Sunteți pe pagina 1din 5

1.

Introducere

Scopul disciplinei „Tehnologia şi organizarea construcţiilor” este însuşirea bazelor


teoretice şi metodelor contemporane de execuţie a lucrărilor de construcţii, montaj şi instalare
bazate pe organizarea efectivă a muncii, mijloace tehnice şi resurse materiale eficiente.
Pentru fiecare lucrare e necesar de efectuat normarea tehnică prin care se subînţelege
stabilirea în baza unor criterii a consumurilor specifice raportate la o unitate de produs de
mijloace necesare realizării unui produs. Normarea tehnică este o metodă care permite să se
stabilească pe baze tehnice normele de consum ale mijloacelor în condiţiile procesului de muncă
raţional şi organizat (cronometraj, fotomontaj, filmarea). Prin activitatea sa de studiu normarea
tehnică conduce direct la cunoaşterea tehnologiei executării lucrărilor pe şantier şi scoate la
iveală posibilităţile reale de îmbunătăţire a procesului de producţie. Având normarea tehnică este
posibilă rezolvarea principalelor probleme tehnico-economice ale producţie cum sânt:
- Stabilirea necesarului de muncitori (numărul, calificarea)
- Organizarea producţiei
- Calcularea preţului de cost şi planificarea operativă de execuţie a lucrărilor
Scopul proiectării tehnologice este elaborarea prescripţiilor tehnologice şi organizatorice
optime la executarea proceselor în instalaţie pentru a elabora producţia finală în termenul stabilit
folosind resurse materiale, mijloace de muncă şi forţă de muncă minime. Decizia tehnologică
optimă de execuţie a proceselor în instalaţii se alege la examinarea mai multor variante şi
combinaţii posibile. Pentru a lua o decizie tehnologică şi organizatorică concretă este necesar de
efectuat calcule, de alcătuit specificaţii, de elaborat desene, scheme, schiţe, făcând descrierile
explicative necesare. Deciziile de tehnolog organizatorice a proceselor în construcţie se
reprezintă în formă de grafic de execuţie a lucrărilor, fişe tehnologice şi fişa procesului de
muncă. La proiectarea proceselor în instalaţii este necesar de elaborat mai multe variante
tehnologice de execuţie şi de ales cea mai optimă funcţie de parametrii tehnico-economici, de
prevăzut executarea proceselor de instalare în spaţiu şi în timp, de calculat fiabilitatea de
execuţie a procesului.
Un proces de instalare bine prelucrat reprezintă rezultatul muncii colaboratorilor ştiinţifici,
proiectanţilor, tehnologilor şi muncitorilor pe şantier, astfel de proces şi procese pot fi utilizate
atât într-o ramură cît şi într-o organizaţie aparte de instalare. În scopul prelucrării acestui proces
până la un proces tip.
Procesul de muncă tipizat permite:
- ca colectivele de muncitori să acumuleze deprinderi practice şi cunoştinţe teoretice la
realizarea procesului de muncă.
- să se evite elaborarea repetată a proceselor tehnologice pentru majoritatea lucrărilor de
instalare.
- să micşorăm durata de execuţie şi volumul de muncă la pregătirea tehnologică a lucrărilor
de instalare.
- să reducem timpul de proiectare a proceselor.
- să se introducă în practică cele mai raţionale metode tehnologice.
Îndeplinind aceste puncte sus numite se asigură propagarea practicii avantajoase la
proiectarea tehnologiei de instalare şi ridicarea productivităţii muncii micşorând costul de preţ a
producţiei.
2. Date iniţiale

Varianta 6

- Tipul ţevii: politilenă


- Lungimea reţelei: 975 m
- Diametrul: 376 mm
- Caracteristica pămîntului: pămînt vegetal
- Numărul de camine: 2
- Adîncimea de pozare minima: 1 m
- Distanţa de transport: 2 km
- Condiţiile de execuţie: oraş
3. Calcularea volumelor de pămînt

3.1. Determinarea gabaritelor tranşeelor

Volumele lucrărilor de săpătură se măsoară în starea naturală a pământului înainte de


