Sunteți pe pagina 1din 31

Bushido

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol sau această secțiune
arebibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea susținerii
bibliografice pentru afirmațiile conținute.

Samurai cu armură
Bushido ( 武士道 ), care înseamnă Calea Războinicului, este un cuvânt japonez care este folosit
pentru a descrie un cod de conduită al războinicilor samurai, un concept asemănător cu cel de
cavalerism. Aceasta este un cod moral care pune accent pe cumpătare, loialitate, măiestrie în artele
martiale și moarte onorabilă.
Bushido își are originile în neo-confucianism, dar este influențat puternic și de șintoism și budism,
fiind un cod de conduită al samuraiului sau mai bine zis o „cale” pe care un bărbat trebuie s-o
urmeze pentru a deveni războinic fără însă să-și piardă umanitatea. Bushido se dezvoltă între
secole XVI și XX, existând numeroase documente scrise și are o răspândire largă pe teritoriul
Japoniei, deși unii cercetători au remarcat că termenul „bushido” în sine este rar folosit in literatura.
Cuvântul a fost folosit pentru prima dată în Japonia, în timpul secolului al 17-lea. A intrat în utilizarea
comună în Japonia și Occident după 1899, odata cu publicarea cartii lui Nitobe Inazō "Bushido:
Sufletul Japoniei"
[1]

Cuprins
  [ascunde] 

 1Influențe
 2Cele șapte „virtuți” ale bushido
 3Personalități importante asociate Bushido
 4Note

Influențe[modificare | modificare sursă]
Codul Bushido a fost influențat de trei mari religi care au dominat Japonia în perioadele ei feudale :

 Confucianismul care impune cultul strămoșilor și proslăvește Cerul a avut o influență


majoră asupra bushido. Un alt element important în confucianism este împăratul, numit, de
asemenea, Fiul Cerului, mediator între Cer și oameni. Confucianismul stipulează că omul care
urmează virtuți cum ar fi „loialitatea” sau „compasiunea” este un om superior, dar trebuie
remarcat faptul că superioritatea morală nu este legată de origine socială.

 Budismul Zen a dat războinicului japonez stoicismul, samuraiul acceptând moartea ca pe o


realitate inevitabilă . Tot budismul zen aduce în viața samuraiului seninătatea și contemplarea.
Practica lui Zen i-a eliberat mintea de distracții și ia permis să-și continue perfecționarea .

 Șintoismul pe de altă parte, a dat valorile etice ale bushido de afinitate și iubire pentru toate
ființele vii și ideea de loialitate profundă față de suveran.

Cele șapte „virtuți” ale bushido[modificare | modificare sursă]


 义 Gi - corectitudine
Fii cinstit în relațiile tale cu toată lumea. Crede în justiție. Pentru un samurai adevarat nu exista
nuante de gri, în ceea ce privește onestitatea și justiția. Nu există decât bine sau rău.

 勇 Yuu - curaj
Un samurai trebuie să aibă curaj eroic.

 仁 Jin - bunăvoință
Prin antrenamente intense samuraiul devine rapid și puternic. Acesta nu este ca ceilalți oameni.
Dezvolta o putere care trebuie să fie utilizate pentru binele tuturor. El are compasiune. Ajuta colegii
în fiecare ocazie.

 礼 Rei - respect
Samuraiul nu are nici un motiv să fie crud. Nu trebuie să-și dovedească puterea. Un samurai este
politicos, chiar și cu dușmanii săi.

 诚 Makoto - onestitate, sinceritate absolută


Atunci când un samurai spune ca va face ceva, acel lucru este ca și făcut. Nimic de pe acest
pământ nu îl va opri să facă ceea ce el a spus că va face.

 名誉"名誉" Meiyo - onoare


Adevărat samurai are un singur judecător, în onoarea lui.

 忠 Chuu - loialitate
Un samurai este extrem de loial față de cei din jurul său. Pentru războinic, cuvintele unui om sunt ca
urmele sale: le puteți urmări oriunde merge.

