat, complet îmbrăcat, pe
deasupra cuverturii. Era neobișnuit de rigid, ca și când ar fi fost imo­
bilizat. Semiobscuritatea și atmosfera depresivă din încăpere preves­
teau inevitabilul. Și-a recunoscut nepotul. Au schimbat câteva cuvinte
lipsite de importanță. Apoi bunicul a rostit apăsat câteva cuvinte care
aveau să-l urmărească pe Alex de atunci înainte: „Sănătatea... este to­
tul.” A repetat aceste cuvinte ca și când ar fi vrut să rămână ultimele.
Alex nu își mai amintește niciun alt cuvânt din conversația aceea, cu
excepția acestei declarații cu greutate. Apoi, el și soția lui au plecat. La
scurt timp, bunicul a trecut la odihnă. Dar până astăzi, Alex încă aude
disperarea din glasul bunicului său când a rostit această revelație de pe
patul de moarte: „Sănătatea este totul.” Din nefericire, pentru mulți,
o astfel de revelație cu privire la valoarea sănătății vine prea adesea
după ce și-au pierdut-o.
Această revelație nu ar trebui să fie o veste zguduitoare pentru
adventiștii de-o viață, ca Alex, care cunosc solia sănătății. Alex nu bea,
nu fuma și nu consuma carne necurată. Făcea mișcare. De ce s-ar fi
temut? La vremea aceea, era mai interesat de studiul Bibliei decât de
toate „sfaturile acelea” despre sănătate, pentru care oricum nu avea
timp. În plus, solia sănătății părea să-i transforme pe unii în fanatici
legaliști. El chiar se convingea singur că „abaterile” către satisfacerea
gustului nesănătos sunt semne ale unei abordări echilibrate și dovezi
că nu este fanatic sau legalist. Gândindu-se că în trecut nu făcuse din
sănătate o prioritate, i-au venit în minte cuvintele lui Pavel: „Când eram
copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil”
(1 Corinteni 13:11). Din fericire, cuvintele bunicului au avut efect.
Studiul acesta nu este un seminar de sănătate, dar își propune să ne
arate că o schimbare de perspectivă în ce privește sănătatea este ne­
cesară. Când rudele în vârstă intră în declin și, în cele din urmă, trec la
odihnă, începem să vedem cum obiceiurile de o viață culminează fie cu
o vitalitate prelungită, fie cu o degradare prematură. Boli considerate
cândva genetice sau de bătrânețe sunt privite acum ca boli ale stilului
de viață. De exemplu, în SUA, statisticile arată că factorul stil de viață
este cauza majorității deceselor premature.

Pregătirea pentru schimbare 49

Instructori_2_2019.indd 49 15/01/2019 12:06:26


În capul tuturor listelor se află un factor de risc major atât pentru
moarte, cât și pentru dizabilitate. Ne-am putea gândi că acesta ar pu­
tea fi alcoolul, tutunul, obezitatea sau sedentarismul. Greșit. Factorul
de risc numărul unu este ceea ce mâncăm în fiecare zi, hrana. Nu te
lăsa păcălit de etichete precum „organic”, „vegan”, „fără gluten”, „ve­
getarian”, „natural” etc. de pe produse preparate și semipreparate.
Nutriționiști sunt de acord că o alimentație bazată în primul rând pe
vegetale integrale, nerafinate, adică cereale, leguminoase, fructe și
zarzavaturi, reduce substanțial riscul pentru numeroase boli comu­
ne. Caldwell B. Esselstyn, Jr., T. Colin Campbell, Dean Ornish și John
A. McDoughall, inovatori în domeniul medicinei preventive, sunt de
acord cu declarația de mai sus în ce privește rolul alimentației în să­
nătate. De curând, și Neal Barnard, și Michael Greger sunt de aceeași
parte. Toți aceștia sunt specialiști cu doctorate în nutriție. Pentru in­
for­mații suplimentare, caută pe internet lucrările lor. Cu peste o sută
de ani în urmă, Ellen White a afirmat că „cerealele, fructele, nucile și
zarzavaturile constituie dieta aleasă pentru noi de Creator”. – Divina
vindecare, p. 296
Adeseori, nu ne place să ni se spună ce să mâncăm. Tendința ac­
tuală este: „Prefer să mănânc ce vreau și să mor fericit.” Dar cei care
mănâncă „ce vor”, ignorând legile sănătății, de cele mai multe ori nu
mor fericiți, ci după boli îndelungate, istovitoare, incapacitante, sau
mor prematur, după cum arată rapoartele SUA. Desigur, uneori boala
și moartea sunt complet incontrolabile. Dr. Kim Williams, președintele
Colegiului American de Cardiologie, un om care se abține de la orice
produs de origine animală, spune: „Nu mă deranjează că mor; vreau
doar să nu fie din vina mea.” – Jason Kelly, „Heal Thyself”, The University
of Chicago Magazine, http://mag.uchicago.edu/science-medicine/heal
-thyself. Ajută-i pe membrii grupei să înțeleagă că schimbarea obice­
iurilor alimentare – un pas simplu, dar uneori dificil – este esențială
în pregătirea pentru o viață lungă de sănătate și de fericire în Domnul.

Înțelepciunea. „Bunicul B” a fost un om de succes. El a ieșit la pen­


sie bogat și și-a petrecut ultimii ani ai vieții jucând golf și bucurându-se
de plăcerile și de privilegiile comunității pensionarilor din înalta socie­
tate. În timpul unei rare întruniri de familie, nepoții, adulți ai Bunicului

50 STUDIUL 3

Instructori_2_2019.indd 50 15/01/2019 12:06:26


B, inclusiv Alex, l-au întrebat ce a învățat în cei optzeci de ani de viață
pe care-i avea. După câteva momente stânjenitoare, a devenit evident
că bunicul nu avea nicio „înțelepciune” de transmis urmașilor. Alex și
verii lui știau că bunicul alergase toată viața după bogăție, cu prețul
relațiilor și al înțelepciunii. Și lipsa unui răspuns la întrebarea lor era
o dovadă că el nu putea să le lase cea mai bogată moștenire pe care
o poate lăsa un om generației următoare – înțelepciunea care își are
sursa în „frica Domnului” (Psalmii 111:10) și un model de trăire evla­
vioasă. O astfel de înțelepciune nu se poate obține în ultima clipă; ea
trebuie adunată și practicată în ani lungi. Ajută-i pe membrii grupei să
înțeleagă că timpul pentru aceasta este acum.
Jurnalistul Malcolm Muggeridge, care a dus o viață depravată, a ve­
nit la Hristos în ultimii ani ai vieții. Cuvintele lui sunt un sfat înțelept,
potrivit să fie transmis mai departe și ascultat de generația următoa­
re, astfel încât noi, ceilalți, să nu ajungem la capătul călătoriei noastre
pământești și să ne dăm seama că ne-am irosit viața: „Aș putea, cred,
să mă consider un om de succes. Adesea, oamenii se uită după mine
pe stradă; aceasta este faimă. Pot să câștig destul de ușor suficienți
bani încât să mă calific pentru un loc de frunte într-un top al veniturilor.
Acesta este succes. Cu bani și cu puțină faimă, chiar bătrân fiind, dacă
mă preocup puțin pot să am parte de distracții cu prietenii. Aceasta
este plăcere. Se poate întâmpla, când și când, ca un lucru pe care
l-am spus sau scris să fie suficient de apreciat încât să mă conving sin­
gur că am un impact serios asupra timpului nostru. Aceasta este împli­
nire. Și totuși vă spun și vă implor să mă credeți, înmulțiți aceste mici
triumfuri de milioane de ori, adunați-le pe toate grămadă și veți vedea
că sunt nimic, absolut nimic. Doar o piedică și atât în comparație cu
o singură picătură din apa vie pe care le-o oferă Hristos celor însetați
spiritual, indiferent cine sau ce sunt aceștia.” – In Ravi Zacharias,
Can Man Live Without God, (Nashville: W Publishing Group, 1994),
p. 116
Dacă este posibil, caută un om în vârstă și înțelept să împărtășească
în grupă câteva experiențe semnificative și perle din înțelepciunea acu­
mulată.

Pregătirea pentru schimbare 51

Instructori_2_2019.indd 51 15/01/2019 12:06:26


APLICAȚIE
Iată câțiva pași valabili atât în pregătirea pentru căsătorie, cât și în
pregătirea pentru a fi părinte și pentru bătrânețe. Mai întâi, citește sfa­
turile, proverbele și istorisirile biblice pe aceste teme. Apoi, citește ma­
terial extrabiblic creștin scris de autori specializați în aceste domenii.
În final, stai de vorbă cu cupluri căsătorite, cu părinți și cu persoane în
vârstă, pentru a-ți forma cea mai realistă imagine cu putință a acestor
evenimente.
Un alt pas practic este de a face „socoteala cheltuielilor” (Luca
14:28). Aceasta se aplică direct fiecărei persoane, indiferent că pasul
căsătoriei sau al rolului de părinte este încă în viitor, și, indirect, la
bătrânețe și moarte. Ia în considerare întrebări precum:
1. Sunt oameni de șaptezeci sau de optzeci de ani care și acum co­
lindă munții cu rucsacul în spate, în timp ce alții, de aceeași vârstă, abia
pot să urce câteva trepte. Ce schimbări în stilul de viață ar trebui să faci
astăzi ca să ai cele mai bune șanse ca în acei ani târzii ai vieții să ai o
sănătate optimă?
2. Să ai copii este o binecuvântare extraordinară (Psalmii 127:3-5),
dar implică, totodată, sacrificiu de timp, de resurse și de energie. De
când se nasc, se trezește în noi o grijă continuă pentru siguranța, pen­
tru dezvoltarea, pentru bunăstarea și pentru mântuirea lor. Orice plan,
orice mutare, orice gest spontan devine mult mai complex. Legătura
dragostei pe care o avem cu copiii noștri face ca totul să merite pe mo­
ment, dar mulți nu ajung să-și pună întrebarea importantă dacă acel
copil merge în viață în direcția în care îl conduce Domnul.

52 STUDIUL 3

Instructori_2_2019.indd 52 15/01/2019 12:06:26


STUDIUL

41 20–26 aprilie

Când ești singur


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este
________ ca omul să fie singur; am să-i fac un ______ potri-
vit pentru el.»” (Geneza 2:18)
Un caz uimitor și dureros, în același timp, a ținut prima pagină
a știrilor cu ani în urmă. O femeie tânără a fost găsită moartă în
apartamentul ei. Deși moartea era tragică în sine, ceea ce a făcut
ca povestea ei să fie și mai tristă a fost faptul că, atunci când a fost
găsită, femeia era moartă de zece ani. Zece ani! Întrebarea pe care
și-au pus-o oamenii era cât se poate de îndreptățită: Cum este posi-
bil, într-un oraș mare ca acesta, cu atât de mulți oameni și cu atâtea
mijloace de comunicare, ca o femeie, care nu era o persoană fără
locuință, un om al străzii, să fie moartă de atâta timp și nimeni să
nu știe?
Deși o situație extremă, cazul acesta este un exemplu al unei
realități: mulți oameni suferă de singurătate. În 2016, The New York
Times a publicat un articol intitulat „Cercetătorii față în față cu epi­
demia de singurătate”. Problema este reală.
De la început, noi, oamenii, nu am fost creați să fim singuri. Încă
din Eden, am fost meniți să trăim în compania altor ființe omenești,
în diferite grade de apropiere. Desigur, a intervenit păcatul și nimic
nu a mai fost ca înainte.

27 aprilie – Ziua slujirii pastorale


53

Instructori_2_2019.indd 53 15/01/2019 12:06:26


În această săptămână vom studia despre conviețuire și singură­
tate în diferitele momente ale vieții, situații prin care, probabil, fie­
care a trecut la un moment dat. Dacă nu ai trecut pe aici, consideră-te
o persoană privilegiată.

Duminică, 21 aprilie Conviețuirea

1. Care este ideea de bază în următorul pasaj? Despre ce principiu de


viață este vorba aici, în general?
Eclesiastul 4:9-12______________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Foarte puțini dintre noi pot să reziste singuri. Chiar dacă suntem
singuratici și ne place să fim izolați, mai devreme sau mai târziu nu
numai că ajungem să ne dorim tovărășia altora, dar s-ar putea chiar
să o cerem, în special în momente dificile. Într-adevăr, am fost făcuți
pentru socializare, pentru prietenie. Cât de privilegiați sunt cei care
au o familie apropiată care să-i susțină și să-i încurajeze, în special
atunci când trec prin încercări!
Din nefericire, există oameni în biserica noastră, la serviciu și în
localitatea în care trăim care nu au la cine să apeleze nu doar la vre­
me de nevoie, ci nici măcar pentru a sta de vorbă la sfârșitul zilei.
Sentimentul de singurătate poate să apară oricând. „Cea mai grea
zi pentru mine”, spunea un bărbat necăsătorit, „este duminica. În
timpul săptămânii, la serviciu, sunt înconjurat de oameni. În Sabat,
văd oameni la biserică. Dar duminica sunt complet singur.”
2. Ce putem învăța din următoarele pasaje, în special atunci când tre-
cem prin momente de singurătate?
Ioan 16:32,33_________________________________________________
Filipeni 4:11-13________________________________________________

54 STUDIUL 4

Instructori_2_2019.indd 54 15/01/2019 12:06:26


Noi, creștinii, ne bucurăm nu doar de realitatea existenței lui
Dumnezeu, ci și de posibilitatea de a fi prieteni cu El. Iar din apropi­
erea lui Dumnezeu de noi putem primi mângâiere. Dar faptul că era
aproape de Adam în Eden nu L-a împiedicat pe Domnul să spună:
„Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). El știa că Adam,
chiar dacă Îl avea aproape, într-o lume fără păcat, tot avea nevoie
de un tovarăș omenesc. Cu atât mai mult noi, cei care trăim într-o
lume distrusă de păcat, avem nevoie de prietenie!
Dar să nu presupunem că este de la sine înțeles că, unde sunt
mulți oameni, nimeni nu se poate simți singur. Cei mai singuri oa­
meni trăiesc în orașele mari, unde tot timpul interacționează cu cei
din jur. Doar pentru că sunt și alții prin preajmă nu înseamnă că
cineva nu se poate simți singur și înstrăinat, tânjind după prietenie.
Cum poți căuta, într-un mod proactiv, să fii mai sensibil față de
un om care s-ar putea simți singur, înstrăinat, respins, rănit și are
nevoie de cineva cu care să vorbească?

Luni, 22 aprilie Cei necăsătoriți

O tânără vorbea despre avantajele pe care le are nefiind căsăto­


rită: „De două ori am avut ocazia să merg să servesc în câmpul mi­
sionar și am răspuns fără ezitare.” O persoană căsătorită, cu familie,
poate că ar fi avut nevoie de mai mult timp pentru a lua o astfel de
decizie, deoarece aceasta nu o implica doar pe ea, ci și pe partene­
rul de viață și pe copii.
3. Care sunt, conform lui Pavel, motivele bune pentru a rămâne necă-
sătorit?
1 Corinteni 7:25-34____________________________________________
______________________________________________________________
Majoritatea oamenilor cred că voia lui Dumnezeu pentru ei este
să se căsătorească. El a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur.” Și

Când ești singur 55

Instructori_2_2019.indd 55 15/01/2019 12:06:26


totuși în Biblie avem numeroase exemple de oameni care nu au fost
căsătoriți, inclusiv cel mai mare exemplu dintre toate, Isus Hristos.
Lui Ieremia i s-a spus să nu se căsătorească (Ieremia 16:1,2). A
fost o decizie într-o situație istorică. Nu știm dacă restricția aceasta
a fost îndepărtată vreodată, dar Ieremia a fost un mare profet cât
timp a fost singur.
De asemenea, statutul marital al lui Ezechiel nu a părut să aibă o
prea mare importanță, chiar dacă soția lui a murit pe neașteptate.
Nu i s-a îngăduit nici măcar să o jelească, ci a trebuit să continue
lucrarea pe care i-o încredințase Domnul (Ezechiel 24:15-18).
Și profetul Osea a trecut prin experiența unei căsătorii destrăma­
te, dar a fost capabil să-și continue activitatea. Deși situația lui ni se
pare ciudată, Dumnezeu i-a spus să se căsătorească cu o prostituată,
deși El știa că avea să-l părăsească pe Osea pentru alți bărbați (Osea
1–3). Astfel, Dumnezeu ne vorbește despre dragostea unilaterală pe
care o are pentru Israel și pentru noi, dar trebuie să fi fost extrem
de greu și de dureros pentru Osea să fie el însuși o parabolă. Multe
voci ne vor spune astăzi că, dacă nu suntem căsătoriți, nu suntem
compleți. Pavel ar răspunde: „Să nu vă potriviți chipului veacului
acestuia”, nu luați seama la aceste voci! În loc de aceasta, „aduceți
trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”
(Romani 12:1,2).
Care sunt modurile practice în care le poți fi de folos celor
necăsătoriți din biserică, dar și celor din afara ei?

Marți, 23 aprilie Când căsătoria ia sfârșit

Păcatul a distrus omenirea în multe privințe, aducând suferință


fizică și moarte, dar, dintre toate, familia s-a confruntat cel mai
drastic cu consecințele devastatoare ale păcatului. Expresia „familie
disfuncțională” a devenit obișnuită. Câte familii nu sunt, mai mult
sau mai puțin, disfuncționale?

56 STUDIUL 4

Instructori_2_2019.indd 56 15/01/2019 12:06:26


În afară de moarte, cel mai greu lucru cu care se poate confrunta
o familie este divorțul. Cei care trec prin această experiență trec
printr-o gamă largă de emoții. Probabil că cea dintâi și cea mai frec­
ventă este mâhnirea, apoi durerea, care, în funcție de individ, pot
dura de la câteva luni la câțiva ani, cu o intensitate diferită. Unii
se confruntă cu frica: frica de necunoscut, de dificultăți financiare,
teama că nu vor reuși să se descurce singuri. Alții pot trece printr-o
perioadă de depresie, de mânie și de singurătate.
4. Ce învățături privind divorțul putem reține din următoarele versete?
Maleahi 2:16__________________________________________________
Matei 5:31,32; 19:8____________________________________________
1 Corinteni 7:11-13____________________________________________
„Biserica trebuie să le slujească membrilor în toate nevoile lor și
să hrănească pe oricine, pentru ca toți să crească într-o experiență
creștină matură. Lucrul acesta este adevărat mai ales atunci când
membrii sunt confruntați cu decizii care privesc toată durata vieții,
cum ar fi căsătoria, și cu experiențe nefericite, cum ar fi divorțul.
Când un cuplu căsătorit este în pericolul de a se destrăma, trebuie
să se facă orice efort de către parteneri și de către cei din biserică
sau familie, care îi slujesc, cu scopul de a-i conduce la împăcare, în
armonie cu principiile divine, pentru refacerea relațiilor (Osea 3:1-3;
1 Corinteni 7:10,11; 13:4,7; Galateni 6:1).
Există resurse disponibile la nivelul bisericii locale sau al altor
organizații ale bisericii care-i pot asista pe membri în dezvoltarea
unui cămin creștin puternic. Aceste resurse includ: (1) programe
pentru pregătire premaritală; (2) programe de instruire pentru cu­
plurile căsătorite și familiile lor, dar și (3) programe de susținere
a familiilor despărțite și a celor divorțați.” – Manualul Bisericii
Adventiste de Ziua a Șaptea, 2015, p. 204
Care sunt căile practice și neacuzatoare de a ajuta pe cineva
care trece prin divorț?

Când ești singur 57

Instructori_2_2019.indd 57 15/01/2019 12:06:26


Miercuri, 24 aprilie Moartea și singurătatea
Cineva a întrebat odată: Care este deosebirea dintre oameni și găini
în ce privește moartea? Răspunsul este că noi, oamenii, știm că vom
muri, spre deosebire de găini, care nu știu. Iar faptul că știm că, inevi­
tabil, vom muri are un impact puternic asupra modului în care trăim.
Toate relațiile, inclusiv cea de căsătorie, se încheie mai devreme
sau mai târziu din cauza celui mai mare dușman al nostru – moar­
tea. Nu contează cât de strânsă este relația, cât de mare este dra­
gostea, cât de profundă este prietenia sau cât de mult timp am pe­
trecut împreună, ca ființe omenești, noi știm că, mai devreme sau
mai târziu, moartea va veni (doar dacă nu revine Isus înainte) și,
când va veni, toate relațiile noastre vor înceta. Așa s-a întâmplat de
la primul păcat și așa va fi până la revenirea lui Isus.
Biblia nu ne spune cine a murit primul, Adam sau Eva, dar trebu­
ie să fi fost teribil de dureros pentru cel rămas, mai ales că moartea
nu ar fi trebuit să facă niciodată parte din experiența lor. Dacă până
și moartea unei frunze i-a făcut pe cei doi să plângă, cu greu ne-am
putea imagina prin ce au trecut la moartea partenerului de viață.
Noi suntem atât de obișnuiți cu moartea, încât o considerăm
ceva de la sine înțeles. Dar ea nu a fost în planul lui Dumnezeu pen­
tru oameni, de aceea, chiar și astăzi ne luptăm să îi găsim sensul,
dar nu prea nu reușim.
5. Ce ne spun următoarele texte despre moarte și despre frământa-
rea omului cu privire la ea?
Isaia 57:1_____________________________________________________
Apocalipsa 21:4_______________________________________________
1 Tesaloniceni 4:17,18_________________________________________
Matei 5:4_____________________________________________________
2 Samuel 18:33________________________________________________
Geneza 37:34__________________________________________________

58 STUDIUL 4

Instructori_2_2019.indd 58 15/01/2019 12:06:26


Noi ne confruntăm nu numai cu realitatea propriei morți, ci
și cu realitatea morții altora, a celor dragi și foarte apropiați. De
aceea, mai devreme sau mai târziu, mulți dintre noi vor trece prin
experiența unui timp de singurătate generat de moartea cuiva.
Este greu, doare. În astfel de momente, putem să ne sprijinim pe
făgăduințele lui Dumnezeu.
Cum îi poate ajuta biserica ta pe cei despre care știți că suferă
de singurătate în urma morții unei persoane dragi?

Joi, 25 aprilie Singurătatea spirituală

O tânără, pe nume Natalie, era căsătorită de șapte ani când, la


invitația unei prietene, a participat la o evanghelizare într-o biserică
adventistă. Convinsă de ceea ce a aflat, și-a predat inima lui Hristos,
a trăit experiența nașterii din nou și, în ciuda împotrivirii categorice a
soțului, a părinților, a rudelor și chiar a vecinei de apartament, Natalie
a devenit membră a Bisericii Adventiste. Și-a schimbat și stilul de viață
pentru a se adapta, cât mai bine posibil, la noua credință. Cum era de
așteptat, s-a confruntat cu multe descurajări și împotriviri, dar cel mai
greu i-a fost cu reproșul îndreptățit al soțului: „Nu pentru aceasta am
semnat când ne-am căsătorit. Tu ești acum cu totul altă persoană, dar
eu o vreau înapoi pe cea veche.”
Deja au trecut ani de când luptă din greu să trăiască viața de
credință. Deși căsătorită, Natalie este totuși „singură din punct de
vedere spiritual”.
6. Ce cuvinte de încurajare găsim în următoarele versete, pentru cei
care poate că se simt singuri din punct de vedere spiritual?
Isaia 54:5_____________________________________________________
Osea 2:19,20__________________________________________________
Psalmii 72:12__________________________________________________

Când ești singur 59

Instructori_2_2019.indd 59 15/01/2019 12:06:26


Peste tot în lume există persoane ca Natalie. Aceste persoane,
bărbați sau femei, sunt căsătorite, dar merg singure la biserică sau
însoțite numai de copiii lor. Poate cineva s-a căsătorit cu o persoană
de altă credință sau poate că s-a atașat de biserică pe parcurs, iar par­
tenerul de viață nu a făcut acest lucru. Sau poate că și soțul, și soția
au fost la început membri ai bisericii, dar unul dintre ei, din diverse
motive, a renunțat, a încetat să mai vină și poate chiar a devenit os­
til credinței. Acești oameni, bărbați sau femei, vin singuri la biserică,
rămân singuri la masa de părtășie sau participă singuri la activitățile
misionare sau sociale ale bisericii. Ei sunt triști că nu pot contribui fi­
nanciar la lucrarea bisericii atât de mult cât ar dori, din cauză că soțul
sau soția nu este de acord. Deși căsătoriți, ei se pot simți singuri din
punct de vedere spiritual, la fel ca o persoană văduvă.
Probabil că toți am întâlnit, la un moment dat, oameni de felul aces­
ta în biserică și ei au mare nevoie de dragostea și de susținerea noastră.
Ce putem face, ca biserică, pentru a-i ajuta pe cei din mijlocul
nostru care suferă de singurătate spirituală?

Vineri, 26 aprilie Un gând de încheiere

„În timp ce trăia o viață de muncă activă, Enoh își păstra cu fermi­
tate comuniunea cu Dumnezeu. Cu cât lucrările lui erau mai mari și
mai urgente, cu atât rugăciunile lui erau mai stăruitoare și mai per­
severente. Din când în când, Enoh se retrăgea un timp în singurătate
și liniște, însetat după acea cunoaștere pe care numai Dumnezeu o
poate oferi. Printr-o astfel de comuniune cu Dumnezeu, Enoh a ajuns
să reflecte din ce în ce mai mult chipul divin. Fața lui radia de o lumi­
nă sfântă, aceeași lumină care a strălucit pe chipul Domnului Isus.
După ce revenea din aceste perioade de comuniune cu Dumnezeu,
chiar și cei nereligioși vedeau cu uimire amprenta Cerului pe chipul
lui.” – Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, p. 52
Deși viața lui Enoh este o încurajare pentru noi și aduce argu­
mente puternice în favoarea celor care aleg să aibă momente de

60 STUDIUL 4

Instructori_2_2019.indd 60 15/01/2019 12:06:26


singurătate, mulți se confruntă cu singurătatea fără să o doreas­
că. Da, putem avea întotdeauna o comuniune plină de bucurie cu
Domnul, care este continuu prezent, dar uneori tânjim după com­
pania și prietenia oamenilor. De multe ori, doar privind la cineva,
nu ne putem da seama prin ce trece omul respectiv. Este ușor, cel
puțin pentru unii dintre noi, să ne ascundem în spatele unei măști.
Cât de important este să fim pregătiți, ca biserică, să-i găsim și să-i
ajutăm pe cei care, deși poate că stau lângă noi la Școala de Sabat
în fiecare săptămână, trec printr-o teribilă perioadă de singurătate!
În același timp, dacă tu însuți treci prin astfel de momente, caută pe
cineva în care simți că poți avea încredere și spune-i despre situația
în care te afli.

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Deuteronomul 30 – Iosua 2

1. De ce anume le-a spus Domnul israeliților că „atârnă” viața și


lungimea zilelor lor?

2. Despre cine scrie că era împărat în Israel când a fost dată Legea?

3. Despre cine a spus Moise că „vor suge bogăția mărilor”?

4. Din ce cuvinte ale iscoadelor se vede că înțeleseseră că Domnul


dăduse țara în mâinile israeliților?

Istoria mântuirii, cap. 61

5. Ce se spune despre prietenii pe care moartea i-a despărțit?

Când ești singur 61

Instructori_2_2019.indd 61 15/01/2019 12:06:26


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
La un moment dat în viața noastră, gustăm și durerea singurătății.
Cum facem față acestei situații? Întrebări disperate pot să ne frământe:
„Unde sunt toți? Voi fi întotdeauna singur? Unde este Dumnezeu?”
Studiul din această săptămână este despre originea nevoii noastre de
comuniune: în Eden, unde Dumnezeu nu a creat o singură persoană,
ci două.
Singurătatea poate să apară oricând în viață, indiferent unde ne
aflăm sau ce facem. Dar ea poate fi percepută acut în special în anu­
mite situații: când ești necăsătorit, când duci o viață creștină alături
de un soț necreștin sau de o soție necreștină, când ești divorțat sau
când ai pierdut pe cineva drag. Studiul acesta ne oferă perspective bi­
blice asupra acestor momente și încurajează biserica să fie activă în a-i
identifica pe oamenii singuri. Noi trebuie să le slujim celor care suferă,
să intrăm în legătură cu ei și să-i aducem în legătură cu Domnul. În bi­
serica lui Hristos nimeni nu trebuie să se simtă singur. De fapt, toți cei
care sunt în Hristos și care sunt separați de ceilalți indiferent de motiv
(relații rupte, dizabilitate, distanță, moarte) au speranța și consolarea
că într-o zi va avea loc o mare reuniune în care cuvântul „singur” nu-și
va mai găsi sensul.
În cele din urmă, Dumnezeu este răspunsul la singurătatea umană.
Chiar și relațiile dintre oameni, ca să se poată exprima cât mai sănătos
posibil, au nevoie de prezența lui Dumnezeu. Poate că sunt oameni pu­
ternici care simt că se pot descurca în viață și singuri, fără Dumnezeu și
fără alți oameni, că nu au nevoie decât de ei înșiși. Jurnalul unui tânăr
care a căutat să trăiască singur complet în Alaska ar trebui să-i pună pe
gânduri pe toți cei care între izolare și colectivitate o preferă pe prima.
Chris McCandless, după ce a trăit aproape o sută de zile complet singur
într-un colț îndepărtat din Alaska, a scris: „Fericirea există cu adevărat
doar când este împărtășită cu cineva.”– În Jon Krakauer, Into the Wild,
New York: Anchor Books, 1996, p. 189. Părtășia cu Dumnezeu și unii cu
alții ne îmbogățește toate experiențele vieții.

62 STUDIUL 4

Instructori_2_2019.indd 62 15/01/2019 12:06:26


COMENTARIU
Scriptură
În Geneza 2:18, după nouă incidențe ale ebraicului tov (bun/bine)
în istoria facerii lumii și a Edenului, apare și ceva care este lo-tov (nu
bun/nu bine) în paradis: „Nu este bine ca omul să fie singur.”
Este interesant că expresia lo-tov (nu este bine) nu mai este folosită
niciodată până când Ietro îl mustră pe Moise. Și aici problema este sin­
gurătatea. Povara poporului este prea grea pentru Moise. Ietro îi spune
direct: „Ce faci tu nu este bine ..., căci lucrul este mai presus de puterile
tale și nu-l vei putea face singur” (Exodul 18:17,18). În special după in­
trarea păcatului în lume, realitatea este adesea prea copleșitoare ca să
o porți de unul singur. Și nu acesta a fost planul lui Dumnezeu.
În Eden, singurătatea era mai mult decât cea pe care o experimen­
tăm toți la un moment dat, deși o include și pe aceasta. Singurătatea
lui Adam era, în anumite privințe, mai aproape de aceea a cuiva izo­
lat pe o insulă îndepărtată, privat de orice fel de contact cu orice altă
ființă omenească. Având în vedere că Eva a fost creată tot în a șasea zi,
experiența lui Adam de a fi singurul om de pe pământ a fost scurtă, dar
suficientă ca să îl facă să o aprecieze și mai mult pe Eva.
Mult prea adesea, istoria lui Adam și a Evei este redusă la un co­
mentariu despre căsătorie. Aspectul singurătății pe care îl conține este
asociat exclusiv cu singurătatea celui necăsătorit. Dar crearea Evei nu a
rezolvat o problemă de celibat. Ea a rezolvat o problemă de singurăta­
te umană. Eva nu era pentru Adam doar soție, ci și prietenă, colegă de
muncă (Geneza 1:28), tovarăș spiritual și cadrul vieții sociale a lui Adam,
așa cum era și el pentru ea. Lucrul acesta este o veste bună pentru cei
necăsătoriți. Poate că mulți au fost împovărați de declarația divină: „Nu
este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18) și au primit-o ca pe o vir­
tuală condamnare a celibatului. Nu este adevărat. Putem fi necăsătoriți,
dar nu singuri, datorită prezenței umane a membrilor familiei, a priete­
nilor și a cunoștințelor de acasă, de la biserică sau de la locul de muncă.
Cercetătorii încă nu au căzut de acord dacă Adam a fost sau nu lân­
gă Eva când a ispitit-o șarpele. Argumentul că a fost de față se bazează
pe două elemente: textul care spune că Eva a mâncat din fruct și i-a
dat și bărbatului ei care era „lângă ea” (Geneza 3:6) și verbele la forma

Când ești singur 63

Instructori_2_2019.indd 63 15/01/2019 12:06:26


de plural folosite de șarpe, ca și când nu s-ar fi adresat unei singure
persoane. În susținerea absenței lui Adam stă faptul că acesta lipsește
evident din dialog și pare că nu este nici subiectul și nici complemen­
tul vreunei propoziții din narațiune. Există un schimb verbal exclusiv
între Eva și șarpe: „El [șarpele]a zis femeii” (Geneza 3:1,4) și „Femeia
a răspuns șarpelui” (Geneza 3:2). Expresia controversată „care era lân­
gă ea” poate fi înțeleasă mai degrabă într-un context relațional decât
într-unul spațial, după cum îi repovestește Adam lui Dumnezeu eveni­
mentele: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat
din pom și am mâncat” (Geneza 3:12). În mod evident, „lângă mine”,
în cuvintele lui Adam, înseamnă „ca tovarășă a mea”, iar „lângă ea”, în
cuvintele naratorului, înseamnă, probabil, același lucru. În ce privește
forma verbală și pronominală de plural folosită de șarpe, ea ne arată
că ținta lui Satana erau amândoi – și Adam, și Eva. Folosirea pluralu­
lui ar face totul cu atât mai surprinzător în contextul în care Adam nu
spune nimic, dacă ar fi fost cu adevărat acolo. Pentru un studiu supli­
mentar, vezi Elias Brasil de Souza, Was Adam With Eve at the Scene of
Temptation? A short Note on „With Her” in Genesis 3:6.
Cum nu a făcut parte din planul lui Dumnezeu, singurătatea s-a do­
vedit a fi vulnerabilitate în ispită. Nici pentru femeie nu era bine să fie
singură. Ar fi putut fi prevenită căderea în păcat dacă Adam și Eva ar fi
stat împreună? Poate că da. Ellen G. White spune: „Îngerii o avertiza­
seră pe Eva să aibă grijă să nu se despartă de soțul ei în timp ce erau
ocupați cu lucrul lor de fiecare zi din grădină; lângă el, ea avea să fie
mai puțin în primejdia de a fi ispitită decât dacă ar fi fost singură.” –
Patriarhi și profeți, p. 53. Un grup format chiar și numai din doi oameni
credincioși oferă putere spirituală și susținere.
Când Domnul i-a căutat pe Adam și pe Eva după ce păcătuiseră,
aceștia au avut una dintre cele mai dezamăgitoare reacții din Scriptură:
„s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu” (Geneza 3:8). Păcatul a cre­
at o stare autodistructivă: dorința de a trăi singuri, fără Dumnezeu. Dar
El nu renunță atât de ușor la noi, iar apelurile insistente ale profeților
evrei dovedesc acest lucru. Dumnezeu a atins punctul culminant al că­
utării omenirii pierdute în Întruparea Fiului Său – Emanuel, Dumnezeu
cu noi (Matei 1:23). Isus nu a cedat ispitirilor șarpelui (Matei 4:1-11),
ci S-a „împotrivit... până la sânge” (Evrei 12:4) pentru ca, într-o zi, toți

64 STUDIUL 4

Instructori_2_2019.indd 64 15/01/2019 12:06:26


să putem auzi „un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie și zi­
cea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor
fi poporul Lui, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor»”
(Apocalipsa 21:3), ca să nu mai fim niciodată singuri.

Aprofundare
Adesea, fără să-și dea seama, oamenii caută relații romantice pen­
tru a-și împlini nevoi pe care numai Creatorul li le poate satisface. Cel
mai bine este să bei apa despre care Domnul Isus spune că, odată pri­
mită, nu îți va mai fi niciodată sete (Ioan 4:14). De ce? Pentru că aceas­
ta se transformă într-un „izvor de apă” în sufletul omului. Domnul Isus
Însuși este apa, dar și mesajul Său este apă vie. Fără aceasta, relațiile
vor deveni dezechilibrate sau, și mai rău, idolatre.
Adevărul acesta ne ajută să facem față diferitelor situații de singu­
rătate pe care le prezintă studiul prezent: a fi necăsătorit, a-ți pierde
partenerul de viață prin divorț sau prin moarte, a fi singur din punct de
vedere spiritual. Fiecare dintre aceste experiențe este unică și trebuie
tratată într-un mod specific. Chiar dacă pot fi extrem de dificile, ele
pot fi suportate datorită cunoașterii faptului că avem un Dumnezeu
care Se află întotdeauna lângă noi (Faptele 17:27), care vede prin ce
trecem (Geneza 16:13) și care promite să nu ne părăsească niciodată
(Deuteronomul 31:6; Matei 28:20).

