Sunteți pe pagina 1din 20

METODE DE EXAMINARE

UTILIZATE PENTU VERIFICAREA


ÎMBINARILOR SUDATE
DETECTABILITATEA IMPERFECȚIUNILOR DIN
ÎMBINĂRILE SUDATE

Metodele de examinare nedistructivă sunt aplicabile pe un


anumit domeniu, ele prezentând limite. Cu o metodă de
examinare nedistructivă aleasă aleator, nu se poate detecta
orice tip de imperfecțiuni, indiferent de poziționarea
acestora în piesă.

O îmbinare sudată trebuie să fie evaluată, în mod normal,


separat pentru fiecare tip de neconformitate, dacă într-o
secțiune dată există mai multe tipuri de neconformități,
acestea pot face obiectul unei examinări speciale
DETECTABILITATEA IMPERFECȚIUNILOR DIN
ÎMBINĂRILE SUDATE
Din punct de vedere al detectabilității, defectele pot prezenta (în
ordinea descresterii sanselor de detectare) :
 detectare aproape sigură - probabilitate mare de detectare, cu
metode de examinare sigure și cu grad de incertitudine extrem de
redus;
 sanse mari de detectare – atunci când prezența imperfecțiunilor este
ușor de sesizat, aplicarea metodelor de examinare este simplă, cu
rezultate sigure și grad de incertitudine redus;
 sanse moderate de detectare – probabilitatea de detecție este medie,
din cauza unor factori perturbatori legați de configurația obiectului
controlat, materialul acestuia sau limitările metodei.
 sanse mici de detectare – probabilitatea controlului de a detecta
defectul sunt mici, fie că nu există o metodă adecvată, fie că factorii
perturbatori sunt puternici și/sau numeroși.
 imposibilitatea detectării – șansele de detectare sunt reduse la
minimum. Defectul nu este detectat, „scapă controlului” si se poate
manifesta în exploatarea produsului
DETECTABILITATEA IMPERFECȚIUNILOR DIN
ÎMBINĂRILE SUDATE
Tabel 1.4. Tipuri de imperfecțiuni determinate prin diferite metode de examinare
nedistructivă [1,2,11]
Tipuri de defecte Metode Comentarii
PT – pentru toate tipurile de metale
VT, PT, MT, MT – pentru materiale feromagnetice
Fisuri de suprafață ET – pentru materiale bune conductoare de electricitate
ET

UT, RT – pentru defecte de interior


VT, UT, RT, MT – defecte de interior aflate în imediata apropiere a
Incluziuni
MT suprafeței

Lipsa de pătrundere PT & RT – pentru toate tipurile de metale


Lipsa de topire la MT – materiale feromagnetice
VT, RT, UT, ET – materiale conductoare
rădăcină
PT, MT, ET UT – dacă partea din spate a sudurii nu este vizibilă
Cavități

RT – prezintă o sensibilitate pentru defectele verticale sau


Lipsa de topire laterală înclinate
Lipsa de topire între VT, RT, UT UT – prezintă o sensibilitate pentru defectele orizontale
straturi sau înclinate
PT – este mai eficient
Pori de suprafață VT, MT, PT

RT – este mai eficient


Pori interiori VT, RT, UT
DETECTABILITATEA IMPERFECȚIUNILOR DIN
ÎMBINĂRILE SUDATE
Examinarea optico vizuală (VT–visual testing) – cu ajutorul acesteia se pun în
evidență imperfecțiunile de suprafață din materiale.

Examinarea cu pulberi magnetice (MT–magnetic testing) – cu ajutorul acesteia se


pun în evidență imperfecțiunile de suprafață cât și imperfecțiunile aflate în imediata
vecinătate a suprafeței. Este aplicabilă doar în cazul materialelor feromagnetice.

Examinare cu lichide penetrante (PT–penetrant testing) – pune în evidență


imperfecțiunile de suprafață și defectele care au legătură cu suprafața în materiale
neporoase.

Examinarea cu curenți turbionali (ET–eddy curent testing) – detectarea


imperfecțiunilor de suprafaţă şi a celor de lângă suprafaţă în materiale conductoare.

Examinarea cu radiații penetrante (RT–radiographic testing) – evidențiază


imperfecțiunile de interior si de suprafață ale unei piese.

Examinarea cu ultrasunete (UT–ultrasonic testing) – cu ajutorul ei se pot evidenția


atât imperfecțiunile de suprafață cât și defectele de interior din piese.
DETECTABILITATEA IMPERFECȚIUNILOR DIN
ÎMBINĂRILE SUDATE

 Verificarea etanșeității (LT–leak testing) – pune în evidență scăpările de fluid.

 Examinarea prin termografie in inflaroșu (TT ,inflared thermographic


testing) – permite detectarea defectelor în materiale stratificate,
acoperite, lipite, compozite; măsurarea grosimilor straturilor de
acoperire sau a învelișurilor; caracterizarea materialelor din punct de
vedere al comportamentului termic; evaluarea structurii materialelor
compozite polimerice, analiza sau măsurarea fluxului termic furnizat
de produsul examinat (căldura există sau este produsă independent
de procesul de examinare) [158].