Personalități importante asociate Bushido[modificare | modificare sursă]


 Miyamoto Musashi
Considerat drept cel mai mare samurai al tuturor timpurilor (alte nume asociate lui Musashi:
Shinmen Takezō; Miyamoto Bennosuke; Niten Dōraku; Shinmen Musashi no Kami Fujiwara no
Genshin)[necesită  citare] Miyamoto Musashi (n. c. 1584 — d.13 iunie 1645), cunoscut și
sub numele Shinmen Takezō, Miyamoto Bennosuke, sau numele budist Niten
Dōraku, a fost un spadasin japonez faimos pentru duelurile sale si stilul lui
distinctiv de a lupta cu două săbii. Este fondatorul stilului Hyōhō Niten Ichi-ryū
(sau Niten-ryū) și autorul cărții „Gorin no Sho” („Cartea celor cinci cercuri -
Pământul, Apa, Focul, Vântul și Vidul”).
De asemenea este cunoscut romanul numit Musashi scris de Eiji Yoshikawa.

 Asano Naganori
 Imagawa Ryōshun
 Katō Kiyomasa
 Morihei Ueshiba
 Ogami Itto
 Sakanoue no Tamuramaro
 Tadakatsu Honda
 Tokugawa Ieyasu
 Torii Mototada
 Yamaga Sokō
 Yamamoto Tsunetomo
 Yamaoka Tesshū

Cultura japoneza.Traditiiile samurailor


 23 iunie 2013  Adrian Majuru  Minoritati  
96 afisari

1. GENERALITATI

 
Samuraii sau bushido* au fost razboinicii perioadei pre-moderna a Japoniei.
Mai tarziu, acestia au dominat clasa militara, ca in cele din urma, sa urce in
topul ierarhiei sociale din peroada Edo**. Cuvantul samurai provine de la
verbul samurau/saburau– a servi. Familiile razboinicilor erau chemate bushi,
in timp ce altii ii numeau samurai.

www.tampere.fi

Acestia erau inarmati cu o serie de arme, cum ar fi arcuri cu sageti, sulite si


arme, dar principala lor arma si simbol era sabia.
Samuraii au fost nevoiti sa duca o viata in conformitate cu Codul Etic
Bushido***. Acest cod a subliniat concepte, cum ar fi loialitatea fata de stapan,
disciplina de sine si un comportament respectuos. Multi samurai au fost atrasi
de invataturile si practicilebudismului Zen.

 
www.japan-guide.com
Samurai in armura, 1860- http://en.wikipedia.org

*Bushido: Bushi este tradus ca razboinic  iar do inseamna calea,


astfel, bushidoinsemnand calea razboinicului.

www.trueswords.com/samurai_history.php

** „Perioada Edo acopera mai mult de 260 de ani, intre 1603 si 1868. Aceasta
perioada este unica atat in istoria japoneza, cat si in cea universala, datorita
intervalului lung de timp in care o singura administratie politica, shogunatul
Tokugawa, a reusit sa mentina pacea, dar si datorita conditiilor sociale
neobisnuite create de izolarea auto-impusa a Japoniei de restul lumii.

Perspectiva istorica conventionala a descris adesea lumea perioadei Edo ca


pe o societate feudala controlata cu duritate. Cu toate acestea, au aparut si
alte interpretari, iar studii recente au aruncat o lumina noua asupra obiceiurilor
si valorilor sociale ale vremurilor, precum si asupra contextului politic
international. Mai mult, este important sa retinem ca arta din perioada Edo a
avut cel mai mare impact asupra lumii artistice internationale, dupa cum o
demonstreaza ascensiunea japonismului de la sfarsitul secolului al XIX-lea
(predilectia pentru moda si arta japoneza, care a strabatut Europa in America
de Nord).”

Arta japoneza de Tomoko Sato, din seria Arta in detalii.

***Codul Samurailor Bushido (calea razboinicilor) reprezenta un cod strict


care pretinde: loialitate, devotament, supunere, datorie, respect, sacrificiu,
onoare prin moarte.

In cazul in care un razboinic samurai nu reuseste sa-si mentina onoarea, el ar


putea sa si-o recastige prin efectuarea ritualului seppuku (ritualul de
sinucidere).
„In forma cea mai pura a codului, cere practicantilor sai, sa priveasca
prezentul ca un ultim moment dinaintea mortii, ca si cum ar fi deja morti.”

