Sunteți pe pagina 1din 19

Planeta albastră în interiorul ei!

 
ECOSISTEM INDEPENDENT

Acum 12 ani a facut inconjurul lumii o stire care m-a


marcat foarte tare, fara sa stiu de ce. Fotografia care
insotea textul ma electriza si nu am putut sa o uit
niciodata. Am pastrat tot ceea ce ziarele au spus
despre acest experiment, despre care a scris prima
data cotidianul Daily Mail. Pare o stire banala, dar
mie, ca de obicei, mi-au venit in minte imediat
raspunsuri la zeci de intrebari care pareau ca nu le
au. Iata in cateva cuvinte despre ce este vorba.

In anul 1960,  David Latimer, un domn in varsta, se


gandeste ca o data cu inceputul erei de plastic, sticla
nu va mai fi folosita. Curios din fire, dar si practic, se
gandeste ca in vechea lui damigeana ar putea crea
o mica gradinuta. Astfel, el pune in interior un strat
de pamant, un strat gros de compost, presara
cateva seminte, uda totul cu apa si inchide
damigeana cu dopul ei gros de pluta. Cateva luni a
observat ce se intampla in interiorul ei. Semintele au
germinat si au inceput sa rasara primele frunzulite.
Desi nu a deschis niciodata dopul ca sa mai adauge
apa, plantele cresteau singure fara sa aiba nevoie de
nimic. Sistemul era complet independent si
functiona extrem de simplu. Planta elimina in aerul
din damigeana umiditate care de depunea pe peretii
ei, iar apoi apa cadea inapoi pe planta. Frunzele
moarte care cadeau pe pamant se descompuneau si
formau un nou compost care devenea o hrana
excelenta pentru planta. Dupa un timp el
abandoneaza damigeana, dar dupa 12 ani isi
aminteste de experimentul lui. Curios, merge sa
vada ce se intampla in damigeana. Spre mirarea lui,
planta a devenit un fel de pomisor care nu s-a
dezvoltat mai mult decat ii permitea spatiul. Era
verde si proaspat, ca si cand ar fi trait in gradina.
La mai bine de o jumatate de an dupa aceasta
noutate, o alta stire ma rascoleste. In indepartata
China, o echipa de speologi americani si englezi
condusi de Robbie Stone, de la Universitatea din
Manchester, fac o descoperire de exceptie. In
provincia Chongquing, au gasit una dintre cele mai
mari pesteri ale pamantului: Er Wang Dong.
Echipajul ramane fascinat de lumea subterana pe
care au gasit-o la mai bine de 250 m adancime.
Intrarea in grota se afla intr- o mica scobitura a
muntelui Niubizi Tian Keng si este foarte greu sa o
descoperi datorita vegetatiei foarte dese care o
acopera. La cativa km departare se afla satucul
Ranjiagou, dar nici unul dintre localnici nu stia ca in
vecinatatea lor se afla una dintre cele mai mari
pesteri ale lumii.
Imediat ce au intrat in interiorul pesterii, speologii au
ramas fara grai. Spatiile erau atat de mari incat ti se
parea ca esti in alta lume. Totul era necontaminat,
iar omul intra pentru prima data in aceasta lume
noua. Pentru a explora tot, echipa a ramas in interior
mai bine de o luna. Robbie Stone a spus: “Niciodata
acest colt de lume nu a fost explorat. Toate
coridoarele principale sunt la mare adancime si
nimeni nu le-a vazut vreodata inainte de aceasta
expeditie. Nu lipsesc lacurile cu apa dulce care sant
adevarate piscine naturale. Suntem entuziasmati de
faptul ca am fost primii care au pus piciorul intr-un
loc de acest fel, de pe tera. Acum ma intreb daca nu
cumva planeta noastra mai are si alte locuri identice
cu acesta, dar nexplorate inca,”  a spus exploratorul.

Aceasta incredibila pestera masoara in total 51.000


de metri patrati, cuprinzand rauri, lacuri subterane si
o vegetatie foarte deasa. “Majoritatea grotelor sant
accesibile prin intrarea principala. Pentru a ajunge la
altele insa, este nevoie sa inoti foarte mult in
profunzime. Altele sant accesibile doar dupa un lung
si dificil drum de-a lungul peretilor cavernelor,” a mai
spus capul expeditiei. Dar aceste eforturi au fost
rasplatite din plin pentru acest grup de 15 temerari. 

Dar minunatiile din acesta pestera nu se termina


aici. Ceea ce i-a uimit, lasandu-i fara grai pe oamenii
de stiinta, a fost  sistemul meteorologic al grotei.
“Ne-am trezit in fata unor nori enormi, care se
blocau la jumatatea superioara a cavernelor, la circa
250 m inaltime. Acest fenomen se creaza pentru ca
umiditatea existenta in grota se ridica si se
condenseaza in aceste spatii imense si inchise” a
spus Stone.
Va dati seama ce inseamna aceasta descoperire?
Realizati ca aceasta pestera are un sistem
meteorologic absolut independent de cel care exista
pe restul planetei? Nu. Am sa va luminez la sfarsit.

