Sunteți pe pagina 1din 3

Odiseea de Homer

Văzând Ulise că nici după zece ani aheii nu izbutiseră să treacă de zidurile Troiei nascoci un
viclesug. Puse mesteri priceputi sa intocmeasca un cal urias de lemn, apoi il umplu cu soldati
si il lasa noaptea la portile cetatii. In zori, aheii se prefacura ca se intorc la ei acasa, dadura
foc corturilor, se urcara pe corabii si plecara de la tarm. Troienii au bagat uriasul cal troian in
cetate si s-au pus pe baut, bucurosi ca au scapat de urgia razboiului. Pe cand zaceau beti,
noaptea, un grec furisat dinainte in cetate deschise usa tainuita din burta calului. Ostenii
ahei au sarit afara si au deschis portile cetatii, pe care au intrat ostile plecate cu corabiile si
revenite la tarm. In noaptea aceea Troia fu arsa pana in temelii, iar troienii care au scapat de
la moarte devenira sclavi. O mana de oameni au reusit sa scape cu fuga. Aheii au pornit
inapoi spre casele lor, de la care lipsisera zece ani. Unii au ajuns mai repede, altii mai incet,
dar cel mai greu ajunsese acasa , in Itaca, Ulise sau Odiseu. Rataciti de flota cea mare a lui
Agamemnon, Ulise si oamenii sai poposira in insula ciconilor, neam care ii ajutase pe troieni.
Aheii jefuira insula, luand multe bogatii si fete tinere ca sclave. Ulise le porunci oamenilor
sais a se imbarce iute sis a plece cu totii de la tarmul primejdios, dare i nu l-au ascultat, ci au
intins mesele pet arm si s-au pus sa petreaca. In zori au sosit ciconienii ci au facut prapad in
oastea molesita de vin. Abia au scapat cu viata, dar cu pierderi omenesti, si au pornit din nou
pe valuri. Odiseea era abia la inceput. Pe mare, Zeus dezlantui o furtuna infricosatoare. Noua
zile si noua nopti au luptat aheii cu talazurile negre si furioase. Apoi au acostat pe tarmul
locuit de lotofagi, oamenii care se hranesc cu lotus, socotit floarea uitarii. Ei i-au poftit pe
cativa dintre nou-veniti sa guste din frunzele dulci si deodata oaspetii nu au mai stiut de tara
lor si nu au mai dorit decat sa traiasca printer lotofagi. Odiseu i-a smuls cu sila pe acestia, iar
pe cei care nu gustasera i-a oprit sa o faca, grabindu-se sa ajunga iar pe mare. Au ajuns
aproape de insula Ciclopilor, uriasii cu un singur ochi, asezat in frunte. Ulise, curios sa-I vada
pe ciclopi, si-a dus corabia chiar la tarmul insulei. Celelalte corabii s-au proit intr-o insula mai
indepartata. Ulise si o ceata de oameni de-ai lui, cu ulcioare de vin in brate, au cautat o
pestera unde sa poposeasca si au nimerit tocmai la pestera ciclopului Polifem. Au intrat, el
nu era acasa. Tocmai cand sa se aseze in jurul focului, acesta a intrat si a astupat intrarea in
pestera cu o stanca uriasa. Cum ciclopii erau niste capcauni lacomi de carne de om, si acesta
a inceput sa ii manance pe oamenii lui Ulise, cate doi in fiecare zi. Atunci, Ulise, prefacandu-
se ca ii e prieten, il imbata cu vinul din ulcioare si, in timp ce dormea i-a luat vederea unicului
ochi. Apoi s-au prins de burtile oilor uriase, el si tovarasii lui, si, cand uriasul a ridicat stanca
de la intrare, sa iasa oile la pascut, au iesit si ei cu ele odata. Ajuns pe corabie, Ulise ii striga
lui Polifem numele sau si o seama de batjocuri, asa ca uriasul ii ceru tatalui sau , zeul marilor,
Poseidon, sa faca in asa fel incat Ulise sa ajunga acasa cat mai tarziu se va putea, fara nici un
om de-al sau, iar acolo sa fie intampinat de dusmani puternici. Odiseea continua. In drumul
sau, Ulise trecu pe la regale Eolus, stapanul vanturilor, care i-a gazduit cum se cuvine, iar la
plecare, pentru a-l ajuta sa navigheze, a strans intr-un burduf vanturile furtunoase si I l-a dat,
ca sa le elibereze cand va ajunge acasa. Niste marinara, au crezut ca are bogatii acolo, asa ca
a desfacut burduful si vanturile l-au adus inapoi la insula lui Eolus. Plecat a doua oara de la
regale Eolus, Ulise ajunse pe insula lestrigonilor, uriasi care i-a prins o parte din osteni si i-a
mancat. Abia au scapat de acolo si Ulise a ajuns pe insula Eea, unde traia vrajitoarea Circe.