Codul Samurailor Bushido era, de asemenea, o baza spirituala pentru cei


care au comis atacuri kamikaze in timpul celui de-al 2-lea Razboi Mondial.
Astfel, multe dintre artele martiale care sunt inradacinate in Codul Bushido, au
fost interzise din timpul interventiei americanilor din peroiada de dupa razboi.
Metoda Bushido este inca practicata si in prezent (in forme modificate),
precum si in multe arte martiale moderne.

http://www.bigbearacademy.com/bushido-code.html
2. SCURT ISTORIC

Samuraii isi au originile din perioada Heian (secolele 8-9), care au cucerit
nativii Emishi din regiunea Tohoku. In aceeasi perioada, razboinicii erau
angajati de catre proprietari bogati care s-au dezvoltat independent de
guvernul central si au construit armate pentru propria lor protectie.

Samuraii au condus Japonia in urmatori 700 de ani. In 1500 tara s-a unit, iar
in perioada Edo, a fost stabilit un sistem rigid in clasa sociala care a plasat
samuraii in top, urmand fermierii, mestesugarii si negustorii. In acest timp
samuraii au fost nevoiti sa traiasca in orase-castel si erau platiti in orez de
catre lorzii feudali sau daimyo. Samuraii fara stapan erau numiti ronin si
cauzau probleme (minore) in perioada anului 1600. De-a lungul a 250 de ani,
din perioada Edo, a dominat pacea. Ca urmare, importanta competentelor
martiale a scazut, iar multi dintre samurai au devenit birocrati, profesori sau
artisti (timp in care acestia isi puteau pastra sabia). Epoca feudala a Japoniei
a luat sfarsit in anul 1868, iar clasa de samurai a fost desfiintata cativa ani
dupa aceea.

www.japan-guide.com

 
Samurai inarmati cu arcuri cu sageti- http://www.tampere.fi

Declinul treptat al samurailor a continuat pana ultimul shogun a demisionat in


timpul refacerII Meji, din anul 1868. Samuraii nemultumiti au condus la o
revolta impotriva shogun-ului, insa noul guvern a desfiintat feudalismul si i-a
tradat pe samurai prin suprimarea tuturor privilegiilor, in 1871. Astfel, s-a
incheiat epoca samurailor.

http://www.trueswords.com/samurai_history.php

Adversarii samurailor
Japonia a intampinat pericolul atunci cand mongolii au atacat, confruntandu-
se cu arme necunoscute- catapulte, arbate si sageti otravite (1274 si 1281).
Tactiile mongolilor erau bazate pe amplasarea fortelor/trupelor in masa, iar ei
nu au aderat la ritualele cavaleresti ale razboiului japonez. In ambele ocazii,
japonezii coplesiti, au fost salvati de uraganele care au distrus fortele navale
mongole si au devenit cunoscute sub numele de kamikaze.
Generalul Toyotomi Hideyosi, cel care a unit Japonia, a dorit sa conduca un
intreg imperiu. Ideea sa a fost sa inceapa prin invadarea Coreei si apoi a
Chinei. Japonezii au avut succes la inceput, cu o armata de 160.000 de
oameni, insa s-au retras apoi dupa 7 ani de razboi, datorita frustrarii si
saraciei.

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

3. SIMBOLISM

3.1 Influente religioase

Bushido, calea razboinicului, a implicat reglementarea valorilor samurailor.


Trei religii au realizat, astfel, baza credintelor samurailor: Shintoism,
Confucianism si Buddhism. Shintoism-ul este o forma de panteism: zeii exista
pretutindeni, aproape de noi, inclusiv spiritele stramosilor nostrii. Pentru
Shintoism, imparatul este preotul suprem, in timp ce Confucianism-ul este o
societate filosofica, practica si politica. Conceptiile acestor religii privind
respectarea stramosilor si dorintele tatilor, formeaza pietrele de temelie ale
Bushido-ului. Fatalismul indirect al Budismului, rugarea cu stoicism, precum si
legea Karmei, si anume, ca viata continua si dupa moarte intr-o forma sau
alta, a ajutat samuraii sa priveasca moartea cu calm si nepasare.