APLICAȚIE
Măsura în care suntem convinși de perspectiva creștină, care are
în centru un Dumnezeu personal și profund implicat, este măsura în
care disperarea singurătății poate fi diminuată. Toți ne-am simțit sin­
guri uneori. Nu este nimic rău, în sine, în această experiență. Dar dacă
Dumnezeu este real pentru noi, ar trebui să fim capabili să înfruntăm
această singurătate cu certitudinea prezenței lui Dumnezeu și să dăm
mărturie despre acest lucru. Prin mărturia noastră îi putem ajuta pe
oamenii din jur și chiar pe cei din grupa noastră de la Școala de Sabat.
Dă-le ocazia să-și împărtășească experiențele legate de prezența lui
Dumnezeu în viața lor în momentele de singurătate. Iată câteva între­
bări care ne ajută să ne gândim la relația dintre Dumnezeu, noi, singu­
rătate și biserică:

Când ești singur 65

Instructori_2_2019.indd 65 15/01/2019 12:06:27


1. Filozoful și teologul Abraham Heschel și-a intitulat cele două cărți
de filozofie a religiei pe care le-a scris Man Is Not Alone (Omul nu este
singur) și God in Search of Man (Dumnezeu îl caută pe om). Poți să te
simți singur atunci când știi că ești căutat de Cineva cu pasiune? L-ai
văzut pe Dumnezeu căutându-te? În ce fel?
2. Pe măsură ce societatea din toate zonele lumii aleargă către secu­
larism, din ce în ce mai mulți oameni privesc lumea în termeni exclusiv
naturaliști (nu există decât natura și legile naturii, aceasta excluzând un
Dumnezeu supranatural). Această concepție vine cu un preț. Dacă natu­
ralismul este adevărat, noi suntem cu adevărat singuri în acest univers.
Cum poate creștinul să contracareze disperarea existențială pe care o
produce naturalismul și să-i conducă pe oameni spre Dumnezeu?
3. În timp ce lumea îi izolează adesea pe unii oameni pe baza
înfățișării, a etniei și a categoriei sociale sau economice în care se află,
biserica este chemată să îi primească cu brațele deschise și cu dragoste
pe toți (Galateni 3:28). Cum se poate organiza biserica locală astfel în­
cât să nu-i piardă din vedere pe cei care se luptă cu singurătatea?

66 STUDIUL 4

Instructori_2_2019.indd 66 15/01/2019 12:06:27


STUDIUL

5 27 aprilie – 3 mai

Cuvinte înțelepte pentru familii


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Încrede-te în Domnul din toată inima
ta și nu te bizui pe ___________ ta! Recunoaște-L în toate
________ tale și El îți va netezi cărările.” (Proverbele 3:5,6)
Indiferent în ce etapă a vieții ne aflăm acum, toți am început cu o
mamă și un tată, indiferent de relația pe care am avut-o (sau nu am
avut-o) cu ei după nașterea noastră. Pe de altă parte, unii oameni,
în afară de frați, surori sau alte rude mai îndepărtate, nu au avut
niciodată o familie a lor în afara celei în care au crescut.
Oricare ar fi situația sau etapa vieții în care ne găsim, cartea
Proverbele conține un mănunchi de instrucțiuni, poezii, întrebări și
sfaturi înțelepte. Relațiile de familie sunt abordate direct și unele
cugetări pot fi aplicate la viața de cămin. Cartea Proverbele este,
de fapt, un document de familie în care cheile unei vieți evlavioase
sunt înmânate de-a lungul generațiilor, de la părinți la copii. Așa
cum părinții ar putea scrie o scrisoare cu sfaturi pentru fiul sau pen­
tru fiica lor care pleacă la facultate, se mută sau își ia un serviciu de­
parte de casă, cartea Proverbele este scrisă ca din partea unui tată
care i se adresează fiului său: „Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și
nu lepăda îndrumările mamei tale!” (Proverbele 1:8).
Cartea Deuteronomul îi îndeamnă pe părinți să îi transmită noii
generații convingerile lor. La fel face și cartea Proverbele. În apeluri­
le acestui tată auzim vocea Tatălui ceresc, invitându-ne să învățăm.

4 mai – Sabatul companionului


67

Instructori_2_2019.indd 67 15/01/2019 12:06:27


Duminică, 28 aprilie Iubește femeia potrivită

1. Care sunt problemele și consecințele pe care le implică o relație


sexuală înainte de căsătorie sau în afara căsătoriei, prezentate în
pasajul următor?
Proverbele 5:3-14______________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

Un om evlavios rezervă (dacă nu este căsătorit) sau păstrează


(dacă este căsătorit) pentru căsătorie cele mai profunde sentimen­
te și intimitatea sexuală. Proverbele li se adresează în mod specific
bărbaților, dar aceeași idee este exprimată cu referire la femei în
Cântarea cântărilor (cap. 4:12-15). Puternica atracție a unei iubiri
ilicite trebuie să fie cântărită ținând seama de îngrozitoarele efecte
ale acestui păcat. Relațiilor sexuale ocazionale le lipsește angaja­
mentul și, de aceea, ele nu reușesc să dezvolte o intimitate auten­
tică. Sunt irosite resurse materiale, fizice și emoționale. Dar, mai
important, noi trebuie să răspundem înaintea lui Dumnezeu pentru
alegerile făcute.
Intimitatea sexuală, unul dintre cele mai bune daruri ale lui
Dumnezeu pentru oameni, este un privilegiu exclusiv al căsătoriei
(Matei 19:5; Evrei 13:4; 1 Corinteni 7:3,4). În Proverbele, imaginea
apei îmbelșugate care întreține viața este folosită ca un simbol de­
licat al plăcerii și al satisfacției pe care un cuplu căsătorit le are în
relația bazată pe dragoste reciprocă. Aceasta este pusă în contrast
cu risipa adusă de lipsa credincioșiei. Expresia „nevasta tinereții
tale” (Proverbele 5:18) arată că și atunci când cei doi îmbătrânesc
angajamentul lor de dragoste trebuie să continue. Un soț credin­
cios încă este fermecat („îmbătat” – vers. 19) de „drăgălășiile”
soției lui.

68 STUDIUL 5

Instructori_2_2019.indd 68 15/01/2019 12:06:27


În starea căzută a omenirii, instinctele sexuale îi pot ademeni pe
unii departe de planul divin cu privire la sexualitate. Cu toate aces­
tea, Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni cu puterea de a raționa și
de a alege. Aceste ispite, dacă nu sunt învinse continuu, pot ajunge
să ne stăpânească. Un atașament ferm față de planul divin pentru
sexualitate în cadrul căsătoriei poate preveni angajarea în relații
sexuale ilicite. Alegerea de a-I fi credincios pe viață lui Dumnezeu
în ce privește sexualitatea în cadrul căsătoriei nu numai că este
înțeleaptă, dar aduce și răsplătiri îmbelșugate.
Dacă ai știi pe cineva care se luptă cu tentații de natură sexuală
care i-ar putea distruge căsătoria, ce ai face?

Luni, 29 aprilie Un apel adresat taților

2. Observă trăsăturile de caracter ale taților descriși în cartea Pro­


verbele, care pot avea consecințe pe termen lung asupra copiilor:
Proverbele 13:22; 27:23,24_____________________________________
______________________________________________________________
Proverbele 14:26______________________________________________
Proverbele 15:1,18;16:32______________________________________
______________________________________________________________
Proverbele 15:27______________________________________________
Proverbele 29:17______________________________________________
Caracterul tatălui are un impact direct asupra copiilor și asupra
moștenirii pe care le-o transmite. Copiii privesc la tații lor pentru
susținere, pentru afecțiune plină de devotament, pentru îndrumare
și pentru modelare. Proverbele îi laudă pe acei tați care asigură și
administrează cu înțelepciune resursele familiei. Multe sunt căile
prin care „cel lacom de câștig își tulbură casa” (Proverbele 15:27).
Tații trebuie să fie atenți să acorde prioritate familiei în fața mun­

Cuvinte înțelepte pentru familii 69

Instructori_2_2019.indd 69 15/01/2019 12:06:27


cii. Tații credincioși caută să fie răbdători și să-și țină sub control
emoțiile. Ei respectă dependența copiilor lor de ei. Își disciplinează
copii, dar au grijă să nu abuzeze de poziția lor de autoritate. Mai
important decât atât, tații consacrați vor să asculte de Dumnezeu,
să fie stăpâniți de dragostea Sa și călăuziți de învățătura Cuvântului
Său, ca să poată îndruma pașii copiilor lor pe calea cea dreaptă.
În cele din urmă, cel mai important lucru pe care îl poate face un
tată pentru copiii lui este să o iubească pe mama lor. Credincioșia și
afecțiunea lui continuă față de ea (sau lipsa acestora) vor avea un
efect semnificativ asupra binelui copiilor chiar și când aceștia vor
deveni adulți.
În cartea Proverbele, loialitatea față de Dumnezeu, angajamen­
tul față de căsătorie și față de familie și integritatea în viața perso­
nală și în cea socială sunt motivele-cheie. În orice domeniu, suc­
cesul depinde de starea inimii omului. Atracțiile păcatului – fie că
este vorba de sex, jocuri de noroc, bogăție sau putere – abundă, dar
soțul și tatăl înțelept privește la Dumnezeu pentru ajutor, ca să ia
mereu cele mai bune decizii.
Ce învățături morale găsim în pasajele studiate, care sunt im-
portante pentru oricine, indiferent că este sau nu tată? Ce impact
au avut acțiunile tale, fie ele bune sau rele, asupra celorlalți și, în
special, asupra copiilor? În ce privințe ar trebui să fii mai atent?

Marți, 30 aprilie Corectează cu dragoste!

3. Ce ne învață cartea Proverbele despre importanța disciplinării și co-


rectării copiilor?
10:17_________________________________________________________
23:13,14______________________________________________________
29:1__________________________________________________________
29:15_________________________________________________________

70 STUDIUL 5

Instructori_2_2019.indd 70 15/01/2019 12:06:27


Uneori, părinții își pedepsesc copiii pentru neascultare, pentru
încălcarea unor norme sociale sau pentru a-și exprima dezapro­
barea când se simt stânjeniți din cauza lor. Care este intenția lui
Dumnezeu cu privire la acești membri mai tineri ai familiei Sale?
Proverbele leagă disciplina de speranța pentru viitor (Proverbele
19:18). Părinții credincioși știu că, din fire, copiii lor au o natură pă­
cătoasă. În această privință îi poate ajuta numai puterea lui Hristos
– vezi Ellen G. White, Educație, p. 29. Misiunea părintelui creștin,
care include disciplina, este să-i conducă pe copiii lui la Dumnezeu.
Prin Hristos, disciplina nu mai este o pedeapsă sau o expresie
a autorității, ci corectare salvatoare. Planul lui Dumnezeu este ca
părinții iubitori, cunoscând puterea păcatului, să-și îndrume co­
piii pe urmele lui Hristos. Părinții grijulii își corectează copilul cu
blândețe, dar și cu fermitate, înfrânându-l și îndrumându-l în primii
ani de viață, așa cum horticultorul asigură susținerea unui copăcel
nou-plantat, până când apare autocontrolul și tânărul ajunge să se
încreadă în Dumnezeu și să coopereze cu planul Său pentru mântu­
ire, pentru creștere și pentru maturizare.
4. Ce mesaj pentru părinți se găsește în pasajele următoare?
Proverbele 13:24______________________________________________
23:13,14______________________________________________________
Aceste versete vorbesc despre „nuia” (ebr. Shebet) – părinții
trebuie să folosească nuiaua așa cum o folosește Păstorul ceresc
(Psalmii 23:4). Scriptura vorbește despre învățătura dată cu răbda­
re, despre modelarea consecventă, despre o bună comunicare și
o relație apropiată ca mijloace de a influența schimbarea în copii
(Deuteronomul 11:18,19). Copilul trebuie să simtă că este iubit de
părinți dacă vrem ca disciplina să aibă efectul dorit – de a corecta și
de a conduce la mântuire (Proverbele 13:24).
Atunci când disciplina și-a ratat scopul propus, fiind prea aspră
sau greșit înțeleasă, cum pot părinții să îndrepte lucrurile?

Cuvinte înțelepte pentru familii 71

Instructori_2_2019.indd 71 15/01/2019 12:06:27


Miercuri, 1 mai „Mai bine pe acoperiș…”

5. Cum tratează cartea Proverbele cu umor unele dintre nemulțumirile


vieții domestice? Ce efect are acest umor?
Proverbele 21:9,19 ____________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
27:15,16______________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Mai multe proverbe abordează modurile în care ne tratăm unii
pe alții în familie. Ele subliniază ideea de bază printr-o aluzie fină și
o vorbă de duh, ca în cazul prietenului insensibil care „cântă cân­
tece unei inimi în nenorocire” (Proverbele 25:20) sau al celui care
se scoală dis-de-dimineață și îi binecuvântează pe ai casei „cu glas
tare” (Proverbele 27:14). Soțiile care citesc versetele despre feme­
ile gâlcevitoare poate ar vrea să adauge câteva „proverbe” despre
bărbați. Ele ar putea să riposteze că astfel de zicale nu fac decât să
perpetueze problema, apostrofându-le doar pe femei, deși bărbații,
care sunt la fel de responsabili pentru atmosfera din cămin, pot fi la
fel de certăreți.
O inimă veselă este de folos. Este bine să ai simțul umorului în
familie. Umorul unge mașinăria conviețuirii, contribuind la reduce­
rea stresului și a încordării. „O inimă veselă este un bun leac, dar
un duh mâhnit usucă oasele” (Proverbele 17:22). Cartea Proverbele
folosește acest medicament pe care îl și recomandă și ne dă posi­
bilitatea să râdem de comportamente care supără și irită. Poate că
atunci când am zâmbit (sau am chicotit) am fost într-o stare mai
potrivită pentru a vorbi despre obiceiuri sau comportamente care
ne deranjează. Dar umorul nu trebuie folosit pentru a minimaliza
sau ignora lucruri care cer atenție și seriozitate din partea noastră.

72 STUDIUL 5

Instructori_2_2019.indd 72 15/01/2019 12:06:27


O febră mai scăzută poate fi un simptom pentru o infecție croni­
că. Gâlceava, cicălelile și plângerile pot semnala o mânie reprima­
tă, legată poate de dificultățile de comunicare din cadrul relației.
Partenerul care se plânge încearcă să contracareze ceea ce percepe
a fi putere, control sau lipsă de bunăvoință de a comunica din par­
tea celuilalt. Dacă infecția este îndepărtată, vor dispărea și simpto­
mele. În familie, în loc să evităm problema sau să ne evităm unii pe
alții, trebuie să construim pe dragostea noastră față de Domnul și
pe angajamentul reciproc de a ne comunica nevoile și sentimentele,
să mergem la rădăcina mâniei și să o îndepărtăm.
De ce este râsul important în cămin? Cum poate fi folosit spre
bine sau pervertit și folosit spre rău? Discutați în grupă.

Joi, 2 mai O soție cu adevărat de valoare

6. Identifică în pasajul următor caracteristicile și calitățile unei soții cu


caracter nobil, care sunt lăudate.
Proverbele 31:10-31___________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Femeia descrisă aici este deosebită; la fel este și poemul. De la
Proverbele 31:10, fiecare verset începe cu una dintre cele 22 de li­
tere ale alfabetului ebraic. Din acest tribut adus unei soții virtuoase
ne dăm seama că întregul alfabet național de-abia a putut să ofere
cadrul pentru a o lăuda cum se cuvinte!
Importanța pe care o acordă Proverbele înțelepciunii de a te
căsători cu partenerul potrivit este reflectată și într-un dicton al
rabinilor: „Căminul unui bărbat este soția lui.” „O femeie cinstită
este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face rușine este ca putre­
gaiul în oasele lui” (Proverbele 12:4). Aici, la sfârșitul cărții, înșirate
idealist în portretul unei singure femei, descoperim diferite talen­

Cuvinte înțelepte pentru familii 73

Instructori_2_2019.indd 73 15/01/2019 12:06:27


te: confecționarea hainelor, cumpărarea de imobiliare, agricultura,
căminul și managementul financiar. Între timp, ea se îngrijește de
întreaga familie, care o iubește și o prețuiește.
Nu trebuie să așteptăm ca fiecare femeie să aibă toate aceste ta­
lente atotcuprinzătoare sau ca ele să fie tiparul după care soții să-și
evalueze soțiile. Prin descrierea acestor calități și capacități, cartea
Proverbele ne arată ce este cel mai important și universal relevant,
atât pentru femei, cât și pentru bărbați: să fie demni de încredere,
gata să ajute, plini de compasiune, credincioși, amabili și harnici.
Secretul unei astfel de vieți este, conform celor scrise în Proverbele
31:30, temerea de Domnul.
În Proverbele 31:10, cuvântul tradus cu „cinstită” („virtuoasă”,
„cu un caracter nobil” – în alte traduceri) înseamnă „putere”, „tărie”
sau „bogăție”. În Psalmii 62:10 este tradus prin „bogății” și în Iosua
1:14 îi descrie pe „bărbații voinici” ai lui Iosua. Boaz o apreciază
pe Rut prin cuvântul „cinstită” (Rut 3:11). În Proverbele 31:10 se
extrapolează noțiunea de „bogăție”, valoare. Adevărata valoare stă
în caracter, în integritate și în temerea de Domnul. Acestea întrec cu
mult valoarea pietrelor prețioase.
Care sunt câteva dintre femeile valoroase și virtuoase care ți-au
influențat viața? Cum ai extinde lista acestor calități, virtuți și
capacități ale femeilor evlavioase?

Vineri, 3 maI Un gând de încheiere

Păstrează-ți inima în cer. „Creștinii ar trebui să fie mai atenți


pentru a-și păzi inima cu toată sârguința. Ei ar trebui să cultive dra­
gostea pentru meditație și pentru un spirit de devoțiune. Unii par
să fie invidioși pe momentele petrecute în meditație, în cercetarea
Scripturilor și în rugăciune, ca și cum timpul folosit astfel ar fi fost
pierdut. Doresc ca voi toți să puteți vedea lucrurile acestea în lu­
mina în care ar vrea Dumnezeu să le vedeți, deoarece atunci ați

74 STUDIUL 5

Instructori_2_2019.indd 74 15/01/2019 12:06:27


face Împărăția cerurilor de primă importanță. Păstrarea inimii voas­
tre în cer va da vigoare tuturor virtuților voastre și va pune viață
în îndeplinirea tuturor îndatoririlor voastre. Disciplinarea minții ca
să se ocupe de cele cerești va pune viață și râvnă în toate ostene­
lile voastre. ... Noi suntem pitici în realizările spirituale. ... (Efeseni
4:13).” – Comentariile Ellen G. White, în Comentarii biblice AZȘ,
vol. 3, p. 1157.

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Iosua 3–9

1. Cum se numea Marea Moartă pe vremea lui Iosua?

2. Cu ce expresie tipic românească este tradusă trezirea devreme


a lui Iosua?

3. Din ce categorie de vârstă erau cele două iscoade trimise la


Ierihon?

4. Pe ce a scris Iosua o copie a legii scrise de Moise?

Istoria mântuirii, cap. 62

5. Cum spune autoarea că este limbajul pentru încercarea de a


descrie cerul?

Cuvinte înțelepte pentru familii 75

Instructori_2_2019.indd 75 15/01/2019 12:06:27


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
Viața de familie este imprevizibilă. Avem nevoie de tot ajutorul
pe care-l putem obține. Textul de memorat pentru această săptămâ­
nă ne arată că trebuie să ne călcăm pe mândrie și să nu ne bizuim
pe înțelepciunea noastră (Proverbele 3:5). Trebuie să fim onești și să
recunoaștem că, dacă vrem să fim mame, tați, fiice și fii buni, avem ne­
voie de ajutor din partea Domnului. Cartea Proverbele este o comoară
de înțelepciune pentru viața de familie și studiul de față caută călăuzire
în paginile ei.
Crearea unei familii începe cu doi oameni care aleg să-și ia un an­
gajament unul față de celălalt pentru toată viața. Fie că lucrul acesta
îi place copilului sau nu, părinții se află într-o poziție favorabilă pentru
a-l sfătui cine i se potrivește ca soț/soție. În cartea Proverbele (2:16-19;
5:3-14; 7:4-27) se insistă mult cu privire la tipul de femeie cu care un
bărbat să nu se implice într-o relație, numită „femeie străină” (de fapt,
o femeie desfrânată). Dar putem să aplicăm același principiu pentru
a evita și bărbatul nepotrivit. Poate faptul că se vorbește doar despre
„femeia străină” și nu și despre „bărbatul străin” este contrabalansat,
în parte, de faptul că Proverbele se încheie cu un omagiu adus femeii
„cinstite” (Proverbele 31:10-31).
Acțiunile părinților vor avea consecințe directe asupra caracterului
copiilor. Așadar, este foarte important ca atitudinea lor să fie prudentă
și echilibrată (Proverbele 15:1).

COMENTARIU
Introducere teologică
Pentru că El este dragoste, Dumnezeu Și-a asumat riscul de a crea
ființe care au capacitatea de a alege, agenți morali liberi, cu potențialul
de a-L iubi sau nu.
Într-o familie pot exista multe realități opuse. Pe de o parte, familia
poate asigura apogeul siguranței și al dragostei. Pe de altă parte, în ea
pot să existe dureri și resentimentele cele mai profunde, ea poate as­
cunde cea mai șocantă violență și poate desfigura sufletele membrilor
ei. Când punem bazele propriei familii, noi participăm la riscul pe care
Și l-a asumat Dumnezeu de a crea relații. Alegem un partener de viață

76 STUDIUL 5

Instructori_2_2019.indd 76 15/01/2019 12:06:27


care inițial ne este complet străin, cu un viitor complet necunoscut,
ca să ne legăm viețile pentru totdeauna. Avem împreună copii și ne
bucurăm de ei. Dar, curând, realizăm că există posibilitatea ca bucuria
inițială să se extindă sau să se termine cu durere și cu inimi zdrobite.
Și totuși noi, la fel ca Dumnezeu, ne asumăm riscuri – continuăm să ne
împletim viața cu a altora pentru a crea familii. De ce? Poate pentru că,
așa cum spune un cântec, „dragostea este singurul risc pe care merită
să ți-l asumi.”
Când Dumnezeu, a cărui natură este dragostea (1 Ioan 4:8), ne-a
modelat după chipul Său (Geneza 1:26), dorința de a iubi și de a fi iubiți
a fost pusă în însăși natura noastră. Deși a adus un asemenea haos în
creația lui Dumnezeu, nici măcar păcatul nu a reușit să șteargă dra­
gostea ca etică supremă a omului. Câți oameni de pe planetă ar putea
spune sincer că preferă o viață fără dragoste? Nu mulți. Deoarece este
izvorul dragostei relaționale, familia este omniprezentă. Dumnezeu a
rânduit așa (Geneza 1:28; 2:24). Dragostea din familie ne poate ajuta
să auzim primele șoapte ale dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Ellen
G. White afirmă că Dumnezeu „a căutat să ni Se descopere ... prin cele
mai profunde și gingașe legături omenești pe care inimile noastre le
pot cunoaște”. – Calea către Hristos, p. 10
Nu este de mirare, așadar, că familia a devenit ținta planurilor de dis­
trugere ale lui Satana. Din această cauză avem nevoie să-L cunoaștem
pe Dumnezeu ca Tată și Soț (Exodul 4:22; Ieremia 31:32) și pe Isus ca
Fiu, Mire și Frate (Ioan 3:16 ; Marcu 2:19 ; Romani 8:29).
Scriptură
Mesajul cărții Proverbele pentru toate generațiile este acesta:
„Părinți, vorbiți-le copiilor voștri!” Când Moise le-a transmis copiilor lui
Israel poruncile lui Dumnezeu, el a menționat că acele cuvinte trebuie
să se afle în inima fiecărui om. În același context el a spus că aceste
cuvinte trebuie să se afle și în mintea copiilor noștri (Deuteronomul
6:4-7). „Învățați-i insistând, stăruind” este expresia prin care traduce
King James Version ebraicul shaman, care provine fie dintr-o rădăci­
nă care înseamnă „a repeta” (de exemplu, „spuneți-le copiilor voștri și
continuați să le spuneți”) [Versiunea New Jerusalem], fie dintr-o rădă­
cină care înseamnă „a grava” sau „săpa” (de exemplu, să înveți hotărât,

Cuvinte înțelepte pentru familii 77

Instructori_2_2019.indd 77 15/01/2019 12:06:27


incisiv, ca în „săpați-le adânc în copiii voștri” [NAB]. Și repetarea, și
gravarea adâncă a poruncilor cu referire la a-i învăța pe copii se pot
potrivi în acest context.
Așadar, cum ar trebui să le transmitem copiilor într-un mod semnifi­
cativ (1) cugetările înțelepte ale împăratului Solomon, (2) istoria cutre­
murătoare a lui Isreal și (3) poruncile și principiile Legii lui Dumnezeu?
Întorcându-ne la modelul de învățare prin repetiție și întipărire pe
care îl găsim în Deuteronomul, restul versetului ne explică mai pe larg
cum să facem acest lucru. „Să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei
pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un
semn de aducere-aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi”
(Deuteronomul 6:7,8). „Stai”, „pleci”, „te culci” și „te scoli” au menirea
ca, într-un sens figurat, să acopere toate situațiile în care se poate afla
cineva pe parcursul unei zile. Așadar, în toate experiențele diverse ale
unei zile, mama și tata trebuie să vorbească (dabar), să converseze, să
șoptească sau chiar să cânte despre cuvintele lui Dumnezeu. Iar copiii
vor asculta și vor fi schimbați.
Dar părinții nu trebuie să vorbească despre Dumnezeu și despre
cuvintele Lui doar de dragul copiilor. Moise a spus că toate cuvintele
legii, poruncile Domnului, trebuie să fie mai întâi „în inima ta”, adică în
inima părinților. Ideea că aceste cuvinte trebuie să le rămână copiilor
în minte „ca niște fruntarii între ochi” întărește imperativul ca ele să se
afle deja în gândirea părinților.
Dar nici măcar a le avea în minte nu este suficient. Dacă părinții
vor ca religia lor și respectul pentru Dumnezeu să le fie transmise mai
departe copiilor lor, atunci legile Lui trebuie să fie legate „ca un semn
de aducere-aminte la mâini”. Faptele părinților trebuie să arate legile
lui Dumnezeu manifestate în viața omului. Altfel, tot ce spun ei despre
Dumnezeu va avea exact efectul invers. În consecință, copiii vor simți
repulsie față de ipocrizia părinților desfășurată în fața ochilor lor.
Scriptură
Când poruncește să fie ținut Paștele în țara pe care urmau să o ia
în stăpânire, Domnul privește în perspectivă și dorește ca părinții să fie
pregătiți să le răspundă copiilor când aceștia vor întreba despre cere­
monial (Exodul 12:26). Poate că cel dintâi scop al ceremonialelor este

78 STUDIUL 5

Instructori_2_2019.indd 78 15/01/2019 12:06:27


acela de a stârni curiozitatea copiilor, ca ei să pună întrebări despre
Dumnezeu și despre calea Sa.
Iar întrebarea copilului poate să nu fie doar: „Ce înseamnă acest
ceremonial?”, ci: „Ce înseamnă pentru tine aceasta?” Atunci, nu va fi
de ajuns un răspuns teoretic sau un text biblic. Copiii nu pot să-L vadă
sau să-L audă pe Dumnezeu în mod direct, dar ei îi urmăresc și îi ascul­
tă pe părinții lor. Când mama și tata le împărtășesc experiențe despre
ce înseamnă pentru ei personal Dumnezeu și legile Lui, răspunsul ca­
pătă greutate și solemnitate și poate chiar se creează un moment de
familie memorabil. Poate că acest model este ideal pentru transmite­
rea cunoștințelor biblice către generația următoare. „Ce înseamnă?”
trebuie să fie urmat, în mod ideal, de un răspuns la întrebarea: „Ce a
însemnat pentru mine, în viața mea, acest ceremonial?”

APLICAȚIE
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este bogată în informații.
Noi acordăm o importanță primordială cunoștințelor biblice genera­
le, profeției și sfaturilor lui Ellen G. White. În spiritul învățăturilor lui
Solomon pentru copiii lui, prin studiul acesta biserica dobândește o
înțelegere mai clară a pașilor de urmat pentru a avea cea mai bună
familie posibilă. Ca nimeni să nu se simtă împovărat de prea multe
sfaturi, secțiunile scripturistice din ediția pentru instructori s-au con­
centrat pe sfaturile Bibliei despre înțelepciune, ca o moștenire pentru
generația următoare. Au fost folosite pasaje biblice care sunt legate în
primul rând de copii, dar principiile sunt benefice pentru toți membrii
familiei. Sunt și texte care accentuează aceeași idee fără să spună nimic
despre copii sau despre familie, de exemplu: „Cartea aceasta a legii să
nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să
faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale,
și atunci vei lucra cu înțelepciune” (Iosua 1:8). Subliniați acest aspect
pentru persoanele necăsătorite și pentru adulții fără copii, ca nu cum­
va cineva să considere că studiul acesta nu i se aplică.
Sugestii pentru a integra cartea Proverbele în viața de familie:
În cartea Proverbele sunt 31 de capitole – câte unul pentru fiecare
zi din lună. Îndeamnă-i pe membrii grupei să citească în fiecare zi câte

Cuvinte înțelepte pentru familii 79

Instructori_2_2019.indd 79 15/01/2019 12:06:27


un capitol la altarul de dimineață și invită-i pe toți să spună care este
proverbul lor preferat.
Încurajează-i pe membrii grupei ca, acolo unde este cazul, să discu­
te în familie în mod deschis despre dificultățile și îngrijorările cu care
se confruntă fiecare membru al familiei, personal. Având în vedere
că Proverbele ating o asemenea varietate de subiecte, sfătuiește-i pe
membrii grupei să caute dacă este vreun proverb (sau chiar două) care
se potrivește cu vreuna dintre problemele împărtășite în acea ocazie.
Sugerează-le să memoreze ca familie un proverb potrivit.

80 STUDIUL 5

Instructori_2_2019.indd 80 15/01/2019 12:06:27


STUDIUL

61 4–10 mai

Un cântec de dragoste regal


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Pune-mă ca o _______________ pe ini-
ma ta, ca o pecete pe ____________ tău, căci dragostea
este tare ca ______________ și gelozia este neînduplecată
ca ________________________; jarul ei este jar de foc, o
____________ a Domnului.” (Cântarea cântărilor 8:6)
Una dintre cele mai importante perioade ale vieții este căsăto­
ria. Nu toți se căsătoresc, dar, pentru cei care o fac, căsătoria aduce
provocări și binecuvântări speciale. Printre aceste binecuvântări se
numără și minunatul dar al sexualității. Ce puternică exprimare a
dragostei poate fi acest dar, la timpul potrivit și în locul potrivit!
Biblia nu este împotriva relațiilor intime, ci împotriva folosirii
greșite a acestui dar minunat oferit de Creator ființelor umane.
De fapt, Cântarea cântărilor descrie relația dintre o tânără mi­
reasă, Sulamita, și iubitul ei, care se crede a fi fost însuși împăratul
Solomon. Cartea dezvăluie tainele intimității umane și satisfacțiile
iubirii conjugale în cadrul căsătoriei. Deși Cântarea cântărilor a fost
adesea tratată alegoric, drept un simbol al relației dintre Dumnezeu
și poporul Său sau dintre Hristos și biserică, ea este, înainte de toa­
te, un poem al dragostei care se găsește în relația atât de real uma­
nă dintre un bărbat și o femeie.
În această săptămână vom urmări căsătoria așa cum este ea
înfățișată în această carte a Vechiului Testament.

11 mai – Dar ADRA (colectă)


81

Instructori_2_2019.indd 81 15/01/2019 12:06:27


Duminică, 5 mai Viața indivizibilă

1. Cum ai caracteriza perspectiva Bibliei asupra corpului uman, pe


baza următoarelor pasaje?
Geneza 2:7____________________________________________________
Psalmii 63:1; 84:2______________________________________________
1 Corinteni 6:19,20____________________________________________
1 Tesaloniceni 5:23____________________________________________
Unele religii cred în dualism, filozofie care consideră corpul ome­
nesc o piedică pentru viața spiritului. Cu alte cuvinte, corpul este
considerat a fi rău, iar spiritul, bun. Totuși în Scriptură corpul, inclu­
siv caracteristicile lui sexuale, este parte integrantă a întregii ființe.
Viața este „corp” și „spirit” (Geneza 2:7). Psalmistul implică tot ce
este el în închinarea lui la Dumnezeu (Psalmii 63:1; 84:2). Persoana
în totalitatea ei trebuie sfințită, pusă deoparte pentru scopul sfânt
pe care îl are în vedere Dumnezeu.
2. Ce perspectivă asupra corpului uman este prezentată în următoa-
rele texte?
Cântarea cântărilor 1:2,13______________________________________
2:6____________________________________________________________
5:10-16_______________________________________________________
7:1-9__________________________________________________________
În textul sacru, corpul omenesc este admirat. Aspectele fizice ale
dragostei maritale nu sunt stânjenitoare și este prezentat în mod
deschis un întreg set de emoții.
În multe culturi există tabuuri sexuale puternice. Adeseori, cu­
plurilor căsătorite le este greu să comunice într-un mod sănătos cu
privire la viața lor intimă, iar copiii nu învață despre sexualitate în

82 STUDIUL 6

Instructori_2_2019.indd 82 15/01/2019 12:06:27


cadrul unui cămin creștin, unde valorile spirituale pot fi îmbinate cu
informațiile exacte. Deschiderea Bibliei în privința sexualității îi chea­
mă pe cei ce sunt poporul lui Dumnezeu la o mai bună înțelegere
a subiectului pentru ca acest aspect esențial al vieții să fie tratat cu
respectul și demnitatea cuvenite unui dar oferit de Creator.
Cum ne putem proteja de forțele culturale și morale care fie
coboară sexualitatea la nimic mai mult decât o patimă animalică
degradantă, fie o transformă în ceva rușinos despre care nu tre-
buie să se vorbească niciodată? Cum ne arată Biblia că ambele
extreme sunt greșite?

Luni, 6 mai Aspecte ale dragostei în cântarea dragostei

3. Ce aspecte ale dragostei sunt prezentate în următoarele pasaje?


1:2,13_________________________________________________________
2:10-13,16____________________________________________________
3:11__________________________________________________________
4:1-7__________________________________________________________
5:16__________________________________________________________
6:6____________________________________________________________
7:1-9__________________________________________________________
8:6,7__________________________________________________________
Cântarea cântărilor arată cum prietenii petrec timp împreună,
comunică deschis și își poartă de grijă unul altuia. În Cântarea cân­
tărilor, doi buni prieteni devin parteneri de căsătorie. Soția declară:
„Așa este scumpul [prietenul – trad. KJV] meu” (5:16). Cuvântul pri-
eten exprimă companie și prietenie fără nuanțele parteneriatului
sexual. Fericiți sunt soțul și soția care își sunt prieteni apropiați.
În întreg poemul, complimentele intime și gesturile de iubire ex­
primă o atracție puternică, încântarea fizică și emoțională pe care

Un cântec de dragoste regal 83

Instructori_2_2019.indd 83 15/01/2019 12:06:27


bărbatul și femeia o găsesc unul în celălalt. Intimitatea naturală și
dragostea romantică sunt un dar de la Creator, care să-i ajute pe
cei doi să dezvolte o legătură strânsă între ei. Când partenerii sunt
deschiși față de lucrarea dragostei divine în inimile lor, dragostea lor
omenească este „rafinată și curățită, înălțată și înnobilată.” – Ellen
G. White, Căminul adventist, p. 99
Aceste versete exprimă, de asemenea, cele mai nobile gânduri
despre dragoste. Astfel, adevărata dragoste nu este ceva natural
pentru inima omenească; ea este un dar al Duhului Sfânt (Romani
5:5). O astfel de dragoste îi leagă pe soț și pe soție într-o unire du­
rabilă. De dragostea bazată pe angajament este foarte mare nevoie
în relația părinte-copil, pentru a clădi în cei mici un sentiment de
încredere. Dragostea care se dăruiește pe sine îi leagă pe credincioși
laolaltă în trupul lui Hristos, care este biserica Lui. Cântarea cântări­
lor ne cheamă să facem din această dragoste o forță activă în relația
noastră maritală.
Ce elemente comune putem găsi între relația soț-soție și relația
noastră cu Dumnezeu?

Marți, 7 mai O cunoaștere plină de iubire

Mulți au văzut în Cântarea cântărilor tema „întoarcerii la Eden”.


Deși cuplul descris nu este alcătuit din primul bărbat și prima feme­
ie, poemul ne aduce aminte de prima grădină. Planul lui Dumnezeu
ca ei să fie „un singur trup” (Geneza 2:24,25) este ilustrat pretutin­
deni prin metafore și simboluri.
4. Cum prezintă Cântarea cântărilor un angajament la reciproci-
tate în viața intimă a cuplului căsătorit? Prin ce se aseamănă cu
învățăturile lui Pavel?
Cântarea cântărilor 4:7-16; 5:1_________________________________
1 Corinteni 7:3-5_______________________________________________

84 STUDIUL 6

Instructori_2_2019.indd 84 15/01/2019 12:06:27


Solomon o invită: „Vino cu mine” (4:8). Mireasa răspunde. Mai
târziu, ea este cea care îl invită: „Să intre iubitul meu în grădina lui”
(4:16). El răspunde (5:1). Aici, Scriptura ne învață că în cadrul intim
nu trebuie să fie folosită forța sau manipularea. Ambii parteneri in­
tră în această relație de bunăvoie și din dragoste. „Grădina mea”
este „grădina lui”.
Solomon și Sulamita au nume care derivă din cuvântul ebraic sha-
lom, „pace” sau „integritate”. Admirația lor este reciprocă (Cântarea
cântărilor 4:1-5; 5:10-16). Echilibrul din relația lor este evident chiar
și în stilul poetic folosit. Expresia de legământ: „Preaiubitul meu
este al meu și eu sunt a lui” (2:16) este ecoul limbajului edenic,
„Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea
mea” (Geneza 2:23).

