I.3.

Schema bloc funcţională a instalaţiilor de protecţie

IP împreună cu EP formează un sistem de protecţie automată, care este un sistem automat în

circuit deschis. Din mulţimea valorilor posibile ale mărimilor electrice ce caracterizează
funcţionarea EP, IP trebuie să selecteze submulţimi caracteristice regimurilor anormale sau de
defect şi să elaboreze, în baza unui algoritm logic, comenzi de semnalizare sau de declanşare.

În fig. I.5 este prezentată schema bloc funcţională a unui sistem de protecţie automată a unui
element al SE cu alimentare bilaterală, situaţie ce ridică cele mai generale probleme privind IP.
Fig. I.4. Schema bloc funcţională a unei IP

Regimul de funcţionare al EP este supravegheat de IP, care trebuie să conţină asemenea

elemente încât să poată deosebi funcţionarea în regim normal, anormal sau de defect. În plus,
IP trebuie să stabilească cu precizie dacă defectul este în EP (K1), sau în afara lui, în K2, K3.
În cazul defectului intern, IP trebuie să elaboreze comanda de declanşare

8
Protecţia sistemelor electrice

a întrerupătoarelor, iar în cazul defectului extern, nu trebuie să acţioneze decât în cazul în care
defectul nu a fost lichidat de către IP a acelui element vecin. În cazul în care EP este supus
unui regim anormal, IP trebuie să semnalizeze apariţia acestui regim, pentru a permite
personalului de serviciu să ia măsurile necesare repunerii EP în condiţii normale de
funcţionare, în cel mai scurt timp.

Pentru a putea îndeplini aceste funcţii, IP primeşte în mod continuu informaţii asupra regimului
de funcţionare a EP, prin măsurarea cu ajutorul transformatoarelor de curent (TC) şi de
tensiune (TT) a mărimilor electrice fundamentale – curenţi şi tensiuni – ce caracterizează
funcţionarea EP.

În afară de TC şi TT, care sunt elemente componente ale IP (delimitată prin linie întreruptă în
fig. I.4), aceasta conţine următoarele subansamble de bază:

Blocul de intrare (BI) sau blocul elementelor de măsură, care primeşte mărimile secundare
ale transformatoarelor de măsură şi le prelucrează astfel încât rezultatul acestei prelucrări să
poată fi aplicat blocului următor. Prelucrarea în BI constă în:
eliminarea semnalelor parazite, a zgomotelor, a armonicilor, eventual a componentelor
aperiodice din informaţia primită, prin filtrare, în vederea obţinerii informaţiei utile – undele
fundamentale ale curenţilor şi tensiunilor care conţin informaţiile esenţiale asupra regimului
EP;

adaptarea nivelului energetic la nivelul cerut de blocul de prelucrare şi decizie, prin

amplificarea sau atenuarea mărimilor;

obţinerea componentelor simetrice, inverse şi homopolare ale curenţilor şi tensiunilor pentru

protecţiile împotriva defectelor nesimetrice, caracterizate printr-o sensibilitate îmbunătăţită
faţă de cea a protecţiilor ce controlează direct mărimile secundare.

Blocul de prelucrare şi decizie (BPD), numit şi bloc principal al IP, primeşte mărimile de
ieşire din BI, şi le prelucrează după un algoritm mai simplu sau mai complicat în funcţie de
gradul de complexitate al IP. În urma acestei prelucrări IP trebuie a stabilească cu precizie
momentul apariţiei unui defect (sau regim anormal), să localizeze EP în care s-a produs
evenimentul (eventual şi fazele implicate în defect) şi să adopte o strategie de lichidare a
acestuia în funcţie de poziţia sa. Dacă defectul este situat în EP, BPD elaborează semnalul de
comandă a declanşării întrerupătoarelor, în cel mai scurt timp iar dacă defectul este exterior,
IP trebuie să fie pregătită să intervină, cu o anumită temporizare, numai dacă defectul nu a
fost lichidat de protecţia acelui echipament vecin.

Determinarea momentului apariţiei, precum şi localizarea acestuia este rezultatul a două

categorii de operaţii efectuate de BPD, şi anume:

Operaţii prin care se controlează valorile, amplitudinile şi/sau defazajele unor mărimi
electrice (curenţi, tensiuni sau derivate din acestea) în cadrul unor elemente cu mărimi de
intrare analogice şi mărimi de ieşire logice (0 sau 1). În funcţie de complexitatea protecţiei,
aceste operaţii sunt efectuate de către:

detectoare de nivel (valori), utilizate în protecţiile simple de curent, tensiune, în care mărimea
electrică este comparată cu o valoare de referinţă, numită mărime

de

pornire a releului (I

pr

sau U

>
) şi care în funcţie de relaţia I

pr
sau

>

pr

<

U dintre valorile măsurate şi cele de pornire elaborează semnalul logic 1

<

pr

sau 0 corespunzător acţionării sau neacţionării.

■ comparatoare de amplitudini şi/sau defazaje, utilizate în cadrul protecţiilor complexe (cu cel
puţin două mărimi de intrare, curenţi, tensiuni sau combinaţii
I. Probleme generale privind protecţia sistemelor electrice

ale acestora) care compară valorile sau defazajele a două mărimi electrice, ambele provenind
din proces şi între care în diferite regimuri de funcţionare ale EP pot exista diverse relaţii de
>
inegalitate: spre exemplu, dacă considerăm tensiunea E1 = f1(U, I), E2 = f2(U, I), dacă E1 <
>
E2, atunci Z < Zpr, unde Z = U/I, iar Zpr este impedanţa de pornire a releului de impedanţă.

Operaţii cu caracter logic care sintetizează informaţiile logice primite de la cele două tipuri de
elemente de mai sus, împreună cu alte informaţii cu caracter logic privind EP şi eventual prin
introducerea unor temporizări, permit localizarea şi lichidarea defectului.

Blocul de execuţie (BE) primeşte comenzi de la BPD, le transmite bobinei de declanşare a

întrerupătorului şi semnalizează transmiterea comenzii de declanşare sau apariţia unui regim
anormal în EP.

În anumite situaţii este necesar schimbul de informaţii între BPD de la cele două

extremităţi ale EP, informaţii cu caracter analogic (mărimi electrice) sau cu caracter logic
(acţionat – neacţionat).

IP se montează pe toate EP de bază ale SE, iar schema bloc funcţională din fig. I.4 este în
general valabilă pentru toate EP. Particularităţile care apar în structura blocurilor sunt
determinate de tipul EP: GS, transformatoare şi autotransformatoare, blocuri G–T, bare
colectoare, linii.