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

Elita razboinicilor samurai s-a antrenat multi ani in arta Bujutsu. Samuraii erau
experti intr-o varietate larga de abilitati de lupta, inclusiv lupta la sol, lupta fara
arme, cu arme si lupta pe cal. In trecut, samuraii utilizau arcul cu sageti si
sabiile. Mai tarziu, acestia au folosit sabii, sulite si halebarde (naginata). Ei si-
au dedicat vietile artei de lupta (Bujutsu).

http://www.trueswords.com/samurai_history.php
Seppuku– ritualul de sinucidere
 

Conform traditiei japoneze timpurii, moartea era considerata ingrozitoare. Cu


toate acestea, Budismul a cucerit Japonia, astfel, un samurai putand
confrunta moartea fara teama, deoarece, in conformitate cu legea Karmei,
viata continua dupa moarte intr-o forma sau alta. Ritualul sinuciderii este
cunoscut sub numele de seppuku sau harakiri. Au existat mai multe motive
standard pentru comiterea suicidului: teama de a fi luat prizonier,
demonstrarea loialitatii sau a puterii unei familii, evitarea slabiciunii inaintarii in
varsta sau imbunatatirea statutului unui copil. In secolul 17, acest ritual a
devenit cea mai comuna forma de pedeapsa pentru infractiunile cele mai
grave in randul samurailor. Acest lucru era interzis in alte clase sociale.

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

 
 Generalul Akashi Gidayu pregatindu-se pentru ritualul  Seppuku, dupa
pierderea unei batalii  in 1582-  http://en.wikipedia.org
3.2  Doctrina

 
Drepturile si indatoririle unui razboinic samurai
Samuraii au avut multe privilegii: ei puteau detine doua sabii si atunci cand
era necesar, puteau sa le foloseasca. Ei aveau voie sa omoare o persoana de
rang inferior fara a fi nevoiti sa raporteze evenimentul, daca persoana in
cauza a actionat in mod ilegal. Numai samuraii aveau voie sa aiba un nume
de familie si sa aiba propriul cal. Mai mult, acestia aveau propriul stil de a
vorbi, de a merge si de a se imbraca. Cu toate acestea, samuraii au trebuit sa
reprezinte un model moral pentru restul populatiei, avand nevoie de o auto-
disciplina stricta si de respectarea Codului Bushido: corectitudine, vitejie,
compasiune pentru cei slabi, curtoazie, onoare si loialitate.

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

4. IMAGINEA SAMURAIULUI

4.1 Armura

 
In timpul perioadei antice, armura a fost un simbol al apartenentei pentru
clanul superior de samurai, purtat cu mandrie. Piesele sale numeroase,
detaliile si simbolurile norocoase, au format o meticulozitate extraordinara, iar
estetica ocupa un rol important. Echipamentul de lupta a unui samurai de rang
superior forma o opera de arta. Soldatii trebuiau sa semene cu demoni, astfel
incat aspectul lor sa fie infricosator. Armura era decorata cu imagini ale
dragonilor, tigrilor si insectelor sau cu simboluri scrise cu litere frumoase.
Armura a devenit un ritual si un simbol in timpul de pace, care a inceput in
secolul al 17-lea.

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 20

 
Japonia, sec 18- http://www.tampere.fi

                             

 
4.2 Armele

                                                                                                      Sabie katana-


http://www.tampere.fi

Dupa cum am mai spus, samuraii  erau inarmati cu o serie de arme (arcuri cu
sageti, sulite, etc), insa cea mai importanta arma a ramas sabia.

Sabia japoneza (nihonto) are traditii care dateaza de mii de ani. Sabia de
samurai a reprezentat sufletul sau. Sabia a fost simbolul clasei samurailor, iar
acestia aveau voie sa detina doua (una lunga numita katana si una scurta
numita wakisazhi), care erau transmise de la o generatie la alta. Cele doua
sabii, impreuna, formau daisho (lung si scurt), armamentul de baza al unui
samurai care a fost purtat, in perioada de pace, pe partea stanga, cu lama
indreptata in sus. Alte tipuri de sabii erau tachi lungi, care erau purtate cu
lama indreptata in jos si tanto, un pumnal cu lama dreapta. Aceste doua arme
erau folosite numai atunci cand era purtata armura. Nemultumirea samurailor
si a civililor a venit odata cu interzicerea folosirii sabiilor, precum si purtarea
lor, in anul 1876 (haitorei).