5. În ce fel descrierea biblică a relației de căsătorie prin termenul


„cunoaștere” îmbogățește înțelegerea noastră cu privire la relația
pe care ar trebui să o avem cu Dumnezeu?
Geneza 4:1,25_________________________________________________
1 Samuel 1:19_________________________________________________
Luca 1:34______________________________________________________
Ioan 17:3______________________________________________________
1 Corinteni 8:3________________________________________________
Biblia folosește verbul „a cunoaște” pentru unirea intimă din­
tre soț și soție. În această „cunoaștere” iubitoare, cele mai adânci
ascunzișuri ale ființei lor sunt oferite celuilalt. Nu doar două corpuri,
ci și două inimi devin „un singur trup”. „A cunoaște” descrie, de ase­
menea, relația dintre om și Dumnezeu. Pentru creștinul înțelept,
cunoașterea unică și plină de afecțiune din cadrul căsătoriei oferă
o înțelegere profundă a celei mai sublime și mai sfinte taine dintre
toate – unirea dintre Hristos și biserica Sa.

Un cântec de dragoste regal 85

Instructori_2_2019.indd 85 15/01/2019 12:06:27


Miercuri, 8 mai Dragostea la vremea potrivită

Cântarea cântărilor 4:16 și 5:1 constituie centrul cărții, punctul


culminant – nunta.
6. La ce se referă Solomon în următoarele pasaje?
Cântarea cântărilor 4:12,16_____________________________________
5:1____________________________________________________________
8:8-10________________________________________________________
În Cântarea lui Solomon descoperim unele dintre cele mai convin­
gătoare dovezi ale Scripturii cu privire la planul lui Dumnezeu ca oa­
menii să-și păstreze castitatea până la căsătorie. Una dintre ele este
referirea la copilăria Sulamitei, când frații ei se întrebau dacă ea va
fi un „zid” sau o „ușă” (8:8,9), cu alte cuvinte, dacă va rămâne castă
până la căsătorie (un zid) sau va fi imorală (o ușă). Ca femeie adultă,
ea afirmă că se înfățișează pură înaintea soțului ei (8:10). De fapt, el
confirmă că ea este virgină în noaptea nunții lor, spunând că este „o
grădină închisă ... un izvor închis, o fântână pecetluită” (4:12). Din
propria experiență, ea își poate sfătui prietenele să parcurgă cu grijă
etapele dragostei și ale căsătoriei. De trei ori, în Cântarea cântărilor,
Sulamita se adresează unui grup de femei pe care le numește „fiice
ale Ierusalimului”, sfătuindu-le să nu stârnească pasiunea dragostei
până când nu este timpul potrivit (2:7; 3:5; 8:4), adică până când nu
se simt în siguranță în cadrul legământului intim al căsătoriei, ca ea.
Pentru a doua oară în poem, preaiubitul își invită mireasa să vină
cu el (2:10, 4:8). Înainte de nuntă ea nu i-a putut accepta invitația,
dar acum ea este cea care îl invită în grădina ei (4:16), iar el acceptă
cu bucurie (5:1). El nu este atras doar de frumusețea ei; ea i-a furat
inima (4:9), astfel că este îmbătat de dragostea ei (4:10) și tresaltă
de bucurie că ea este a lui și a nimănui altcuiva pentru totdeauna
(4:12). În această unire cu femeia desăvârșită el se simte ca și când
ar fi ajuns în Țara Făgăduinței (4:11).

86 STUDIUL 6

Instructori_2_2019.indd 86 15/01/2019 12:06:27


Ce veste bună se află în următoarele pasaje pentru cei care re-
gretă alegerile greșite pe care le-au făcut în ce privește sexualita-
tea? 1 Ioan 1:9; compară cu Psalmii 103:12; Isaia 55:7; Ioan 8:11.

Joi, 9 mai Un dar din partea Creatorului


Dumnezeu a avut un scop când l-a creat pe om ca bărbat și feme­
ie (Geneza 1:26-28). Deși fiecare poartă chipul Său, unirea sexelor
opuse într-un „singur trup” în cadrul căsătoriei reflectă unitatea din
cadrul Dumnezeirii. Împreunarea bărbatului cu femeia asigură, de
asemenea, procrearea unei vieți noi, o expresie umană unică a chi­
pului divin.
7. Ce scrie în Scriptură despre practicile sexuale care nu corespund
planului Creatorului?
Leviticul 20:7-21_______________________________________________
Romani 1:24-27_______________________________________________
1 Corinteni 6:9-20_____________________________________________
Scriptura dezaprobă tot ce alterează sau distruge chipul lui
Dumnezeu în om. Dumnezeu a stabilit anumite limite. Când
experiența umană este confruntată cu preceptele lui Dumnezeu,
sufletul este convins de păcat.
8. Ce îndrumări le sunt date credincioșilor creștini în legătură cu mo-
dul de a se raporta la sexualitatea lor și a altora, într-o lume căzută?
Romani 8:1-14_________________________________________________
1 Corinteni 6:15-20____________________________________________
2 Corinteni 10:5_______________________________________________
Galateni 5:24__________________________________________________
Coloseni 3:3-10________________________________________________
1 Tesaloniceni 5:23,24_________________________________________

Un cântec de dragoste regal 87

Instructori_2_2019.indd 87 15/01/2019 12:06:27


Credincioșii așteaptă să fie eliberați de stricăciunea păcatului la
revenirea lui Hristos. Ei așteaptă în credință, considerându-se morți
față de păcat prin moartea lui Hristos pe cruce și vii în El prin în­
vierea Lui. Prin rugăciune neîncetată, prin veghere și prin puterea
Duhului Sfânt, ei își răstignesc firea păcătoasă și caută să asculte de
Hristos în fapte și în gânduri. Ei Îl recunosc pe Dumnezeu ca proprie­
tar al corpului lor pe care îl folosesc în armonie cu planul divin.
Dumnezeu îi iartă pe cei care se pocăiesc de păcat (1 Ioan 1:9)
și, primind Evanghelia, ei pot deveni parte a bisericii. Din cauza
efectelor păcatului asupra sexualității, poate că unii nu vor mai
cunoaște recuperarea deplină în acest aspect al experienței lor. Alții
poate aleg viața de celibat ca să nu se implice în relații interzise de
Cuvântul lui Dumnezeu.
Cum ar trebui să ne raportăm noi, ca indivizi și ca biserică, la
problema homosexualității, de exemplu?

Vineri, 10 mai Un gând de încheiere


„Căsătoria a primit binecuvântarea lui Hristos și trebuie să fie
privită ca o instituție sfântă. Adevărata religie nu trebuie să contra­
careze planurile lui Dumnezeu. El a rânduit ca bărbatul și femeia
să fie uniți prin legătura sfântă a căsătoriei, să formeze familii care,
încununate cu cinste, vor fi simboluri ale familiei din cer. La începu­
tul lucrării Sale de slujire publică, Domnul Hristos Și-a arătat în mod
hotărât aprobarea față de instituția pe care o înființase în Eden.
Astfel, El le-a declarat tuturor că nu va refuza prezența Sa la ocaziile
de căsătorie și că, atunci când este unită cu sfințirea și curăția, cu
adevărul și neprihănirea, căsătoria este una dintre cele mai mari
binecuvântări date vreodată familiei omenești.” – Ellen G. White,
Fiice ale lui Dumnezeu, pp. 180–181
Așa cum ne arată Cântarea cântărilor, dragostea sexuală poate
fi un lucru minunat în căsătorie. Dar o relație durabilă nu se poa­
te baza doar pe frumusețea exterioară și pe plăcerea fizică. Corpul

88 STUDIUL 6

Instructori_2_2019.indd 88 15/01/2019 12:06:27


nostru îmbătrânește și se degradează și nicio dietă din lume, niciun
program de exerciții fizice și nicio operație plastică nu ne vor face să
rămânem veșnic tineri. Căsătoria dintre Solomon și Sulamita este o
relație de o viață, bazată pe angajament. De trei ori afirmă cei doi
că își aparțin unul altuia (Cântarea cântărilor 2:16; 6:3; 7:10). Prima
dată este o recunoaștere a apartenenței, sau a stăpânirii lor reci­
proce (vezi și Efeseni 5:21,33). A doua oară, ea inversează ordinea,
afirmându-și supunerea (vezi vers. 22,23). A treia oară el își exprimă
dorința după ea (vezi vers. 24-32). O dragoste ca aceasta nu se poa­
te stinge (Cântarea cântărilor 8:7); este ca o pecete care nu poate fi
ruptă (vers. 6).

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Iosua 10–16

1. Ce fenomen „meteorologic” a făcut cele mai multe victime în


tabăra coaliției amorite?

2. Unde este menționat „muntele cel pleșuv”?

3. Ce i-a cerut Acsa tatălui ei și de ce?

4. Pe cine nu au putut izgoni fiii lui Iuda?

Istoria mântuirii, cap. 63

5. Când va suferi Satana în cel mai înalt grad (enorm)?

Un cântec de dragoste regal 89

Instructori_2_2019.indd 89 15/01/2019 12:06:27


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
Când a privit la tot ce făcuse, inclusiv la corpul nostru, Dumnezeu
a spus că toate „erau foarte bune” (Geneza 1:31). Chiar dacă nu ar
mai exista alte texte biblice pe tema aceasta, această aprobare ar pu­
tea sluji ca o autorizare a activității sexuale. Însă nu este cazul. Putem
trage concluzia explicit și implicit din multe pasaje biblice că sexualita­
tea umană este plănuită de Dumnezeu. Și sunt stabilite reguli exacte
în privința ei (Geneza 1:28; 4:1; 9:1; Exodul 20:14; Leviticul 18:1-30;
Proverbele 6:32; 1 Corinteni 6:9; Galateni 5:19; Evrei 13:4).
Adventiștii de ziua a șaptea cred că trupul este o parte importantă a
ființei noastre. Ce se întâmplă cu corpul determină ce este și ce devine
un om. Credința în această relație cauzală izvorăște din convingerea
noastră că omul este o ființă unitară, cu dimensiuni fizice, psihice și
spirituale. O maximă auzită adesea când se discută antropologie bibli­
că este: „Omul nu are suflet; omul este suflet” (Geneza 2:7). Aceasta
înseamnă că acțiuni ale corpului, precum hrănirea, mișcarea, atingerea
și intimitatea sexuală sunt și activități sufletești și nu trebuie conside­
rate evenimente izolate, care nu ar afecta întreaga persoană. Pentru că
Dumnezeu ne-a creat corpul și este interesat de binele nostru în toate
aspectele, este firesc să aibă ceva de spus și în ce privește viața noastră
sexuală. El știe cât de important este acest subiect. Să nu creadă cine­
va că Dumnezeu este dezgustat de acest subiect sau că a stabilit niște
restricții absurde în ce privește sexualitatea.
Unele dintre minunatele teme din Cântarea lui Solomon este aceea
că dragostea are multe fațete. Sulamita îl poate prezenta pe iubitul ei
fiicelor Ierusalimului, declarând: „Așa este prietenul meu” (Cântarea
cântărilor 5:16 – trad. KJV). A privi intimitatea în alte contexte de­
cât cel fizic ne adâncește înțelegerea tabloului mai larg al dragostei.
„A cunoaște” – o expresie voalată pentru unirea sexuală (Geneza
4:1) nu este un eufemism întâmplător, ci este o descriere a profun­
zimii familiarității și vulnerabilității personale care îi dă sexualității
semnificația intenționată de Dumnezeu.
Perspectiva unitară (holistică) în contrast cu cea dualistă
Modul în care un om privește relația dintre dimensiunea sa materi­
ală (corpul) și cea imaterială (mintea, emoțiile, starea spirituală) are o

90 STUDIUL 6

Instructori_2_2019.indd 90 15/01/2019 12:06:27


influență uimitoare asupra modului în care trăiește. Spre deosebire de
tradiția creștină, care privește omul din perspectivă dualistă (o ființă
alcătuită din trup și suflet, două entități separate), teologia adventistă
privește omul ca pe o ființă multidimensională (cu componenta fizică,
psihică și spirituală) și complexă, în sensul că aceste dimensiuni inter­
ferează (perspectiva holistică). Repercusiunile acestei concepții se văd
imediat asupra mai multor teme teologice. Cineva ar putea fi tentat să
creadă că Biserica Adventistă are o poziție unică în privința mai multor
subiecte independente, precum: creațiunea, învierea, moartea, iadul,
sfințirea și sănătatea. Dar aceste poziții se bazează pe relația biblică
dintre psihicul uman și fizicul uman. Ceea ce ne separă de dualismul
fraților noștri creștini este concepția noastră holistică.
Să luăm un exemplu extrem din gnosticism – curent filozofic acut
dualist care afirma că tot ce este fizic este, în mod inerent, rău. În rân­
durile gnosticilor, sexualitatea a urmat două căi diferite (cel puțin).
Întrucât se considera, conform gnosticismului, că trupul este în mod
inerent rău, prima cale prevedea ca sexualitatea să fie strict evitată în
toate circumstanțele. Alți gnostici au ajuns la concluzia că, deoarece
spiritul nu poate fi afectat de trup (dualism), ceea ce se face în trup
este irelevant. Astfel, omul se poate deda fără restricții la orice fel de
activitate sexuală. Rezultatele extreme ale dualismului radical au fost
sexualitatea ascetică și cea hedonistică. Deși în zilele noastre nu există
prea mulți gnostici cu ecuson pe piept, dualismul și consecințele lui
încă pot fi observate în experiența creștină.
Ori de câte ori un creștin crede că poate face orice cu corpul său
pentru că nu este la fel de important ca „sufletul” său este în peri­
col să intre pe terenul filozofiei gnostice, sau dualiste, iar consecințele
nu vor întârzia să apară. Un creștin dualist poate să cunoască foarte
bine interdicțiile puse de Biblie în ce privește un comportament sexual
nepotrivit. Dar, pentru că are și preocupări spirituale, „predându-și”
sufletul lui Dumnezeu, rugându-se, închinându-se și iubindu-L pe
Dumnezeu cu toată inima, poate considera că a avea o relație sexuală
în afara căsătoriei este ceva insignifiant în comparație cu toate anga­
jamentele spirituale pe care și le-a luat față de Dumnezeu. În antro­
pologia sa religioasă, „spiritualul” a trișat „fizicul”. Sistemul acesta de
gândire îl face pe creștin predispus la comiterea păcatelor „trupești”.

Un cântec de dragoste regal 91

Instructori_2_2019.indd 91 15/01/2019 12:06:27


O altă problemă a acestei perspective antropologice, pe lângă dis­
puta ei cu holismul biblic, este aceea că ne contrazice în mod direct
experiența. Sexualitatea este menită să fie în aceeași măsură un act
al inimii și al spiritului pe cât este un act al trupului și ideal ar fi să fie
și o expresie a unei entități nonfizice pe care o numim dragoste. Cei
care se recuperează după ce au abuzat de corpul lor în diverse moduri
(alimentație, sex, droguri etc.) ajung adesea să-și dea seama că esența
problemelor lor este de natură nonfizică (imaginea de sine, relații
disfuncționale, tulburări emoționale). În concluzie, viața noastră spiri­
tuală și relațiile unul cu altul, cu Dumnezeu și cu noi înșine sunt în mod
semnificativ afectate de ceea ce se întâmplă cu corpul nostru. Latura
fizică o afectează pe cea spirituală și invers. Concluzia aceasta poate
fi de ajutor în susținerea standardelor biblice cu privire la sexualitate,
la începerea vieții sexuale înainte de căsătorie, la abuzul de diferite
substanțe sau la sănătate.

COMENTARIU
O cântare pentru astăzi
Viteza și amploarea cu care cultura occidentală redefinește toate
lucrurile din perspectivă sexuală (sexul, căsătoria, exprimarea sexu­
ală potrivită sau nepotrivită etc.) sunt amețitoare. Din fericire, ecou­
rile perspectivei iudeo-creștine asupra vieții au ținut în frâu avântul
hotărât al societăților seculare de a se elibera de orice fel de normă
morală cu baze religioase. A invoca un poem de dragoste ebraic vechi
de aproape trei mii de ani pentru a găsi îndrumare în intimitatea și în
sexualitatea timpurilor noastre ar putea fi considerat amuzant de unii.
Totuși Cântarea cântărilor conține teme care, dacă sunt luate în seamă,
vor reorienta sexualitatea după idealul lui Dumnezeu – un ideal care
restaurează întotdeauna împlinirea și bucuria.
Două teme pot fi menționate pe scurt aici: (1) exclusivitatea intimă
și (2) dragostea la timpul potrivit. Este evident că povestea de dragoste
din poem se desfășoară între Solomon și iubita lui. Deși atât mireasa,
cât și mirele au prieteni care apar frecvent în scenă (Cântarea cântărilor
1:4,5,11; 2;7; 3:7,8; 3:11), intimitatea dintre Solomon și Sulamita este
exclusivă (2:16). Să ne imaginăm o lume în care s-ar ține cont de acest

92 STUDIUL 6

Instructori_2_2019.indd 92 15/01/2019 12:06:28


singur principiu: o relație intimă monogamă, de o viață întreagă, cu cel
mai bun prieten (Cântarea cântărilor 5:16 – trad. KJV). (Notă: Solomon
a fost poligam; el și-a încălcat propriul sfat înțelept. Aici este unul dintre
cazurile în care trebuie să facem ce a spus el, nu ce a făcut el.)
Așa cum remarcă studiul, Sulamita este un „zid” și o „grădină în­
chisă” (4:12; 8:10). Ea își consideră inima și virginitatea suficient de
valoroase ca să fie date doar tovarășului de viață de care se leagă prin­
tr-un angajament. Ea respinge ispita de a fi o „ușă” deschisă pentru o
mulțime de pețitori lipsiți de valoare (8:9). Binecuvântările pe care le
conține această perspectivă și durerile pe care le evită sunt prea multe
pentru a fi menționate. Totuși putem să aprofundăm puțin acest prin­
cipiu.
Deși standardul biblic tradițional de abstinență sexuală până la că­
sătorie este adesea luat în derâdere ca un mijloc idealist și antic de a
ucide bucuria, acesta se dovedește a fi exact contrariul. Există dovezi
că a avea mai mulți parteneri sexuali înainte de a te angaja față de
unul singur pentru toată viața (în căsătorie) poate submina perspectiva
unei „căsătorii de înaltă calitate”. – Vezi Galena K. Rhoades și Scott M.
Stanley, „Before «I Do»: What Do Premarital Experiences Have to Do
With Marital Quality Among Today’s Young Adults?”, p. 5. Nu trebuie
să gândim niciodată că Dumnezeu interzice sau restricționează plăce­
rea umană, ci doar o reglementează. Acum apare a doua temă, dragos­
tea la timpul potrivit: laitmotivul Sulamitei, care le îndeamnă pe fiicele
Ierusalimului: „Nu treziți dragostea până nu vine ea” (Cântarea cântă­
rilor 2:7; 3:5; 8:4). Sexualitatea nu numai că a fost menită să fie expri­
mată cu un singur partener întreaga viață, ci a fost plănuită să fie rezer­
vată timpului în care se ajunge la maturitate personală și relațională.
Un fenomen actual global care încalcă aceste principii din Cântarea
cântărilor este o explozie a expunerii timpurii la grafică sexuală prin
intermediul internetului și al altor mijloace media. Consecințele vor fi
studiate, fără îndoială, în deceniile care vor urma, dar câteva observații
preliminare confirmă căile lui Dumnezeu de a păstra potențialul pentru
o intimitate sexuală de o viață întreagă în cadrul căsătoriei, în timp ce
alternativele sunt adesea distrugătoare. Un articol din Time vorbește
despre niște grupuri de tineri care încearcă să evite permanent por­
nografia nu din motive religioase sau din convingeri morale înalte, ci

Un cântec de dragoste regal 93

Instructori_2_2019.indd 93 15/01/2019 12:06:28


pentru că și-au intoxicat atât de mult mintea cu materiale explicit se­
xuale, încât nu au mai reușit să aibă o activitate sexuală normală în
lumea reală. Un tată care se recuperase după așa ceva, a hotărât să-i
spună fiului său: „Voi fi foarte direct cu tine. Toate lucrurile suprastimu­
lente, cum este pornografia pe internet, alimentele procesate numite
junk-food și drogurile pot fi amuzante și plăcute pentru o vreme, dar au
potențialul de a te desensibiliza față de lucrurile normale, naturale, și,
în cele din urmă, te jefuiesc de singurul lucru pe care credeai că ți-l vor
aduce – capacitatea de a experimenta plăcerea.” – Belinda Luscombe,
„Porn and the Threat to Virility” (Time, martie 2016, accesat pe 2 au­
gust 2017)

APLICAȚIE
Deși este necesar, totuși poate fi dificil să abordezi subiecte lega­
te de sexualitate într-un cadru de grup, cum ar fi Școala de Sabat. Fii
discret în prezentarea următoarelor activități și ferește-te să folosești
un limbaj sexual explicit, ca să nu ofensezi. Nu uita că, probabil, unii
întâmpină dificultăți în această privință.
1. S-a afirmat că latura fizică o afectează pe cea spirituală și in­
vers. Nicăieri nu este mai evident acest lucru ca în activitatea sexuală.
Membrii grupei să argumenteze de ce este astfel sau să vină cu alte
exemple de interacțiuni între trup și spirit.
2. A te bucura de „de plăcerile de o clipă ale păcatului” este o
atracție pentru toți, inclusiv pentru creștin (Evrei 11:25). În mod
tradițional, răspunsul la o astfel de atracție este tăgăduirea de sine.
Vezi dacă membrii grupei pot să elaboreze pe marginea acestei strate­
gii în mai multe studii de caz.
3. Insistați în final pe ideea de fidelitate reciprocă ­– cheia unei căs­
nicii fericite.

94 STUDIUL 6

Instructori_2_2019.indd 94 15/01/2019 12:06:28


STUDIUL

7 11–17 mai

Unitatea în familie
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Mă rog ca _______ să fie una, cum Tu,
Tată, ești în Mine, și Eu în Tine, ca și ____ să fie una în noi,
pentru ca ________ să _____________ că Tu M-ai trimis.”
(Ioan 17:21)
Viața de familie constituie pentru fiecare dintre membrii ei o
etapă diferită a vieții. Pentru mamă și pentru tată, apariția copiilor
constituie o schimbare majoră, care va dura până la sfârșitul vieții
lor. Iar pentru copii, desigur, nașterea este o tranziție majoră. Apoi,
la rândul lor, copiii trec prin diferite etape de viață până când pleacă
din căminul părintesc și pot să aibă ei înșiși copii.
Cu toate acestea, indiferent că suntem părinți sau copii într-o
familie, toți ne confruntăm cu același lucru – natura noastră păcă­
toasă, decăzută, care face ca unitatea vieții noastre de familie să fie
o preocupare continuă.
Da, în trupul lui Isus Hristos răstignit pe cruce toți oamenii au fost
împăcați cu Dumnezeu și unul cu altul (Efeseni 2:13-16; Coloseni
1:21-23), dar, la nivelul vieții de fiecare zi, noi trebuie să ne însușim
personal harul lui Hristos, singurul care poate face din unitatea fa­
miliei o experiență vie pentru toți aceia care o caută cu credință.
Aceasta trebuie să fie o experiență zilnică în viața noastră. Din feri­
cire, prin harul lui Hristos, chiar poate fi.

18 mai – Ziua vizitatorului Școlii de Sabat


95

Instructori_2_2019.indd 95 15/01/2019 12:06:28


Duminică, 12 mai Hristos a făcut pace

1. Cum descrie Pavel unitatea dintre credincioși? Cum a făcut Hristos


din „doi” „unul”?
Efeseni 2:11-22________________________________________________
Galateni 3:28__________________________________________________
Crucea lui Hristos îndepărtează barierele care îi despart pe oa­
meni unii de alții. Zidurile îi separau pe închinători la templul iu­
daic, unde existau „curți” sau zone bine delimitate pentru iudei,
neamuri, bărbați, femei. Descriind unitatea dintre iudei și neamuri
în Hristos, Pavel folosește un limbaj care li se aplică deopotrivă și
altor categorii divizate: națiuni, grupuri de oameni, straturi sociale
și sexe. „Ca să facă pe cei doi să fie în El Însuși un singur om nou,
făcând astfel pace” (Efeseni 2:15) este vestea bună care poate ajuta
orice cuplu căsătorit să cunoască într-adevăr unitatea descrisă prin
expresia „un singur trup”. De asemenea, prin credința în Hristos,
familii de multă vreme divizate pot găsi reconcilierea.
2. Una este să cităm texte biblice despre unitatea în Hristos și cu totul
alta, să trăim această unitate. Ce schimbări practice face Hristos în
viața noastră ca să ne facă să ajungem la unitatea promisă?
Romani 6:4-7__________________________________________________
2 Corinteni 5:17_______________________________________________
Efeseni 4:24-32________________________________________________
______________________________________________________________

„Imaginați-vă un cerc mare, cu multe linii de la margini spre cen­


tru. Cu cât sunt mai aproape aceste linii de centru, cu atât sunt mai
aproape unele de altele. ... Cu cât suntem mai aproape de Hristos,
cu atât vom fi mai aproape unul de altul.” – Ellen G. White, Căminul
adventist, p. 179

96 STUDIUL 7

Instructori_2_2019.indd 96 15/01/2019 12:06:28


„Între tată și fiu, între soț și soție ... stă Hristos Mijlocitorul, indi­
ferent că ei sunt sau nu capabili să Îl recunoască. Noi nu putem sta­
bili contacte în afara noastră direct, ci doar prin El, prin Cuvântul Său
și urmându-L pe El.” – Dietrich Bonhoeffer, The Cost of Discipleship
(Prețul uceniciei), p. 108
Cât de aproape este familia ta sau familia bisericii tale de acest
„centru”, adică de Hristos?

Luni, 13 mai Una prin dragostea Sa

3. Cum este exprimat în Biblie acest concept?


1 Tesaloniceni 3:12____________________________________________
Ioan 17:21-23_________________________________________________
În această rugăciune, Isus S-a gândit la unitatea dintre cei care
aveau să Îl urmeze. În această unitate, dragostea este esențială.
Cuvântul pe care Îl folosește Biblia în această rugăciune și în mul­
te alte locuri din Noul Testament pentru a face referire la dragos­
tea lui Dumnezeu este agape. Această dragoste este însăși natura
lui Dumnezeu (1 Ioan 4:8) și îi identifică pe urmașii lui Isus (Ioan
13:35). Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva natural pentru inima
omenească păcătoasă. Ea vine în viața credinciosului doar dacă Isus
locuiește în ea prin Duhul Său (Romani 5:5; 8:9,11).
„Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12). Ucenicul
Ioan, care a scris aceste cuvinte, nu a fost mereu ușor de iubit, ci
era mândru, însetat de putere, înclinat spre critică și iute la mânie
(Marcu 3:17; Luca 9:54; vezi și Hristos, Lumina lumii / Viața lui Iisus,
p. 295). Mai târziu, el avea să-și aducă aminte că Isus continuase să-l
iubească în ciuda acestor trăsături de caracter. Treptat, dragostea lui
Isus l-a schimbat pe Ioan, făcându-l în stare să-i iubească pe ceilalți
în unitate creștină. „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan
4:19), scria el, și: „Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe
noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții” (1 Ioan 4:11).

Unitatea în familie 97

Instructori_2_2019.indd 97 15/01/2019 12:06:28


Citește 1 Corinteni 13:4-8 și încearcă să-ți treci numele unde
apare cuvântul „dragoste”. Cât de bine se potrivește?

Marți, 14 mai Egoismul distruge familia

„Dacă mândria și egoismul ar fi lăsate deoparte, în cinci minute


ar fi îndepărtate chiar și cele mai mari dificultăți.” – Ellen G. White,
Scrieri timpurii, p. 119
Natura noastră a fost coruptă de păcat. Și, probabil, cel mai te­
ribil exemplu al acestei degradări este egoismul. Parcă ne naștem
egoiști; vedem această tendință și la copiii mici, a căror preocupare
de bază se concentrează în jurul propriilor dorințe. „Eu, al meu...”
Când ajungem la maturitate, această trăsătură se poate manifesta
sub forme îngrozitoare, în special în cămin.
Desigur, Isus a venit să schimbe acest lucru (Efeseni 4:24).
Cuvântul Său ne promite că, prin El, putem să ne împotrivim și să
nu ne lăsăm dominați de această trăsătură de caracter distructivă.
Întreaga Sa viață este un exemplu desăvârșit de altruism; în măsura
în care ne vom însuși viața Lui (1 Ioan 2:6), El va birui în noi tendința
de a trăi doar pentru noi înșine.
4. Ce ne spun următoarele texte despre o viață neegoistă?
Filipeni 2:3-5__________________________________________________
1 Ioan 3:16-18_________________________________________________
Așa cum scria Ellen G. White în citatul anterior, dacă mândria și
egoismul ar fi lăsate deoparte, foarte multe probleme ar putea fi
rezolvate foarte repede, cu mult înainte de a se agrava și de a deve­
ni ceva foarte urât. Toți membrii familiei, în special părinții, trebuie
să fie curățiți de acest păcat prin jertfa Domnului Isus (cel mai mare
exemplu de altruism din întregul univers), chiar dacă ar fi nevoie să
ceară acest lucru în mod repetat, rugându-se cu lacrimi de regret și
cu supunere.

98 STUDIUL 7

Instructori_2_2019.indd 98 15/01/2019 12:06:28


Cât timp petreci meditând la jertfa de pe cruce, ca armă împo-
triva egoismului din viața ta, sub orice formă s-ar manifesta el?

Miercuri, 15 mai Supunere


5. Ce sfat ne dă Pavel cu privire la rolul umilinței și al slujirii în cadrul
relațiilor? Cum crezi că ar contribui această atitudine la unitatea
bisericii? De ce este ea atât de importantă în cămin?
Efeseni 5:21___________________________________________________
Efeseni 5:22 – 6:9______________________________________________
Cuvântul „supunere” (Efeseni 5:21) înseamnă să ai o atitudine
de umilință voluntară față de o altă persoană. Aceasta este atitudi­
nea pe care a avut-o Hristos (Matei 20:26-28; Ioan 13:4,5; Filipeni
2:5-8) și îi caracterizează pe toți aceia care sunt umpluți cu Duhul
Său (Efeseni 5:18). Doar iubirea față de Hristos îi face pe oameni să
se supună în felul acesta (Efeseni 5:21). Dăruirea de sine reciprocă
a fost și încă este o învățătură creștină revoluționară în ce privește
relațiile sociale. Ea aduce la viață realitatea spirituală că toți suntem
una în Hristos; nu există excepții.
Un principiu de familie. Fundamentul supunerii creștine se află în
cămin. Dacă acest principiu ar fi practicat aici, s-ar vedea și în biserică.
Efeseni 5:22 – 6:9 abordează trei perechi de relații – cele mai
obișnuite și totuși cele mai inegale relații sociale. Intenția aposto­
lului nu este aceea de a întări o ordine socială deja existentă, ci de
a arăta în ce fel acționează credința în Hristos acolo unde există o
supunere voluntară radical diferită, aceea a credincioșilor unul față
de altul.
6. De ce crezi că le vorbește Pavel mai întâi celor care, în societatea
timpului, erau considerați „mai slabi”: soțiile, copiii și sclavii? Scrie
expresia asociată cu supunerea fiecăreia dintre aceste categorii.
Efeseni 5:22___________________________________________________

Unitatea în familie 99

Instructori_2_2019.indd 99 15/01/2019 12:06:28


Efeseni 6:1____________________________________________________
Efeseni 6:5____________________________________________________
Celor care aveau o putere socială mai mare – soții, părinții și stă­
pânii – li se adresează după aceea. Fiecare primește indicații destul
de neobișnuite pentru societatea de atunci, care trebuie să-i fi con­
trariat pe credincioșii din secolul I. Ele îi aduceau pe toți la același
nivel și deschideau calea pentru adevărata unitate care urma să
existe în cadrul relațiilor.

Joi, 16 mai Să iubim așa cum promitem!

Coeziunea și unitatea familiei depind de angajamentul tuturor


membrilor ei, începând cu angajamentul soților de a-și purta de
grijă unul altuia. Istoria biblică prezintă și exemple de promisiuni
încălcate, de încredere înșelată, de lipsa angajamentului acolo unde
acesta ar fi trebuit să existe. Dar Scriptura oferă și exemple de oa­
meni simpli care, cu ajutorul lui Dumnezeu, și-au respectat angaja­
mentul față de prieteni și față de familie și și-au ținut promisiunile.
7. Analizează următoarele familii și nivelurile lor de angajament. Cum
ar fi putut să fie întărit acesta în unele familii? Ce a dus la încuraja-
rea angajamentului în altele?
Angajament părinte-copil
Geneza 33:12-14_______________________________________________
Exodul 2:1-10__________________________________________________
______________________________________________________________
Angajament între frați
Geneza 37:17-28_______________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

100 STUDIUL 7

Instructori_2_2019.indd 100 15/01/2019 12:06:28


Angajament față de familie
Rut 1:16-18_ __________________________________________________
2:11,12,20____________________________________________________
3:9-13_ _______________________________________________________
4:10,13_ ______________________________________________________
Angajament marital
Osea 1:2,3,6,8_________________________________________________
3:1-3__________________________________________________________
Atunci când ne angajăm față de o altă persoană, ca în cadrul că­
sătoriei, sau atunci când luăm decizia de a aduce pe lume sau a
adopta un copil, trebuie să existe o supunere de bunăvoie din par­
tea noastră de a face un alt fel de alegere în viitor – renunțarea la
controlul asupra unui important segment al vieții noastre.
Ce înseamnă pentru tine, personal, făgăduința lui Isus care
implică angajamentul Său (Evrei 13:5)? Ce efect ar trebui să aibă
acest angajament al Său față de tine asupra angajamentului tău
față de El, față de soțul tău sau soția ta, față de copiii tăi și față de
frații și surorile de credință?

Vineri, 17 mai Un gând de încheiere

Unitatea – cea dintâi lucrare. „Cea dintâi lucrare a creștinilor


este să fie uniți în familie. ...
Cu cât membrii unei familii sunt mai uniți în lucrarea lor în cămin,
cu atât mai înălțătoare și mai favorabilă va fi influența pe care tatăl
și mama, fiii și fiicele o vor exercita în afara căminului.” – Ellen G.
White, Căminul adventist, p. 37
Secretul unității familiei. „Cauza neînțelegerilor și a discordiei
din familii și din biserică este despărțirea de Hristos. A fi aproape
de Hristos înseamnă a fi aproape unul de altul. Secretul adevăratei

Unitatea în familie 101

Instructori_2_2019.indd 101 15/01/2019 12:06:28


unități în biserică și familie nu constă în diplomație, administrare
sau efortul supraomenesc de a învinge greutățile – deși este nevoie
și de acestea –, ci în unirea cu Hristos.” – p. 179.
STUDIU SUPLIMENTAR:
Ellen G. White, Căminul adventist, cap. „Un cerc sacru”, pp. 177–180;
Mărturii pentru biserică, vol. 6, pp. 236–238.

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Iosua 17–23

1. Ce instrumente de război aveau canaaniții din Muntele lui


Efraim?

2. Cum era caracterizată cetatea Tir pe vremea împărțirii țării?

3. Câte cetăți aveau leviții în Israel?

4. Cine, cui și despre ce au dat un raport („dare de seamă”)?

Istoria mântuirii, cap. 64

5. Pe cine nominalizează autoarea, dintre împărații înviați după


mileniu?

102 STUDIUL 7

Instructori_2_2019.indd 102 15/01/2019 12:06:28


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
Isus dorește ca noi să trăim în unitate unii cu alții. Pot fi oferite nu­
meroase motive pentru a explica de ce dorește Isus să fie unitate între
noi. Dar El Însuși a menționat un motiv care propulsează importanța
unității în capul listei. Textul de memorat pentru această săptămână
subliniază că noi trebuie să fim una în Tatăl și în Fiul. Domnul Isus a
spus: „Pentru ca lumea să creadă că Tu [Tată] M-ai trimis” (Ioan 17:21).
Idealul unității creștine la scară globală este aproape imposibil
de atins. Dar unitatea la nivelul familiei este o țintă realistă. Respon­
sabilitatea pentru realizarea ei este în întregime a noastră.
Totuși la început povara pentru atingerea acestui ideal a fost pe
umerii lui Hristos. Triumful Său asupra răului (1 Ioan 3:8), reconcilie­
rea realizată la cruce (Efeseni 2:13-16; Coloseni 1:21-23) și lucrarea
Duhului (Faptele 2; 1 Corinteni 12:13) pavează calea pentru unitate în
poporul Său. Să asociem aceste evenimente cu porunca cea nouă, de a
iubi cum ne-a iubit El (Ioan 13:34), murind față de eul nostru și față de
egoism (Romani 6:3-7) și familia va putea oglindi unitatea pentru care
S-a rugat Isus (Ioan 17).

COMENTARIU
Despre unitate
Adevărata unitate este ceva frumos de privit. Începe cu altruism și
supunere, apoi ascultare, respect și, mai ales, valori comune. Desigur,
am putea spune: „Nuuu, ai nevoie de dragoste” sau „Ai nevoie de
Duhul Sfânt”. Este adevărat, dar, în ideea de supunere există ceva care
întărește toate celelalte elemente necesare. Ignorăm totul aruncând
în stânga și în dreapta cuvântul iubire, în familiile noastre, și apoi ne
mirăm de ce această iubire declarată nu produce unitatea și căldura pe
care le-am sperat. Poate dacă atât de frecventele declarații: „Te iubesc”
ar fi însoțite mereu de dovezi de respect şi de ascultare autentică, de
supunere, lucrurile ar sta altfel.
Respectul şi supunerea fie există ca o caracteristică în cadrul fami­
liei, fie nu există deloc. Dacă în familie există un membru care doar
pretinde respect şi supunere, dar nu le manifestă niciodată, starea de
lucruri din acea familie poate fi numită oricum, numai unitate nu.