 Examinarea prin emisie acustică (AT,acoustic emission testing) –
permite monitorizarea integrităţii structurilor, semnalarea
pierderilor prin neetanşeităţi, detectarea fisurilor incipiente sau chiar
în momentul apariţiei acestora, caracterizarea comportarii
materialelor [60].

CRITERII DE ALEGERE A METODELOR DE
EXAMINARE
 Atunci când se dorește realizarea unei examinări
nedistructive a unei îmbinări sudate, trebuie ca metodele
de examinare nedistructivă să fie alese astfel încât să se
poată evidenția toate tipurile de imperfecțiuni din structura
respectivă.

 Alegerea metodei de control nedistructiv utilizată se face în


funcție de diferite criterii legate de utilitatea piesei de
controlat, materialul din care este fabricată piesa,
amplasament, tipul de structură, costuri etc.

 Orice tip de investigare trebuie să fie precedată de o


examinare vizuală a suprafeței. Examinarea vizuală
presupune respectarea condițiilor de claritate
satisfăcătoare a suprafețelor materialelor, echipamentelor
și sudurilor luând în considerare caracteristicile și
proprietățile acestora.
CRITERII DE ALEGERE A METODELOR DE
EXAMINARE

 După realizarea examinării vizuale, dacă piesa este


acceptată, se poate continua examinarea piesei prin una
sau mai multe metode de control nedistructiv.

 Metodele de examinare se aleg prin corelarea corectă a


cerinţelor documentaţiei tehnice cu performanţele
echipamentelor disponibile aferente. Acestea sunt
analizate pentru a se stabili grupul optim de metode
necesare pentru identificarea imperfecțiunilor [27].
TEHNICI DE MĂSURARE A IMPERFECȚIUNILOR

În urma studiului literaturii de specialitate, se poate observa că, în


prezent, există numeroase tehnici și metode pentru detectarea și
măsurarea imperfecțiunilor.

Calitatea îmbinărilor sudate este ceva relativ. O îmbinare sudată


este considerată de calitate dacă se încadrează în anumite limite
stabilite de normativele în vigoare și/sau de către client.

Încă din trecut, metodele de examinare nedistructivă și distructivă


au fost utilizate pentru detectarea și măsurarea imperfecțiunilor.

Metodele de examinare nedistructivă pot detecta imperfecțiuni


până la o anumită mărime (în funcție de tipul de metodă și
echipament), și sunt condiționate de orientarea imperfecțiunii.
Aceste nu pot detecta imperfecțiunile de mărime microscopică, aici
intervin metodele de examinare distructivă.
TEHNICI DE MĂSURARE A IMPERFECȚIUNILOR

Cunoașterea imperfecțiunilor presupune parcurgerea următoarelor etape [1, 2,


4, 14]:
 cunoașterea tipurilor de imperfecțiuni ce pot apărea în îmbinarea sudată,
ținânt cont de natura materialului, proiectare și de procesul tehnologic de
realizare;
 detectarea defectelor, semnalarea prezenței acestora;
 localizarea în raport cu un sistem de referință convenabil ales;
 măsurarea și estimarea formei si volumului – se aproximează mărimea
defectului prin mărimea unei figuri geometrice în care poate fi înscris sau
prin luarea în considerare a dimensiunii celei mai mari, denumită
dimensiune caracteristică;
 estimarea tendinței de a evolua în timp, de propagare;
 compararea caracteristicilor reale ale produsului afectat de prezența
imperfecțiunilor cu valorile stabilite la proiectare sau prescrise pentru acele
caracteristici;
 luarea unei decizii privind acceptabilitatea imperfecțiunilor detectate în
conformitate cu o normă sau în conformitate cu cerințele beneficiarului;
 analiza produsului declarat neconform – în vederea stabilirii “traseului” lui
specific: declașare, derogare, reprelucrare și reciclare.
TEHNICI DE MĂSURARE A IMPERFECȚIUNILOR

În funcție de metoda nedistructivă utilizată se pot identifica


umătoatele tehnici de măsurare a imperfecțiunilor [1, 2, 14]:
 În cazul examinării cu lichide penetrante, măsurarea și
acceptarea imperfecțiunilor se realizează în funcție de
prescripțiile ISCIR și apoi în funcție de standardul ISO 5817;
Se măsoară indicația obținută, se încadrează în una din cele
două categorii (indicație lineară sau indicație circulară) și apoi
se compară cu cerințele normativelor.
 În cazul examinării cu ultrasunete se regăsesc următoarele
tehnici de măsurare:
 Măsurarea imperfecțiunilor mari – metoda la „-6dB” și
metoda la „-20 dB” (conform fig. 1.17).
 Măsurarea defectelor mici – trasarea curbelor DAC (fig.
1.18), diagrama AVG (conform fig. 1.19).
 Tehnica TOFD.
TEHNICI DE MĂSURARE A IMPERFECȚIUNILOR