 
Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

4.3 Faurirea si testarea unei sabii de samurai

Lama unei sabii scurte, wakizashi cu gravura horimono- http://www.tampere.fi

Forjarea unei sabii era un act sacru, dupa traditiile Shinto. Persoana destinata
fauririi sabiilor trebuia sa fie pregatit, curat si imbracat, cu o grija deosebita,
inainte de a o realiza, fiecare etapa de fabricatie fiind expusa esecului. Calirea
lamei era etapa cea mai sacra, metoda racirii cu apa durand cateva secunde.
Rezultatul era realizarea unei crestaturi lucioase de-a lungul marginii sabiei
(hamon– modelul sabiei). In cele din urma, lama era ascutita si lustruita.
Centrul lamei era mai moale si mai flexibil fata de exteriorul sau, care era
foarte ferm si ascutit pentru injunghiere. Dupa faurirea acestora, urmau
diferite teste profesionale care evaluau calitatea noilor sabii, penetrarea
acestora, precum si stabilitatea manerului. Sabiile erau testate prin perforarea
castilor de protectie, a diferitelor parti ale armurilor sau prin injunghierea
cadavrelor criminalilor decapitati (tameshigiri).
 

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

5. CULTURA

5.1 Educatia

Copilaria samurailor si instructia acestora


 
Un copil samurai incepe sa practice elementele de baza cu o sabie din lemn
de la varsta de 3 ani. Acestuia i se va da o arma adevarata, o
sabie mamorigatana pentru auto-aparare, la varsta cuprinsa intre 5 si 7 ani.
Un copil trebuie sa fie in masura sa se protejeze singur de pericolele din jur,
de dusmanii de familie si de hoti. Baietii erau trimisi pentru a fi crescuti si
instruiti de catre rude sau instructori, in casele acestora. Baietii erau invatati
tactici militare, calarie, manuirea unei sabii, tir cu arcul si jujutsu. Totusi, o
atentie deosebita era data si dezvoltarii intelectuale.

 
Transformarea unui baiat intr-un maegami dachi- ritual de taiere a parului
(Japonia sec. 19) – http://www.tampere.fi

Nu a existat niciodata o scoala speciala pentru fete-samurai. Acestea au


invatat doar cum sa fie sotii bune si menajere, de la mamele lor. Femeile
tinere, de asemenea, au trebuit sa invete cum sa scrie simboluri japoneze si
sa citeasca literatura clasica japoneza si poezie. In acelasi timp, ele primeau
lectii de manuire a sulitei naginata.

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

Ceremonia ceaiului
In timpul perioadei Muromachi (1338-1573), cultura samurailor a creat ideea
de razboinic-artist. In cadrul instruirii samurailor au inclus si ceremonia
ceaiului, arta aranjarii florilor, pentru a adauga rafinament si echilibru
barbatului-razboinic. Codul Bushido a devenit oficializat.

http://www.trueswords.com/samurai_history.php

Bushido impunea samurailor sa studieze si sa aiba abilitati intelectuale.


Acestea includeau caligrafia, ikebana (arta aranjamentelor florale),
poeziile waka si ceremonia ceaiului (cha-no-yu). Mediul in care avea loc
ceremonia ceaiului, precum si locatia, bolurile folosite, erau extrem de
importante. Miscarile participantilor, gesturile lor, modul de exprimare, erau
guvernate de reguli stricte. Ceremonia a avut o semnificatie spirituala
profunda. Samuraii apreciau, de asemenea, si aroma si gustul ceaiului
preparat de catre un maestru experimentat, precum si artefactele care faceau
parte din ceremonie. In timpul erei Edo, ceremonia ceaiului a devenit un
interes pentru clasa oamenilor instariti.
 