Unitatea în familie 103

Instructori_2_2019.indd 103 15/01/2019 12:06:28


Modelul desăvârșit al supunerii este viața lui Isus. Punctul culmi­
nant al acestei supuneri se face auzit în Ghetsimani: „Tată, dacă voieşti,
depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a
Ta” (Luca 22:42). Iată unul dintre elementele-cheie ale unității profun­
de dintre Tatăl și Fiul. Isus a explicat că Tatăl nu L-a lăsat singur, ci era cu
El deoarece El (Isus) făcea „totdeauna... ce-I este plăcut” (Ioan 8:29).
Aceasta ne spune că Isus Însuși nu a evitat subordonarea. Această
precizare este importantă, deoarece în ultimul timp termenul subor­
donare a fost prins în tot felul de controverse ecleziastice legate de
hirotonire, de diferențele bazate pe sex, de conducere. În ciuda acestor
preocupări importante, faptul că Regele regilor a trăit o viață de supu­
nere înalță actele personale de supunere la același nivel cu toate acele
aspecte serioase legate de asemănarea cu Hristos. Și dacă există vreo
instituție care cere unitate prin supunere unul față de celălalt, aceasta
este căsătoria.
Introducere
Cuplurile pot ajunge într-o clipă la revelații care le pot schimba com­
plet cursul căsniciei. Alex s-a căsătorit cu o femeie a cărei experiență
de familie pornea de la premisa că dezacordurile erau ocazii pentru
discuții „aprinse” în urma cărora să rezulte un învingător și un învins.
Când regulile jocului sunt acestea, poziția de apărare și cea de atac
devin norma. „Cununa de lauri” este răsplata celui care își păcălește,
își desconsideră sau își șochează verbal oponentul. Nu este permisă
supunerea, nu se realizează unitatea, iar relația se împotmolește.
Nici Alex și nici soția lui nu doreau aceasta, iar el s-a străduit din răs­
puteri să caute cea mai bună metodă de comunicare cu soția, astfel încât
contextul neînțelegerilor lor să se schimbe radical în ceva mai construc­
tiv. Era nevoie să o convingă pe soția lui că nu trebuiau să fie doi indivizi
blocați în lupta pentru superioritate. Era spre binele lui să nu exploateze
vulnerabilitatea, greșelile sau slăbiciunile ei ca să „câștige” o dispută. Aşa
că Alex a decis să folosească ceea ce Gary Smalley, consilier în probleme
de căsătorie, numea „tabloul emoțional realizat din cuvinte” (o parabolă
menită să comunice înțelegere și emoție de la unul la celălalt).
Alex și soția lui erau pe munte, cu rucsacul în spate, în Sierra
Nevada. Când au ajuns lângă un izvor, având în față copleșitoarele pis­

104 STUDIUL 7

Instructori_2_2019.indd 104 15/01/2019 12:06:28


curi ale munților, imaginea aceasta a devenit sursa parabolei lui Alex. El
i-a spus soției: „De fiecare dată când avem un conflict să ne imaginăm
că suntem pe vârful unuia dintre acești munți. Multe cupluri, atunci
când au un conflict relațional, își imaginează că joacă un fel de «regele
muntelui». «Învingătorul» este cel care reușește să-l domine verbal pe
celălalt până în punctul de a-l împinge de pe stâncă. Dar această vic­
torie este artificială. Nu voi juca niciodată acest joc cu tine, nu pentru
că sunt eu drăguț, ci pentru că relația de căsătorie ne-a legat gleznele
împreună cu o funie groasă și lungă – dacă tu cazi, cad și eu. Este ade­
vărat, suntem două persoane diferite, dar este o singură căsătorie, o
singură relație. Va fi spre binele nostru, al amândurora, să facem, să
spunem și să gândim doar acele lucruri care vor clădi și vor susține
această a treia entitate care este acum între noi, numită căsătorie. Nu
există învingător și învins – fie câștigăm amândoi, fie pierdem amân­
doi.” Această filozofie a fost cheia unității din căsnicia lui.
În esență, căsătoria este un experiment unic în care se vede dacă
doi oameni, posibil foarte diferiți, pot acționa și funcționa ca unul sin­
gur. În cartea sa Mystery of Marriage (Misterul căsătoriei), Mike Mason
prezintă astfel această luptă: „Chiar și cele mai apropiate cupluri vor
ajunge, în mod inevitabil, la conflicte ale voințelor diferite, întrucât
căsătoria este o încercare temerară de a ajunge la un grad aproape
imposibil de cooperare între două centre puternice de autoafirmare.
Căsătoria nu are cum să nu fie un cuptor al conflictului, un furnal în
care aceste două voințe să fie topite, purificate și făcute să se con­
formeze” (p. 167). În capitolul intitulat „Subordonarea”, el arată cum
se produce aceasta. „«Cine este cel mai mic între voi toţi, acela este
mare», spune Isus (Luca 9:48). ... La modul ideal, căsătoria este o între­
cere pentru a te lăsa mai prejos decât celălalt, un război al cedării între
două voințe la fel de hotărâte să nu câștige. Aceasta este, cu adevărat,
singura atitudine care funcționează în căsătorie, deoarece este calea
rânduită de Domnul.” – Ibidem
Scriptură
„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri. ... Copii, ascultaţi ... de pă­
rinţii voştri. ... Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti” (Efeseni
5:22; 6:1,5). Când se abuzează de Scriptură, mai devreme sau mai târ­

Unitatea în familie 105

Instructori_2_2019.indd 105 15/01/2019 12:06:28


ziu se va abuza și de oameni. Nici nu ne putem imagina cât de frecvent
sunt invocate aceste trei texte pentru a realiza exact opusul scopului
Duhului Sfânt. Ca o ironie, contextul acestor pasaje (Efeseni 5:18) este
contrastul dintre a fi plin de Duhul și a fi plin de alcool. Alcoolul este un
interpret defectuos al cuvintelor. Cel mai slab este cel care îi simte ade­
sea efectul negativ. Uneori, cultura progresează în așa măsură, încât să
spui ce nu înseamnă un text ajunge să fie mai important decât să spui
ce înseamnă. Poate că așa stau lucrurile și aici.
Lista lui Pavel și comentariile care o însoțesc, cu privire la aceste
tipuri de relații sociale, contrastează cu listele din timpul lui Pavel care
încurajau aplicarea tratamentelor aspre pentru a proteja onoarea
soțului, a părintelui și a proprietarului de sclavi. – Vezi Jon Dybdahl,
ed., Andrews Study Bible, p. 1549. Dar Pavel are în vedere altceva.
Să observăm că supunerea, dragostea și relația lui Hristos cu bise­
rica Sa sunt teme care apar împreună în Efeseni 5. Unii ar putea să
interpreteze că doar soțiile trebuie să li se supună soților, iar soților
trebuie să li se arate supunere. Este adevărat, cuvântul supunere nu se
aplică direct la soți, dar textul anterior spune: „Supuneţi-vă unii altora”
(Efeseni 5:21) ca rezultat al umplerii cu Duhul Sfânt (Efeseni 5:18); este
greu de crezut că Pavel s-a gândit doar la soții când a scris Efeseni 5:21.
Aceasta doar dacă nu ne aventurăm să afirmăm că doar soțiile sunt
pline de Duhul Sfânt! Cu siguranță Pavel nu consideră că soțiile nu ar
trebui să se supună soților lor. Dar el vede o astfel de supunere ca un
corespondent al relației dintre Hristos și poporul Său (Efeseni 5:22-24).
Însă paralela este valabilă doar dacă soții sunt metafore vii ale iubirii lui
Hristos (Efeseni 5:25). Moartea voluntară a lui Hristos pentru salvarea
miresei Sale este cel mai mare act de supunere pe care l-a cunoscut
universul vreodată. Se poate ca îndemnul lui Pavel – „supuneți-vă unii
altora” – să se aplice în căsătorie prin faptul că supunerea soțului este
inclusă în imperativul de a iubi așa cum iubește Hristos.

APLICAȚIA
Idolatria din timpurile moderne este exprimată prin închinarea la
sine, în care este promovată autonomia absolută: importanța mea,
dorințele mele, preferințele mele, ambițiile mele, modul meu de a
împacheta hainele sau de a spăla vasele – toate sunt nenegociabile.

106 STUDIUL 7

Instructori_2_2019.indd 106 15/01/2019 12:06:28


„Atâta timp cât nu rănesc pe nimeni”, proclamă această ideologie, „pot
să fac ce vreau”. Și, desigur, fiecare poate să facă ce vrea; dar nu poate
să ia ce vrea, dacă maturitatea creștină, relațiile iubitoare și unitatea
familiei sunt avute mereu în vedere. Propune grupei să ia pe rând te­
mele abstracte, dar profunde ale studiului prezent și să spună cum ar
arăta aceste idei puse în practică.
Întrebări pentru discuție
1. Cum ar putea un soț sau o soție care simte că relația de căsătorie
favorizează incorect dorințele celuilalt să inițieze o discuţie ca prim pas
spre unitate? Fiți specifici.
2. Cum ar putea părinții să-i ajute pe copiii care se simt înstrăinați să
înțeleagă că opiniile și dorințele lor sunt prețuite, fără ca ei să-și piardă
autoritatea de părinte?
3. Supunerea, dragostea și angajamentul trebuie să fie exprimate
nu doar în cuvinte, ci și în sute de mici gesturi sau acțiuni, în fiecare zi,
în cadrul familiei. Care sunt câteva dintre aceste gesturi pe care le faci
pentru a-ți păstra familia unită?

Unitatea în familie 107

Instructori_2_2019.indd 107 15/01/2019 12:06:28


STUDIUL

8 18-24 mai

Perioada când copiii sunt acasă


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Iată, _____ sunt o moștenire de la
Domnul, rodul pântecelui este o _____________ dată de El.”
(Psalmii 127:3)
Nașterile sunt evenimente atât de frecvente, încât, adesea,
nu apreciem pe deplin faptul că suntem niște ființe minunate.
Imaginează-ți ce trebuie să fi simțit Eva când l-a ținut pentru prima
dată în brațe pe Cain! Schimbările pe care le-a văzut petrecându-se
în corpul ei care tot creștea lună după lună, durerea nașterii și apoi
acest copilaș, atât de asemănător cu ei doi, și totuși atât de lipsit de
apărare! Ce experiență trebuie să fi fost pentru Sara, la nouăzeci de
ani – când în mod natural nu mai putea să dea naștere unui copil –,
să contemple fețișoara bebelușului ei, Isaac; probabil că râdea ori
de câte ori îi pronunța numele. După ce se rugase pentru fiul ei
cine știe de câtă vreme, Ana a ajuns să-l țină în brațe pe Samuel
și să spună: „Pentru copilul acesta mă rugam și Domnul a ascultat
rugăciunea pe care I-o făceam” (1 Samuel 1:27). Să ne gândim și la
Maria, care era atât de tânără când și-a ținut în brațe fiul, pe Fiul lui
Dumnezeu, cu un amestec de uimire și de teamă!
Însă nu oricine are acest privilegiu și această responsabilitate
care vin în viața ta atunci când devii părinte. În această săptămână
vom studia mai îndeaproape această perioadă a vieții, cu provocări­
le, cu temerile, cu satisfacțiile și cu bucuriile ei.

25 mai – Ziua grupurilor etnice


108

Instructori_2_2019.indd 108 15/01/2019 12:06:28


Duminică, 19 mai Părinți fără copii

1. Ce au în comun personajele din următoarele pasaje biblice? Cum a


răspuns Dumnezeu dorinței lor?
Geneza 18:11__________________________________________________
Geneza 30:1___________________________________________________
1 Samuel 1:1-8________________________________________________
______________________________________________________________
Luca 1:7_______________________________________________________
Copiii sunt o binecuvântare. Dar, din diferite motive, nu în toa­
te familiile sunt copii. Unii speră și se roagă pentru o familie și
Dumnezeu le îndeplinește cererea, uneori chiar în mod miraculos,
ca în cazul Sarei; alții, care înalță cereri la fel de arzătoare, nu pri­
mesc răspunsul așteptat. De fiecare dată când văd cum prieteni ai
lor Îl laudă pe Dumnezeu pentru copiii care li se nasc, durerea li se
adâncește și mai mult, uitându-se la cuibul lor gol. Chiar întrebări
nevinovate precum: „Câți copii ai?” le amintesc în mod dureros de
faptul că nu sunt părinți, deși și-ar dori atât de mult să fie.
Cei care au trecut printr-o astfel de experiență trebuie să ajungă să
creadă că Dumnezeu le înțelege durerea. Psalmistul declară cu privire
la Dumnezeu: „Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacri­
mile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta?” (Psalmii 56:8).
Chiar dacă pare că tace, „cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se
îndură Domnul de cei ce se tem de El” (Psalmii 103:13).
Însă, din diferite motive, alți oameni aleg de bunăvoie să nu aibă
copii. Și poate fi de înțeles o astfel de decizie într-o lume ca a noas­
tră, plină de suferință, de durere, de nelegiuire și de nenorociri care
pândesc la tot pasul. În unele cazuri, oamenii pot alege să adopte
copii, în loc să aibă propriii copii. În felul acesta pot crește copii care
sunt deja născuți, adesea oferindu-le acestora o șansă la o viață mai
bună decât ar fi avut altfel.

Perioada când copiii sunt acasă 109

Instructori_2_2019.indd 109 15/01/2019 12:06:28


Lumea noastră este un loc complicat și putem întâlni în ea tot
felul de oameni în tot felul de situații legate de prezența sau de lipsa
copiilor din familie. Indiferent de cazul în care ne găsim, nu trebuie
să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu pentru noi și de dorința
Sa pentru binele nostru final. În același timp, să nu uităm să fim cât
mai sensibili și mai plini de empatie față de oamenii care, indiferent
de motiv, nu au copii.

Luni, 20 mai Când ești părinte singur


Un fenomen cu care se confruntă lumea contemporană este ace­
la al părinților singuri, adesea mama, iar uneori, mai rar, tata.
Uneori ne gândim la o mamă singură ca la o femeie care a născut
un copil în afara căsătoriei. Totuși nu este întotdeauna așa. Lui Agar
i s-a impus să aibă un copil cu Avraam și apoi a fost forțată să plece
cu copilul (Geneza 16:3,4; 21:17). Bat-Șeba a rămas însărcinată ca
urmare a avansurilor unui bărbat cu autoritate (2 Samuel 11:4,5).
Ilie a fost trimis la Sarepta ca să ajute o mamă singură, văduvă
(1 Regi 17:9). Când Isus Și-a început lucrarea, Iosif murise, lăsând-o
pe Maria văduvă, ca părinte singur. „Moartea o despărțise de Iosif,
care împărtășise cu ea cunoștința și taina nașterii lui Isus. Acum nu
mai avea cui să-i spună nădejdile și temerile ei.” – Ellen G. White,
Hristos, Lumina lumii, p. 145
A fi părinte singur este, probabil, o situație dintre cele mai grele.
Mulți se confruntă cu dificultăți ca administrarea finanțelor, relația cu
celălalt părinte, găsirea unui timp pentru propria persoană și pentru
relația cu Dumnezeu sau cu întrebarea dacă vor mai fi iubiți vreodată.
2. Ce făgăduințe poate găsi cineva, inclusiv părinții singuri, în urmă-
toarele versete?
Ieremia 31:25_________________________________________________
Matei 11:28___________________________________________________
Ieremia 29:11_________________________________________________

110 STUDIUL 8

Instructori_2_2019.indd 110 15/01/2019 12:06:28


Ieremia 32:27_________________________________________________
Proverbele 3:5,6_______________________________________________
Isaia 43:1,2____________________________________________________
Ca biserică, avem răspunderea de a-i ajuta pe părinții singuri.
Iacov scrie: „Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl
nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve (a se înțelege „și pe
părinții singuri”) în necazurile lor” (Iacov 1:27). Ajutorul nu trebuie să
fie doar financiar. Le putem oferi un repaus, supraveghindu-le copiii
un timp, ca să-și poată vedea de alte treburi, să se poată odihni, să
se poată ruga sau să poată studia în liniște Cuvântul lui Dumnezeu.
Le putem sluji ca mentori copiilor lor sau îi putem ajuta să repare
diferite lucruri în casă. Putem fi mâinile lui Dumnezeu în diverse
moduri, pentru a le oferi suport părinților singuri.
Fără a emite judecăți cu privire la motivele pentru care au ajuns
părinți singuri, cum îi poți încuraja și ajuta pe cei pe care îi cunoști?

Marți, 21 mai Bucuria și responsabilitatea de a fi părinte


3. Care este mesajul central al Psalmului 127? Ce lecții importante ar
trebui să preluăm din el pentru noi?
______________________________________________________________

Când vrei să gătești felul tău preferat de mâncare, urmezi o rețetă.


De obicei, dacă pui ingredientele și respecți pașii, obții rezultatul do­
rit. Totuși a fi părinte nu este același lucru. Niciun copil nu este exact
ca altul și, chiar dacă procedezi întocmai cum ai procedat cu alți copii,
rezultatele pot fi diferite. Ele depind de sexul copilului, de locul pe
care îl are între ceilalți copii ai familiei (este cel mai mare, mijlociul
sau cel mai mic), de temperamentul său și de o serie de alți factori. În
planul lui Dumnezeu, părinții ar trebui să-i îndrume și să-i învețe pe
copii să-L iubească și să-L asculte (Deuteronomul 6:4-9; Psalmii 78:5-7).
Porunca dată de Dumnezeu părinților spune să-l învățăm „pe copil

Perioada când copiii sunt acasă 111

Instructori_2_2019.indd 111 15/01/2019 12:06:28


calea pe care trebuie s-o urmeze” (Proverbele 22:6), nu să-l protejăm
excesiv pentru a ne asigura că nu ia decizii greșite.
Deși vrem să-i vedem pe copiii noștri crescând de la omuleții răs­
fățați și lipsiți de apărare la niște adulți independenți și plini de succes,
răspunderea noastră supremă este aceea de a-i ajuta să-L cunoască,
să-L iubească și să-L slujească pe Hristos. Ca părinți, putem urma
planul de dezvoltare spirituală a copiilor noștri subliniat în Deutero­
nomul 6. Aici avem patru condiții importante: Să-L recunoaștem pe
„Domnul, Dumnezeul nostru” (vers. 4), să-L iubim cu toată inima
noastră (vers. 5), să prețuim Cuvântul Său (vers. 6) și să le împărtășim
copiilor noștri tot ce cunoaștem noi despre El (vers. 20-23).
Deuteronomul 6 continuă oferindu-ne două metode importan­
te. Prima: „învață-spune” (vers. 7). Învățarea se referă la educația
formală, în timp ce vorbirea se referă la instruirea informală. În am­
bele cazuri, comunicarea adevărului biblic are loc în cadrul relației
părinte-copil. Momentele de învățare formală pot avea loc în
timpul altarului familial, când studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu
ei. Învățarea informală are loc spontan, în diferitele circumstanțe
de zi cu zi și este chiar mai importantă decât prima. Întâmplările
de fiecare zi pot deveni mijloace eficiente în transmiterea ade­
vărului biblic (Geneza 18:19). A doua metodă este „leagă-scrie”
(Deuteronomul 6:8,9). Adevărul spiritual trebuie să fie „legat” în
toate acțiunile („mâini”) și atitudinile („între ochi”) noastre, dar tre­
buie să fie înscris și în viața noastră privată („ușorii casei”) și publică
(„porțile”). El trebuie să treacă din inima noastră în cămin și, din
cămin, în lume.

Miercuri, 22 mai Părinți care formează ucenici


4. Compară-i pe tații din următoarele pasaje biblice. Care au fost re-
zultatele modului fiecăruia de a se purta ca părinte?
Geneza 18:18,19_______________________________________________
1 Samuel 3:10-14______________________________________________

112 STUDIUL 8

Instructori_2_2019.indd 112 15/01/2019 12:06:28


Părinții au responsabilitatea de a face din copiii lor ucenici, astfel
încât aceștia să ajungă să devină ei înșiși ucenici ai lui Isus. Există
părinți care cred că mijlocul potrivit de a-i învăța și de a-i corecta pe
copiii lor este aplicarea pedepsei fizice – cu cât mai des, cu atât mai
bine (Proverbele 22:15; 23:13; 29:15). Pasaje ca acesta au fost fo­
losite greșit ca argument pentru a comite abuzuri asupra copiilor și
pentru a-i obliga la supunere totală, dar această metodă i-a condus
adesea la răzvrătire împotriva părinților și împotriva lui Dumnezeu.
Biblia îi învață pe părinți să-și educe copiii cu blândețe (Efeseni
6:4; Coloseni 3:21), învățându-i în neprihănire (Psalmii 78:5; Pro­
verbele 22:6; Isaia 38:19; Ioel 1:3). Ca părinți, noi trebuie să ne în­
grijim de susținerea copiilor noștri (2 Corinteni 12:14) și să le fim
un bun exemplu (Geneza 18:19; Exodul 13:8; Tit 2:2). Ni se spune
să ne „cârmuim” bine casa (1 Timotei 3:4,5,12) și să ne discipli­
năm înțelept copiii (Proverbele 29:15,17), reflectând dragostea lui
Dumnezeu (Isaia 66:13; Psalmii 103:13; Luca 11:11).
Din nefericire, Biblia ne relatează cazuri de părinți care au proce­
dat greșit. Isaac și Rebeca au avut atitudini preferențiale față de co­
piii lor, Esau și Iacov (Geneza 25:28), iar mai târziu Iacov a manifestat
aceeași atitudine față de Iosif (Geneza 37:3). Chiar dacă era un lider
religios, Eli a avut un mare eșec în educarea și corectarea copiilor lui
(1 Samuel 3:10-14). Samuel, care a fost crescut tot de Eli, s-a dovedit
a fi el însuși un tată deficitar (1 Samuel 8:1-6). Comițând adulter și
punând la cale o crimă, împăratul David și-a învățat copiii să-i urme­
ze exemplul. Regele Manase și-a sacrificat copiii pe altarul demonilor
(2 Regi 21:1-9). La fel a făcut și regele Ahaz (2 Regi 16:2-4).
Din fericire, în Scriptură găsim și exemple de părinți înțelepți.
Mardoheu a fost un bun tată adoptiv pentru regina Estera (Estera
2:7), iar Iov se ruga în mod regulat pentru copiii lui (Iov 1:4,5). În
aceste exemple, bune sau rele, putem găsi lecții cu privire la cum să
ne purtăm ca părinți.
Ce putem învăța din exemplele părinților pe care le găsim în
Biblie? Cum putem folosi unele dintre aceste lecții și în relațiile cu
copiii altora?

Perioada când copiii sunt acasă 113

Instructori_2_2019.indd 113 15/01/2019 12:06:28


Joi, 23 mai Cum să lupți pentru fiul tău risipitor

5. Ce înțelegi din următorul pasaj? Este o garanție, o făgăduință sau o


probabilitate?
Proverbele 22:6_______________________________________________
Uneori, ca părinte, faci tot ce trebuie: îți iei timp să-i înveți pe co­
pii lucrurile bune, trăiești potrivit cunoștinței tale despre Dumnezeu,
îi trimiți la școli bune, mergi regulat la biserică, te implici în lucrarea
misionară împreună cu ei, iar ei se lasă de credința în care i-ai cres­
cut. Durerea ta este chinuitoare și nu ai niciun moment de liniște în
care să nu fii îngrijorat pentru mântuirea lor. Cauza nu este neapărat
greșeala părinților. Copiii au propriul discernământ și, în cele din
urmă, sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru acțiunile și
deciziile lor.
Unii au luat cuvintele „și când va îmbătrâni nu se va abate de
la ea” ca pe o făgăduință, ca pe o garanție că, dacă ești un părin­
te bun, rezultatul va fi întotdeauna mântuirea copilului tău. Dar
Proverbele ne dau adesea doar principii, și nu neapărat promisi­
uni necondiționate. Ce putem lua din acest text este asigurarea că
lecțiile învățate în copilărie vor dura toată viața. Fiecare copil ajunge
fie să accepte moștenirea de la părinți, fie să o respingă. Părinții
care le-au oferit cu grijă copiilor o educație spirituală au asigurarea
că tot ce i-au învățat va rămâne în mintea lor, iar când vor pleca de
lângă părinți, semințele plantate în inimă vor încolți și îi vor chema
mereu acasă. A fi un părinte bun este alegerea noastră; ce cale ur­
mează copiii este alegerea lor.
Ce ar trebui să faci ca părinte când copilul o ia pe o cale greșită?
Prezintă-l înaintea lui Dumnezeu în rugăciune stăruitoare. Dumnezeu
îți înțelege sigur durerea. El este Părintele perfect, și totuși miliarde
de copii ai Săi I-au întors spatele. Poți să-ți susții copilul rătăcitor
cu dragoste și cu rugăciune și să fii gata să îi stai alături când luptă
cu Dumnezeu. Să nu-ți fie jenă să ceri susținere în rugăciune, să nu

114 STUDIUL 8

Instructori_2_2019.indd 114 15/01/2019 12:06:28


te învinovățești singur și să nu te concentrezi atât de mult asupra
copilului rătăcitor, încât să uiți de restul familiei. Străduința de a fi
părinte pentru copilul rătăcitor poate să-ți dezbine familia. Așadar,
fă front comun cu soțul tău (cu soția ta) și stabiliți limite clare pen­
tru copil. Nu uita că Dumnezeu îl iubește pe copilul tău mai mult
decât îl iubești tu. Privește către un viitor mai luminos și acceptă
faptul că asupra acestui copil al tău lucrarea lui Dumnezeu este în
desfășurare.
Este ceva firesc ca în astfel de situații să te învinovățești. Chiar
dacă ai făcut greșeli, concentrează-te asupra viitorului și asupra
făgăduințelor lui Dumnezeu. (Vezi Filipeni 3:13.)

Vineri, 24 mai Un gând de încheiere

„Trebuie să vă luați timp să vorbiți și să vă rugați împreună cu


micuții voștri și să nu îngăduiți ca vreun om, oricine ar fi, să între­
rupă momentele de comuniune cu Dumnezeu și cu copiii voștri. Le
puteți spune vizitatorilor voștri: «Dumnezeu mi-a dat o lucrare de
făcut, nu am timp pentru flecării.» Trebuie, într-adevăr, să simțiți că
aveți o lucrare de făcut pentru această viață și pentru veșnicie. Cea
dintâi datorie a voastră este față de copiii voștri.” – Ellen G. White,
Căminul adventist, p. 266–267
„Părinți, trebuie să începeți primele lecții de disciplină încă de
când copiii voștri sunt niște prunci, în brațele voastre! Învățați-i să-și
supună voința vouă. Acest lucru se poate realiza fiind nepărtinitori
și hotărâți. Părinții trebuie să fie stăpâni pe ei înșiși și, cu blândețe,
dar hotărât, să supună voința copilului până când aceasta nu se va
mai împotrivi, ci va accepta dorințele lor.
Părinții nu încep la timp. Prima manifestare a temperamentu­
lui nu este supusă, iar copiii cresc încăpățânați, încăpățânare care
sporește odată cu vârsta și puterea lor.” – Ellen G. White, Mărturii
pentru biserică vol. 1, p. 218

Perioada când copiii sunt acasă 115

Instructori_2_2019.indd 115 15/01/2019 12:06:28


BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Iosua 24 – Judecătorii 6

1. Despre ce piatră s-a scris că „a auzit toate cuvintele” spuse de


Domnul?

2. Unde și de câte ori sunt menționate carierele de piatră de lângă


Ghilgal?

3. Cum se spune că erau căpeteniile până când s-a ridicat Debora


ca judecător?

4. Cum a denumit Ghedeon altarul pe care l-a zidit?

Istoria mântuirii, cap. 65

5. Ce enormitate văd toți cei cărora li se prezintă scenele din viața


Mântuitorului?

116 STUDIUL 8

Instructori_2_2019.indd 116 15/01/2019 12:06:28


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
În timpurile Bibliei, era important să ai copii. Femeile căsătorite Îl
implorau pe Dumnezeu să le dea copii. Uneori, El intervenea miraculos
pentru a le împlini cererea (să ne gândim cât a plâns Ana la sanctu­
ar sau că Rahela considera moartea de preferat infertilităţii). Astăzi,
subiectul acesta complex angajează un spectru larg de aspecte ca in­
fertilitatea, controlul nașterilor, avortul, adopția, a fi părinte singur și
metodele de disciplinare. Oricare ar fi povara pe care o poartă cineva
în ce privește copiii, să nu uităm că Dumnezeu este foarte preocupat
de situația fiecărei familii. Aceasta este partea ușoară. Partea grea este
să extinzi această preocupare la tine sau la aceia care crezi că au luat
decizii greșite cu privire la copiii lor.
Creșterea copiilor poate fi considerată o ramură a lucrării de a for­
ma ucenici. Deși Scriptura oferă nestemate de îndrumare parentală
(2 Corinteni 12:14; Efeseni 6:4; Coloseni 3:21), majoritatea familiilor
prezentate de Biblie ne oferă exemple despre ce să nu faci în creșterea
copiilor (de exemplu, favoritisme, neglijarea disciplinei, o viață neevla­
vioasă). Dar dacă putem învăța din greșelile lor și din propriile greșeli,
atunci fiecare copil va fi o stea în coroana cerească a părinților săi. Cu
toate acestea, în speranța că fiicele și fiii noștri vor fi salvați, Proverbele
22:6 a fost invocat într-un mod care nu se armonizează bine cu liberta­
tea de alegere și cu metanarațiunea marii lupte. Prin cele ce urmează,
dorim să aducem claritate asupra acestui text, oferind și câteva opțiuni
de interpretare.

COMENTARIU
Scriptură
Proverbele 22:6 este un verset rar, care are exact măsura de am­
biguitate în ce privește traducerea și însemnătatea teologică pentru a
produce fie speranță existențială, fie o traumă psihologică, fie și una,
și cealaltă. În limba engleză, Proverbele 22:6 se află pe lista scurtă
a colecției de traduceri greșite a lui Douglas Stuart, „My Favorite
Mistranslations”, prezentată în prelegerile sale de leadership de la W.H.
Griffith Thomas Memorial, ținute în februarie 2013. Studierea acestui
verset poate fi o sursă de entuziasm și surpriză, care ne va îndemna

Perioada când copiii sunt acasă 117

Instructori_2_2019.indd 117 15/01/2019 12:06:28


la aprofundare. Acest verset este, fără îndoială, cel mai cunoscut sau
citat verset din Vechiul Testament, referitor la creșterea copilului, și ne
propunem să îl analizăm în timp ce reflectăm asupra rolului de părinte
pentru studiul din această săptămână.
Traducerea standard
O traducere standard este cea urmată de aproape toate traducerile
în limba engleză (și de numeroase traduceri în limbile germană și fran­
ceză – și în traducerea Cornilescu – n.t.), care sunt destul de apropiate
de Versiunea King James: Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o ur-
meze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea (Proverbele 22:6).
Indiferent cum am traduce acest text, nu înseamnă că orice copil
răzvrătit și care s-a îndepărtat de calea cea bună este dovada greșelilor
părinților. Să eliminăm acest gând. Întotdeauna trebuie să ținem cont
de genul textului literar, iar acesta se încadrează într-o antologie a
înțelepciunii – proverbe și maxime. Un proverb poate include și o listă
de excepții și de excluderi. Prin urmare, acest verset trebuie luat ca
un principiu general – experiențele din primii ani ai copilăriei pot avea
consecințe pe termen lung. Vinovăția și sau asigurarea părintească re­
flectată în întrebarea: „Când va porni copilul meu pe calea cea bună?”
trebuie să se transforme în cugetare părintească, în lecții învățate și în
rugăciune continuă.
Susținătorii traducerii standard insistă pentru expresia „calea pe
care trebuie să o urmeze”, dar în ebraică scrie: „Învață-l pe copil con-
form cu calea lui – cu calea pe care o urmează el.” Cu toate acestea,
traducătorii, preluând ideea generală a Proverbelor, au fost convinși
contextual că în acest caz „calea” era calea cea dreaptă și înțeleaptă
pe care o susținea Solomon, astfel că au inserat cuvântul „trebuie” ca
să păstreze ideea. Alţii consideră că expresia „calea lui” se referă la
înclinațiile vocaționale și talentele copilului și textul spune să-l încu­
rajăm pe copil în acea direcție. Această perspectivă este și cea adop­
tată de Comentariul biblic AZŞ la acest verset, unde se subliniază că
„ocupația aleasă pentru întreaga viață trebuie să fie în armonie cu
înclinația naturală.” – vol. 3, p. 1020. Totuși unii consideră că acest
punct de vedere îi impune textului o perspectivă psihologică anacroni­
că, aflată în afara temelor Proverbelor.

118 STUDIUL 8

Instructori_2_2019.indd 118 15/01/2019 12:06:29


Alte traduceri
O altă traducere contestă introducerea lui „trebuie” în expresia „ca­
lea pe care trebuie să o urmeze” și consideră că textul ebraic trebuie
tradus: „calea lui”. Doug Stuart și alții au o problemă cu traducerea cu­
vântului ebraic na’ar cu „copil” și optează pentru „un tânăr adult necă­
sătorit”. (Doug Stuart, „My Favorite Mistranslations”, Griffith, 2013, pe
https://www.youtube.com/watch?v=DJnnbIypnz8&t=16s.) În lumina
acestei propuneri, versetul îi implică mai degrabă pe adolescenți decât
pe copiii mici. Stuart propune: „Învață un adolescent să meargă pe ca­
lea lui și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Astfel, textul este
înțeles ca o asigurare, nu cu sensul că a fi un părinte bun garantează
rezultate bune, ci că a fi un părinte slab, care satisface „calea” nedisci­
plinată a adolescenților, conduce la rezultate dezastruoase pe termen
lung. În susținerea acestei idei, Stuart citează traducerea filozofului
evreu Rabbi Levi ben Gershon: „Învață-l pe copil conform înclinațiilor
lui rele și el va continua pe calea lui rea întreaga viață.”
De ce această traducere apare mai frecvent în versiunile moderne?
Există, probabil, o anumită inerție de traducere generată de traduce­
rea timpurie, cunoscută. Gordon Hugenberger sugerează un posibil
prim pas greșit. „Este posibil ca primii traducători să fi ratat această
înțelegere a textului ca o avertizare nu din cauza vreunei dificultăți a
frazei ebraice, ci pentru că prima propoziţie are o construcţie care su­
gerează o poruncă ironică. Ea îl îndeamnă pe cititor să facă ceva ce nu
ar trebui făcut: «Învață-l pe copil conform căii lui.» De fapt, un astfel
de instrument retoric este foarte obișnuit în literatura înțelepciunii,
precum cartea Proverbele, care folosește sarcasmul pentru un efect
pozitiv. Compară cu Proverbele 19:27: «Încetează, fiule, să mai asculţi
învăţătura şi te vei îndepărta de cuvintele înţelepciunii.»”– Gary D.
Practico și Miles V. Van Pelt, Basics of Biblical Hebrew Grammar, p. 163
O interpretare mai veche de o mie de ani
„Traducerea” următoare este mai mult o interpretare istorică decât
o traducere, dar are suficiente dovezi convergente ca să facă din ea o
posibilitate chinuitoare.
În Codexul de la Leningrad, care este cel mai vechi manuscris com­
plet al Bibliei ebraice, sunt numeroase adnotări. Acestea au fost scrise

Perioada când copiii sunt acasă 119

Instructori_2_2019.indd 119 15/01/2019 12:06:29


de masoreți, scribi și cărturari iudei din perioada 600–1000 d.Hr., care
au pus semne diacritice în jurul consoanelor textului ebraic, în încer­
carea de a standardiza pronunția. Cu alte cuvinte, aceștia au adăugat
la text un sistem de vocale, astfel încât comunitatea iudaică să nu uite
cum se pronunțau cuvintele ebraice. De asemenea, ei au scris pe mar­
gine note tehnice și lingvistice. Aceste note ne pot deschide o fereas­
tră, după mai bine de o mie de ani, ca să putem înțelege Proverbele
22:6.
Înțelegerea masoretică a textului din Proverbele 22:6 merge în tre­
cut până la Enoh și la pronunțarea numelui său. În ebraică există două
moduri de a scrie numele Enoh. Masoreții au notat pe marginea tex­
tului variantele.
Dar numele Enoh nici nu apare în Proverbele 22:6... Sau apare?
Întâmplător, forma verbului „a învăța” folosită în Proverbele 22:6 are
aceeași grafie cu grafia defectuoasă a numelui Enoh.
Mai mult decât atât, masoreții fac o adnotare la Proverbele 22:6 le­
gată direct de cuvântul ebraic „Enoh/învață”. O traducere aproximativă
a notei marginale masoretice de la Proverbele 22:6 ar suna astfel: „În
două cazuri, cuvântul [hanoch] începe un vers(et) ... Metusala.”
În lumina acestor note marginale, pare plauzibil ca masoreții să se
fi gândit la Enoh atunci când citeau Proverbele 22:6 și, posibil, și la
Metusala. Iată o interpretare bazată pe exprimarea lui Joseph Lukowski,
căruia îi datorăm această discuție: „[Folosește exemplul lui Enoh] pen­
tru un copil conform cu calea lui [adică a lui Enoh]; chiar și când va
fi bătrân [ca Metusala] nu se va abate de la ea” (Proverbele 22:6). –
https://hermeneutics.stackexchange.com/questions/21709/what-is-
the-proper-translation-of-proverbs-226/21787#21787. O parafrazare
mai lejeră a interpretării lui Lukowski: „Crește-ți copiii în calea lui Enoh
și vor rămâne credincioși până vor ajunge la vârsta lui Metusala.”
Ar fi foarte posibil ca masoreții să fi considerat aceste verset ca pe o
încurajare pentru părinți să-și crească astfel copiii încât să-L cunoască
personal pe Dumnezeu și să umble cu El așa cum a umblat Enoh. Ca
rezultat, o viață de stăruință în neprihănire îi va duce până la o vârstă
înaintată (vezi Exodul 20:12) – așa cum a trăit cel mai bătrân om de pe
pământ, fiul lui Enoh, Metusala.