Aceasta stire extraordinara, m-a facut sa incep sa


caut daca mai exista si alte locuri de acest gen pe
frumosul nostru pamant, despre care nu stim,
evident, nimic. Cautarile mele au fost rasplatite din
plin, deoarece am descoperit ca cea mai mare lume
subterana descoperita deocamdata, se afla in
Vietnam. Pestera aceasta se numeste Hang Son
Donng, si, ca si sora ei chinezoaica se gaseste tot la
250 m adancime. Din aceasta cauza, dar si datorita
minciunilor pe care le invatam in scoli, iti este
imposibil sa crezi ca in inima pamantului, creste
iarba sau paduri udate de nori proprii, care nu au nici
o legatura cu lumea de suprafata.
Ceea ce trebuie sa ne fixam bine in cap dupa
ce citim aceste lucruri se refera la urmatorul
aspect: pamantul are capacitatea de a-si
forma o atmosfera independenta diferita in
interior, fata de atmosfera sa de suprafata.
Practic, in spatii inchise, se poate dezvolta o
alta lume care chiar daca nu are legatura cu
cea din afara, se dezvolta la fel de frumos si
armonios, creandu-si singura nori, ceata,
ploaie, vant intr-un ciclu independent de cel
de deasupra. Acest lucru face posibila
dezvoltarea florei si faunei si in subteran, asa
cum spun mii de oameni care au avut norocul
sa vada minunile acestea. Cand Jules Verne a
scris “Calatorie in centrul pamantului”, nu a
scris o carte SF, ci a scris ceea ce el sau altii
vazusera deja. De asemenea amiralul marinei
americane Richard Byrd, om cu o experienta
vasta in ceea ce privea orientarea si
cercetarea, povesteste ca a vazut o lume
subterana diferita de cea de suprafata. El nu
putea sa confunde interiorul cu exteriorul
pamantului si nici lumea din interiorul sau cu
lumea externa.   

-Toate aceste locuri despre care v-am vorbit nu sunt


importante sau interesante datorita frumusetii sau
unicitatii lor, ci datorita raspunsului pe care il dau la
zeci de intrebari care pareau ca nu il au. Primul
lucru care trebuie subliniat, este ca toate
aceste locuri se gasesc in spatii inchise care
ori nu comunica deloc cu exteriorul, ori spatiul
de comunicare este atat de mic incat se poate
considera inexistent.

-In aceste locuri total inchise, din care unele


se afla la o profunditate considerabila fata de
suprafata (250m), natura se dezvolta
independent fata de suprafata. Acolo exista o
lume necontaminata si unica. Exista vegetatie
din belsug, pomi, rauri, lacuri, flora si fauna.
Ba mai mult decat atat, aceste locuri isi creaza
singure un regim meteorologic independent
fata de cel de suprafata. Vegetatia creaza
umiditate. Acesti vapori de apa formeaza nori
sau ceata, care fac ca apa sa se inapoieze pe
pamant, sub forma de ploi. In aceste locuri se
creaza si un vant propriu care este simtit de
cei din exterior, daca se afla in vecinatatea
intrarii pesterii.

– In toate aceste cazuri, apa care se


transforma in nori si  cade apoi peste
vegetatie, nu provine din apa marilor sau
oceanelor, asa cum suntem obligati sa
invatam despre circuitul apei din natura. Nu.
In toate aceste cazuri, apa provine de la
respiratia plantelor. Este natura, vegetatia,
cea care produce apa, nicidecum evaporarea
apei marilor sau oceanelor.

Ce inseamna acest lucru? Care este cea mai


importanta intrebare pe care trebuie sa ti-o pui in
acest caz? Pamantul este o planeta care se afla intr-
un univers infinit, intr-un spatiu larg deschis? Nu,
nu. Pamantul este un loc inchis, asa cum
vorbeste despre el toata lumea antica si toate
scrierile marilor invatati si intelepti ai acelor
timpuri. Pamantul este incercuit de un dom,
de o cupola care il inconjoara. Aceasta cupola
se numeste in termeni stiintifici Centurile lui
Van Allen, care sunt niste linii de forta pe care
nimeni nu a putut sa le treaca vreodata. Acest
lucru, face ca Pamantul sa fie de fapt o
puscarie fara gratii, cu un spatiu relativ mic si
inchis care nu depaseste 12-15km
inaltime. Nimeni nu poate spune ca pamantul
nu este incercuit de domul sau cupola despre
care vorbeste lumea antica pentru ca insasi
acesti „oameni de stiinta” moderni recunosc
acest lucru. Diferenta este ca ei au numit
cupola Centurile lui Van Allen.

Daca pamantul ar fi un loc deschis catre


infinit, atunci apa nu s-ar evapora si nu s-ar
condensa in atmosfera. Priviti in casele voastre!
Daca fierbeti mancarea intr-o camera inchisa, vaporii
de apa se depun pe pereti si pe gemuri. Daca insa
casa are ferestrele deschise, atunci vaporii de apa
nu mai creaza condens in interiorul camerei. Tot la
fel si pamantul. Norii, ceata, vantul se creaza 
deoarece pamantul este ca o casa
inchisa. Deci….iar am fost mintiti desi adevarul l-
am avut mereu sub ochi, dar nu am putut sa il
vedem din cauza nasului.   

Nu vreau ca nimic din ceea ce am spus sa fie crezut


deoarece scopul meu nu este de a face pe cineva sa
creada aceste lucruri. Scopul meu este ca atunci
cand va veni vremea si totul va iesi la lumina, nimeni
sa nu poata  spune : EU NU AM STIUT! Deci…
ganditi, ganditi, ganditi si puneti in dubiu tot
ce va spune elita. Ca sa afli adevarul trebuie
sa citesti invers spusele lor. Adica daca iti spun
ca ceva este negru, tu sa citesti alb, daca iti spun ca
ceva este rau atunci tu sa stii ca este bine s.a.m.d.