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

5.2  Locuinta, familia, femeia, casatoria

Locuinta si familia
 

Casatoria: Societatea condusa de catre samurai era patriarhala. Anterior, in


cursul perioadei Heian, femeile aveau permisiunea de a pastra posesiunile
proprii dupa casatorie, astfel ca, un barbat isi vizita sotia in casa ei. In timpul
perioadei Kamakura, unitatea familiei de samurai (Soryo), era bazata pe un
sistem prin care barbatul a fost capul intregii familii, iar sotia a locuit in casa
sotului ei. Statutul femeilor s-a depreciat in secolul 14, astfel ajungand treptat
sa se considere faptul ca singurul lor rol era de a naste copii. Nevestele erau
alese din societatile de rang inferior, fiind adoptate oficial de catre familiile de
samurai pentru a deveni sclave. Cu cat o familie de samurai era mai saraca,
cu atat femeia era tratata mai bine.
 
Nunta, Japoniasec. 19- http://www.tampere.fi

Nevestele din familiile daimyo erau cele mai nefericite: in perioada Edo,


aceste femei au trait toata viata lor ca si prizoniere.

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

Divortul: Un samurai ar fi putut divorta de nevasta sa pentru o varietate de


motive, cu aprobare de la un superior. Acest eveniment, desi nu in totalitate
inexistent, a fost foarte rar. Un motiv pentru divort ar fi fost daca sotia nu ar fi
putut naste un mostenitor, insa pentru a fi anulat divortul, se incuraja adoptia.
Un samurai putea divorta din motive personale (nu-si mai placea sotia), dar
acest lucru a fost, in general, evitat deoarece acest motiv l-ar fi facut de ras pe
samuraiul care a aranjat casatoria. O femeie ar fi putut, la randul ei, sa
aranjeze un divort, desi s-ar fi ajuns sa se creada ca barbatul va vrea sa
divorteze de ea.
http://en.wikipedia.org

Diferentele dintre sexe


In timpul erei Heian, Japonia a fost foarte liberala in termeni sexuali. Casatoria
a fost distinsa de dragostea si sexul practicat pentru a indeplini nevoi
personale, fara vinovatii in practicarea placerilor erotice. Treptat, toate
acestea s-au schimbat, iar poligamia mai era permisa doar pentru samuraii
bogati, de rang superior. Relatiile homosexuale dintre luptatorii de sex
masculin nu au fost interzise de legile samurailor. Dimpotriva, acestea au fost
considerate de dorit, deoarece femeile nu erau capabile sa inteleaga spiritul
superior al unui samurai. Femeile erau necesare doar pentru a produce copii.
Aventurile prea numeroase cu femei erau considerate uneori periculoase
pentru sanatate.

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

 
Femeile din Japonia
 
Idealurile femeilor: O femeie trebuia sa fie umila, afectuoasa, blanda si pasiva.
Conform credintelor religioase, barbatii reprezentau o forma superioara de
viata, iar o femeie nu ar fi putut sa ajunga la nirvana, pana nu ar fi trait viata
unui barbat, prin reincarnare. O inima virtuoasa era mai importanta, pentru o
femeie, decat frumusetea.
 
Femeile din clasa razboinicilor samurai: Diferenta dintre barbati si femei a fost
mai mare in cadrul clasei de samurai. Statutul femeilor din familiile de samurai
de rang superior, semana cu cea a doamnelor-in-asteptare (ladies-in-waiting-
nu erau obligate sa munceasca pentru intretinerea locuintei). In clasele
inferioare de samurai, femeile erau autoritatea in casa, altfel nu aveau nici un
fel de control. Sotia unui samurai nu a avut acelasi timp liber ca o doamna-in-
asteptare, din moment ce ea avea grija de locuinta si initia copiii catre valorile
samurailor.
 
O zi de lucru a unei femei japoneze: Sotiile trebuiau sa se supuna barbatilor
lor, soacrelor, fiilor lor, iar sotiile tinere trebuiau sa evite contactul apropiat cu
rudele sotilor lor. Femeile au fost responsabile pentru ingrijirea copiilor si
pentru treburile casnice. In timpul zilei, ele se ocupau cu treburile casnice si
cu gestionarea finantelor gospodariei (imbracaminte si mancare).
 