120 STUDIUL 8

Instructori_2_2019.indd 120 15/01/2019 12:06:29


APLICAŢIA
Toți vrem ca fiii și fiicele noastre să umble pe calea lui Enoh, indi­
ferent dacă masoreții s-au gândit la el în Proverbele sau nu. Faptul că
Enoh nu a cunoscut niciodată moartea servește drept analogie pentru
speranța pe care o avem, că nici copiii noștri nu vor cunoaște vreodată
moartea a doua (Apocalipsa 20:14).
1. Cum putem face ca „umblarea cu Dumnezeu” să fie de dorit pen­
tru copiii noștri, astfel încât să vrea să o experimenteze la fel de mult
cât vrem noi, părinții, pentru ei?
2. Un prezentator creștin care tocmai încheiase un proiect editorial
a adus mulțumiri publice familiei lui pentru susținerea pe care i-o ofe­
rise: „Vreau să-i mulțumesc soției mele, care m-a ajutat într-un mod
iubitor, ... și copiilor mei, care, tot într-un mod iubitor, m-au împiedicat
să lucrez.” Copiii pot fi atât o binecuvântare, cât și o încercare (poate că
încercarea este binecuvântare). În ce fel copiii din viața ta te-au ajutat
să te maturizezi și să-ți modelezi caracterul?

Perioada când copiii sunt acasă 121

Instructori_2_2019.indd 121 15/01/2019 12:06:29


STUDIUL

91 25–31 mai

Când vine vremea pierderii


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Ba încă și acum privesc toate aceste
__________ ca o ____________, față de prețul nespus
de mare al ______________ lui Hristos Isus, Domnul
meu. Pentru El am __________ toate și le socotesc ca un
__________, ca să câștig pe Hristos.” (Filipeni 3:8)
Când au mâncat din fructul aflat în pomul cunoștinței binelui și ră­
ului, Adam și Eva au cunoscut prima pierdere – pierderea inocenței.
Și inocența a fost înlocuită cu egoism, cu conflicte, cu acuzații și cu
dorința de a avea control și supremație asupra celuilalt.
La puțin timp după aceea, au fost martori la prima pierdere a unei
vieți, atunci când li s-au dat piei de animal ca să își acopere goliciunea.
Când li s-a interzis accesul la pomul vieții, ca nu cumva să mănânce și
să trăiască veșnic, ei și-au pierdut și minunatul cămin din grădină, iar
ani mai târziu l-au pierdut pe fiul lor Abel, ucis de mâna fratelui său,
Cain. În cele din urmă, unul dintre ei și-a pierdut partenerul de viață,
iar după un timp partenerul supraviețuitor și-a pierdut și el viața. Atât
de multe pierderi, ca urmare a unei singure decizii!
Da, toți cunoaștem realitatea și durerea pierderii și cei mai
mulți dintre noi le simțim cel mai profund atunci când pierderea
ne lovește familia. Și nici nu este de mirare acest lucru, deoarece în
familie avem cele mai strânse legături, de aceea pierderea suferită
aici, în diferitele ei forme, ne lovește cel mai greu.

1 iunie – Sabatul copiilor


122

Instructori_2_2019.indd 122 15/01/2019 12:06:29


În această săptămână, în timp ce vom continua să urmărim viața
de familie, o vom privi în contextul diferitelor pierderi pe care le
putem suferi.

Duminică, 26 mai Pierderea sănătății


Suntem la mii de ani distanță de timpul când omul avea acces la
pomul vieții și toți simțim acest lucru, mai ales când este vorba de
sănătatea fizică. Mai devreme sau mai târziu, dacă nu murim de ti­
neri în vreun accident, toți ajungem să cunoaștem crunta realitate a
pierderii sănătății. Dar, oricât de grea ar fi ea, este cu mult mai dure­
ros când boala lovește și pe cineva din familia noastră. Câți părinți,
atunci când își veghează copilul bolnav, nu și-ar dori să fie ei în locul
lui? Din nefericire, nu ne aparține această alegere.
1. Ce au în comun toate aceste relatări?
Marcu 5:22-24,35-43___________________________________________
Matei 15:22-28________________________________________________
Luca 4:38,39___________________________________________________
Ioan 4:46-54___________________________________________________
Recunoaștem că suferim pentru că trăim într-o lume căzută. Când
păcatul a intrat în lume, odată cu el au intrat și moartea, și durerea
cronică, și boala, și suferința fizică. Când ne confruntăm cu o boală
cronică sau terminală, putem trece printr-un șoc, prin mânie și prin
disperare sau chiar ne vine să strigăm: „Dumnezeule! Dumnezeule!
Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să mă ajuți și
fără s-asculți plângerile mele?” (Psalmii 22:1). La fel ca David, și noi
ne îndreptăm întrebările, mânia și durerea către Dumnezeu.
În multe privințe, boala și suferința vor rămâne o taină până
când moartea va fi învinsă definitiv la revenirea lui Isus. Însă pu­
tem culege din Cuvântul lui Dumnezeu adevăruri importante. În
timp ce îndura o suferință de nedescris, Iov a cunoscut cea mai

Când vine vremea pierderii 123

Instructori_2_2019.indd 123 15/01/2019 12:06:29


profundă apropiere de Dumnezeu. El spune: „Urechea mea auzise
vorbindu-se de Tine, dar acum, ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:5).
Pavel avea un fel de boală cronică, iar modul în care s-a raportat la
ea ne spune că suferința ne poate face în stare să-i mângâiem pe
alții, să avem compasiune față de cei care suferă și să slujim mai
eficient (2 Corinteni 1:3-5), dar aceasta doar dacă nu o lăsăm să ne
doboare.
Când vine o boală, ce făgăduință putem invoca? Cum ne ajută
în astfel de momente faptul că știm că Isus, Domnul nostru, a sufe-
rit pe cruce? Ce ne învață jertfa Lui despre dragostea lui Dumnezeu
care nu ne părăsește niciodată?

Luni, 27 mai Pierderea încrederii (I)

Toți suntem oameni păcătoși care, la un moment dat, ne dove­


dim nedemni de încredere pentru cineva care s-a încrezut în noi. Și
cine nu a fost o victimă a trădării încrederii? Însă, oricât de grea este
o astfel de încercare, ea este mult mai greu de suportat atunci când
trădăm sau suntem trădați de un membru al familiei.
Uneori poate părea mai ușor să fugim, când decidem că relația
respectivă nu merită efortul de a o repara. Dar nu este ușor dacă
este vorba despre un membru al familiei, cum ar fi soțul sau soția.
Am putea spune chiar că unul dintre scopurile căsătoriei este acela
de a ne învăța lecția reclădirii încrederii atunci când a fost înșelată.
2. Într-o relație, când încrederea a fost compromisă, cum pot fi vinde-
cate și salvate și încrederea, și relația?
1 Petru 5:6,7__________________________________________________
1 Ioan 4:18____________________________________________________
Iacov 5:16_____________________________________________________
Matei 6:14,15_________________________________________________

124 STUDIUL 9

Instructori_2_2019.indd 124 15/01/2019 12:06:29


Reclădirea încrederii înșelate este ca o călătorie – trebuie să îna­
intezi pas cu pas. Ea începe cu recunoașterea sinceră a durerii pro­
vocate și cu mărturisirea adevărului, indiferent care a fost ofensa și
cine a provocat-o.
Când cauza rupturii a fost un adulter, vindecarea poate începe
când cel care a trădat mărturisește. Ca parte a procesului vindecării,
mărturisirea trebuie însoțită de o sinceritate totală din partea celui
vinovat. Nu poate rămâne nimic ascuns; altfel, când se va descoperi
(și cu siguranță va fi descoperit), încrederea care fusese recâștigată
va fi distrusă și, când este înșelată a doua oară se ajunge la vindeca­
re cu mult mai greu decât prima dată.
Reconstruirea încrederii cere timp și răbdare. Cu cât ofensa este
mai serioasă, cu atât va fi nevoie de mai mult timp. Acceptă că une­
ori vei simți că faci doi pași înainte și trei înapoi. Într-o zi ți se va pă­
rea că există speranță pentru mâine, iar a doua zi simți că-ți vine să
fugi și să lași totul. Totuși mulți oameni au reușit să-și refacă relațiile
distruse și să-și clădească o relație de căsătorie mai profundă, mai
apropiată și mai satisfăcătoare decât înainte.
Ce căi de vindecare a unei căsnicii pot exista în cazul altor tipuri
de pierdere a încrederii? În același timp, cum poate fi o relație în
care, chiar dacă există iertare, nu mai poate exista încredere?

Marți, 28 mai Pierderea încrederii (II)

Încrederea se pierde și atunci când există violență în familie. Deși


pare de necrezut, studiile arată că familia, căminul, este cel mai vi­
olent loc din societate. Violența în familie afectează toate tipurile
de familie, inclusiv căminul creștin. Violența este un atac de orice
fel – verbal, fizic, emoțional, sexual sau de neglijență activă ori pasi­
vă – care este comis de o persoană sau de mai multe împotriva unei
alte persoane.

Când vine vremea pierderii 125

Instructori_2_2019.indd 125 15/01/2019 12:06:29


3. Biblia conține relatări despre violență în familie, chiar în poporul lui
Dumnezeu. Care sunt gândurile și sentimentele tale când citești ur-
mătoarele pasaje? De ce crezi că au fost păstrate în Scriptură aceste
istorii de viață?
Geneza 37:17-28_______________________________________________
2 Samuel 13:1-22______________________________________________
2 Regi 16:3; 17:17______________________________________________
2 Regi 21:6____________________________________________________
Comportamentul abuziv este o alegere conștientă a unei persoa­
ne de a exercita putere și control asupra alteia. Acesta nu poate fi
explicat sau scuzat de alcoolism, de stres, de nevoia de satisfacere
a dorințelor sexuale, de incapacitatea de a-și controla mânia sau de
comportamentul victimei. Victimele nu sunt răspunzătoare pentru
acțiunea abuzivă a abuzatorului. Abuzatorii distorsionează și perver­
tesc dragostea, deoarece „dragostea nu face rău” (Romani 13:10).
Tratamentul profesionist poate facilita o schimbare în comportamen­
tul abuzatorului, dar aceasta numai dacă el își asumă responsabili­
tatea pentru felul în care se comportă și caută ajutor de specialita­
te. Pentru cei care sunt deschiși față de El, Dumnezeu poate să facă
nespus mai mult pentru a-l ajuta pe abuzator să înceteze să comită
abuzuri, să se pocăiască de atitudinea și de purtarea lui, să repare
răul produs, în măsura în care este posibil, și să adopte metode de
a-și vindeca inima și de a-i iubi pe ceilalți (compară cu Efeseni 3:20).
Dacă ai fi tu cel care suferă, ce cuvinte de acceptare, de mân-
gâiere și de speranță ai vrea să auzi? De ce este important să oferi
mai degrabă siguranță, acceptare și empatie decât să dai sfaturi
despre cum să se comporte mai bine în relația cu abuzatorul?

Miercuri, 29 mai Pierderea libertății


Doar Dumnezeu știe câte milioane sau miliarde de oameni se
luptă cu o formă de dependență (sau adicție). Nici până azi cercetă­

126 STUDIUL 9

Instructori_2_2019.indd 126 15/01/2019 12:06:29


torii nu înțeleg exact ce anume o cauzează, chiar dacă, în anumite
cazuri, pot să vadă efectiv partea din creier care este sediul poftelor
și al dorințelor. Din nefericire, depistarea sediului dependențelor nu
înseamnă și eliberarea de ele.
Dependența este o problemă și pentru alții, nu doar pentru cel
dependent. Toți membrii familiei – părinți, soțul sau soția, copii –
suferă când unul dintre ei este ținut captiv de o putere de care pare
că nu se poate elibera.
Droguri, alcool, tutun, jocuri de noroc, jocuri pe internet, por­
nografie, sex sau chiar mâncare – se transformă în dependențe din
cauză că devin obiceiuri, că ne obișnuim treptat și progresiv să le fo­
losim sau să abuzăm de ele. Nu ne mai putem opri nici măcar când
știm că ne fac rău. Deși avem libertatea de a alege, devenim sclavii
lucrurilor de care am ajuns dependenți, adică ne pierdem liberta­
tea. Iată cum explică Petru: „Căci fiecare este robul lucrului de care
este biruit” (2 Petru 2:19).
4. Care sunt lucrurile care îi pot duce pe oameni la dependență?
Luca 16:13____________________________________________________
Romani 6:16___________________________________________________
Iacov 1:13-15__________________________________________________
1 Ioan 2:16____________________________________________________
Păcatul și dependența nu sunt același lucru. Putem comite un
păcat față de care nu avem o dependență, deși, foarte des, se poa­
te transforma în dependență. Cât de bine ar fi ca, prin puterea
lui Dumnezeu, să spunem stop păcatului înainte de a deveni depen­
dență. Desigur, singura soluție durabilă la problema păcatului și a
adicției este să primim o inimă nouă. „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus
și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei”
(Galateni 5:24). Pavel explică și ce înseamnă să murim față de fi­
rea păcătoasă, dependentă de vicii, ca să putem trăi pentru Hristos
(Romani 6:8-13) și apoi adaugă: „Ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus

Când vine vremea pierderii 127

Instructori_2_2019.indd 127 15/01/2019 12:06:29


Hristos și nu purtați grijă de firea pământească pentru ca să-i treziți
poftele” (vers. 14).
Cum îi putem ajuta pe oameni să înțeleagă că și un creștin poa-
te și ar trebui să caute ajutor de specialitate, fără să considere că
aceasta înseamnă că și-a pierdut credința?

Joi, 30 mai Pierderea vieții


Ca ființe omenești, cunoaștem realitatea morții. Citim despre ea, o
vedem și poate chiar am fost aproape să ne confruntăm personal cu ea.
5. Cum este descrisă moartea în Scriptură și de ce este descrisă astfel?
1 Corinteni 15:26______________________________________________
Cine dintre noi, pierzând pe cineva drag, nu a cunoscut personal
ce vrăjmaș cumplit este moartea? Pe de altă parte, moartea are și
partea ei „bună”. Cei care închid ochii în Domnul, în ceea ce li se
va părea doar o clipă vor fi înviați la nemurire. „Pentru credincioși,
moartea este ceva de mică însemnătate. ... Pentru creștini, moar­
tea nu este decât un somn, o clipă de tăcere și de întuneric. «Viața
voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și, când Se va arăta
Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în
slavă.»” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 787
Cei vii, în special prietenii și membrii familiei care rămân în urmă,
sunt cei care cunosc tristețea morții. Durerea este un răspuns firesc
la pierdere. Este suferința emoțională pe care o trăim atunci când ne
este luat ceva sau cineva pe care îl iubim. Procesul durerii sufletești
nu este același pentru toți, dar, în general, oamenii trec prin aceleași
etape. Prima și cea mai obișnuită reacție la moartea cuiva drag este
șocul, urmat de negare, chiar dacă moartea era de așteptat. Șocul
este protecția emoțională de a nu te lăsa doborât brusc de pierdere și
poate dura între două și trei luni. Poți trece și printr-o perioadă în care
ești permanent absorbit de gânduri legate de cel drag, chiar în timpul
activităților obișnuite ale zilei. Aceasta poate dura de la șase luni la un an.

128 STUDIUL 9

Instructori_2_2019.indd 128 15/01/2019 12:06:29


Etapa disperării și a depresiei este o lungă perioadă de mâhnire
profundă, probabil cea mai dureroasă și mai amânată fază a do­
liului, în timpul căreia, treptat, ajungi să accepți realitatea pierde­
rii. În această etapă, poți să treci printr-o serie de emoții – mânie,
vinovăție, regret, tristețe și anxietatea. Perioada de jale nu te scapă
de toată durerea și de toate amintirile pierderii. În etapa finală, a re­
facerii, începi să manifești din nou interes pentru activitățile zilnice
și să funcționezi normal de la o zi la alta.
6. Ce gânduri mângâietoare găsești în următoarele pasaje?
Romani 8:31-39_______________________________________________
Apocalipsa 21:4_______________________________________________
1 Corinteni 15:52-57___________________________________________

Vineri, 31 mai Un gând de încheiere


Mulți suferă ca urmare a dependențelor: și-au pierdut banii, lo­
cul de muncă, sănătatea și libertatea. Dar Isus a venit să ne aducă
eliberarea de păcate și de vicii și, „dacă Fiul vă face slobozi, veți fi
cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). El a promis că va fi întotdeauna cu
noi (Matei 28:20; Isaia 43:2), așa că nu trebuie să purtăm singuri
războiul acesta. Lupta este a Domnului (1 Samuel 17:47) și El ne-a
promis biruința (1 Petru 1:3-9). Astăzi putem să pornim pe drumul
victoriei asupra oricărei dependențe și să primim libertatea pe care
o dorim și noi, și Dumnezeu. Desigur, vom avea de luptat și se va
putea ca, uneori, chiar să cădem. Dar, atâta timp cât nu-L părăsim
pe Domnul, nici El nu ne va părăsi. Și nu este nimic greșit în a căuta
ajutor profesionist. Așa cum poate folosi un specialist în medicină
ca să ne ajute în problemele de sănătate, Domnul poate folosi și un
consilier profesionist ca să ne ajute în cazul unei dependențe.
„Când dificultățile și încercările ne înconjoară, trebuie să fugim
la Dumnezeu și să așteptăm cu încredere ajutorul Aceluia care este

Când vine vremea pierderii 129

Instructori_2_2019.indd 129 15/01/2019 12:06:29


puternic pentru a mântui și a elibera. Dacă vrem să primim bine­
cuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să o cerem. Rugăciunea este o
datorie și o necesitate, dar oare nu neglijăm noi lauda? … Trebuie să
cultivăm recunoștința. Ar trebui să contemplăm adesea bunătățile
lui Dumnezeu, să ne amintim de ele, să lăudăm și să slăvim Numele
Său sfânt, chiar și atunci când trecem prin necazuri și suferințe.” –
Ellen G. White, Solii alese, cartea 2, p. 268

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Judecătorii 7–13

1. Care sunt cele două cetăți care au refuzat să le dea pâine lui
Ghedeon și oștenilor lui?

2. Câte sute de ani trecuseră de când se așezaseră fiii lui Israel la


Hesbon și în Galaad?

3. Cine pe cine omora după criteriul pronunțării unui cuvânt?

4. Ce a spus Îngerul Domnului referitor la Numele Său?

Istoria mântuirii, cap. 66

5. Ce vor face cei nelegiuiți, mânați de o furie ca a (cu furia) de­


monilor?

130 STUDIUL 9

Instructori_2_2019.indd 130 15/01/2019 12:06:29


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
Sunt anumite etape ale vieții de familie prin care am vrea să nu tre­
cem vreodată. Unele sunt inevitabile, dar extrem de dureroase, cum
este pierderea finală a sănătății și a vieții. Pe altele nu ni le imaginăm
niciodată ca fiind posibile. Cine s-ar putea gândi în ziua nunții, când
stă înaintea prietenilor și a familiei, că acela ar putea fi începutul unui
adulter, al unei dependențe vicioase sau al violenței domestice? Dar
lucrurile acestea se întâmplă tot timpul. Studiul din această săptămână
abordează câteva dintre realitățile cele mai dure ale vieții de familie,
din perspectiva biblică și creștină.
Nu există nicio îndoială că sănătatea noastră și binele nostru fizic
sunt o preocupare continuă a Domnului nostru. Când noi suferim,
suferă și El: „El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a
luat asupra Lui” (Isaia 53:4). Poate ne-am gândi că, atunci când a venit
în lumea noastră, Mesia ar fi trebuit să aibă responsabilități mai im­
portante decât să-și consume timpul vindecând oamenii, dar gândul
acesta este greșit. Și putem fi convinși că inima Lui nu s-a schimbat
în această privință. De aceea, preocuparea Sa permanentă și grija Sa
pentru cei bolnavi ar trebui să marcheze întotdeauna și slujirea acelora
care Îi poartă Numele.
„Am avut încredere în tine!” Tonul cu care sunt spuse aceste cuvin­
te trădează realitatea că, de multe ori, ele sunt rostite după dureroase
acte de trădare. Isus Însuși știe cum este să fii trădat (Luca 22:48) și
poate empatiza cu toți cei cărora le-a fost înșelată încrederea. Chiar
și cuvintele Sale referitoare la adulter (Matei 5:28), deși sunt adesea
citite în lumina sfințeniei personale, pot fi privite ca o încercare de a
păstra angajamentul de căsătorie, prevenind în mod înțelept să aibă
loc în inimă ceea ce legea condamnă în trup.

COMENTARIU
Dumnezeu ne înțelege suferința
Într-o anumită măsură, toți suntem frământați și ducem o luptă, cu
suferința și cu durerea care există în lume. Alex a avut pentru prima
dată o luptă serioasă în acest sens, la serviciul comemorativ neoficial în
cadrul căruia a trebuit să privească în ochii unei mame și să-i vorbeas­

Când vine vremea pierderii 131

Instructori_2_2019.indd 131 15/01/2019 12:06:29


că despre un Dumnezeu care era prezent atunci când fiul ei (cel mai
bun prieten al lui Alex din școala elementară) a fost grav rănit la creier
într-un accident de mașină și care apoi, nemaisuportând o viață de
chin, s-a sinucis. Alex și prietenul său încă nu împliniseră douăzeci de
ani. E greu să spui ceva în astfel de momente. Nici lui Alex nu i-a fost
ușor. Dar i-ar fi fost și mai greu, dacă Dumnezeul pe care i-L descoperea
acum mamei celui mai bun prieten al său nu Și-ar fi privit propriul Fiu
atârnând pe cruce și murind. Dumnezeul nostru a băut până la drojdie
paharul durerii și al suferinței personale și, de aceea, este îndreptățit și
calificat să vorbească despre durerea noastră. În această privință, El stă
singur printre toți „zeii” închipuiți de oameni.
Pe măsură ce studiul acesta ia în discuţie momentele de pierdere
care ne aduc înainte un șir de suferințe, nu putem să nu vorbim despre
adevăratul Dumnezeu – nu vreun zeu care s-a izolat de suferință. În car­
tea sa The Cross of Christ (Crucea lui Hristos) John R. W. Stott spunea:
„N-aș fi putut crede niciodată în Dumnezeu dacă nu ar fi fost crucea.
... În lumea reală, a durerii, cum ne-am putea închina unui Dumnezeu
imun la durere?” El continuă spunând că suferințele noastre devin mai
suportabile în lumina suferinței Lui.
Exemple încurajatoare
Când vedem pe cineva drag pierzându-și sănătatea sau simțim noi
înșine că ne-o pierdem, Annie Johnson Flint ne slujește tuturor cu de­
getele ei artritice. A rămas orfană, copil fiind, și în cele din urmă s-a îm­
bolnăvit de artrită reumatoidă severă, boală care a făcut ca întreg corpul
să i se contorsioneze de durere. Apoi a dezvoltat cancer și incontinență
vezicală, iar mai târziu a orbit. Durerea și suferințele din corpul ei erau
atât de intense, încât biograful ei a spus că ultima dată când a văzut-o
avea șapte sau opt perne ca să-i susțină corpul. Cu toate acestea, de la
această fiică schilodită a lui Dumnezeu vine acest imn de laudă:
El dă mai mult har când poverile se îngreunează,
multă putere când truda sporește;
în nenorocire adaugă îndurare,
cu cât se înmulțesc încercările, și pacea Lui se-nmulțește.
Când ne-am epuizat rezervele de răbdare,
când, deși truda zilei este abia la amiază, dar puterea ne-a scăzut,

132 STUDIUL 9

Instructori_2_2019.indd 132 15/01/2019 12:06:29


când am ajuns la capătul resurselor,
darurile Tatălui nostru sunt abia la început.
Nu te teme că vei avea nevoie
mai mult decât poate El să dea.
Ale Dumnezeului nostru sunt toate resursele;
bizuie-te pe brațul Său cel veșnic și vei birui, vei vedea!
Dragostea Lui nu are margini, harul Lui e nemăsurat,
puterea Lui nu are hotare pe care oamenii să le cunoască;
fiindcă din bogățiile Lui infinite, prin Isus,
El dă, și dă, El ne dă ne-ncetat.
Când ne gândim la pierderea vieții, ar trebui să ne amintim de moar­
tea lui Henry White, fiul cel mare al lui Ellen White, „dulcele… cântăreț”
al familiei. A răcit, a făcut pneumonie și, în urma acestei boli, a murit
în decembrie 1863. Ellen White amintește câteva gânduri emoționante
din acea situație teribil de grea: „Când zăcea pe patul de moarte, Henry
White, fiul nostru cel mare, a zis: «Patul de suferință este un loc prețios,
dacă avem prezența lui Isus.»” – Solii alese, cartea 2, p. 154 (ed. în lb.
română). El ceruse să fie îngropat lângă frățiorul lui, John Herbert, ca
să poată fi împreună la înviere. Avea doar șaisprezece ani când a murit,
dar a lăsat în urmă o moștenire izvorâtă din experiență: prezența lui
Isus și făgăduința învierii. Aceste două daruri gemene ajută ca toate
dificultățile să poată fi îndurate.
Rădăcina violenței și a adulterului
Isus din Nazaret ar trebui apreciat de toți oamenii, indiferent dacă
sunt creștini sau nu, pentru modul extraordinar în care a expus rădăcinile
răului omenesc. Majoritatea oamenilor pot să recunoască probleme so­
ciale cum ar fi violența domestică și adulterul, dar nu reușesc să propună
soluții suficient de riguroase. Isus nu S-a ferit deloc să expună aceste
vicii. Pe măsură ce studiul biblic atinge subiectul violenței și al infidelității
în familie, să ținem seama de învățăturile înțelepte ale Domnului Isus.
Învățătorul ceresc arată cauzele infidelității maritale și ale crimei
(punctul culminant al violenței) în activități în care toți am fost implicați
într-un moment sau altul în viața noastră (Matei 5:21,22,27,28). Re­a­
li­tatea dură este că pofta ochilor și spiritul de mânie, ceva ce am ex­
perimentat fiecare, ne așază pe o traiectorie care, dacă scapă de sub

Când vine vremea pierderii 133

Instructori_2_2019.indd 133 15/01/2019 12:06:29


control, se termină cu adulter sau cu crimă. Dacă ți se pare că este o
exagerare, gândește-te ce pedepse amintește Isus, făcând referire la
cea mai înaltă curte de justiție din țară, la vremea aceea, Soborul, și în
cele din urmă la „focul gheenei”, pentru simpla rostire a unor cuvinte
mânioase sau disprețuitoare la adresa semenilor (vers. 22). Aceste ex­
presii nu sunt hiperbole, ci cruda realitate că uciderea și adulterul sunt
stejarii uriași crescuți din ghindele poftei și mâniei.
Când vorbește despre păcatul sexual sau despre crimă (violența ex­
tremă), Isus are în vedere atât să avertizeze, cât și să prevină. El arată
de unde începe „lupta cu vrăjmașul”, faza ei incipientă – privirea plină
de poftă și cuvântul mânios. El nu așteaptă ca acestea să dea roade,
deoarece este mai greu de stăpânit comportamentul violent al unui
om pe jumătate nebun de mânie și nu e de așteptat ca un om complet
înrobit de pofte și de imaginație să-i fie credincios soţiei.
O mărturie tragică
Poate am spera ca familiile care susțin că Îl urmează pe Isus – fami­
liile creștine – să nu cunoască violența domestică. Dar Benjamin Keyes,
împreună cu Centrul pentru Studierea Traumei de la Regent University,
deplânge faptul că „în familiile creștine există o incidență a violenței
domestice mai mare decât în familiile necreștine.” – Charlene Aaron,
„Domestic Abuse in the Church: «A Silent Epidemic»”, 5 februarie
2006, http://www1.cbn.com/cbnnews/us/2016/January/Combating-
Domestic-Abuse-in-the-Church. Suntem surprinși? Poate că experiențe
ca aceea a lui Marleen trebuie să fie făcute publice: „O femeie, căreia
îi voi spune Marleen, s-a dus la pastor și i-a cerut ajutorul. «Soțul meu
mă abuzează», i-a spus ea. «Săptămâna trecută m-a lovit și m-a trântit
la pământ. Mi-a rupt o coastă.» Pastorul și-a exprimat empatia, s-a rugat
împreună cu Marleen și apoi a trimis-o acasă, sfătuind-o: «Încearcă să fii
mai supusă. În definitiv, soțul tău este capul tău spiritual.» Două săptă­
mâni mai târziu, Marleen era moartă – ucisă de un soț abuziv. Bisericii
nu-i venea să creadă. Soțul lui Marleen era instructor la Școala dumi­
nicală și diacon. Cum a fost posibil să facă așa ceva?” – Chuck Colson,
„Domestic Violence Within the Church: The Ugly Truth” (20 octombrie,
2009), http://www.christianheadlines.com/news/domestic-violence-
within-the-church-the-ugly-truth-11602500.html.

134 STUDIUL 9

Instructori_2_2019.indd 134 15/01/2019 12:06:29


În studiul acesta, luând în discuție violența domestică, autorii sunt
pe deplin conștienți că cititorii sunt creștini care studiază în Şcoala de
Sabat. Studiul acesta oferă oportunitatea de a expune cu onestitate
această situaţie nedorită și de a-i încuraja pe cei care se află sub teroa­
rea ei să caute ajutor cât mai urgent.

APLICAŢIA
Chiar dacă se ocupă cu experiențele mai aspre ale vieții, studiul
acesta atinge ceva ce se întâmplă în unele familii din biserică. Pentru
unii, Sabatul nu este întotdeauna un „Sabat fericit”. Grupa Școlii de
Sabat ar trebui să le ofere susținere și înțelegere celor care suferă abu­
zuri. Discutați câteva modalități practice în care biserica poate deveni
un adăpost pentru familiile în necaz. Sugestii:
1. O cale de a crea o atmosferă vindecătoare în cadrul bisericii este
aceea de a pune în legătură persoanele care au suferit în trecut cu
persoane despre care știți că suferă în prezent. Chiar și cele care suferă
în prezent le pot fi de ajutor altora care suferă în același fel. Cere-le
membrilor grupei să se gândească la câteva căi prin care biserica voas­
tră locală poate atinge acest obiectiv, inspirându-i prin următorul citat:
„Aceia care au suportat cele mai mari necazuri sunt adesea cei care pot
să le aducă mângâierea cea mai mare altora, ducând strălucirea soare­
lui oriunde merg. Asemenea oameni au fost corectați și făcuți să fie mai
plăcuți prin suferințele lor. Ei nu și-au pierdut încrederea în Dumnezeu
când au fost asaltați de necaz, ci s-au apropiat mai mult de dragostea
Sa ocrotitoare.” – Solii alese, cartea 2, p. 154 (ed. în lb. română)
2. Violența în familie este o problemă din mai multe motive. Dar
este deosebit de periculos faptul că adesea este ascunsă în tăcere și
în negare. Biblia este foarte transparentă în privința abuzurilor din fa­
miliile ei notabile (Geneza 4:8; 37:17-48; 2 Samuel 11:4; 13:14), deci
violența de toate tipurile, din cadrul familiei, trebuie să fie dată pe față
și tratată de dragul siguranței, al responsabilității și al angajamentului
creștin al celor implicați. Cum poate biserica locală să creeze mijloace
prin care victimele abuzului să poată găsi un refugiu aici?

Când vine vremea pierderii 135

Instructori_2_2019.indd 135 15/01/2019 12:06:29


STUDIUL

10 1-7 iunie

Momente de tulburare
Sabat după-amiază
Text de memorat: „«Mâniați-vă și nu _____________.» Să
n-apună soarele peste ___________ voastră.” (Efeseni 4:26)
Chiar și familiile cele mai bune se vor confrunta cu momente de
tulburare, de conflict. Aceasta este o realitate a vieții într-o lume
căzută. Uneori, lucruri simple, precum cine este de rând să ducă
gunoiul sau dacă fiica ta adolescentă și-a făcut tema pentru școală
sau dacă fiul tău a făcut treburile care erau în responsabilitatea lui
în gospodărie – probleme care deranjează, dar care sunt relativ mi­
nore, pot fi rezolvate, în general, cu o tulburare minimă. Dar alte
conflicte pot amenința să scindeze viața de familie. Soacra ale cărei
abuzuri și manipulări amenință să distrugă căsnicia și sănătatea unei
familii; tatăl care suferă de o tulburare psihică și își abuzează copiii;
fiul care își abandonează convingerile religioase cu care a crescut și
se dedă la o viață de promiscuitate sau fiica răsfățată care ajunge să
abuzeze de finanțele părinților.
În Noul Testament ni se spune în repetate rânduri să ne iubim
unii pe alții (Ioan 13:34; Romani 12:10), să trăim în pace și în ar­
monie (Romani 15:5; Evrei 12:14), să fim răbdători, buni și amabili
(1 Corinteni 13:4), să-i prețuim pe ceilalți mai presus de noi înșine
(Filipeni 2:3) și să ne purtăm poverile unii altora (Efeseni 4:2). Mai
ușor de zis decât de făcut, chiar și cu membrii familiei noastre. În

8 iunie – Ziua Misiunii femeii


Dar proiecte speciale Conferințe (colectă)
136

Instructori_2_2019.indd 136 15/01/2019 12:06:29


studiul acesta vom vedea care sunt câteva căi de a liniști micile mo­
mente de tulburare, în special în familie.

Duminică, 2 iunie Conflictul

1. Ce sfaturi importante ne pot ajuta să evităm conflictul cu ceilalți?


Matei 7:5_____________________________________________________
Proverbele 19:11______________________________________________
Scriitorul cărții Proverbele face o observație foarte realistă:
„Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă
cearta înainte de a se înteți” (Proverbele 17:14). Odată început, un
conflict poate deveni incredibil de greu de stins. Conform cu Romani
14:19, putem preveni conflictul căutând lucrurile care aduc pacea și
îl pot zidi pe celălalt.
Uneori, când ne acceptăm responsabilitatea într-un conflict, pu­
tem face ca partea cealaltă să se domolească. Să facem un pas înapoi
și să ne gândim bine dacă merită să continuăm lupta. „Înțelepciunea
îl face pe om răbdător [încet la mânie – NRSV] și este o cinste pentru
el să uite greșelile” (Proverbele 19:11). Să ne gândim ce va schimba
acel conflict în viața noastră în următoarele trei zile și ce impact va
avea peste cinci sau peste zece ani. Câte căsătorii nu au trecut prin
lungi perioade grele pentru conflicte ale căror motive par astăzi atât
de mărunte! În loc să lăsăm conflictul să se lungească, atunci când
vorbim cu celălalt – soțul sau soția, un copil, un prieten, un coleg de
serviciu etc. – să încercăm să definim clar problema și să rămânem
la tema principală a discuției. Adesea, conflictul degenerează dacă
motivul care l-a stârnit se pierde printre cuvintele pline de mânie
adresate și de o parte, și de cealaltă; în același timp, sunt aduse în
discuție probleme sau jigniri din trecut (o astfel de desfășurare a
discuției poate fi letală pentru relație, în special într-o căsnicie). Un
mod de a începe mai bine sau mai domol discuția este să ne confir­

Momente de tulburare 137

Instructori_2_2019.indd 137 15/01/2019 12:06:29


măm clar relația. Trebuie să-i spunem celuilalt că ținem cu adevărat
la el și la relația noastră. Odată ce ne-am exprimat sentimentele
pozitive, putem trece la controversa imediată; totuși cu mare grijă
ca, după ce am început pozitiv, să nu folosim cuvântul însă.
Dacă, după ce am început pozitiv, spun: „Însă...”, practic, neg tot
ce am spus mai înainte. După ce mi-am împărtășit sentimentele,
trebuie să ascult și perspectiva celuilalt, să mă gândesc la ce îmi
spune și abia apoi să propun o soluție care să aibă în vedere binele
și interesul amândurora (Filipeni 2:4,5).
Gândește-te la conflicte din trecut care acum ți se par prostești
și insignifiante. Ce lecții poți învăța din acele experiențe care să te
ajute să încerci să previi repetarea unor asemenea situații?

Luni, 3 iunie Câteva principii pentru căsătorie

Căsătoria, ca și Sabatul, este un dar făcut de Dumnezeu oame­


nilor încă din Eden. Biblia ne descoperă ce luptă a dus, și încă duce,
vrăjmașul sufletelor atât împotriva Sabatului, cât și împotriva căsă­
toriei. Chiar și cele mai bune relații de căsătorie se confruntă uneori
cu conflicte.
În continuare, ne vom opri atenția asupra câtorva principii care
pot ajuta cuplurile căsătorite să iasă cu bine din astfel de situații.
2. Ce principiu ar trebui să fie practicat în orice relație de căsătorie?
Efeseni 1:7____________________________________________________
Trebuie să învățăm să iertăm, mai ales atunci când partenerul de
viață nu merită să fie iertat. Oricine îi poate ierta pe cei care me­
rită iertați; de fapt, aceasta nici nu este iertare. Adevărata iertare
înseamnă să le acordăm iertare celor care nu sunt îndreptățiți să o
primească – așa cum ne iartă Dumnezeu pe noi prin Hristos. Și noi
trebuie să facem la fel. Altfel, căsnicia, dacă va supraviețui (ceea ce
este puțin probabil), ni se va părea un chin.