săpare.
În dependenţă de tipul pământului înainte de săpare şi de condiţiile de lucru săparea
tranşeelor poate fi efectuată prin două metode:
- cu secţiune dreptunghiulară;
- cu secţiune trapezoidală.
Săparea tranşeelor şi a gropilor cu secţiune dreptunghiulară poate fi realizată numai în
pământuri cu umiditate naturală şi în lipsa solurilor saturate cu apă. În asemenea cazuri
adâncimea tranşeelor în corespundere cu SNiP III-4-80 nu trebuie să depăşească:
- în rambleu, soluri nisipoase şi terenuri cu pietriş – 1m;
- în soluri nisipo-lutoase – 1,25m;
- în soluri argilo-nisipoase, cu excepţia celor tari – 1,5m
- în soluri argilo-nisipoase tari şi argiloase – 2m.
Săparea tranşeelor cu ajutorul săpătoarelor de şanţuri în pământuri coezive (argiloase şi
argilo-nisipoase) pentru pozarea conductelor asamblate în tronsoane cu ajutorul macaralelor se
admite la o adâncime de cca 3m. Iar în locurile de coborâre a muncitorilor în tranşee pentru
sudarea rosturilor şi executarea altor lucrări este necesar de format taluzuri locale ori de instalat
susţineri cu lăţimea de peste 0,7m. În celelalte cazuri, când tranşeele sînt mai adânci de 3m, ele
se sapă folosind mijloace de susţinere a pereţilor pe toată lungimea.
Lăţimea minimă a tranşeei obţinută în proiect trebuie să fie cea mai mare din numărul
valorilor care satisfac următoarele cerinţe:
- pentru conducte, excluzând cele magistrale, cu taluzuri de 1:0,5;
- pentru conducte, excluzând cele magistrale, cu taluzuri mia mici de 1:0,5 – nu mai puţin
decât diametrul exterior al conductei adăugând 0,5m la asamblarea conductelor din ţevi şi 0,3m
din tronsoane;
- pentru conducte în sectoarele cu intercalaţii curbe - nu mai puţin de lăţimea dublă a
sectoarelor liniare;
- la amenajarea paturilor artificiale de fundaţie sub conducte, în afara de umpluturile de
pământ, colectoare şi canale subterane – nu mai puţin de lăţimea fundaţiei adăugând câte 0,2m
din fiecare parte;
- săpată cu excavatoare hidraulice echipate cu cupă inversă - nu mai puţin de lăţimea
muchiei tăioase a cupei adăugând câte 0,15 m în soluri nisipoase şi nisipo-lutoase, 0,1m în soluri
argiloase, 0,4m în soluri afânate, stâncoase şi îngheţate;
- săpată cu ajutorul săpătoarelor de şanţuri – nu mai mică decât lăţimea nominală de
săpare.
Pentru calcularea volumului de pământ e necesar de determinat adâncimea tranşeei în
fiecare pichet al profilului longitudinal. Adâncimea tranşeei, la pozarea conductelor reţelelor
termice fără canale, se determină cu expresia:
ht =hmin +De +h pn

ht − adâncimea tranşeei, m;
hmin − adâncimea minimă de pozare, m;
De− diametrul exterior al conductei, inclusiv grosimea izolaţiei, m;
h pn− grosimea patului de nisip aşternut sub conductă sau în canal, ( h pn− 0,1m)

ht =1+0,376+ 0,1=1,476 ≈ 1,5 m


Lăţimea tranşeii la suprafaţa de fund pentru conductele reţelelor de gaze pozate în canale
se determină din expresia:
b tf =D e + 0,3

b tf =0,376+0,3=0,676 ≈ 0,7 m

La săparea tranşeelor cu taluzări lăţimea tranşeelor la suprafaţa de teren se determină din


expresia:
btn =b tf +2⋅ht⋅m

ht − adâncimea tranşeei, m
m− coeficientul modulului de taluz, care se determină în dependenţă de tipul solului şi
adîncimea de proiect a tranşeii.

b tn=0,7+2 ∙1,476 ∙ 0=0,7 m

3.2. Determinarea volumului de pămînt în tranşee

Ultimul proces tehnologic, care se realizează înainte de începerea lucrărilor de săpătură,


este acela de trasare şi şablonare. Prin trasare se fxează pe teren forma şi dimensiunile lucrării de
pămînt şi se materializează acestea prin şablonare sau alte elemente metalice de inventar. Acest
proces tehnologic se execută pe baza planului de trasare.
Pentru calcularea volumului de pământ în tranşee se utilizează metoda profilurilor.
Metoda profilurilor constă în a determina un profil longitudinal al lucrării şi apoi din el, în
punctele caracteristice ale terenului, să se ridice profilurile transversale. Distanţele dintre
profilurile transversale variază de 5m până la 100m, în funcţie de relieful terenului.
Profilul longitudinal al traseului constituie imaginea grafică a proiecţiei desfăşurate pe un
plan vertical care trece prin axa longitudinală a tranşeii.
Toate punctele caracteristice ale traseului se înseamnă cu pichete.
Pe profilul longitudinal se trasează linia cotelor „negre” pe traseu (cotelor de traseu
natural), adica poziţia în înălţime a suprafeţelor terenului natural. La fel se trasează şi lina cotelor
“roşii” (cotelor de proiect), adica poziţia în înălţime a suprafeţei fundului săpăturii de tranşee ce
urmează să fie realizată.
În profilul longitudinal se reprezintă grafic împărţirea traseului în secţiuni la anumite
distanţe determinate de punctele caracteristice.
După ce a fost determinată adîncimea tranşeii în fiecare pichet al profilului longitudinal se
determină suprafaţa secţiunii transversale a tranşeii folosind expresia:

btn+ btf
F 0= ∙ ht
2

ht – adîncimea tranşeii în pichetul dat, m.


Volumul sectorului de tranşee între pichete se determină din expresia:

V =F med
o ∙L

F med
o - valoarea medie a suprafeţei de tranşee între două pichete.
L – lungimea sectorului de tranşee între pichete.
Calcularea volumelor de pămînt se efectuează sub formă de tabel (Tabelul 1).