Samurai- A Thousand Years of Cults and Culture, 14.02 – 05.09, 2004

 
Japonia sec. 19- http://www.tampere.fi

5.3 Date cu privire la identitatea claselor sociale in Japonia feudala

Japonia feudala a avut o structura pe patru ranguri bazate pe principiul


pregatiriii militare. In topoul claselor sociale, au fost daimyo si slujitorii lor
samurai. Celelalte clase inferioare reprezentau:fermierii, mestesugariisi
negustorii. Alti oameni erau exclusi in totalitate din ierarhie si le erau alocate
sarcinile neplacute, cum ar fi: transarea animalelor si uciderea criminalilor
condamnati. Cateva exemple ale modului in care, sistemul feudal japonez,
functiona:

 Oamenii de rand care au incercat, fara succes, sa sesinucida din cauza


dragostei, erau considerati criminali, dar nu puteau fi executati (acest ucru le-
ar fi indeplinit dorinta). In schimb, acestia erau exilati (hinin).
 Oamenii care erau bolnavi de Hansen (lepra) au trait separat in
comunitatea hinin. Cu toate acestea, in perioada sarbatorilor, acestia puteau
iesi in oras pentru a efectua un ritual de sarbatoare (monoyoshi) in fata
caselor oamenilor. Acestia erau recompensati cu alimente sau bani.
 Japonezii orbi au ramas in clasa sociala unde s-au nascut (samurai,
fermier, etc), atat timp cat au stat in casa familiei. In cazul in care doreau sa
lucreze, acestia trebuiau sa li se alature societatii de orbi, care era o
organizatie de auto-guvernare sociala in afara sistemului d epatru ranguri.
 

The Four-Tiered Class System of Feudal Japan.pdf


 

6. CONCLUZII

Argumente pro:

Samuraii au fost si vor fi un model de onoare, curaj si devotament pentru stilul


impecabil de lupta, precum si pentru rafinamentul pentru arta. Toate acestea
le-au adus respectul si aprecierea unei tari intregi, si nu numai.

Argumente contra:

Datorita religiei in care credeau cu inversunare, samuraii recurgeau la metode


extremiste de pedepsire. Desi religia si cultura ii invatau faptul ca exista o
viata si dupa moarte, nu mi se pare un lucru corect efectuarea ritualului de
sinucidere. Faptul ca in zilele noastre, aceasta metoda este interzisa, urmasii
samurailor sau adeptii codului bushido din prezent au renuntat la acest ritual
extremist, totusi urmand, in mare parte, relgulile acestuia. Consider ca viata
este mai presus de orice cod de onoare.

Diferentele dintre barbati si femei era oarecum nedreapta.

Din punct de vedere al vietii femeii, ca sotie de samurai, aceasta, se pare, ca


traia o viata nefericita, de prizoniera, fara drepturi, pareri, sentimente.

Astfel, desi s-a dovedit faptul ca acest cod al samurailor este mult prea strict
si extremist, din punct de vedere al eticii, acestia sunt, fara indoiala, legendari.

autor: Lazar Bianca-Oana

7. BIBLIOGRAFIE

Calea razboinicului – moartea


Este demn de retinut ca moartea nu i-a ingrozit niciodata pe japonezi, pentru care ea inseamna o

fireasca si binefacatoare reintegrare in natura a defunctului, care devenea spirit, urmand sa-i protejeze pe cei vii,

daca acestia continuau sa-l venereze. Codul samurailor – Bushido – continea ideea de onoare, respect fata de

cuvantul dat, de sacrificiu pentru suzeran si dispret fata de moarte; esenta sa era simtul datoriei. Am putea spune ca

samuraii erau pentru Japonia, ceea ce erau cavalerii Europei din aceleasi timpuri, cu deosebirea ca in codul Bushido

lipsea idealul religios. Codul Bushido era codul moral al vietii samurailor; etica Bushido sustinea ca un copil crescut

intr-o familie de militari, care nu dovedeste respect filial fata de parintele sau, nu va deveni niciodata un adevarat

samurai, caci nu-si va respecta nici stapanul, pregetand sa-si dea viata pentru acesta, act final pentru care era

pregatit orice samurai.