Aceasta ii ospata pe marinara sub ochii lui Ulise, datorita undei flori vrajite pe care o primise
de la zeul Hermes, si asa a scapat de farmece, ba mai mult, a amenintat-o pe frumoasa
vrajitoare ca o omoara daca nu ii transforma inapoi pe marinara in oameni si ea s-a supus.
Un an de zile au petrecut Ulise si marinarii lui in bratele lui Circe si ale nimfelor sale, dar pana
la urma ii razbi dorul de casa. Au plecat, dar Circe i-a spus lui Ulise ca intai va trebui sa ajunga
in Infern, apoi sa se reintoarca la ea si abia dupa aceea va lua drumul spre casa. Intr-adevar ,
Ulise a ajuns in Infern, in lumea mortilor si l-a intalnit pe proorocul Tireasias care i-a spus ce
mai avea de facut si prin ce mai avea sa treaca pana sa ajunga acasa. Tot aici a intalnit-o sip e
mama sa, care murise in timp ce el era la razboiul Troiei. Ea i-a spus ca sotia lui Penelopa, il
asteapta si plange zi si noapte de dorul lui, iar fiul lui Telemac, creste linistit si sanatos. Apoi
Ulise l-a vazut pe Agamemnon, mort dupa terminarea razboiului troian, pe Ahile si pe insusi
Heracle. Ulse se intoarse la corabie si isi relua drumul inapoi catre insula Circei. Aceasta l-a
povatuit cum sa scape de insula sirenelor, cele care atrageau marinarii pet arm cu cantecele
lor minunate, le impingeau vasele in larg, apoi ii lasau sa moara de foame si de sete. Dupa
sfatul ei, Ulise si ai lui isi astupara urechile cu ceara si au trecut de sirece cu bine. Tot dupa
sfatul Circei au reusit sa treaca cu bine printer stancile Scila si Caribda si au ajuns astfel la
insula lui Apolon. Aici zeul avea turme mandre de boi albi, cu fruntile late. Ca sa le mearga
bine, trebuia sa nu se atinga de aceste animale, dar, pe cand Ulise dormea, cativa marinara
au injunghia cativa boi, le-au fript carnea si au mancat-o. apolon s-a plans tatalui sau, Zeus,
iar acesta, ca sa ii razbune supararea a pornit o furtuna care a distrusa corabia si a inecat toti
marinarii. Numai Ulise a scapat. Si-a injghebat o pluta din ramasitele corabiei si a ajuns,
trecand iar printer cele doua stanci periculoase, in insula Ogigia, la frumoasa Calipso. Sapte
ani a ramas el la curtea zeitei, dar nu a putut sa isi uite sotia si fiul. In acest timp, Zeus si
Atena si-au amintit de Ulise, urmarit de necazurile iscate de Poseidon, fiindca ii orbise fiul, pe
Polifem. Atena se duse, sub chipul unui ostas, la Telemac, acum un tanar puternic si l-a
sfatuit ce sa faca. La casa lui Ulise-Odiseu domneau acuma petitorii, veniti sa-I ceara mana
Penelopei, caci se credea ca Ulise si-a gasit sfarsitul. Atrasi de frumusetea femeii, dar si de
averea bogata, petitorii s-au asezat acolo si nu mai plecau pana cand nu isi alegea un sot
dintre ei. Ca sa nu ii infurie sis a foloseasca forta impotriva ei, dar sic a sa nu fie silita sa i ape
vreunul dintre ei, Penelopa le-a spus ca va face alegerea atunci cand va sfarsi o panza uriasa
de tesut. Numai ca ea desfacea noaptea ceea ce tesuse ziua, asa ca nu mai termina cu
tesutul. Abia de curand, dupa cativa ani si-au dat seama petitorii de inselatorie si acum
voiau sa o sileasca sa isi aleaga un sot cat mai repede. Telemac a plecat pe furis cu o corabie,