138 STUDIUL 10

Instructori_2_2019.indd 138 15/01/2019 12:06:29


3. Ce adevăr important se găsește și în următorul verset?
Romani 3:23___________________________________________________
Trebuie să acceptăm că soțul sau soția este o ființă omenească
păcătoasă, care este, într-o măsură mai mare sau mai mică, degra­
dată emoțional, fizic și spiritual. Să ne obișnuim cu gândul acesta.
Să învățăm să acceptăm greșelile partenerului de viață. Să ne rugăm
în privința lor. Poate că va trebui să trăim cu aceste greșeli, dar nu
trebuie să facem o obsesie din ele. Altfel, acestea vor ajunge să ne
distrugă viața. Un Dumnezeu sfânt și desăvârșit ne acceptă pe noi
așa cum suntem, prin Hristos; și noi, care nu suntem nici sfinți și nici
desăvârșiți, trebuie să facem același lucru cu soțul sau soția.
Citește Filipeni 2:4-8. Ce principiu important găsim aici, care ne
poate ajuta nu numai în căsătorie, ci în orice relație dificilă?

Marți, 4 iunie Rolul mâniei în conflict

Cine nu a trăit sentimentul de mânie, într-un moment sau altul


al vieții? Situația este și mai dificilă atunci când mânia este direc­
ționată către un membru al familiei. Odată cu refuzul de a ierta, mâ­
nia se poate transforma într-o otravă care va provoca multă durere
și suferință în cămin, în familie și în relații, în general.

4. Cum putem găsi echilibrul între a înțelege mânia ca emoție și mâ-


nia ca păcat? Care este diferența?
Efeseni 4:26,27________________________________________________
Eclesiastul 7:9_________________________________________________

5. Ce spune Iacov că ar trebui să aplicăm întotdeauna când este posi-


bil, dar mai ales atunci când avem de-a face cu membri ai familiei
ale căror acțiuni, atitudini și cuvinte ne fac mânioși?

Momente de tulburare 139

Instructori_2_2019.indd 139 15/01/2019 12:06:29


Iacov 1:19,20__________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

Dacă suntem mânioși pentru ceva, în loc să lăsăm mânia să atârne


ca un nor întunecat asupra vieții, să o transformăm în ceva pozitiv.
Să ne rugăm pentru cei care ne rănesc sau comit abuzuri împotriva
noastră, să-i iertăm și să încercăm să fim o binecuvântare pentru ei.
Probabil că, la început, nu va fi ușor, dar, atunci când luăm această
decizie, să ne ținem de ea și Dumnezeu Se va îngriji de restul.
Uneori, rădăcina mâniei se trage din căminul în care am crescut.
Oamenii mânioși provin adesea din familii mânioase, fiindcă învață de
la modelele pe care le-au avut să ducă mai departe, în propria viață,
același comportament, eventual transmițându-l mai departe copiilor
lor. Uneori, mânia poate fi urmarea nevoilor neîmplinite sau a invi­
diei, ca în cazul lui Cain, pe care mânia l-a împins să își ucidă fratele.
Poate că avem motive serioase să fim mânioși, dar să nu le folosim
ca scuză pentru a rămâne așa. Să nu negăm mânia și să nu încercăm
să o justificăm. Mai degrabă să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să
o folosim într-un mod pozitiv. Apostolul Pavel ne dă un sfat bun: „Nu
te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine” (Romani 12:21).
Toți avem motive să ne mâniem, uneori chiar până la durere.
Uneori, poate că suntem îndreptățiți să fim mânioși. Cum putem
să nu lăsăm mânia să ne strice viața și nouă, și celor din jur?

Miercuri, 5 iunie Conflict, abuz, putere și control

Uneori, conflictul și mânia nerezolvate se pot transforma într-o


relație foarte negativă, dinamic distructivă și chiar abuzivă. Abuzul
poate lua mai multe forme – fizic, verbal, emoțional, psihologic, se­
xual etc. Dar, sub orice formă ar fi, abuzul este contrar principiului
Împărăției lui Dumnezeu – dragostea neegoistă.

140 STUDIUL 10

Instructori_2_2019.indd 140 15/01/2019 12:06:29


6. Ce învățături despre relații se găsesc în următoarele versete?
1 Ioan 4:7,8___________________________________________________
______________________________________________________________
Coloseni 3:19__________________________________________________
În original, în limba greacă, cuvântul necaz se referă la a fi mânios
sau înverșunat împotriva partenerului de viață, provocându-i con­
tinuu durere, manifestând ură și o ostilitate puternică. Pavel este
foarte clar în afirmația sa că un soț nu trebuie să fie ostil sau vio­
lent. Abuzul sexual, fizic sau psihic nu este acceptabil pentru un soț
creștin. În schimb, este recomandat să-și iubească soția. Pavel arată
clar, de asemenea, că dragostea este răbdătoare și amabilă, nu este
invidioasă, nu se laudă, nu este mândră, nu este nepoliticoasă, nu
caută folosul său, nu este iute la mânie, nu ține raportul greșelilor
celuilalt, nu se bucură de rău, ci se bucură de adevăr. Dragostea în­
totdeauna protejează, întotdeauna are încredere, întotdeauna spe­
ră și întotdeauna perseverează. Niciunul dintre atributele dragostei
nu scuză și nu acceptă nici pe departe abuzul, indiferent de formă.
O relație sănătoasă este aceea în care ambii parteneri se simt
protejați și în siguranță, în care mânia este administrată într-un mod
sănătos și în care a-și sluji unul altuia este o normă de conduită.
Adesea, victimele se simt vinovate, ca și când ar fi responsabile de
a-și fi provocat abuzatorul sau ca și când ar merita, cumva, abuzul
comis asupra lor. Abuzatorii pot fi destul de vehemenți și adesea
chiar iscusiți în a-și face victimele să se simtă vinovate. Adevărul
este că nimeni nu merită să fie abuzat de altcineva, iar abuzato­
rii sunt pe deplin responsabili de alegerile și de faptele lor. Vestea
bună este că Biblia oferă mângâiere, nu acuzații, pentru victimele
abuzului. În anumite situații, în care probleme scapă de sub control,
oamenilor nu trebuie să le fie frică să caute ajutor de specialitate.
Unele culturi scuză și chiar permit abuzul asupra femeilor. De
ce creștinii nu trebuie să accepte nicidecum un astfel de compor-
tament?

Momente de tulburare 141

Instructori_2_2019.indd 141 15/01/2019 12:06:29


Joi, 6 iunie Iertare și pace

7. „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în


aceasta sunt cuprinse Legea și Prorocii” (Matei 7:12). Gândește-te
la toate aspectele experienței tale, în familie și în afara ei, în care ar
trebui să aplici acest principiu și, în spațiile de mai jos, scrie care ar
putea fi acele ocazii și determină cum ai putea, prin credință, să faci
exact așa.
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Pavel ne îndeamnă: „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de
care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Chiar și atunci
când facem tot, unii oameni care ne-au rănit tot nu vor asculta și
nu se vor schimba. Poate că unii ne vor prezenta scuze, dar alții nu.
Indiferent care ar fi cazul, este spre binele nostru, în special atunci
când este vorba despre un membru al familiei, să parcurgem dru­
mul iertării despre care am vorbit mai înainte.
De fapt, iertarea este o parte esențială a rezolvării conflictului,
mai ales în familie. Când cineva păcătuiește împotriva noastră,
vrăjmașului lui Dumnezeu îi place să ridice un zid între noi și acea
persoană, o barieră care să ne împiedice să o iubim așa cum ne-a
iubit Hristos pe noi. Iertarea este alegerea noastră de a ocoli acea
barieră.
„Noi nu suntem iertați pentru că iertăm, ci așa cum iertăm!
Temeiul pentru orice iertare se află în iubirea nemeritată a lui
Dumnezeu, dar, prin atitudinea noastră față de alții, noi dove­
dim dacă ne-am însușit sau nu această iubire. De aceea, Domnul
Hristos spunea: «Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu
ce măsură măsurați, vi se va măsura» (Matei 7:2).” – Ellen G. White,
Parabolele Domnului Hristos, p. 251

142 STUDIUL 10

Instructori_2_2019.indd 142 15/01/2019 12:06:29


În același timp, când noi suntem cei care greșim, trebuie să în­
cercăm să refacem relația ruptă, ceea ce poate implica să mergem
la cealaltă persoană, să-i spunem că regretăm ce am făcut și să-i
cerem iertare. Așa a spus Isus: „Dacă îți aduci darul la altar și acolo
îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,  lasă-ți darul
acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău;
apoi vino de adu-ți darul” (Matei 5:23,24). Este frumos atunci când
cineva care ne-a rănit ne prezintă scuze și își cere iertare. În același
fel, este frumos să facem și noi așa față de ceilalți.
În ce fel a te gândi la toate lucrurile pentru care trebuie să-ți
ceri iertare te poate ajuta să înveți să-i ierți pe alții?

Vineri, 7 iunie Un gând de încheiere

„Prea adesea se întâmplă ca părinții să nu fie uniți în conducerea


familiilor lor. Tatăl, care este foarte puțin timp acasă cu copiii și nu
le cunoaște particularitățile caracterului și temperamentului, este
aspru și sever. El nu își stăpânește firea, însă îi corectează pe alții
cu patimă. Copilul știe acest lucru și, în loc să fie supus, pedeap­
sa îl umple de mânie. Mama îngăduie, cu anumite ocazii, anumite
abateri pe care alteori le pedepsește aspru. Copiii nu știu niciodată
exact la ce să se aștepte și sunt ispitiți să vadă cât de departe pot
merge cu încălcarea libertății. Astfel, sunt semănate semințele rău­
lui, care răsar și apoi aduc roade.” – Ellen G. White, Căminul adven-
tist, pp. 314–315
„Căminul trebuie să fie centrul iubirii celei mai curate și nobi­
le. Pacea, armonia, iubirea și fericirea trebuie să fie cultivate cu
străduință în fiecare zi, până când aceste lucruri prețioase vor ajun­
ge să sălășluiască în inimile celor care compun familia. Planta iubirii
trebuie îngrijită atent, altfel moare. Orice principiu bun care dorim
să prospere în suflet trebuie cultivat cu grijă. Iar ceea ce Satana
sădește în inimă — invidia, gelozia, cearta, vorbirea de rău, nerăb­

Momente de tulburare 143

Instructori_2_2019.indd 143 15/01/2019 12:06:29


darea, prejudecata, egoismul, lăcomia și mândria — trebuie dezră­
dăcinat. Dacă li se permite acestor lucruri rele să rămână în suflet,
ele vor aduce roade care îi vor pângări pe mulți. O, cât de mulți
cultivă plante otrăvitoare care ucid fructele prețioase ale iubirii și
mânjesc sufletul!” – Ibidem, pp. 195–196

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Judecătorii 14–20

1. Ce obișnuiau tinerii să facă pe vremea lui Samson?

2. Cine a fost blestemat și binecuvântat de mama sa pentru aceeași


faptă de hoție?

3. Cine au fost preoții seminției lui Dan și ce greșeală au făcut?

4. Unde se afla chivotul legământului în vremea conflictului dintre


Israel și Beniamin?

Istoria mântuirii, cap. 67

5. Ce anume va studia mintea nemuritoare, cu o încântare neobo­


sită (cu o plăcere ce nu va scădea niciodată)?

144 STUDIUL 10

Instructori_2_2019.indd 144 15/01/2019 12:06:30


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
„Scurte timpuri de strâmtorare” vor exista în toate relațiile care
se aventurează să treacă dincolo de nivelul de simple cunoștințe.
Abordarea trebuie să fie întotdeauna revenirea din ele cu ajutorul
învățăturilor date de Dumnezeu prin Cuvântul Său. Dar, mai devreme
sau mai târziu, conflictele se vor strecura chiar și în cele mai apropia­
te și mai sănătoase relații. Din fericire, Biblia este plină de cuvinte de
înțelepciune care ne ajută să facem ca aceste conflicte să nu distrugă
familii și prietenii.
Faptul că ni se spune să iubim și să fim amabili (Ioan 13:34,35),
să trăim în pace unii cu alții (Romani 15:13-16) și să iertăm (Efeseni
4:31,32) poate să pară un sfat banal pentru familiile creștine. Dar aces­
tea sunt exact atitudinile pe care le uităm imediat în momentul con­
flictului. Poate că într-o escaladare emoțională a situației, cel mai greu
este să ne aducem aminte că tocmai în acele momente creștinismul
nostru trebuie să fie vizibil. Mai precis, mărturia noastră creștină stă în
picioare sau cade nu când ne rugăm, când studiem Biblia sau când sun­
tem la biserică, ci atunci când ne aflăm în intimitatea căminului nostru
și interacționăm în cadrul familiei.
Deoarece membrii familiei sunt înclinați să facă sau să spună lu­-
cruri pe care le vor regreta în cele din urmă, iertarea devine compo­
nen­ta-cheie în conflictele de familie. A fi gata să ierți, a nu ține un
ra­port al greșelilor trecute și a nu păstra, pasiv, resentimente față de
ceilalți (în timp ce se simulează iertarea) nu este ceva miraculos. Un
cuplu povestea cum a trebuit să își dezvolte și să îşi adâncească ierta­
rea atunci când s-au căsătorit: „Defectele noastre de caracter au ieșit
la iveală cu grămada odată ce ne-am căsătorit. A trebuit să trecem de
la a învăța pur și simplu să ne iertăm unul pe altul pentru greșeli izolate
la a învăța cum să iertăm efectiv cine era celălalt ca persoană.” Pentru a
ierta în acest fel și pentru a manifesta față de membrii familiei noastre
iertarea lui Hristos trebuie să avem întotdeauna ca preocupare cen­
trală și ca model modul în care ne iartă Dumnezeu pe noi prin Hristos
(Efeseni 1:7).

Momente de tulburare 145

Instructori_2_2019.indd 145 15/01/2019 12:06:30


COMENTARIU
Scriptură
Predica de pe Munte este o expunere pe tema sfințeniei, o învățătură
etică perfectă, considerată „Manifestul Împărăției cerului”. Un mani­
fest declară intențiile și obiectivele unei mișcări sau ale unei guvernări.
Natura și caracterul Împărăției lui Isus sunt prezentate elocvent în cea
mai cunoscută predică a Sa. Ea servește și ca o bogată resursă de sfa­
turi de înțelepciune pentru familie. Principiile Împărăției sunt prezen­
tate în cadrul relațiilor, de aceea, ele se aplică la relațiile de familie.
Studiul se referă la sfatul lui Hristos: „Făţarnicule, scoate întâi bâr­
na din ochiul tău şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul
fratelui tău” (Matei 7:5), ca la un principiu de evitare a conflictului.
Versetul și pasajul întreg sunt, probabil, cea mai greșit folosită dintre
toate învățăturile date de Isus. Să reflectăm mai mult asupra ei.
Dacă există vreo expresie în Scriptură care să se impregneze în ar­
senalul verbal al culturii occidentale și să fie cunoscută atât de creștini,
cât și de oamenii seculari deopotrivă, atunci aceasta este: „Nu judecați,
ca să nu fiți judecați” (Matei 7:1). Acest aforism este, desigur, contex­
tul pentru ceea ce spune Isus despre „bârne” și „ochi”. Din nefericire,
expresia aceasta a fost cooptată de concepția relativistă despre lume
și folosită aproape întotdeauna pentru a opri pe cineva de la a spune
că altcineva face ceva greșit, ceea ce, desigur, ar însemna „să judece”
acea persoană. Păstrând această discuție în contextul relațional, căsni­
ciile nu ar merge prea departe, sau ar fi sever afectate, dacă judecăți de
genul corect/greșit, bine/rău, iubitor/neiubitor sau folositor/nefolosi­
tor nu ar putea fi emise în mod regulat fără invocarea faimosului: „Nu
judeca!” pentru a stopa orice dialog. Oricine este cât de cât familiarizat
cu Biblia sau cu învățăturile lui Isus știe că invocarea acestor cuvinte ale
Sale în astfel de cazuri nu constituie aplicarea lor potrivită. Așadar, care
este aplicarea lor potrivită? Cum ar putea fi ele cheia prevenirii și poate
chiar a rezolvării conflictelor, mai ales în familie?
Poate că, pentru a înțelege pasajul din Matei 7:1-5, este bine să
încercăm să ne imaginăm tabloul prezentat de Isus. Nu este vorba des­
pre negarea existenței problemelor în familie (a altora sau a noastră).
Problemele de mărimea unei „bârne” (δοκός: scândură de lemn de

146 STUDIUL 10

Instructori_2_2019.indd 146 15/01/2019 12:06:30


mărimea celor care alcătuiau dușumeaua din Templul lui Solomon,
1 Regi 6:15, în Septuaginta) sunt imediat remarcate. Dar aici Isus pune
accentul pe contrastul izbitor. Cei care au probleme mari, „bârne”, îi
mustră pe cei care au probleme mai mici, pe care Isus le compară cu
paiele. Și fac lucrul acesta într-un mod ipocrit (Matei 7:5). Acest mod
de a proceda este distrugător pentru relații – ca acela care comite
un păcat flagrant, poate într-o atitudine de negare totală, să atace o
greșeală minusculă la altul, poate detectată „microscopic”. Adesea, cea
mai bună cale de a-ți ascunde propriile greșeli este aceea de a-i ataca
vehement pe alții pentru ale lor. Acest comportament este rețeta de­
zastrului în relații, inclusiv în căsătorie și în familie.
În mod uimitor, Isus ne dă speranțe că ambele persoane pot sta una
în fața celeilalte ca să-și curețe ochii reciproc. Această speranță este
vestea bună pentru relațiile dintre soți și soții, dintre părinți și copii sau
dintre frați. Problemele noastre, neînțelegerile sau păcatele noastre
nu trebuie să aibă ultimul cuvânt în subminarea relațiilor noastre unii
cu alții. Conflictul nu trebuie să ajungă să mistuie totul în jur, ci este
nevoie să ascultăm porunca lui Isus: „Scoate întâi bârna din ochiul tău
şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău” (Matei
7:5). Iată, așadar, atitudinea care previne și rezolvă, atunci când con­
flictul amenință relațiile: (1) Înainte de a te referi la problemele altuia,
trebuie să fii conștient că tu ai probleme mai mari decât cele pe care
vrei să le corectezi la celălalt. (2) Cere-i celuilalt să îți arate „bârnele”
tale, pe care le-ai trecut cu vederea sau pe care le-ai negat. (3) Cere ier­
tare pentru păcatele tale care, dacă sunt „bârne”, au provocat relației
mai multe daune decât paiele celuilalt, de care vrei să te ocupi acum.
(4) Dacă lucrurile merg bine, poți întreba (Matei 7:7) dacă acum este
momentul potrivit pentru a-ți exprima îngrijorarea pe care o ai în le­
gătură cu creșterea și menținerea relației voastre. Sfatul lui Hristos,
prezența Duhului Său și o atitudine smerită, însoțită de dispoziția de a
învăța și de a schimba, vor fi de mare folos în prevenirea și rezolvarea
conflictului. Atacul ipocrit și critic la adresa greșelilor celuilalt va fi ine­
ficient în a rezolva ceva și, probabil, doar va atrage același răspuns din
partea lui. Isus știa acest lucru și, de aceea, ne-a avertizat: „Nu judecați,
ca să nu fiți judecați” (Matei 7:1).

Momente de tulburare 147

Instructori_2_2019.indd 147 15/01/2019 12:06:30


Iertarea
Secretul, dacă putem spune astfel, de a deveni un om iertător este
să trăiești ca un om iertat: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul
pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32).
A accepta la nivel intelectual că Dumnezeu ne-a iertat nu este același
lucru cu a trăi efectiv o viață de om iertat. Nicăieri în Scriptură nu este
mai izbitoare această diferență decât în renumita parabolă a robului
neiertător (Matei 18:23-35). Robul neiertător (iertat de zece mii de
talanți) nu și-a însușit realitatea iertării pe care el însuși o primise nici
măcar într-o măsură suficientă încât să-l determine să-i ierte semenu­
lui său o parte infimă din această valoare (o sută de dinari). El auzise că
a fost iertat, poate chiar crezuse, dar aceasta nu devenise o trăsătură
caracteristică a vieții lui și a modului de a-i trata pe ceilalți. Dacă vrem
ca iertarea să se reverse ușor și generos între membrii familiei, este
nevoie ca iertarea lui Dumnezeu pentru noi să fie caracteristica deter­
minantă a vieții, care să ne influențeze atitudinea față de cei din jur.
Ca urmare, pentru a trăi ca un om iertat trebuie să ne adresăm
persoanei pe care, de obicei, ne este cel mai greu să o iertăm (adi­
că nouă înșine). Nimeni nu subliniază gândul acesta mai bine decât o
face Brennan Manning: „Isus ne spune să-i iertăm pe toți cei pe care îi
cunoaștem. ... Chiar în acest moment există cineva care ne-a dezamă­
git și ne-a rănit, cineva care ne produce întotdeauna neplăceri și față
de care suntem mai irascibili, mai lipsiți de răbdare, mai neiertători
și mai dușmănoși decât am îndrăzni să fim față de oricine altcineva.
Acea persoană suntem noi înșine. Adesea, suntem atât de sătui de noi
înșine! Suntem nemulțumiți de mediocritatea noastră, revoltați de
inconsecvența noastră, plictisiți de monotonia noastră. Niciodată nu
l-am judeca pe vreunul dintre ceilalți copii ai lui Dumnezeu cu severi­
tatea excesivă și cu asprimea cu care ne zdrobim pe noi înșine. Isus a
spus că trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Dar trebuie să
fim la fel de răbdători, de blânzi și de plini de compasiune față de noi
înșine cum încercăm să fim față de semenii noștri, străduindu-ne să-i
iubim.” – The Signature of Jesus, p. 162. Sau, așa cum întreabă Francis
MacNutt: „Dacă Domnul Isus Hristos te-a spălat în sângele Său și ți-a
iertat toate păcatele, tu cum îndrăznești să refuzi să te ierți?” – Ibidem,
p. 101

148 STUDIUL 10

Instructori_2_2019.indd 148 15/01/2019 12:06:30


Așadar, putem fi încurajați de minunata asigurare că, prin Hristos,
noi suntem iertați deplin. Dacă Duhul Sfânt ne imprimă acest adevăr în
adâncimile sufletului, vom fi capabili să ne iertăm în mod autentic unii
pe alții. Înțelegerea acestui lucru este cheia prezenței păcii în familiile
noastre.

APLICAŢIA
În ciuda a tot ce s-a spus, teologic și practic, despre iertare în bi­
serica creștină, iertarea autentică este încă greu de găsit în anumite
situații. Avem tendința de a ne ține cu mâinile încleștate de rănile tre­
cutului, mai ales dacă au rămas nerezolvate. Discutați în grupă câteva
strategii prin care putem să lăsăm trecutul și amintește că ranchiuna
și resentimentele îi fac rău doar celui care le nutrește, nu și celui îm­
potriva căruia sunt nutrite. Iată o parabolă antică în care este subliniat
acest adevăr:
Doi călugări (unul tânăr și unul bătrân), în drum spre mănăstirea lor
aflată sus pe munte, au întâlnit o femeie care se străduia să traverseze
un pârâu cu ape repezi. Având în vedere jurământul strict al călugări­
lor de a nu se atinge de vreo femeie, cel tânăr a presupus că vor tre­
ce pe lângă ea fără să o bage în seamă. Dar călugărul bătrân a luat-o
pe femeie în spate, a trecut-o pârâul și a lăsat-o jos pe malul celălalt.
Călugărul cel tânăr s-a simțit indignat de această atitudine a colegului
său mai vârstnic, dar, timp de câteva ceasuri, până când au ajuns pe
vârful muntelui, la mănăstire, s-a abținut să obiecteze în vreun fel. Însă
acolo a explodat: „Cum ai putut să calci jurământul și să o duci în spate
pe femeia aceea?” Călugărul bătrân i-a răspuns: „Este adevărat: eu am
purtat-o în spate cât am trecut-o peste pârâu, dar tu ai purtat-o tot
drumul până aici.”
Creștinii nu trebuie să poarte povara resentimentelor sau a lipsei de
iertare. Domnul este pe deplin în stare să poarte păcatele întregii lumi;
nu are nevoie de ajutorul nostru.

Momente de tulburare 149

Instructori_2_2019.indd 149 15/01/2019 12:06:30


STUDIUL

111 8-14 iunie

Familii credincioase
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați
cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte ori-
ce _________ și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și
să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să
ne uităm țintă la _____________ și ________________
credinței noastre, adică la Isus, care, pentru ___________
care-I era pusă înainte, a suferit ___________, a disprețuit
______________ și șade la dreapta scaunului de domnie al
lui Dumnezeu.” (Evrei 12:1,2)
Indiferent în ce etapă a vieții ne aflăm și indiferent cu ce ne-am
confruntat sau ne vom confrunta de-a lungul drumului, noi ne du­
cem existența în societatea în care trăim. Părinții noștri, copiii noștri,
familia noastră, chiar și biserica noastră – toate sunt influențate de
cultura în care trăim, de normele și valorile societății. Deși aici au
intervenit și alți factori, schimbarea zilei de odihnă a fost un exem­
plu grăitor cu privire la modul în care cultura vremii a influențat,
puternic și negativ, biserica. De fiecare dată când trecem pe lângă o
biserică și vedem pe panoul de la stradă programul serviciilor divine
de duminica, ne aducem aminte cât de influentă și de durabilă este
puterea culturii.
Familiile creștine se confruntă tot timpul cu schimbări socio-
culturale. Uneori, influența lor poate fi bună, dar, de obicei, este
negativă.

15 iunie – Ziua refugiaților


150

Instructori_2_2019.indd 150 15/01/2019 12:06:30


Însă în Evanghelie găsim lumină, mângâiere și putere să facem
față schimbărilor. În această săptămână vom vedea cum putem fi
familii credincioase, căutând să devenim „fără prihană și curați, co­
pii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos și stricat,
în care străluciți ca niște lumini în lume” (Filipeni 2:15).

Duminică, 9 iunie Păstrați ce este bine

Pentru că Evanghelia trebuie dusă pretutindeni pe glob, creștinii


întâlnesc tot felul de norme și de practici, multe ținând de familie
și de relațiile sociale. Una dintre marile întrebări pe care și le pun
misionarii este legată de modul în care ar trebui să se raporteze la
diferite norme culturale în numeroase aspecte, inclusiv în relațiile
de familie, cu care ei nu se simt prea confortabil.
1. Ce putem învăța din versetele următoare despre nevoia de a ne
depăși propriile prejudecăți când venim în contact cu alte culturi?
Faptele 10:1-28,34,35__________________________________________
Hristos a murit pentru păcatele fiecărui om, de oriunde. Mulți
pur și simplu încă nu cunosc acest mare adevăr. Misiunea evanghe­
listică a creștinilor stă tocmai în a le duce această veste bună, împre­
ună cu invitația de a-I răspunde Mântuitorului. Pentru că Dumnezeu
nu arată niciun fel de părtinire, creștinii sunt chemați să-i trateze
pe toți semenii lor cu respect și cu integritate, dându-le șansa de a
primi și ei vestea bună a mântuirii.
2. La ce concluzie au ajuns primii misionari creștini în lucrarea lor? Ce
lecție putem extrage din următoarele texte?
Faptele 15:19,20,28,29_________________________________________
1 Corinteni 2:2________________________________________________
1 Tesaloniceni 5:21,22_________________________________________

Familii credincioase 151

Instructori_2_2019.indd 151 15/01/2019 12:06:30


Deși fiecare societate oglindește starea căzută a oamenilor din
cadrul ei, ea poate avea și unele norme și convingeri compatibile cu
Scriptura, chiar utile pentru cauza Evangheliei. Valoarea acordată
relațiilor din familie și din comunitate în multe părți ale lumii este
un bun exemplu în acest sens. Creștinii pot susține și întări ce este
bun și conform cu principiile biblice.
În același timp, adevărul lui Dumnezeu nu trebuie supus compro­
misului. Istoria bisericii arată că, din nefericire, compromisul și adap­
tarea la normele sociale a făcut loc unor credințe pseudocreștine
care se dau drept creștinism autentic. Satana pretinde că este dum­
nezeul acestei lumi și este încântat să genereze confuzie, dar Isus a
răscumpărat această lume și Duhul Său îi călăuzește pe urmașii Săi
în tot adevărul (Ioan 16:13).
Cât din credința ta este modelat de societate și cât este adevăr
biblic? Cum poți învăța să faci deosebire între cele două?

Luni, 10 iunie Influența societății asupra familiei

„Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui


după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pen­
tru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit”
(Geneza 18:19).
Deși există într-o mulțime de variante, familiile sunt cărămizile
societății; astfel, multe dintre trăsăturile culturale distincte ale dife­
ritelor societăți sunt direct legate de familie. De exemplu, într-una
dintre scoietățile antice, orice bărbat avea răspunderea de a mânca
trupurile moarte ale părinților săi; în alta, bărbatul care voia o mi­
reasă trebuia să-i aducă tatălui acesteia o zestre de capete uscate
ale unor victime dintr-un trib rival. Chiar și în timpurile moderne
conceptele legate de copii, curtenie, divorț, căsătorie, părinți și alte
aspecte variază foarte mult. Atunci când ducem mesajul Bibliei în
aceste locuri cu obiceiuri atât de diferite, trebuie să învățăm cum

152 STUDIUL 11

Instructori_2_2019.indd 152 15/01/2019 12:06:30


să ne raportăm la ele astfel încât, fără să facem vreun compromis
în ce privește convingerile noastre, să nu provocăm probleme inu­
tile. În același timp și mai aproape de noi, trebuie să fim atenți la
influențele sociale care au impact direct asupra familiilor noastre.

3. În ce fel a influențat societatea viața de familie în următoarele


exemple? Ce lecții putem învăța din ele?
Geneza 16:1-3_________________________________________________
Geneza 35:1-4_________________________________________________
Ezra 10________________________________________________________
1 Regi 11:1____________________________________________________
Niciunul dintre noi nu trăiește într-un vid; noi toți și familiile noas­
tre suntem influențați de societatea în care trăim. Responsabilitatea
creștinilor este de a trăi cât mai frumos cu putință, păstrând ce este
în armonie cu credința lor și ferindu-se pe cât posibil de tot ce intră
în conflict cu ea.
Ce lucruri din societatea în care trăiești sunt folositoare pentru
viața de familie și în armonie cu Biblia? Cum îți poți adapta cel mai
bine credința la normele sociale fără să faci compromisuri în ce
privește adevărurile esențiale?

Marți, 11 iunie Susținerea familiei în timpul schimbărilor

Schimbarea apare inevitabil și în mod tulburător în orice familie,


indiferent de mediul social în care trăiește. Unele schimbări sunt
le­gate de parcurgerea predictibilă a ciclului vieții. Adeseori însă
schimbările sunt impredictibile, precum moartea, dezastrele, răz­
boiul, boala, mutările familiei sau insuccesul în carieră. Multe familii
se confruntă cu schimbări economice și sociale în localitatea în care
trăiesc sau în țara lor. Alte schimbări sunt direct legate de cultură.

Familii credincioase 153

Instructori_2_2019.indd 153 15/01/2019 12:06:30


4. Numește schimbările majore, chiar traumatizante, cu care s-au
confruntat următoarele personaje biblice. Ce impact au avut aces-
te schimbări asupra vieții familiei lor? Ce mecanism ai avea la
dispoziție ca să faci față cu bine dacă ai fi în acea situație? În ce
privințe crezi că ai reacționa diferit?

Avraam, Sara, Lot (Geneza 12:1-5)


______________________________________________________________
______________________________________________________________

Hadasa (Estera 2:7-9)


______________________________________________________________
______________________________________________________________

Daniel, Hanania, Mișael și Azaria (Daniel 1)


______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Odată cu schimbarea vin și experiența pierderii, și neliniștea in­
certitudinii cu privire la viitorul imediat. În funcție de capacitatea fa­
miliei de a se adapta la schimbări, aceste experiențe îi pot propulsa
pe oameni către noi niveluri de creștere și de apreciere a lucrurilor
spirituale sau îi pot conduce la stres și la anxietate. Satana exploa­
tează perturbările pe care le aduce schimbarea, sperând să inducă
îndoială și neîncredere în Dumnezeu. Făgăduințele Cuvântului lui
Dumnezeu, resursele oferite de familie și de prieteni și asigurarea
că viața lor se afla în mâna lui Dumnezeu i-au ajutat pe mulți dintre
eroii și eroinele credinței să facă față cu succes marilor încercări ale
vieții.
Dacă știi pe cineva (sau o familie) care se confruntă cu o schim-
bare traumatizantă, fă ceva pentru a-i oferi ajutor și încurajare.

154 STUDIUL 11

Instructori_2_2019.indd 154 15/01/2019 12:06:30


Miercuri, 12 iunie Credința primei generații

5. Ce criză a credinței a apărut în Israel după ce au murit Iosua și cei


din generația lui?
Judecătorii 2:7-13______________________________________________
Studiile făcute în diferite biserici despre modul în care le sunt
transmise generațiilor următoare valorile și convingerile, au arătat
că fondatorii au avut un angajament foarte înalt față de credințele
lor. Ei au fost primii care le-au susținut. După o generație sau două,
mulți pierd din vedere principiile din spatele valorilor. Poate că ră­
mân atașați de organizație, dar, adesea, o fac doar din obișnuință.
În generațiile următoare, obiceiurile tind să se cristalizeze în tradiții.
Pasiunea fondatorilor nu mai este prezentă.
6. Ce ni se spune în următoarele texte despre relația noastră persona-
lă cu Dumnezeu?
Ioan 1:12,13___________________________________________________
3:7____________________________________________________________
1 Ioan 5:1_____________________________________________________
În creștinism, o metodă obișnuită de a le transmite valori
generațiilor următoare a fost aceea ca vârstnicii efectiv să le spună
celor tineri despre credința lor. Totuși a învăța ce cred părinții tăi
sau ce crede biserica ta nu înseamnă credință personală. A fi creștin
înseamnă mai mult decât a aparține de o organizație care are o isto­
rie și o dogmă. Adevărata credință nu este genetică, nu se transmite
natural de la o generație la alta. Fiecare om trebuie să-L cunoască
personal pe Hristos. Părinții nu pot face mai mult. Biserica, în gene­
ral, și părinții, în particular, trebuie să facă tot ce pot pentru a crea
un astfel de mediu care să-i determine pe tineri să dorească să facă
alegerea bună, dar, în final, o generație este salvată sau pierdută
pentru Evanghelie cu fiecare individ în parte, nu în mod colectiv.

Familii credincioase 155

Instructori_2_2019.indd 155 15/01/2019 12:06:30


Ștefan, un fost ateu, a intrat în Biserica Adventistă ca adult,
după o puternică experiență de convertire. El s-a căsătorit cu o
adventistă și a avut mai mulți copii pe care, desigur, i-a crescut în
credință. Într-o zi, gândindu-se la starea spirituală a copiilor lui, el
a spus: „O, dacă ar avea și copiii mei experiența pe care am avut-o
eu!” Dacă ai fi lângă el, ce i-ai spune?

Joi, 13 iunie Mesagerii secolului XXI

În cunoscuta parafrazare a Bibliei, numită The Message (Mesajul),


Eugene Peterson folosește cuvântul „mesaj” oriunde apare cuvân­
tul „evanghelie”. Vestea bună despre Isus este mesajul de care lumea
de astăzi încă are nevoie. Familiile creștine sunt chemate să îl cunoas­
că și să îl trăiască împreună și apoi să-l transmită celor din jur.
7. Cum ai rezuma „mesajul” folosind textele următoare?
Matei 28:5-7__________________________________________________
Ioan 3:16______________________________________________________
Romani 1:16,17________________________________________________
1 Corinteni 2:2________________________________________________
2 Corinteni 5:18-21____________________________________________
______________________________________________________________

Prima veste pe care ucenicii au alergat să o transmită pretutin­


deni a fost aceea a învierii lui Isus. Familiile creștine de astăzi se
alătură unei lungi genealogii de vestitori care proclamă: El „a înviat,
după cum zisese” (Matei 28:6). Realitatea învierii Lui face credibil tot
ce a spus Isus despre Sine, despre Dumnezeu și dragostea Sa pentru
păcătoși, despre iertare și siguranța vieții veșnice prin credința în El.
Scriptura ne arată ce efect a avut Evanghelia asupra vieții pri­
milor urmași ai lui Isus. Ei își deschideau casele pentru studierea

156 STUDIUL 11

Instructori_2_2019.indd 156 15/01/2019 12:06:30


Bibliei, se rugau și mâncau împreună, își foloseau în comun banii și
resursele și aveau grijă unii de alții. Familii întregi primeau „mesa­
jul”. Oare deveneau dintr-odată desăvârșiți? Nu. Existau și între ei
conflicte și dezbinare. Dar erau cumva diferiți. Ei recunoșteau că au
nevoie de Dumnezeu și unul de altul. Făceau o prioritate din unitate
și din armonie atât acasă, cât și la biserică, străduindu-se să împli­
nească rugăciunea lui Isus (Ioan 17:20-23). Ei dădeau mărturie cu
îndrăzneală, uneori riscându-și viața pentru convingerile lor.
La fel trebuie să fim și noi. Chiar în vremea aceasta, atât de apati­
că în ce privește lucrurile spirituale, oamenii care sunt entuziasmați
de ceva încă aud chemarea. Duhul Sfânt dorește să umple inimile
oamenilor de entuziasm față de Evanghelie. Când vestea bună devi­
ne cu adevărat în inima noastră tot atât de bună cât este în Cuvânt,
vestirea ei va fi spontană și de neoprit.
Ce schimbări trebuie să aibă loc în familia ta ca să puteți deve-
ni mai buni vestitori ai „mesajului” pe care am fost chemați să-l
transmitem?