Fig. 1.17. Stabilirea mărimii defectelor mari – palpatoare


normale[2]:
a – metoda la “-6dB”; b – metoda la “-20dB
TEHNICI DE MĂSURARE A IMPERFECȚIUNILOR

Fig. 1.18.Trasarea curbelor DAC

Fig. 1.18.Trasarea curbelor DAC


TEHNICI DE MĂSURARE A IMPERFECȚIUNILOR
CRITERII DE ACCEPTABILITATE A
IMPERFECȚIUNILOR ÎN ÎMBINĂRILE SUDATE
Standardele de calitate folosite în timpul inspecției unei structuri sudate
sunt:
 SR EN ISO 5817:2015 Sudare. Îmbinări sudate prin topire din oţel,
nichel, titan şi aliajele acestora (cu excepţia sudării cu fascicul de
electroni). Niveluri de calitate pentru imperfecţiuni.
 SR EN ISO 10042:2006 Sudare. Îmbinări de aluminiu şi aliaje de
aluminiu sudate cu arc electric. Niveluri de calitate pentru imperfecţiuni
 SR EN ISO 17635:2010 Examinări nedistructive ale sudurilor. Reguli
generale pentru materiale metalice
 SR EN ISO 13919-2:1999. Sudare. Îmbinări sudate cu fascicul de
electroni şi laser. Ghid pentru nivelurile de acceptare a imperfecţiunilor.
Partea 1: Oţel
 SR EN ISO 13919-2:2002: Sudare. Îmbinări sudate cu fascicul de
electroni şi laser. Ghid pentru nivelurile de acceptare a imperfecţiunilor.
Partea 2: Aluminiu şi aliaje de aluminiu sudabile.
 SR EN ISO 13919-2:2002/A1:2004 ver.en : Sudare. Îmbinări sudate cu
fascicul de electroni şi laser. Ghid pentru nivelurile de acceptare a
imperfecţiunilor. Partea 2: Aluminiu şi aliaje de aluminiu sudabile.
 SR EN ISO 9013:2003. Tăiere termică. Clasificarea tăieturilor termice.
Specificaţie geometrică de produs şi toleranţe referitoare la calitate.

CRITERII DE ACCEPTABILITATE A
IMPERFECȚIUNILOR ÎN ÎMBINĂRILE SUDATE

Se consideră o caracteristică a unui produs, a cărei valoare


nominală N este prescrisă, în urma procesului de fabricație
aceast va suferi modificări creându-se o dispersie a valori
prescrise (distribuție nominală și curba lui Gauss) [2].
În funcție de limitările variației mărimii caracteristice se
disting 2 cazuri, și anume[2]:
 variația mărimii caracteristice este limitată superior
(Lcs) și inferior (Lci). În acest caz o imperfecțiune este
respinsă dacă valoarea ei nu se află în intervalul dat de
cele 2 limitări (vezi fig.1.6)
 variația mărimii caracteristice este fie limitată inferior
(vezi fig. 1.7), fie superior (vezi fig. 1.8). Dacă limita este
inferioară atunci toate imperfecțiunile aflate sub acesta
sunt resinse, dacă limita este superioară tot ce este
poziționat deasupra este respins.
CRITERII DE ACCEPTABILITATE A
IMPERFECȚIUNILOR ÎN ÎMBINĂRILE SUDATE

Fig. 1.6. Variația mărimii caracteritice în


timp – cazul cu 2 limite [2]
CRITERII DE ACCEPTABILITATE A
IMPERFECȚIUNILOR ÎN ÎMBINĂRILE SUDATE

 Fig. 1.7. Variația mărimii caracteritice în timp –


cazul cu limită superioară [2]

Fig. 1.7. Variația mărimii


Fig. 1.8. Variația mărimii
caracteritice în timp – cazul cu
caracteritice în timp – cazul cu
limită superioară [2]
limită inferioră[2]
CRITERII DE ACCEPTABILITATE A
IMPERFECȚIUNILOR ÎN ÎMBINĂRILE SUDATE

Evaluarea sudurilor

O îmbinare sudată trebuie să fie evaluată, în mod normal,


separat pentru fiecare tip de neconformitate, dacă într-o
secțiune dată există mai multe tipuri de neconformități,
acestea pot face obiectul unei examinări speciale [2, 142].

La alegerea nivelului de acceptare al unei imperfecțiuni


trebuie să se țină cont de factori ca: proiectarea,
tratamentul ulterior, modul de solicitare, condițiile de
lucru, consecințele unei avarii. Imperfecțiunile sunt
indicate în dimensiuni reale. Depistarea și apoi evaluarea
lor poate necesita utilizarea uneia sau mai multor metode
de examinare nedistructivă [2, 142].
CRITERII DE ACCEPTABILITATE A
IMPERFECȚIUNILOR ÎN ÎMBINĂRILE SUDATE

În tabelul 1.3 sunt prezentate nivelurile de calitate conform SR EN ISO 5817


pentru structuri sudate. Simbolurile D, C, B sunt atribuite arbitrar și acoperă
teoretic majoritatea aplicațiilor practice.

Simbolizare Nivel de acceptare

D Moderat

C Intermediar

B Sever