pe care se afla si Atena, sub infatisare omeneasca, in cautarea tatalui sau. Au trecut pe la
batranul Negustor, apoi pe la palatele lui Menelaos, de la care a aflat ca Ulise era pe insula
Ogigia, la zeita Calipso. Intr-adevar, acolo era si suferea necontenit ca nu are o corabie si
puterea de a pleca spre casa lui. Zeus ii transmite lui Calipso hotararea de a-l elibera si
aceasta il ajuta sa isi faca o pluta strasnica. I-a dat bucatele alese, burdufuri cu vin si cu apa si
l-a lasat sa plece. Pe mare, insa, a fost vvazut de Poseidon, care i-a sfaramat pluta. Norocul
lui Ulise a fost o zana a marii, care l-a ajutat sa ajunga pet arm, in tara feacilor, chiar pe unde
trecea Nausicaa, fiica regelui. Aceasta l-a ajutat sa ii convinga pe rege si pe regina, parintii ei,
sa ii faca o corabie care s ail duca in tara lui. Si corabia aceasta a avut o soarta trista, dar dup
ace l-a dus pe tarmul Itacei. Odiseea se apropie de sfarsit. Ulise nici nu recunostea locurile pe
unde se afla, dar i-a iesit in cale zeita Atena, intai sub chipul unui cioban, apoi chiar sub
infatisarea ei. I-a spus ca a ajuns in tara Itaca, dar ca mai are sa ii infrunte pe ticalosii petitori.
Il mai invata e ace sa faca si apoi il preface intr-un mosneag zbarcit si garbovit de ani. Cu
acest chip a ajuns la un slujitor credincios al sau si tot as ail vazu prima oara Telemac, intors
din calatorie. Apoi s-a aratat cine este, spre marea bucurie a fiului sau, si se intelesesera sa
mearga la palat fara sa spuna nimic, Ulise sub chipul unui cersetor. Ajuns la casa lui, prima
fiinta care l-a vazut a fost cainele sau, Argus, batran si fara putere, care il astepta de douazeci
de ani sa se intoarca acasa. L-a zarit si fara a se misca, si-a dat ultima suflare. A intrat in palat,
unde petreceau petitorii. Intai l-au luat in ras, apoi l-au pus sa lupte si apoi a venit regina
Penelopa care a stat cu el de vorba fara a-l recunoaste. A doua zi, regina, inspirata poate de
zei, le-a spus petitorilor ca a sosit ziua in care isi va allege dintre ei un sot. Acela va fi cel care
va izbuti sa incordeze uriasul arc al lui Ulise. Petitotii au incercat, rand pe rand, dar nu a
reusit niciunul. Ulise a cerut si el voie sa incerce si regina l-a lasat, cu toata furia
dispretuitoare a petitorilor. Fireste ca a reusit sa incordeze arcul si a inceput sa sloabede
sagetile in trupurile petitorilor. I-au sarit alaturi Telemac si cativa slujitori credinciosi ai casei.
Dupa o lupta sangeroasa cu petitorii, care erau cateva zeci, izbutira sa-I infranga sis a
elibereze casa de ei. Ulise se arata in sfarsit, reginei, cu adevarata lui fata si i-a mai spus si
ceva secrete din tinerete, ca sa o convinga pe deplin ca este chiar el, doar nu l-a mai vazut de
douazeci de ani si a trecut prin atatea. A doua zi s-a dus la tara, unde traia tatal sau si i-a
spus si acestuia ca s-a intors, in sfarsit. Nu le-a fost lunga bucuria, caci rudele petitorilor au
venit sa razbune moartea acestora. Noroc cu zeita Atena, care i-a oprit si a spus ca vointa lui
Zeus este sa fie pace in Itaca si asa s-a facut. In sfarsit.