Vineri, 14 iunie Un gând de încheiere

Dumnezeu nu face deosebire între oameni.„Religia lui Hristos îl


înalță pe cel ce o acceptă la un nivel mai înalt de gândire și acțiune și,
în același timp, îi prezintă pe toți oamenii ca fiind obiectul iubirii lui
Dumnezeu, răscumpărați prin jertfa Fiului Său. La picioarele lui Isus
se întâlnesc bogați și săraci, învățați și neînvățați, fără nicio deosebi­
re de clasă ori de poziție socială în lume. Când privim la Acela care a
fost străpuns pentru păcatele noastre, toate deosebirile pământești
sunt uitate. Renunțarea la sine, mila nemărginită, umilința Aceluia
care a fost înălțat mai presus de orice în ceruri fac de rușine mândria
omenească, stima de sine și superioritatea de clasă socială. Religia
curată și neîntinată își manifestă principiile ei de natură cerească,
prin faptul că îi unește pe toți cei care sunt sfințiți prin adevăr. Toți

Familii credincioase 157

Instructori_2_2019.indd 157 15/01/2019 12:06:30


sunt niște suflete pentru care s-a plătit prețul sângelui lui Hristos, la
fel de dependenți de Acela care i-a răscumpărat pentru Dumnezeu.”
– Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, p. 330

STUDIU SUPLIMENTAR:
Ellen G. White, Profeți și regi, cap. „La curtea Babilonului”,
pp. 479–490;
Slujitorii Evangheliei, cap. „Cuvinte de avertizare”, pp. 324, 329 și
„Dumnezeu nu face deosebire între oameni”, pp. 330–331;
Calea către Hristos, cap. „Bucuria în Domnul”, pp. 115–126.

BIBLIA ȘI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND

Biblia: Judecătorii 21 – 1 Samuel 2

1. Cui i-a fost atribuit măcelul („spărtura”) din Israel și unde este
menţionat acest lucru?

2. Ce a făcut Rut cu restul de mâncare rămasă de la prânz?

3. Al câtelea era Boaz, în ordinea dreptului de răscumpărare pen­


tru pământul lui Naomi?

4. În ce condiții i s-a vestit lui Eli un cuvânt despre Mesia („Unsul”)?

Evanghelizare, subcapitolul „Propovăduirea Evangheliei”

5. Ce îi poate determina pe pastorii noștri să lucreze stăruitor și ne­


obosit pentru suflete și pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu?

158 STUDIUL 11

Instructori_2_2019.indd 158 15/01/2019 12:06:30


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
Societatea poate fi favorabilă sau ostilă credinței creștine. Familiile
care vor să rămână loiale lui Dumnezeu se vor confrunta adesea cu o
presiune din partea societăţii de a coborî standardele morale. Cu toate
acestea, respingerea inutilă, în numele religiei, a normelor sociale cu­
rente este un semn nu de sfințenie, ci de zel greșit orientat, care poate
genera acuzaţii față de mărturisirea noastră creștină. Trasarea unei linii
clare de separare între normele sociale compatibile cu creștinismul și
cele care nu sunt compatibile poate fi o sursă de intensă dezbinare în
rândurile credincioșilor (de exemplu, ce s-a întâmplat la Conciliul de
la Ierusalim, din Faptele apostolilor 15). O ureche gata să asculte, o
atitudine smerită și sensibilitate față de îndrumările Duhului Sfânt sunt
necesare pentru a rămâne credincioși față de Biblie și sensibili față de
cerinţele sociale.
Când vor să găsească nivelul de adaptare socială potrivit, familiile
creștine trebuie să fie convinse că în cadrul creștinismului autentic nu
există loc pentru devalorizarea vreunui om, deoarece toți au fost făcuți
după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:26,27; 9:6). Dacă societatea des­
consideră vreun grup pe criterii de sex, etnie, clasă socială, deteriora­
re fizică sau mintală, vârstă etc., atunci este justificat și necesar să te
delimitezi clar de acea atitudine și, prin acțiunile tale, să-L prezinți pe
Dumnezeu, care „nu are în vedere fața omului” (Romani 2:11; Faptele
10:34; Galateni 2:6).
La familiile din Biblie putem vedea o mulțime de greșeli din care
să învățăm și pe care să le evităm. Aceste familii au fost inspirate, cel
puțin parțial, de mediul în care au trăit. În greșeala lui Avraam cu Agar
(Geneza 16) și în prezența idolilor în familia lui Iacov (Geneza 35),
vedem efectul presiunii popoarelor învecinate asupra poporului lui
Dumnezeu. Subliniază în grupă că oamenii care nu sunt conștienţi de
influențele societăţii asupra vieţii lor s-ar putea să se conformeze fără
ca măcar să-și dea seama.

Familii credincioase 159

Instructori_2_2019.indd 159 15/01/2019 12:06:30


COMENTARIU
Influența inevitabilă a societății
Societatea este o forță motrice în viața noastră. În Occident, dacă
cineva te întreabă: „Vrei să bei o cafea înainte de a începe lucrul?”,
nu se miră nimeni, deoarece cafeaua este o băutură obişnuită. Însă
încearcă să-ți întrebi un coleg de muncă: „Hei, vrei să luăm niște kiwi
și niște suc de mere după serviciu?” și-l vei vedea zâmbind suspicios și
întrebând: „Vorbești serios?” De ce este surprins? Kiwi și sucul de mere
sunt la fel de arbitrare cum e şi cafeaua. Dar, deși sunt o alegere mult
mai sănătoasă, kiwi și sucul de mere nu se numără printre alegerile
alimentare obişnuite, astfel că, sugerându-le, vei părea ciudat.
Acesta este un exemplu oarecum acceptabil. Adu în discuție la
următorul comitet dacă biserica ar trebui să folosească imnurile mai
vechi sau pe cele mai noi și așteaptă-te la un conflict. Și lucrurile se
complică și mai mult când muzica altor culturi migrează în zone dife­
rite, generând tensiuni. Tot acest amestec contribuie la a demonstra
că, într-adevăr, societatea şi obiceiurile ei exercită o influență consi­
derabilă. Uneori, oamenii cred că sunt determinați de cunoștințele lor
teologice atunci când critică sau când susțin o anumită practică bise­
ricească, dar, în realitate, sunt influențați de anumite norme sau obi­
ceiuri locale. Ne este de folos să fim conștienți de această dinamică în
ce privește marea varietate de opinii din cadrul bisericii. Cei care au
tendințe conservatoare trebuie să aibă grijă ca, în efortul lor de a se
proteja de influențe moderne, să nu ajungă să „sfințească” niște tră­
sături nesemnificative ale credinței și ale practicii lor. La rândul lor, cei
care au tendințe liberale ar trebui să se ferească de a „renunța la orice
este sfânt”, în încercarea de a se adapta complet la „cerințele vremii”.
Exemple
Deoarece Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este răspândită pe
întreg globul, influențele culturale exercitate asupra ei sunt numeroa­
se și variate. Familiile bisericii mondiale trebuie să analizeze mediul în
care trăiesc și să se întrebe la care dintre normelor societăţii nu e cazul
să se adapteze sau cum se pot folosi de ele pentru a face să înainte­
ze Împărăția lui Dumnezeu. Studiul de față citează câteva exemple în
legătură cu modul în care mediul social a influențat diferite familii din

160 STUDIUL 11

Instructori_2_2019.indd 160 15/01/2019 12:06:30


Biblie. Deși toate aceste exemple sunt negative, este instructiv să ur­
mărim cum Și-a împlinit Dumnezeu voința, în ciuda obstacolelor create
de oameni.
Avraam, Sara și Agar
Dorindu-și cu disperare să aibă un moștenitor natural, Avraam și Sara
au folosit-o pe sclava Agar ca soluție pentru infertilitatea Sarei (Geneza
16:2). Deși în lumea de azi s-ar evita în majoritatea cazurilor „soluția” la
care au apelat ei, mamele-surogat sunt o opțiune bine cunoscută pen­
tru cei care doresc să devină părinți în timpurile noastre. Practica a ră­
mas, deși metoda s-a schimbat prin intervențiile medicale. Continuitatea
acestei practici ne ajută să ne identificăm mai bine cu cazul Sarei și cu
situația neplăcută în care s-a aflat.
Dumnezeu îi promisese lui Avraam un fiu, un moştenitor (nu pe
Eliezer – Geneza 15:4). În Orientul Apropiat antic era acceptat ca o
soție să-i ofere altei femei posibilitatea de a naște copii în locul ei, de
aceea, era o opțiune la îndemână. Aceasta i-a determinat pe Avraam
și pe Sara să încerce „o scurtătură” acceptată social pentru a aduce la
îndeplinire promisiunea lui Dumnezeu. Totuși această practică a inter­
ferat cu planul lui Dumnezeu și a adus suferințe și dificultăți nenece­
sare asupra tuturor celor implicați. În cele din urmă, Dumnezeu Și-a
împlinit planul (în ciuda greșelii lui Avraam și a Sarei) prin nașterea
lui Isaac și, în plus, S-a îngrijit și de izgonita Agar și de fiul ei, Ismael.
În relatarea biblică, nu se precizează dacă vreunul dintre ei a căutat
sfatul lui Dumnezeu în legătură cu planul lor de a-I aduce la îndeplinire
făgăduința, dar știm că au plătit pentru această faptă a lor ani de zile
(poate toată viața).
Din această istorie de viață putem extrage un principiu: când încerci
să contribui la planurile lui Dumnezeu folosind practici acceptate de
societate, poți face mai mult rău decât bine. O analiză atentă, însoțită
de rugăciune ar fi făcut să se evite multe necazuri. (Căsătoriile poliga­
me liniștite sunt rare în Scriptură, dovadă că ea reflectă cu acuratețe
istoria și cultura vremii.)
Secole mai târziu, insistența încăpățânată a copiilor lui Israel de a
avea un împărat este un exemplu de adaptare culturală cu consecințe
dezastruoase pentru întreaga națiune. Poporul a spus: „Pune un îm­

Familii credincioase 161

Instructori_2_2019.indd 161 15/01/2019 12:06:30


părat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile” (1 Samuel 8:5).
Dumnezeu știa că această solicitare era o respingere fățișă a Sa ca îm­
părat (1 Samuel 8:7), pentru singurul motiv de a fi „ca toți ceilalți”.
Istoria ulterioară a împăraţilor lui Israel şi Iuda a arătat că această do­
rinţă de „a fi ca toţi ceilalţi” a condus la dezastru. Dar sunt de men­
ţionat două aspecte importante: (1) Dumnezeu le-a permis aceas­
tă „adaptare” şi chiar El l-a ales pe primul împărat; (2) Dumnezeu a
continuat să acționeze chiar în cadrul acestei decizii păcătoase a lui
Israel, până acolo încât să înrădăcineze profețiile mesianice în aceas­
tă monarhie. Ce Dumnezeu minunat! Nu a fost planul Său, nici voința
Sa ca peste Israel să domnească un împărat omenesc. Cu siguranță că
istoria poporului lui Dumnezeu ar fi fost radical diferită dacă ar fi ales
să rămână, probabil, singura națiune de pe planetă fără un conducător
uman vizibil. Dar Dumnezeu poate să pună în aplicare alt plan, în ciuda
alegerilor noastre. El nu renunță la copiii Săi.
Când biserica sau familiile care o compun acceptă astfel de „adap­
tări”, uneori cu efecte de lungă durată, Dumnezeu poate să acționeze
pe lângă și prin deciziile noastre greșite. El nu ne tratează cu o conti­
nuă respingere sau mânie. Consecințele naturale ale alegerilor greșite
pot fi uneori ele însele o pedeapsă suficientă, ca în cazul monarhiei lui
Israel (1 Samuel 8:9-19). Este greşit să folosim această latură a milei lui
Dumnezeu ca însemnând libertatea de a merge „cu valul”. Bunătatea și
răbdarea lui Dumnezeu în această privință au menirea de a ne conduce
la pocăință, nu la a păcătui în continuare (Romani 2:4,5). Poporul lui
Dumnezeu se poticnește pe cale în încercarea de a-și trăi credința în
societatea în care se află. Totuși Dumnezeu ştie exact cum să intervină
în favoarea Împărăției sale în orice context social. Dacă vom conlucra
cu El, nu numai că ne va călăuzi prin Cuvântul Său și prin Duhul Sfânt,
dar ne va repara și greșelile.
Tendinţele sociale, o amenințare
Este dificil să menționăm care tendințe sociale sunt în contradicție
cu Evanghelia din cauza diversității celor care parcurg aceste studii.
Dacă alegem o tendință, vom neglija alte zece. Totuși secularizarea
apuseană este un fenomen care își extinde tot mai mult influența.

162 STUDIUL 11

Instructori_2_2019.indd 162 15/01/2019 12:06:30


APLICAȚIA
Sugestii pentru discuţii în grupă
1. Care sunt tendințele sociale din zona ta care acționează împotri­
va Evangheliei? Sunt și unele care acționează în favoarea ei? Dacă da,
care?
2. Gândește-te la parabolele lui Isus care descriu Împărăția lui
Dumnezeu și folosește-le ca puncte de referință pentru o societate ide­
ală. Ce ai putea face tu pentru ca grupul social în care trăiești să seme­
ne tot mai mult cu un colț de cer?
3. Întreabă-i pe membrii grupei despre diferite practici ale uno­
ra dintre membrii bisericii care îi îngrijorează sau le pun la încercare
credința. Notează-le, apoi discutați dacă există dispoziții biblice clare
împotriva vreuneia dintre ele.

Familii credincioase 163

Instructori_2_2019.indd 163 15/01/2019 12:06:30


STUDIUL

12 15–21 iunie

„Ce au văzut în casa ta?”


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Voi însă sunteți o seminție __________ ,
o preoție ______________, un neam __________, un popor
pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți
puterile ___________ ale Celui ce v-a chemat din întuneric
la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2:9)
Poate că am ajuns la o etapă în care, mulțumiri fie aduse lui
Dumnezeu, viața noastră (cel puțin pentru moment) merge bine:
familia este bine, la locul de muncă este bine, sănătatea și finanțele
sunt, și ele, bine. Sau poate că nu? Poate în casa ta acum este tulbu­
rare, este durere? Indiferent de situația în care te afli, când cineva
vine să-ți viziteze căminul, asemenea emisarilor din Babilon care
l-au vizitat pe regele Ezechia, ce răspuns ar putea fi dat la întreba­
rea pe care i-a pus-o mai târziu regelui profetul Isaia: „Ce au văzut
în casa ta?” (Isaia 39:4).
Ce au văzut oamenii în casa ta? Ce au văzut îngerii? Ce spirit
domnește acolo? Se poate simți „mireasma” rugăciunii? Există între
voi amabilitate, generozitate și dragoste sau sunt tensiuni, mânie,
resentimente, amărăciune și dezbinare? Se va gândi oaspetele că în
căminul tău locuiește Isus?
Sunt întrebări pe care este important să și le pună fiecare, cu
privire la modelul de cămin pe care l-a clădit. În această săptămână
vom urmări câțiva dintre factorii-cheie care pot construi o viață de

22 iunie – Ziua lucrării în penitenciare


164

Instructori_2_2019.indd 164 15/01/2019 12:06:30


familie minunată în ciuda zbuciumului și a tensiunilor inevitabile cu
care se confruntă familiile astăzi.

Duminică, 16 iunie Să învățăm din greșeala unui rege

În 2 Cronici 32:25,31 și Isaia 38 și 39 citim că vizitatorii lui Ezechia


erau interesați de vindecarea lui miraculoasă. Dar se pare că regele
a păstrat tăcerea în legătură cu experiența vindecării lui. El nu a scos
în evidență lucrurile care ar fi deschis inimile acestor ambasadori
curioși față de cunoașterea adevăratului Dumnezeu. Contrastul din­
tre recunoștința lui pentru că a fost vindecat (capitolul 38) și tăcerea
lui în această privință (capitolul 39) este izbitor.
„Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce” (2 Cronici 32:31). Această
vizită de stat a fost o ocazie foarte importantă, dar nu se amintește
nicăieri că Ezechia ar fi căutat călăuzire specială în rugăciune, de la
profeți sau de la preoți, ca să știe cum să procedeze. Nici Dumnezeu
nu a intervenit. Singur, departe de privirile oamenilor, fără să se con­
sulte cu sfetnicii spirituali, Ezechia se pare că a pierdut din atenție
lucrarea lui Dumnezeu în viața lui și în viața poporului al cărui rege
era. Probabil că, în 2 Cronici 32:31, istoricul a intenționat să arate
cu câtă ușurință poate fi considerată binecuvântarea lui Dumnezeu
ceva obișnuit și cât de înclinați sunt beneficiarii îndurării Sale să de­
vină încrezători în și mulțumiți de ei înșiși.
1. Mai jos sunt prezentate câteva lecții despre credincioșie în viața de
cămin, lecții care pot fi extrase din experiența lui Ezechia. La care
altele te-ai putea gândi?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Orice vizită într-un cămin creștin este pentru oameni o ocazie de
a-i întâlni pe urmașii lui Hristos.

„Ce au văzut în casa ta?” 165

Instructori_2_2019.indd 165 15/01/2019 12:06:30


Probabil că foarte puțini vizitatori vor deschide ei înșiși o discuție
despre lucrurile spirituale. Creștinii trebuie să găsească metode efi­
ciente și adecvate de a transmite vestea bună.
Creștinii nu sunt chemați să-și etaleze realizările și bunăstarea
materială, deși ar putea să menționeze că Îi sunt recunoscători lui
Dumnezeu pentru aceste binecuvântări. Ei sunt chemați să vesteas­
că „puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina
Sa minunată” (1 Petru 2:9) sau, ca să folosim ca simbol experiența
lui Ezechia, să vestească faptul că erau pe moarte și Dumnezeu i-a
vindecat; erau morți în păcat și Hristos i-a înviat și i-a așezat în locu­
rile cerești (Efeseni 2:4-6).
Cum ai putea să-ți folosești casa pentru a da mărturie? Cum
le-ai putea împărtăși mai direct credința ta în Hristos celor care te
vizitează?

Luni, 17 iunie Familia pe primul loc

Primii beneficiari ai eforturilor noastre misionare sunt cei din


casa noastră. Nu există un câmp misionar mai important decât acesta.
2. Ce învățăm din următoarele pasaje despre ce înseamnă să-ți
împărtășești credința acasă?
Ioan 1:40-42___________________________________________________
Deuteronomul 6:6,7___________________________________________
Rut 1:14-18___________________________________________________
Andrei a trecut dincolo de un simplu raport; el a aranjat ca
Simon, fratele lui, să-L întâlnească pe Isus. Un raport plin de entuzi­
asm despre Isus și o prezentare a Lui ca persoană – ce formă simplă
de a le împărtăși Evanghelia celor din casa ta! După ce i L-a prezen­
tat pe Isus, Andrei a făcut un pas în spate, iar Petru a avut o relație
personală cu Isus.

166 STUDIUL 12

Instructori_2_2019.indd 166 15/01/2019 12:06:30


Să-i ajutăm pe copii să trăiască într-un loc al credinței! Copiii din
cămin pot fi adesea trecuți cu vederea ca destinatari potriviți pentru
eforturile evanghelistice. Părinții presupun în mod greșit că micuții lor
pur și simplu vor absorbi spiritualitatea familiei. Nu vă bazați pe lucrul
acesta! Deși copiii și tinerii învață de la modelele pe care le văd, la fel
de adevărat este că acești membri mai tineri ai familiei Domnului au
nevoie de o atenție individuală și de ocazia de a li se face cunoștință
personal cu Hristos. Deuteronomul 6 insistă în această privință: Tre­
buie să se acorde atenție celei mai eficiente metode de educație reli­
gioasă. În cămin trebuie să fie încurajate obiceiuri spirituale regulate
de închinare individuală sau cu familia. Trebuie acordat timp și trebu­
ie depuse eforturi în favoarea copiilor și a tinerilor.
3. Ce putem învăța din lucrarea evanghelistică a lui Naomi?
Rut 1:8-22_____________________________________________________
______________________________________________________________
Rut a văzut-o pe Naomi în momente descurajatoare: când în­
cerca să o convingă pe nora ei să plece, când a amintit de toate
pierderile suferite (Rut 1:15,20,21). Nu poate exista o mărturie mai
grăitoare decât aceea a lui Rut pentru a arăta că tinerii pot ajunge
să cunoască un Dumnezeu perfect și să intre în legământ cu El chiar
dacă le este prezentat de un părinte imperfect.
Cum îți afectează atitudinea față de cei din casa ta gândul că fa-
milia este cel mai important câmp misionar? Acționați împreună, ca
familie, pentru a alcătui o listă cu eforturi specifice pe care le puteți
face pentru a le conduce la Hristos pe rudele voastre necredincioase.

Marți, 18 iunie Pacea care cucerește


4. Ce sfat găsim în Scriptură pentru familiile divizate de religie?
1 Corinteni 7:12-15____________________________________________
1 Petru 3:1,2__________________________________________________

„Ce au văzut în casa ta?” 167

Instructori_2_2019.indd 167 15/01/2019 12:06:30


Binecuvântarea de a fi un partener creștin. În 1 Corinteni, Pavel
le răspunde credincioșilor care se temeau că, rămânând căsătoriți
cu un partener necredincios ar putea să-L supere pe Dumnezeu sau
să se întineze ei sau copiii lor. El spune că statutul sacru al căsătoriei
și intimitatea ei trebuie să continue și după convertirea unuia dintre
soți. Prezența creștinului îi „sfințește” pe partener și pe copii, în sen­
sul că ei vin în contact cu binecuvântările harului prin viața alături
de cel credincios.
Deși este dureros, soțul necreștin poate decide să abandoneze
căsătoria. Deși consecințele vor fi serioase, îndemnul plin de îndu­
rare al Dumnezeului nostru – care susține întotdeauna libertatea
omului de a alege – este „să se despartă”. Cel credincios nu este
„legat” în acest caz (vers. 15).
Chemați să trăim în pace. Îndemnul clar al Cuvântului lui
Dumnezeu este că, în ciuda provocărilor pe care le implică o familie
împărțită din punct de vedere spiritual, trebuie găsită o cale pentru
ca pacea lui Hristos să domnească acolo. De preferat este ca mari­
ajul să fie păstrat intact, să se vadă dovada triumfului Evangheliei
în mijlocul dificultăților și să se aibă în vedere confortul sufletesc
al partenerului cu care persoana credincioasă este un singur trup,
chiar dacă acesta este necredincios.
5. Care ar putea fi limitele responsabilității unui soț creștin față de
soția necredincioasă (sau ale soției creștine față de soțul necredin-
cios)?
Amabilitatea iubitoare, fidelitatea neclintită, slujirea cu smerenie
și mărturia care cucerește, din partea credinciosului, vor asigura me­
diul cel mai propice câștigării soțului necreștin. Supunerea în căsăto­
ria creștină vine din respectul și prețuirea față de Hristos (vezi Efeseni
5:21). Când cineva se raportează prin supunere creștină la partenerul
său de viață necredincios, cea dintâi datorie de supunere a sa este
întotdeauna față de Hristos. Credincioșia față de Dumnezeu nu îi cere
nimănui să sufere abuzuri din partea unui partener violent.

168 STUDIUL 12

Instructori_2_2019.indd 168 15/01/2019 12:06:30


Este cineva în biserica ta care întâmpină dificultăți din partea
unui partener de viață necredincios? Dacă da, cum crezi că ai pu-
tea ajuta această persoană?

Miercuri, 19 iunie Viaţa de familie înseamnă părtășie

6. Notează incidența îndemnului de a urma sau a imita, în versete-


le următoare. Ce ne spune aceasta despre procesul de a deveni
creștin și despre dezvoltarea spirituală?
1 Corinteni 4:16_______________________________________________
Efeseni 5:1____________________________________________________
1 Tesaloniceni 1:6______________________________________________
Evrei 6:12; 13:7________________________________________________
3 Ioan 11______________________________________________________
Noul Testament recunoaște rolul urmării sau imitării unui mo­
del în procesul de învățare. Oamenii tind să devină asemenea per­
soanelor sau lucrurilor pe care le privesc. Acest principiu se aplică
relațiilor, în general, și familiei, în special – copiii își imită părinții și
frații, soțul și soția se imită adesea unul pe celălalt. De aceea cuplu­
rile și familiile pot da o mărturie creștină altor cupluri sau familii.
Noi dăm mărturie din cămin când le dăm altora ocazia de a ne
observa și de a fi cumva părtași la experiența familiei noastre. Mulți
nu au un exemplu bun pe care să-l urmeze. În căminul nostru ei
pot să vadă cum spiritul lui Isus face o diferență. „Influența socială”,
scria Ellen G. White, „este o putere minunată. O putem folosi, dacă
dorim, ca pe un mijloc de a-i ajuta pe cei din jurul nostru.” – Divina
vindecare, p. 354
Când un cuplu căsătorit invită alte cupluri la masă, la părtășie,
la studiu biblic sau la un program de dezvoltare maritală, vizitatorii
văd un model. Amabilitatea, susținerea, comunicarea, rezolvarea

„Ce au văzut în casa ta?” 169

Instructori_2_2019.indd 169 15/01/2019 12:06:30


conflictelor și adaptarea la deosebirile dintre membrii familiei dau
mărturie despre o viață de familie trăită în Hristos.
7. La ce trebuie totuși să fim întotdeauna atenți?
Ieremia 17:9___________________________________________________
Ioan 2:25______________________________________________________
Romani 3:23___________________________________________________
Toate exemplele umane au defecte, de aceea mărturia cămi­
nului creștin nu înseamnă modelul perfecțiunii absolute. În Noul
Testament suntem îndemnați să-i urmăm pe credincioșii care Îl ur­
mează pe Hristos. Oamenii vor primi credința așa cum o văd trăită
în viețile altor oameni supuși greșelii ca și ei.
Ce ai putea face pentru ca familia ta, căminul tău, să fie un mo-
del mai bun de mărturisire creștină?

Joi, 20 iunie Centre de prietenie „contagioasă”

8. Compară referințele biblice despre ospitalitate cu situații reale din


căminul unor familii din Biblie. Remarcă ce atribute ale ospitalității
sunt demonstrate.
Isaia 58:6,7,10-12______________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Romani 12:13_________________________________________________
1 Petru 4:9____________________________________________________
Avraam și Sara (Geneza 18:1-8)
______________________________________________________________
Rebeca și familia ei (Geneza 24:15-20,31-33)
______________________________________________________________

170 STUDIUL 12

Instructori_2_2019.indd 170 15/01/2019 12:06:30


Zacheu (Luca 19:1-9)
______________________________________________________________
Ospitalitatea vine în întâmpinarea nevoilor de bază ale altei per­
soane, și anume: odihnă, hrană și părtășie. Ea este o expresie tangi­
bilă a iubirii care se dăruiește pe sine. Isus i-a atribuit ospitalității și o
semnificație teologică atunci când a spus că a-i hrăni pe cei flămânzi
și a le da de băut celor însetați sunt acte de slujire făcute față de El
(Matei 25:34-40). A-ți folosi casa în slujba Evangheliei poate varia de
la o simplă invitație la masă adresată vecinilor la ospitalitatea radi­
cală – aceea de a-i oferi o cameră unei victime a abuzului. Ea poate
să implice simpla prietenie, oferta de a te ruga împreună cu cineva
sau susținerea unor studii biblice. Adevărata ospitalitate izvorăște
din inimile celor care au fost atinși de dragostea lui Dumnezeu și, la
rândul lor, vor să-și exprime dragostea în cuvinte și în fapte.
Unele familii sau unii oameni se plâng că nu au condiții bune,
timp și energie pentru a oferi ospitalitate. Alții se simt stânjeniți,
incapabili și nesiguri ca să treacă de la ceea ce le este familiar pen­
tru a stabili relații de prietenie cu necredincioșii. Unii vor să evite
complicațiile care ar putea să apară în viața lor în urma unei astfel
de implicări sociale. Multe familii contemporane confundă ospitali-
tatea cu distracția.
În ce fel reflectă viața ta de familie starea ta spirituală?

Vineri, 21 iunie Un gând de încheiere

Puterea căminului în evanghelizare. „Influența unui adevărat că­


min asupra inimilor și vieților omenești este mai puternică decât
orice predică. ... Sfera noastră de influență poate părea redusă, pri­
ceperea mică, ocaziile puține, realizările limitate, dar, cu toate aces­
tea, ne sunt asigurate posibilități minunate printr-o folosire credin­
cioasă a ocaziilor oferite chiar de căminul nostru.” – Ellen G. White,
Divina vindecare, pp. 352– 355

„Ce au văzut în casa ta?” 171

Instructori_2_2019.indd 171 15/01/2019 12:06:31


STUDIU SUPLIMENTAR:
Ellen G. White, Căminul adventist, cap. „O puternică mărturie
creștină”, pp. 35–39, cap. „Atitudinea față de un soț necredincios”,
pp. 348–352;
Divina vindecare, cap. „Lucrarea în cămin”, pp. 349–355;
Profeți și regi, cap. „Solii din Babilon”, pp. 340–348.

BIBLIA ȘI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND

Biblia: 1 Samuel 3–9

1. De ce era inima lui Eli neliniștită în timp ce aștepta vești de la


luptă?

2. Ce au făcut copiii lui Israel la îndemnul lui Samuel?

3. Ce reacție a avut poporul după ce Samuel a descris „dreptul îm­


păratului”?

4. Ce aștepta poporul înainte să înceapă să mănânce din jertfă?

Evanghelizare, subcapitolul „Influența tot mai vastă


a Evangheliei”

5. Ce trebuie să facem în loc de a petrece timpul cu aceia cărora li


s-au acordat multe ocazii de a învăța adevărul?

172 STUDIUL 12

Instructori_2_2019.indd 172 15/01/2019 12:06:31


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
Se obișnuiește să se spună că noi, creștinii, ar trebui să dăm o „măr­
turie tăcută” pe oriunde mergem. O mărturie care să-i determine pe
oameni să ne întrebe: „Ce te face să fii atât de diferit? Vreau și eu să
am ce ai tu, să știu ce știi tu.” Apoi le spunem despre Isus și conversația
ia amploare. Fără îndoială, experiențele confirmă că acest fenomen are
loc, dar, nu toți vedem rezultate, iar în suflet se strecoară vinovăția,
fiindcă te întrebi de ce „mărturia tăcută” pe care o dai tu nu atrage
atenția nimănui.
Există totuși un loc în care „mărturia tăcută” are sigur eficienţă – fa­
milia creștină. O familie creștină care refuză să urmeze modelul actual:
doi părinți epuizați, suprasolicitați și copiii lor neglijați, nedisciplinați și
suprastimulați va ieși în evidență ca o reclamă luminoasă în întunericul
nopții. Părinți care sunt în armonie unul cu altul, copii care ascultă, un
spirit luminos de fericire și de mulțumire – toate acestea prin principii­
le și prin prezența lui Dumnezeu –, un cămin ideal, exercită în lumea de
astăzi o influență greu de egalat.
Hristos poate să strălucească printr-o familie unită într-un mod care
să creeze o mărturie unică. Studiul de față recunoaște acest potențial și
subliniază cât este de important să ne concentrăm pe familie ca primul
câmp misionar. El abordează conceptele modelării și imitării ca metode
de a-i influența pe alții în și prin familie. Și, în cele din urmă, studiul ia
în discuție ospitalitatea ca pe o punte de legătură între familia creștină
și lume.

COMENTARIU
Scriptură
„Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: «Creşteţi, înmul­
ţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, pes­
te păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.»”
Cuvintele de mai sus au fost rostite înainte de cădere sau după?
Textul se află în Geneza 1:28, așadar, înainte de cădere. Acest lucru
este important ca să înţelegem că planul lui Dumnezeu pentru familie
îşi are originea în Eden. Deși noi nu mai suntem în Eden, familia este o

„Ce au văzut în casa ta?” 173

Instructori_2_2019.indd 173 15/01/2019 12:06:31


instituție de origine edenică, divină. Ea păstrează încă ecoul slavei din
Eden care este în rezonanţă cu Împărăția lui Dumnezeu și este vestito­
rul unui nou Eden, mai plin de slavă decât cel dintâi (Apocalipsa 21:1;
22:2). De aceea, familiile evlavioase exercită o atracţie aproape deo­
sebită asupra celor necredincioşi. Ea poate fi, uneori, singura licărire a
cerului pe care au văzut-o vreodată.
Împreună, bărbatul și femeia, uniți în familie, pot arăta cum este
dimensiunea relațională a lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Astfel, devine
imperativ ca fiecare să facă din propria familie o prioritate. Familiile
poartă chipul lui Dumnezeu. Acest potențial le învestește cu o va­
loare sacră și nemăsurată. Nu există niciun program al bisericii și nici
inițiativă din afara ei care să suplinească responsabilitatea membrilor
familiei în menținerea unei relații sănătoase și fericite. Sunt numeroa­
se experiențele nefericite ale adulților care și-au dedicat timpul lucrării
bisericii, dar şi-au pierdut în lume propriii copii, care au mărturisit că
au fost neglijați.
Dar cineva ar putea răspunde că trebuie să sacrifici familia pentru
evanghelizare și pentru salvarea sufletelor. Pentru a desființa pentru
totdeauna această amăgire, Lee Venden redă o conversație pe care a
avut-o cu ani în urmă cu un lider al bisericii, care era atunci asistentul
președintelui Diviziunii America de Nord.
„Vorbeam despre un sondaj de mare amploare al Diviziunii făcut în
America de Nord, ale cărui rezultate îți lăsau sentimentul că membrii
bisericii au fost spulberaţi de vânt. Dar descoperirea cea mai uluitoa­
re a fost aceea că, dacă, de la începuturile bisericii, SINGURA creștere
a numărului de membri din Diviziune ar fi fost cea biologică și dacă
doar am fi păstrat 80 % dintre tinerii noștri, în acel moment numă­
rul de membri din Diviziunea noastră ar fi depășit 8 milioane” (din
corespondența personală cu Lee Venden).
Dat fiind că la ora actuală numărul de membri al Diviziunii America
de Nord este de 1,24 milioane, la fel ca în 2017, îți poți da seama cât de
zguduitoare este statistica! Ar echivala cu o creștere de peste 600% a
numărului actual de membri.
Familia, care își are originea înainte de păcat, poate fi o miniatură
a paradisului. În plus, când în viața de familie planurile lui Dumnezeu
constituie o prioritate, acea familie poate să aibă o influență mântui­

174 STUDIUL 12

Instructori_2_2019.indd 174 15/01/2019 12:06:31


toare în această lume. Viața de familie este de o valoare inestimabilă în
această privință. Şi cum poate lumea să vină în contact cu aceste mici
licăriri ale cerului pe pământ? Răspunsul: prin ospitalitate.
Ospitalitatea
Ce este ospitalitatea? Dicționarele spun că este o primire plină de
prietenie a oaspeților sau a străinilor. A le oferi oaspeţilor hrană, un loc
în care să se odihnească și atenție constituie, cu siguranță, o virtute prac­
ticată în întreaga lume și, cu atât mai mult, nu ar trebui să lipsească între
creștini. Însă noi, creștinii, suntem mereu preocupați de salvarea sufle­
tului oamenilor, nu numai de împlinirea nevoilor lor fizice şi aceasta va
aduce nuanțe suplimentare în semnificația și în practica ospitalității.
Mai întâi se ridică întrebarea: „Care oaspeți sau străini trebuie să
aibă parte de o primire prietenoasă?” Întrebarea aceasta sună ca o
reminiscență a întrebării puse lui Isus: „Cine este aproapele meu?”
(Luca 10:29). Ne este de folos să facem legătura între cele două, de­
oarece răspunsul lui Isus dat prin parabola bunului samaritean este
o interpretare potrivită, deși „greu de înghițit” dată ospitalității. Aici,
Isus întoarce întrebarea pe dos. El preferă să modifice întrebarea din:
„Ce fel de persoană ai primi?” în: „Ce fel de persoană vei fi?” Pe lângă
direcțiile de slujire și punctul de pornire pe care îl oferă Isus în pasajul
de mai sus, în secțiunea de joi a studiului se spune: „A-ți folosi casa în
slujba Evangheliei poate varia de la o simplă invitație la masă adresată
vecinilor la ospitalitatea extremă – aceea de a-i oferi o cameră unei
victime a abuzului.”
Zacheu este un astfel de caz: un hoț – funcționar de stat –, care
este onorat de Isus într-un mod neașteptat: Învățătorul intră în casa
lui și stă la masă cu el (Luca 19:5). Și ce urmează? Transformarea, re­
facerea și mântuirea (Luca 19:8,9). Nicio predică, niciun studiu biblic,
doar un gest de ospitalitate. (Notă: Acest exemplu este un fel de revers
al ospitalității, deoarece Isus S-a invitat singur în casa lui Zacheu; dar
principiul rămâne, deoarece Isus i-a făcut o favoare unui om pe care
societatea îl considera un paria.)
Când ospitalitatea devine o expresie a harului lui Dumnezeu față de
cei care sunt renegați de societate, ea pornește de la o practică socio­
culturală standard („Oare păgânii nu fac la fel?” – Matei 5:47), dar este
transformată într-un moment cu o semnificație potențial veșnică. Titlul

„Ce au văzut în casa ta?” 175

Instructori_2_2019.indd 175 15/01/2019 12:06:31


studiului din această săptămână întreabă: „Ce au văzut în casa ta?” Ei
bine, dacă nu ai invitat pe nimeni, nimic. Dar, dacă ai invitat, invitația în
sine poate fi asemenea chemării pline de har adresate de Dumnezeu
tuturor, indiferent de starea lor trecută sau prezentă. Și dacă ei văd
în căminul tău o dragoste reală între membrii familiei, în Numele lui
Hristos, s-ar putea să fie suficient pentru a trezi în ei o dorință vie după
o viață nouă și după o altfel de lume.

