Sunteți pe pagina 1din 2

Taranu Ana Cristina AMG 1B 30.03.

2020

Microbiologie

Referat Virusul Hepatic de TIP A

Hepatita A (numită anterior și hepatita infecțioasă) este o acută  a ficatului cauzată de


virusul hepatita A (HAV).
Multe dintre cazuri nu au simptome sau au puține simptome mai ales la tineri. Durata
dintre infecție și simptome, în persoanele care prezintă simptome, este între două și
șase săptămâni.
Atunci când se prezintă simptome, acestea de obicei se prezintă timp de 8 săptămâni și
pot include: grețuri, vomă, diaree, piele gălbuie, febră și dureri abdominale. 
În jur de 10–15% dintre pacienți au simptome din nou pe o durată de șase luni după
infecția inițială. Insuficiența hepatică acută se întâmplă foarte rar, fiind găsită mai des în
bătrâni.
Hepatita A, cunoscută și sub denumirea de „boala mâinilor murdare”, este o boală
acută infecțioasă, agentul patogen fiind virusul hepatitei A (HAV).
Virusul este de tip ARN (monocatenar, picornavirus), fără capsulă, dar cu o capsidă
proteică care învelește molecula de ARN. Acest virus se transmite cel mai des prin
calea fecal-orală (prin mâncare sau apă infectate, sau direct de la un purtător).
Aproximativ 10 milioane de oameni se infectează în fiecare an cu virusul hepatitei A.
Perioada de incubație a virusului este între 2 și 6 săptămâni.
Caracteristici generale
Hepatita A este o maladie auto-limitantă și acută (simptomele durează în jur de 2 luni,
până când acestea dispar).
Odată ingerat virusul, acesta intră în circulația sangvină traversând mucoasa digestivă
la nivel intestinal și începând să se multiplice la nivelul intestinului subțire.
Virusul este apoi transportat direct la ficat, unde pătrunde și se înmulțește în hepatocite
și celulele Kupfer. Virionii sunt secretați în bilă și de aici ajung în fecale.

Cauze
De obicei se răspândește prin a consumul de mâncare sau apă contaminată cu materie
fecală infectată. Crustaceele care nu au fost gătite îndeajuns sunt o sursă comună.
Se mai poate răspândi, de asemenea, și prin contact strâns cu o persoană infectată. În
timp ce copiii de obicei nu prezintă simptome, ei tot pot răspândi boala.
După o singură infecție o persoană este imună pe restul vieții. Diagnoza se face prin
analize de sânge deoarece simptomele sunt similare cu cele prezente în alte boli. Este
unul dintre cei cinci viruși cunoscuți de hepatita: A, B, C, D, și E.

Simptome
Leziunile cauzate de virus sunt benigne (icter etc). Copiii sub 6 ani sunt de obicei
asimptomatici, în timp ce la 70% din adulți boala prezintă simptome caracteristice:

 Oboseală
 icter (vizibil în special la nivelul sclerei, dar și în tegumente/mucoase)
 dureri de cap, febră
 dureri abdominale
 pierderea apetitului, vomă
 hepatomegalie
 urină închisă la culoare și fecale deschise la culoare.

Prevenire si tratament
Vaccinul pentru hepatita A este o metodă eficientă pentru prevenire.  Alte măsuri de
prevenție includ spălarea mâinilor și gătirea completă a alimentelor. Nu există un
tratament specific, cu odihnă și medicamente pentru greață sau diaree recomandată în
cazurile în care este nevoie. Infecțiile de obicei se rezolvă în totalitate și fără boală
continuă la ficat. Tratamentul pentru insuficiență hepatică acută, dacă se întâmplă,
consistă în transplant de ficat.

Diagnostic
Perioada de incubare a virusului este între 2 și 6 săptămâni. Diagnosticul bolii se face
după încheierea perioadei de incubare, prin detectarea în sânge a anticorpilor IgM
specifici virusului hepatitei A (prezenți în sânge doar în perioada acută a bolii), prin
metoda ELISA. Titrul anticorpilor IgM anti-VHA începe să crească în săptămâna a treia
și a patra, ating maximul în săptămâna a șasea, după care încep să scadă treptat. Titrul
anticorpilor IgG anti-VHA începe să crească la 5-6 săptămâni după infecție,
menținându-se la o concentrație ridicată mulți ani și asigurând organismului protecția
împotriva unei eventuale reinfectări cu virusul hepatitei A.
Anticorpii IgG anti-VHA mai sunt prezenți și în serul celor care au fost imunizați prin
vaccinare împotriva hepatitei A.