Sunteți pe pagina 1din 2

Constituția Federației Ruse

Actuala constituție a Federației Ruse (în limba rusă : Конституция Российской Федерации) a
fost adoptată prin referendum național pe 12 decembrie 1993, înlocuind-o pe cea care data din
perioada sovietică (Constituția RSFS Ruse din 12 aprilie 1978). Această lege fundamentală a fost
aprobată prin vot popular după soluționarea prin forță a crizei constituționale din 1993. Constituția
este împă rțită în două secțiuni:

SECȚIUNEA I

1. Fundamentele sistemului constituțional;


2. Drepturile și libertă țile omului și cetă țeanului;
3. Federația Rusă ;
4. Președintele Federației Ruse;
5. Adunarea Federală a Rusiei;
6. Guvernul Federației Ruse; .
7. Puterea judecă torească ;
8. Autoguvernarea locală ;
9. Amendamente și revizii ale constituției.

SECȚIUNEA a II-a

1. Concluzii și dispoziții tranzitorii.

Președintele Federației Ruse, numit mai simplu Președintele Rusiei (în limba rusă : Президент
России) este șeful statului, ocupantul celei mai importante funcții executive în Rusia. Puterea
executivă este împă rțită între președinte și primul-ministru, care este șeful guvernului. De la
destră marea Uniunii Sovietice, numai trei personalită ți au fost alese în această înaltă funcție.
Președintele este ales pentru un mandat de patru ani, prin vot direct de toți cetă țenii ruși cu drept
de vot.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un candidat președinție


Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni președinte sunt stabililte
de Constituția Rusiei. Președintele trebuie să fie cetă țean rus, (poate fi și naturalizat), trebuie să
aibă cel puțin 35 de ani și trebuie să fi locuit în Rusia pentru o perioadă de cel puțin 10 ani înaintea
alegerilor

Îndatoriri

Președintele este șeful statului și principala sa îndatorire este apă rarea și pă strarea drepturilor și
libertă ților poporului rus, drepturi și libertă ți garantate de Constituția Rusiei. Președintele este cel
care determină politica internă și externă a guvernului. Președintele este și comandatul suprem al
armatei.

Președintele este împuternicit să decerneze decorații de stat, să rezolve problemele legate


de eLista președinților Federației Ruse
Boris Elțin[1] (10 iulie 1991 – 31 decembrie 1999) două mandate (a demisionat la sfâ rșitul celui de-
al doilea mandat). Alexandr Ruțkoi [2] (22 septembrie 1993 – 4 octombrie 1993) a fost numit
președinte interimar de Parlament, după ce Elțin ar fi încă lcat Constituția. A fost arestat după 4
octombrie. Vladimir Putin[3] (31 decembrie 1999 – 7 mai 2008) două mandate. Dmitri Medvedev[4]
(7 mai 2008 - prezent).
Primul Ministru al Rusiei este ș eful actual al guvernului Federației Ruse.

Pe timpul Erei imperiale, Președintele Consiliului de miniș tri, (primul ministru), era numit de țar.
Precursorul lui, Președintele Comitetului de miniș tri nu avea puteri separate.

În epoca sovietică , șeful guvernului era Președintele Sovietului Comisarilor Poporului (pâ nă în
1946) și Președintele Consiliului de miniș tri (după 1946). Persoanele care au ocupat aceste funcții
au fost considerați prim miniștri.

În zilele noatre, primul ministru este numit de Preș edintele Rusiei și este al doilea om în stat, cel
care exercită funcția de șef al statului în cazul decesului sau demisiei președintelui

Adunarea Federală a Rusiei (în limba rusă : Федеральное Собрание) este, după cum o definește
Constituția Federației Ruse din 1993, adunarea legislativă a Federației Ruse.

Adunarea Federală este compusă din Duma de Stat, (camera inferioară ), și Sovietul Federației Ruse,
(camera superioară ). Ambele camere ale parlamentului își au sediul în Moscova.

Actuala Dumă este considerată a cincea, primele 4 fiind alese în perioada 1906 – 1917.

Sovietul Federației Ruse (în limba rusă : Совет Федерации) este, în conformitate cu prevederile
Constituției Federației Ruse din 1993, camera superioară a Adună rii Federale (Parlamentul) a
Federației Ruse. Fiecare dintre cele 88 de subiecte ale Federației Ruse – 21 de republici, 48 de
oblaste (regiuni), 7 kraine (ținuturi), 2 oraș e federale, 9 okruguri (districte) autonome și o regiune
autonomă ) – trimit câ te doi senatori în Soviet, în total 176 de reprezentamți.

Senatul își are sediul în clă direa de pe strada Balșaia din Moscova, fostul sediu al Agenție Sovietice
de Stat pentru Construcții (ГОССТРОИ). Birourile senatoriale și ale comisiilor se află pe strada Novî
Arbat. Cele două camere ale Parlamentului rus au sedii diferite, Duma de Stat aflâ ndu-se lâ ngă Piața
Manejului.

Funcțiile legislative

Camera superioară a Adună rii Federale – Sovietul Federației – este o cameră considerată mult mai
protocolară decâ t Duma de Stat, iar datorită modului federalist in care este desemnată, mult mai
puțin supusă schimbă rilor radicale decâ t camera inferioară a parlamentului.

Sovietul Federației trebuie să coopereze cu Duma de Stat pentru completarea și votarea legilor
organice, legilor bugetelor, regulamentelor vamale, dar și monitorizarea datoriei externe și
ratificarea tratatelor internaționale.

Sovietul cooperează cu Duma de Stat pentru conceperea și votarea proiectelor de legi. Legile
federale cu privire la buget, regulamentele vamale, credite publice și ratificarea tratatelor
internaționale sunt discutate în Soviet după ce au fost votate de Duma de Stat, unde sunt prezentate
pentru început majoritatea legilor.

Rusia este o federație este formată din 83 de subiecte (în limba rusă : субъе́кт(ы) ). Aceste subiecte
sunt entită ți cu drepturi federale egale, în sensul că au reprezentare egală – câ te doi delegați de
fiecare – în Sovietul Federației Ruse – camera superioară a Parlamentului Rusiei. Cele mai multe
okruguri federale, deși subiecte federale cu drepturi egale, sunt în același timp parte a altor subiecte
federale. Okrugul Autonom Ciukotka este din acest punct de vedere o excepție.