APLICAŢIA
Multe societăți par să acorde o mare importanță educației, carierei,
avansării pe scara ierarhică, rangului, averii și, poate, chiar serviciului
pentru comunitate. Cultivarea unor familii sănătoase se află rareori în
fruntea listei de priorități. Sacrificarea oricărei priorități de top de dra­
gul unui timp de calitate petrecut cu familia este ceva aproape de ne­
conceput. Ca urmare, casa poate să arate bine pe dinafară, dar nici pe
departe la fel de bine pe dinăuntru, deoarece familia poate fi în impas.
Această stare de lucruri trebuie evitată. Este în joc viața veșnică a co­
piilor și a soților, ca să nu mai vorbim de cei din jur, care privesc și vor­
besc despre familia respectivă. Iată câteva întrebări pentru o discuție
despre cum să facem din familie o prioritate.
1. La sfârșitul secțiunii de joi a studiului 2, a fost pusă întrebarea:
„Câți oameni au ajuns ca, la sfârșit, să-și dorească să fi petrecut mai
mult timp la serviciu și mai puțin timp cu familia lor?” Ce se poate face
chiar acum pentru a evita această greșeală?
2. Ospitalitatea extremă poate implica îngrijorări legate de siguranța
familiei. Ce fel de pregătiri pot fi făcute într-o astfel de situație?
3. Ospitalitatea poate fi manifestată atât de biserica locală, cât și de
familie, acasă. Cum poate o biserică să devină renumită pentru ospi­
talitatea ei?

176 STUDIUL 12

Instructori_2_2019.indd 176 15/01/2019 12:06:31


STUDIUL

13 22–28 iunie

„El va întoarce inimile...”


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Iată, vă voi trimite pe prorocul _____ îna-
inte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. El
va _________ inima părinților spre copii și inima copiilor
spre părinții lor, ca nu cumva, la _______________, să lovesc
țara cu blestem!” (Maleahi 4:5,6)
Viața noastră parcurge anumite etape. Uneori, acestea trec cu
bine; alteori, nu. Uneori, familia rămâne intactă și puternică; alte­
ori, devine fragilă sau chiar se destramă.
Oricare ar fi etapa, oricare ar fi situația în care ne aflăm noi sau
familia în acest moment, trebuie să trăim în lumina făgăduințelor
lui Dumnezeu, să ne prindem de ele cu toată inima, cu tot sufletul
și cu toată puterea, pentru că ele sunt singura noastră speranță. Dar
ce speranță măreață! Cuvântul lui Dumnezeu conține făgăduințe pe
care, oricare ar fi situația, putem să le invocăm pentru noi personal,
pentru cei dragi și pentru biserica din care facem parte.
În această săptămână, ne vom opri atenția asupra câtorva isto­
risiri, făgăduințe și experiențe biblice. Vom căuta să extragem lecții
pentru noi, astăzi, indiferent de contextul în care ne aflăm. Pentru
că, indiferent cine ești, unde ești și ce etapă a vieții parcurgi, cu
siguranță ai lupte, temeri și îngrijorări. Din fericire, ne închinăm
unui Dumnezeu care nu numai că știe cu ce ne confruntăm, ci are
totul sub control, putem fi siguri.

177

Instructori_2_2019.indd 177 15/01/2019 12:06:31


Duminică, 23 iunie Profeția despre întoarcerea inimilor
1. Compară profeția venirii lui Ilie cu referirile din Noul Testament la
acest eveniment.
Maleahi 4:5,6_________________________________________________
Matei 11:14,15________________________________________________
17:10_________________________________________________________
Marcu 6:15____________________________________________________
Luca 1:17______________________________________________________
În zilele lui Maleahi, apelul adresat de Dumnezeu poporului,
„Întoarceți-vă la Mine, și Mă voi întoarce și Eu la voi”, a fost întâmpi­
nat cu arogantul răspuns: „În ce trebuie să ne întoarcem?” (Maleahi
3:7). Întristat, profetul a anunțat o nouă ocazie de redeșteptare.
Amintind de reforma începută de Ilie (1 Regi 18:37), Maleahi a pro­
fetizat că acesta va veni din nou pentru a „întoarce inima părinților
spre copii și inima copiilor spre părinții lor” (Maleahi 4:6).
O tradiție iudaică spunea că Ilie avea să apară personal ca vestitor
al lui Mesia (vezi Matei 17:10; Marcu 6:15). Totuși Noul Testament
îl prezintă pe Ioan Botezătorul ca împlinire a acestei profeții (Matei
11:14,15; Luca 1:17).
2. Ce crezi că înseamnă expresia „va întoarce inima”?
______________________________________________________________
______________________________________________________________

Sunt posibile mai multe aplicații pentru aceste texte:


Împăcarea poporului Israel cu Domnul. Dumnezeu, ca Tată (Isaia
63:16) S-a întors de la mânia Lui față de copiii Săi (Mica 7:18,19) și îi
cheamă să se întoarcă la El (Isaia 44:22; Maleahi 3:7).
Restabilirea legăturii între generația tânără și strămoșii ei cre­
dincioși, prin înnoirea legământului. Chemarea profetică adresa­

178 STUDIUL 13

Instructori_2_2019.indd 178 15/01/2019 12:06:31


tă poporului lui Dumnezeu, de a urma credința patriarhilor, a fost
dată în repetate rânduri în Vechiul Testament. Dacă țara avea să
mai fie un loc binecuvântat pentru ei depindea în mod direct de
credincioșia lor față de legământ (Deuteronomul 4:29-31).
Refacerea și înnoirea relațiilor de familie. Relațiile părinte-co­
pil sunt o expresie practică a credincioșiei față de legământul cu
Dumnezeu. De împlinirea îndatoririlor ca părinți sau copii era legată
păstrarea țării și a binecuvântărilor (Proverbele 2:21).
Care este legătura dintre refacerea relației cu Dumnezeu și re-
facerea relațiilor din familia noastră?

Luni, 24 iunie Reunirea familiei


Introducerea închinării la Baal de către Izabela, soția sidoniană
a regelui Ahab, a grăbit declinul moral al lui Israel. Învățăturile lui
Dumnezeu care înălțau căsătoria, familia și sexualitatea așa cum au
fost ele hotărâte de Dumnezeu au fost puse în umbră de practici ca
incestul, prostituția și alte perversiuni sexuale. Pe acest câmp de
luptă cu privire la închinare a pășit Ilie. Numele lui, „Iehova este
Dumnezeul meu”, era o mustrare directă pentru închinarea la Baal.
3. Ce experiență a sa a făcut ca Ilie să fie asociat cu răsturnarea
credințelor păgâne și cu aducerea unei vieți noi pentru familii?
1 Regi 16:29 – 17:24___________________________________________
______________________________________________________________
Luca 4:25,26___________________________________________________
______________________________________________________________
După ce a anunțat seceta, Ilie a fost „dat în urmărire”. Dumnezeu
l-a adăpostit într-un loc la care nimeni nu s-ar fi gândit – la o vă­
duvă sărmană din Sarepta Sidonului, aproape de orașul natal al
Izabelei. Ilie a întâmpinat-o pe văduvă cu un test sever – să folo­
sească ultimele rămășițe de ulei și de făină ca să-l hrănească pe

„El va întoarce inimile...” 179

Instructori_2_2019.indd 179 15/01/2019 12:06:31


el și apoi să se încreadă în Dumnezeu pentru viitor. Credința ei a
devenit legendară. Isus Însuși avea să o laude peste veacuri (Luca
4:26). Când uleiul și făina i-au ajuns apoi pentru multe zile, fe­
meia a înțeles mai mult despre Iehova. Când fiul ei s-a îmbolnă­
vit și a murit, modul în care și-a exprimat durerea, reflecta re­
ligia ei și a celor din jur, credințe pervertite care ajunseseră și în
Israel – că păcatul unui om putea să impună jertfirea copiilor
(1 Regi 17:18; Ieremia 19:5; Mica 6:7).
4. Ce efect a avut învierea fiului văduvei asupra experienței ei spiritu-
ale? Ce putem învăța din cuvintele ei?
1 Regi 17:24___________________________________________________
______________________________________________________________
Răspunsul mamei descoperă efectul mesajului lui Ilie. Credința
în Dumnezeu și în Cuvântul Său ia naștere în inima ei atunci când,
prin puterea Lui, viața este redată și familia este reunită. Astăzi,
mulți sunt de acord cu învățăturile când sunt predicate, dar în
experiența lor spirituală sunt căldicei, încropiți. Însă, când adevă­
rurile Cuvântului sunt trăite personal și în relațiile din cămin au loc
reînviorarea și refacerea, inima este cu adevărat convinsă.
Ce reunire a familiei aștepți încă? De care făgăduințe ale lui
Dumnezeu te prinzi ca să îți păstrezi speranța pentru aceasta?

Marți, 25 iunie Întoarcerea inimilor la altar

5. Despre ce este vorba în următoarele versete? Deși contextul diferă,


cum poți aplica principiile acestea în viața ta de familie?
1 Regi 18:20-45________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

180 STUDIUL 13

Instructori_2_2019.indd 180 15/01/2019 12:06:31


Pe Carmel, Ilie dorea din toată inima o reînnoire a legământului
din partea poporului său, o întoarcere la credința părinților lor, care
să le aducă vindecare în viața personală, în familie și în țară.
Ceasul jertfei de seară. După ce preoții păgâni au eșuat cu jert­
fele lor, a venit rândul lui Ilie. A ales în mod deliberat momentul
din zi. Trebuia să atragă atenția asupra planului de mântuire al
lui Dumnezeu descoperit în serviciile de la sanctuar (compară cu
Exodul 29:41). Invitația: „Apropiați-vă de mine!” (1 Regi 18:30) ne
amintește de invitația adresată păcătoșilor de Mântuitorul (Matei
11:28). Părinții îndurerați de răzvrătirea sau de rătăcirea unuia din­
tre copii pot avea certitudinea că Dumnezeu îl urmărește cu dragos­
tea Sa așa cum i-a urmărit pe israeliți. Dumnezeu intervine neînce­
tat pentru a-i atrage la El pe cei rătăciți.
În timpul nostru, concentrarea lui Ilie asupra altarului lui Iehova
își găsește echivalentul în altarul familiei, unde este înălțat Isus și
harul Său mântuitor. Altarul familial este o ocazie de a vorbi cu El
în rugăciune, de a vorbi despre El unii cu alții, de a primi din nou
darul mântuirii Lui și de a-i da inimii noastre timp să reflecte asupra
învățăturilor Lui.
Răspunsul pe care l-a cerut Ilie avea să fie semnul că Dumnezeu
îi primea pe israeliți înapoi la Sine. El spune: „Pentru ca să cu­
noască poporul acesta că Tu ... le întorci astfel inima spre [Tine]”
(1 Regi 18:37, NKJV). Noi nu ne putem întoarce singuri inima spre
Dumnezeu; noi nu putem decât să răspundem harului Său, pe care
ni-l dă fără plată.
Focul atotmistuitor a căzut nu asupra celor vinovați, ci asupra
jertfei, arătând înainte spre Isus, care S-a „făcut păcat pentru noi,
ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21).
Pentru că nu au răspuns la chemarea lui Dumnezeu, preoții falși au
fost executați. Atunci, ploaia înviorătoare a pus capăt blestemului
venit asupra țării.
În ce condiții este căminul tău „altar”? În ce mod specific poți
să „rezidești altarul” din casa ta, dacă este nevoie să fie rezidit?

„El va întoarce inimile...” 181

Instructori_2_2019.indd 181 15/01/2019 12:06:31


Miercuri, 26 iunie În vremea lui Ioan Botezătorul

Pe lângă anunțul îngerului Gabriel (Luca 1:17) și confirmarea lui


de către Isus ca fiind Ilie cel prezis (Matei 11:14; 17:12,13), scriitorii
Evangheliei afirmă că Ioan Botezătorul a fost „solul” trimis pentru a
pregăti calea Domnului (Matei 11:10; Marcu 1:2; Luca 7:27; compa­
ră cu Maleahi 3:1).
6. În ce fel a fost mesajul lui Ioan o chemare de „întoarcere a inimi-
lor”?
Matei 3:2,8____________________________________________________
14:4__________________________________________________________
Marcu 1:4_____________________________________________________
Luca 3:3,8,9,11,13,14__________________________________________
______________________________________________________________
La fel ca agricultorul care ară pământul tare ca să-l pregăteas­
că pentru a primi sămânța, Ioan a denunțat păcatul și i-a îndem­
nat pe păcătoși să se pocăiască. Fără o atentă cercetare de sine,
fără conștientizarea stării reale în care ne aflăm, prin natura noas­
tră, nu simțim nicio nevoie după ceva mai bun. Mesajul lui Ioan i-a
întors pe oameni către sfințenia poruncilor lui Dumnezeu și către
nevoia lor după neprihănirea Sa desăvârșită. Pocăința autentică
este întotdeauna marcată de umilință și de rugăciune, prin care Îi
cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru a ne schimba comportamen­
tul. Expunând ipocrizia egoistă și superficialitatea celor care pretin­
deau că îl au ca tată pe Avraam, el a căutat să-i facă să înțeleagă
semnificația mai profundă a credinței părinților lor.
7. Cum a pregătit mesajul lui Ioan calea pentru Isus?
Ioan 1:35-37___________________________________________________
3:27-30_______________________________________________________

182 STUDIUL 13

Instructori_2_2019.indd 182 15/01/2019 12:06:31


Lui Ioan i-a fost descoperit că Isus era Mielul lui Dumnezeu. Când
L-a prezentat pe Isus în felul acesta (Ioan 1:29,36), el, în mod lite­
ral, a întors poporul la Domnul. Andrei și un alt ucenic, evanghe­
listul Ioan care a scris despre ziua aceea, au plecat de lângă Ioan
Botezătorul și au devenit ucenici ai lui Isus. Mesajul lui Ilie nu doar
că îndreaptă atenția spre pocăință, ci Îl și identifică pe Acela care
mântuiește din păcat, trezește entuziasmul față de El și îi conduce
pe omeni la El.
Dacă Ioan Botezătorul ar intra în casa ta, ce crezi că ți-ar spune?

Joi, 27 iunie În zilele din urmă

Într-un anumit sens, noi, adventiștii, ne vedem în rolul lui Ioan


Botezătorul. Vestitorul reformei și al pocăinței a căutat să pregă­
tească astfel calea pentru prima venire a lui Isus; noi, ca biserică,
trebuie să facem același lucru pentru a doua Sa venire.
8. Citește cu rugăciune următorul pasaj. Cum sintetizează aceste cu-
vinte mesajul nostru?
Luca 1:17______________________________________________________
Tatăl ceresc a întors inimile copiilor Săi către Sine, dar și către cei
de alături, prin crucea lui Hristos. Mesajul lui Ilie cheamă familiile
să creadă această extraordinară veste bună (2 Corinteni 5:18-21;
compară cu Efeseni 2:11-18) și să se lase umplute de har, în timp ce
Duhul Sfânt aduce rodul dragostei în inima lor.
Lumea are nevoie disperată de o demonstrație în ce privește an­
gajamentul durabil și devotamentul neșovăielnic față de Dumnezeu.
Prin harul lui Dumnezeu, familiile creștine pot oferi o astfel de măr­
turie. Totuși să nu uităm că mesajul pe care îl avem de dus lumii este
și pentru noi. Până când principiile Evangheliei, de unitate, de dra­
goste și de sacrificiu de sine, nu se manifestă între noi și în special în
familiile noastre, nu vom avea puterea de a le duce altora acest me­

„El va întoarce inimile...” 183

Instructori_2_2019.indd 183 15/01/2019 12:06:31


saj. Cele mai elocvente predici, cele mai logice prezentări biblice nu
sunt de ajuns. Lumea are nevoie să vadă manifestate în viața noas­
tră și în viața familiei noastre pocăința, întoarcerea inimilor, dragos­
tea și consacrarea despre care predicăm. Așa cum Ioan Botezătorul
a avut o putere care a schimbat vieți și care i-a făcut predicarea
eficientă, și noi avem aceeași putere prin harul lui Dumnezeu, dar
numai în măsura în care suntem dispuși să colaborăm cu El.
Prin Isus, noi facem parte din familia cerească (Efeseni 3:15).
Astfel, fie că avem o familie formată dintr-un singur membru sau
una mare, noi suntem chemați să fim martori pentru Dumnezeul pe
care declarăm că Îl slujim și nimic nu poate face mărturia noastră
mai eficientă decât a arăta lumii cum poate fi o familie, indiferent
cât de mare sau de mică, prin puterea Evangheliei.
Ce poți face ca să le arăți celor apropiați (din familia ta sau din
afara ei) că îi iubești și că îți pasă de ei?

Vineri, 28 iunie Un gând de încheiere

„Mesajul nostru trebuie să fie la fel de direct ca acela al lui Ioan.


El a mustrat regi pentru nelegiuirea lor. În ciuda pericolului în care
se afla viața lui, el nu a îngăduit niciodată ca adevărul să-i zăboveas­
că pe buze. Lucrarea noastră în acest veac trebuie să fie făcută cu
tot atâta credincioșie.” – Comentariile Ellen G. White, Comentariul
biblic AZȘ, vol. 4, p. 1184

STUDIU SUPLIMENTAR:
Ellen G. White, Profeți și regi, cap. „Carmel”, pp. 143–154;
Hristos, Lumina lumii, cap. „Glasul care strigă în pustie”, pp. 97–108.

184 STUDIUL 13

Instructori_2_2019.indd 184 15/01/2019 12:06:31


BIBLIA ȘI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND

Biblia: 1 Samuel 10–16

1. Cu ce muncă se îndeletnicea Saul după ce fusese ales împărat?

2. Despre cine a spus Samuel că era împăratul lui Israel înainte de


alegerea lui Saul?

3. După ce criteriu obișnuia Saul să-și recruteze oamenii de război?

4. Ce alte calități avea David, pe lângă criteriul urmărit de Saul?

Evanghelizare, subcapitolul „Nevoia de evangheliști”

5. Ce îndrumare a fost dată în privința timpului și a energiei fo­


losite pentru înființarea de sanatorii, magazine alimentare și
restaurante?

„El va întoarce inimile...” 185

Instructori_2_2019.indd 185 15/01/2019 12:06:31


MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

PRIVIRE GENERALĂ
Dacă citești blestemele legământului menționate în Deuteronomul
28 sau mustrările usturătoare ale profeților, de la Isaia la Maleahi, iese
în evidență un anumit tipar. Totul se desfășoară cam aşa:
A. Eu, Dumnezeu, v-am salvat și v-am tratat cu bunătate.
B. Voi M-ați respins.
C. După răzvrătirea voastră va urma o pustiire teribilă.
D. În cele din urmă, vă voi ierta, vă voi mântui și vă voi restaura.
Punctul C este uneori atât de trist și de expresiv (Deuteronomul 28,
Ezechiel 23), încât oricine ar face o pauză înainte de a decide să-l folo­
sească la momentele devoționale ale familiei. Dar, dacă vei citi mai de­
parte, se ridică o rază de speranță – speranța că profeții se vor întoarce
(Maleahi 4:5), că inimile se vor întoarce (Maleahi 4:6) și că Dumnezeu
va reface toate lucrurile.
Putem să aplicăm această speranță la familiile care simt că se des­
tramă, la soțiile și soții necredincioși sau la copiii care vor să încerce
și ce oferă lumea? Studiul din această săptămână ne încurajează să
facem tocmai acest lucru. Că Dumnezeu va reface această planetă că­
zută în păcat este o făgăduință irevocabilă. Nu putem aplica această
promisiune într-un mod care să submineze libertatea de alegere. Dar,
dacă este cineva care poate să convingă inima omenească, Acela este
Duhul lui Dumnezeu. În această speranță ne punem încrederea.
Experiența lui Ilie stă mărturie că Dumnezeu va face totul pentru a
recâștiga inima poporului Său. Seceta, învierea fiului unei văduve și o
confruntare impresionantă cu Baal arată că Dumnezeu nu renunță ușor
la Israel (1 Regi 17:1; 17:22; 18:19).
Îți imaginezi o conversație în familie, la cină, în seara când Israel
a văzut coborându-se foc din cer? Când privește la Israel, Dumnezeu
vede oamenii și familiile lor. Din această perspectivă, toate încercările
lui Dumnezeu de a-l atrage pe Israel înapoi la Sine sunt încercări de a
ajunge la familiile care alcătuiau poporul.
Ioan Botezătorul este Ilie al Noului Testament (Matei 11:13,14). El
are confirmarea din partea lui Isus că este mai mult decât un profet –
fără egal între toți cei „născuți din femei” (Matei 11:11). Mesajul său și
viața sa trebuiau să ne atragă atenția să-i încurajăm pe alții (și poate pe
noi înșine) să se întoarcă la Domnul.

186 STUDIUL 13

Instructori_2_2019.indd 186 15/01/2019 12:06:31


COMENTARIU
Scriptură
Viața și cuvintele lui Ioan Botezătorul oferă un material bogat pen­
tru câteva lecții pe tema întoarcerii la Domnul, care ar putea fi aplicate
la o diversitate de situaţii, inclusiv la cele de familie. Textele și comen­
tariile următoare îți pot servi ca punct de plecare pentru discuțiile din
cadrul grupei.
„Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape!” (Matei 3:2)
Această poruncă a lui Ioan este exact expresia folosită de Isus în
lucrarea Sa (Matei 4:17). Pentru noi, astăzi, a le porunci oamenilor
să se pocăiască ar putea suna a lipsă de tact, dar Ioan a avut succes.
Oamenii veneau să fie botezați, „mărturisindu-și păcatele” (Matei 3:6).
Ce a dat dinamism acestui mesaj? Faptul că ceva măreț era chiar acolo
– Împărăția lui Dumnezeu. Venirea Împărăției lui Dumnezeu a consti­
tuit punctul culminant al legământului, speranța și visul fiecărui iudeu.
„Venirea Împărăției lui Dumnezeu este ceea ce am așteptat toată
viața, generație după generație!” se puteau auzi oamenii spunând.
Ioan și Isus au satisfăcut dorința și speranța lui Israel după Împărăția lui
Dumnezeu (Luca 11:20; 17:21). Mesajul lor se aplică, în mare parte, și
astăzi. Efectele schimbării pe care a început-o Isus se văd până astăzi.
Duhul a fost revărsat, este la dispoziția noastră și schimbă inimi la fel
ca în timpurile Noului Testament. Instaurarea deplină a Împărăției lui
Hristos, la a doua Sa venire, se apropie. Tu ești pregătit? O aștepți cu
bucurie?
„Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?”
(Matei 3:7)
În mod evident, porunca de a se pocăi nu a fost suficient de puter­
nică pentru farisei și pentru saduchei (Matei 3:7). De obicei, când ne
gândim la „întoarcerea inimilor” membrilor familiei și prietenilor către
Domnul, ne gândim la persoane care nu sunt interesate de Dumnezeu
sau care au abandonat ostentativ orice legătură cu morala creștină.
Dar ce putem spune despre inimile celor care frecventează biserica și
care au devenit reci și critici? Pe ei cine îi avertizează că sunt în pe­
ricol? Răspunsul este adesea: nimeni. Fariseii și saducheii erau lide­
rii religioși care, împreună cu cei aflați în poziții respectabile, emiteau

„El va întoarce inimile...” 187

Instructori_2_2019.indd 187 15/01/2019 12:06:31


păreri critice față de alții, dar nu tolerau același lucru din partea ace­
lora față de ei. De la ei, Ioan cere mai mult decât o pocăință verbală.
Cuvintele sunt ieftine; acești indivizi erau maeștri ai discursurilor reli­
gioase. Imperativul lui Ioan pentru ei este cumva neclar în traducerile
mai vechi: „Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră” (Matei 3:8).
Ce înseamnă, mai exact, cuvintele acestea? Înseamnă că trebuie să în­
locuim jargonul nostru religios cu acțiuni (roade) care dovedesc în mod
practic faptul că ne-am pocăit (că ne-am schimbat, că ne-am întors la
Dumnezeu). Cuvintele, convingerile și dragostea noastră sunt confir­
mate ca fiind autentice prin fapte. Această manifestare exterioară a
convertirii interioare este testul pe care ipocriții nu îl pot trece, dacă
nu sunt transformați.
„Căci a venit Ioan nici mâncând, nici bând, şi ei zic: «Are drac!» A
venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: «Iată un om mâncăcios
şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.» Totuşi
Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei” (Matei 11:18,19).
Bisericile locale și nefericitele clișee și politici care se găsesc uneori
în cadrul lor pot sta în calea eforturilor sincere ale unui credincios de
a încuraja un prieten sau o persoană apropiată să se întoarcă la Isus.
De câte ori nu s-a spus: „Cum pot să invit pe cineva la biserică, având
în vedere tot ce se întâmplă între noi?” În mod incontestabil, în bise­
rică au existat întotdeauna păreri, concepții și practici diferite care au
creat tensiuni. Isus și Ioan au fost condamnați pentru că nu s-au aliniat
concepțiilor și practicilor vremii, care se îndepărtaseră de învățăturile
Scripturii. Stilul de viață strict al lui Ioan i-au atras eticheta de „posedat
de demoni”. Cei cu care Se asocia Isus, în preajma cărora era întâlnit
adesea, I-au atras eticheta de unul care stă la masă cu persoanele des­
considerate de societate. Și totuși între Isus Mesia și Ioan Botezătorul
a existat o totală armonie, bazată pe un profund angajament față de
Dumnezeu și față de Împărăția Sa.
Acest lucru este încurajator pentru cel care se întoarce la Domnul și
care reîncepe să frecventeze biserica. Oamenii dintr-o anumită biserică,
deși par foarte diferiți între ei, se pot strădui să fie după voia aceluiași
Dumnezeu, iar El le acceptă închinarea, așa nedesăvârșită cum este ea.
Aceasta înseamnă că nu trebuie să stabilim cine are dreptate și apoi să

188 STUDIUL 13

Instructori_2_2019.indd 188 15/01/2019 12:06:31


ne simțim obligați să ne alăturăm lui. Niciodată nu poți fi greșit când
treci de partea lui Isus – cercetând toate lucrurile și păstrând ce este
bun (1 Tesaloniceni 5:21). Această perspectivă nu înseamnă că toți au
dreptate în ceea ce susțin. Dar cunoașterea acestei realități ar trebui să
ne aducă aminte că facțiunile din interiorul bisericii nu au nicio autori­
tate să stabilească standardul experienței religioase individuale. Caută
întotdeauna o a treia opinie între cele două extreme și amintește-ți
înțeleptele cuvinte ale lui G.K. Chesterton: „Întreaga lume modernă s-a
împărțit în conservatori și progresiști. Preocuparea progresiștilor este
să meargă înainte, să progreseze, făcând greșeli. Preocuparea conser­
vatorilor este să împiedice ca greșelile să fie corectate.” – Illustrated
London News, 19 aprilie 1924
Atât Ioan, cât și Isus au avut un stil de viață spre care alții arătau
acuzator pentru a discredita relația lor cu Dumnezeu. Amintește-le ce­
lor care se întorc la Domnul că, dacă oamenii din timpul lui Isus s-au
purtat astfel cu Fiul lui Dumnezeu și cu cel mai mare dintre cei „născuți
din femei”, și oamenii din zilele noastre s-ar putea să se poarte la fel
față de ei. Adună-ți puterile și consideră că este un privilegiu să fi pus
în aceeaşi categorie cu ei.
„Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30).
Ioan Botezătorul a fost primul glas profetic după patru sute de ani
de la Maleahi. Prin el s-a împlinit întoarcerea lui Ilie. Ioan avea ucenici
care îl numeau învăţător. El a primit cea mai înaltă apreciere chiar din
partea lui Mesia. Faima lui a fost reală și răspândită în tot Ierusalimul.
Dar influența și popularitatea lui erau pe cale să scadă vertiginos, în
contrast cu ascensiunea fulminantă a mai tânărului său văr. Răspunsul
lui în fața acestei stări de lucruri a fost: „Această bucurie, care este
a mea, este deplină” (Ioan 3:29). Dacă este vreo trăsătură de carac­
ter care să merite imitată mai mult decât oricare alta, aceasta este
umilința lui. A ne întoarce la Domnul și, poate, la biserica de care am
aparținut cândva ar putea fi o experiență umilitoare. Dar umilința este
ceva frumos. Dacă poate fi adoptată în drumul cuiva înapoi la Hristos,
drumul acesta va fi cu atât mai plăcut.

„El va întoarce inimile...” 189

Instructori_2_2019.indd 189 15/01/2019 12:06:31


APLICAŢIA
Alex i-a invitat la biserică pe câțiva foști membri și le-a urmărit
reacțiile. I-a văzut stând reci și încordați în timp ce membrii bisericii
le zâmbeau și vechii prieteni le urau cu căldură „bun venit”. La sfârșit,
i-a întrebat pe acești oameni cum a fost experiența întoarcerii lor și
ei i-au spus: „Nimeni nu a fost drăguț cu noi; toţi s-au holbat la noi şi
atât. Probabil că ne-au judecat.” De fapt, ei proiectaseră asupra tuturor
celorlalți sentimentele personale de amărăciune și de nemulțumire,
în timp ce membrii bisericii făcuseră totul ca să fie prietenoși și ama­
bili. Tocmai cultivarea acestei perspective i-a făcut să se îndepărteze de
Dumnezeu și de biserică, simțindu-se îndreptățiți să facă astfel, deoa­
rece „oamenii de la biserică se cred mai buni decât toți ceilalți”.
O, câtă nevoie este de umilința lui Ioan Bote­zătorul în astfel de ca­
zuri! Un om care și-a văzut ucenicii și influența migrând către un altul.
Un om a cărui cea mai mare bucurie nu stătea în a fi în centrul atenției
celorlalți, ci în a-L vedea pe Domnul înălțat. Biserica este un loc de în­
chinare. Este un loc în care să-I cântăm lui Dumnezeu, să ne rugăm lui
Dumnezeu, să studiem despre Dumnezeu și să ne consacrăm viața lui
Dumnezeu. Dacă mergem la biserică, dar ignorăm scopul pentru care
mergem – dacă Îl ignorăm pe Dumnezeu – atunci eul nostru rănit Îi va
lua locul.
1. Povestiți în grupă întâmplarea de mai sus. Ce fel de lucrare ar
putea sau ar trebui să fie făcută înainte ca astfel de „fii rătăcitori” să
intre pe ușa bisericii?
2. Invită-i pe membrii grupei să relateze experiențele pe care le-au
auzit despre cineva care s-a întors în biserică. Care este tiparul care pare
să se repete? Ce putem învăța de aici? Cum ne poate ajuta cunoașterea
acestui tipar de comportament să avem mai mult succes în eforturile
noastre de a-i aduce pe foștii membri înapoi în biserică și de a-i ajuta
să rămână?

190 STUDIUL 13

Instructori_2_2019.indd 190 15/01/2019 12:06:31


Instructori_2_2019.indd 191 15/01/2019 12:06:31
APRILIE MAI IUNIE
1. L. Luca 14:16-24 1. M. Psalmii 23:4 1. S. Ioan 1:14
2. M. Matei 21:28-31 2. J. Matei 6:33 s. a. B 20: 52, CT 20:41, IS 20:57, MS 21:06,
3. M. 2 Timotei 3:5 3. V. Proverbele 11:25 SM 21:18, DJ 21:01, AR 21:17
4. J. Ioan 16:12,13 s. a. B 20:21, CT 20:10, IS 20:22, MS 20:33,
5. V. Luca 8:5 SM 20:43, DJ 20:30, AR 20:43 2. D. Geneza 3:15
s. a. B 19:47, CT 19:33, IS 19:43, MS 19:55, 3. L. Mica 7:18
4. S. 1 Ioan 2:15 4. M. Efeseni 3:16
SM 20:03, DJ 19:56, AR 20:06
s. a. B 20:22, CT 20:12, IS 20:23, MS 20:34, 5. M. Psalmii 104:33,34
6. S. Matei 13:5 SM 20:44, DJ 20:31, AR 20:45 6. J. Ioan 17:24
s. a. B 19:48, CT 19:38, IS 19:45, MS 19:56,
5. D. Psalmii 68:19 7. V. Ioan 1:4-5
SM 20:04, DJ 19:57, AR 20:07 s. a. B 20:57, CT 20:46, IS 21:02, MS 21:11,
6. L. Apocalipsa 3:19
SM 21:23, DJ 21:05, AR 21:22
7. D. Matei 13:7 7. M. Geneza 1:31
8. L. Matei 13:8 8. M. Geneza 2:17 8. S. Matei 11:29
9. M. Luca 8:15 9. J. Geneza 3:3 s. a. B 20:57, CT 20:46, IS 21:02, MS 21:12,
10. M. Luca 12:16,17 10. V. Geneza 3:15 SM 21:24, DJ 21:06, AR 21:22
11. J. Matei 20:3,4 s. a. B 20:30, CT 20:19, IS 20:31, MS 20:42,
12. V. Ioan 8:31,32 SM 20:52, DJ 20:38, AR 20:52 9. D. Luca 19:46
s. a. B 19:55, CT 19:45, IS 19:53, MS 20:04, 10. L. Romani 5:8
11. S. Romani 3:20 11. M. Ioan 5:46
SM 20:13, DJ 20:04, AR 20:15
s. a. B 20:31, CT 20:20, IS 20:33, MS 20:43, 12. M. Ioan 3:14,15
13. S. Matei 25:1 SM 20:54, DJ 20:39, AR 20:54 13. J. Ioan 13:15
s. a. B 19:57, CT 19:46, IS 19:55, MS 20:06,
12. D. Neemia 8:6 14. V. Marcu 8:36,37
SM 20:14, DJ 20:06, AR 20:17 s. a. B 21:01, CT 20:50, IS 21:06, MS 21:15,
13. L. Apocalipsa 5:9,10
SM 21:28, DJ 21:09, AR 21:26
14. D. Matei 25:24,25 14. M. Apocalipsa 12:12
15. L. Matei 25:29 15. M. 2 Corinteni 6:17 15. S. Matei 12:28
16. M. Ioan 7:46 16. J. Coloseni 1:10 s. a. B 21:01, CT 20:50, IS 21:06, MS 21:16,
17. M. Ioan 15:1 17. V. 2 Corinteni 6:18 SM 21:28, DJ 21:10, AR 21:26
18. J. Matei 13:45,46 s. a. B 20:37, CT 20:27, IS 20:40, MS 20:50,
19. V. Matei 18:22 SM 21:01, DJ 20:46, AR 21:01 16. D. 2 Corinteni 5:17
s. a. B 20:04, CT 19:53, IS 20:03, MS 20:14, 17. L. Ioan 6:35
18. S. Matei 7:13,14 18. M. Ioan 10:27,28
SM 20:23, DJ 20:13, AR 20:25
s. a. B 20:39, CT 20:28, IS 20:42, MS 20:52, 19. M. Luca 4:32
20. S. Matei 22:2,3 SM 21:03, DJ 20:47, AR 21:02 20. J. Isaia 53:2
s. a. B 20:05, CT 19:55, IS 20:04, MS 20:15,
19. D. Efeseni 5:8 21. V. Matei 8:20
SM 20:24, DJ 20:14, AR 20:26 s. a. B 21:03, CT 20:52, IS 21:08, MS 21:18,
20. L. 1 Corinteni 3:16
SM 21:30, DJ 21:11, AR 21:28
21. D. Matei 22:11 21. M. Ezechiel 16:49
22. L. Matei 21:33 22. M. Psalmii 34:15 22. S. Maleahi 3:8
23. M. Ioan 17:3 23. J. Psalmii 14:1 s. a. B 21:03, CT 20:52, IS 21:09, MS 21:18,
24. M. Matei 18:12 24. V. Evrei 6:11 SM 21:30, DJ 21:12, AR 21:28
25. J. Luca 15:11,12 s. a. B 20:45, CT 20:34, IS 20:49, MS 20:58,
26. V. Luca 15:28 SM 21:10, DJ 20:53, AR 21:09 23. D. Matei 5:3
s. a. B 20:13, CT 20:02, IS 20:13, MS 20:23, 24. L. Matei 5:4
25. S. 1 Timotei 6:17 25. M. Matei 5:5
SM 20:33, DJ 20:22, AR 20:34
s. a. B 20:46, CT 20:35, IS 20:50, MS 20:59, 26. M. Matei 5:6
27. S. Luca 10:25 SM 21:11, DJ 20:54, AR 21:10 27. J. Matei 5:7
s. a. B 20:14, CT 20:03, IS 20:14, MS 20:25,
26. D. 1 Tesaloniceni 4:1 28. V. Matei 5:8
SM 20:34, DJ 20:23, AR 20:35 s. a. B 21:04, CT 20:53, IS 21:09, MS 21:18,
27. L. 2 Tesaloniceni 1:7
SM 21:31, DJ 21:12, AR 21:29
28. D. Luca 10:34 28. M. Ioan 15:5
29. L. Luca 18:4,5 29. M. 1 Corinteni 15:31 29. S. Matei 5:9
30. M. Luca 18:11 30. J. Exodul 12:22 s. a. B 21:04, CT 20:53, IS 21:09, MS 21:18,
31. V. Romani 14:12 SM 21:30, DJ 21:12, AR 21:29
s. a. B 20:51, CT 20:40, IS 20:56, MS 21:05,
SM 21:17, DJ 21:00, AR 21:16 30. D. Psalmii 84:5

Instructori_2_2019.indd 192 15/01/2019 12:06:31