Daca un razboinic samurai pierdea o batalie pentru stapanul sau, ori pentru a evita umilinta captivitatii, ca protest sau

doar pentru a- si demonstra credinta fata de stapan, a aparut practica “harakiri”, ceea ce inseamna “a-ti

spinteca burta”, numit mai tarziu cu un cuvant derivat din limba chineza –seppuku. In situatiile de mai sus, acesta era

un act voluntar, dar el devenea obligatoriu, ca o favoare ce se facea daca samuraiul era condamnat la moarte.

Ritualul sinuciderii era acelasi: se facea cu un pumnal special, intr-o incapere speciala, asistat de martori, intre care

cel mai bun prieten era desemnat a-i face sinucigasului serviciul de a-l decapita dupa ce acesta isi facea harakiri.

Trebuie avut in vedere ca samuraii n-au constituit niciodata ceea ce am numi acum o armata; ei erau o clasa sociala,

care, incepand din secolul al XVII-lea isi pierde functia de forta militara, devenind in timp birocrati aristocratici pentru

daimyo, sabiile lor devenind mai mult o emblema simbolica a puterii decat o arma utilizata in viata de zi cu zi, cum se

intampla cu secole in urma.

Adesea numit "seppuku", "hara-kiri" este o formă a ritualului de suicid, care îşi are


originea în clasa luptătorilor japonezi antici – samurai. Actul în sine presupune
spintecarea propriului abdomen cu o sabie scurtă numită wakizashi sau cu un cuţit
numit tanto. După eviscerare, samuraiul urmează să-şi administreze ultima rană, cea
fatală.

Unii practicanţi de seppuku rămân să moară încet, alţii însă apelează la ajutorul unui
"kaishakunin", un fel de martor, care îi reteza capul cu o katana, în momentul când
durerile deveneau insuportabile. Întregul proces este însoţit de o mare ceremonie.
Printre alte ritualuri, individul osândit de multe ori bea sake şi compune un scurt "poem
de moarte", înainte de a-şi ridica lama.

Hara-kiri sau seppuku a apărut în secolul XII drept un mijloc de a obţine o moarte


onorabilă pentru samurai. Spadasinii au modificat sensul ritualului, folosindu-l pentru
a evita captura de pe urma înfrângerii de pe câmpul de luptă. Dar semnificaţia
ritualului nu s-a pierdut aici, de asemenea, acest ritual a mai fost folosit şi ca mijloc de
protest şi un mod de a exprima durerea pentru moartea liderului venerat,
notează descopera.ro.
 
Începând din anii 1400, hara-kiri a evoluat într-o formă comună de pedeapsa capitală
pentru samuraii care au comis infracţiuni. În fiecare caz, ritualul seppuku a fost
considerat un act de curaj extrem şi sacrificiu de sine, care a întruchipat Bushido.
 
Bushido era codul vechi al luptătorului samurai, care putea fi însă refuzat, dar în acel
moment devenea însă "ronin", samurai fără de stăpân. A existat chiar şi o versiune
feminină a seppuku, numit "jigai", ritual ce implica tăierea gâtului cu ajutorul unui cuţit
special cunoscut sub numele de "tanto".
 
Hara-kiri a căzut în dizgraţia odată cu declinul samurailor de la sfârşitul secolului
XIX-lea, dar practica nu a dispărut total. Generalul japonez Nogi Maresuke s-a
eviscerat în anul 1912 din loialitate faţă de decedatul împărat Meiji, iar multe trupe, mai
târziu, au ales sabia în loc să fie luaţi ostatici în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial.
 
Un alt caz, poate cel mai cunoscut din istoria recentă, se referă la Yukio Mishima, un
romancier de renume nominalizat la Premiului Nobel, care a comis ritualul hara-kiri în
anul 1970 după ce a condus o lovitură de stat împotriva Guvernului japonez, care a
eşuat. 

Codul Bushido este ceea ce azi am numi “modul de viață al samurailor”, adică acea clasă
militară nobilă din epoca medievală și din începutul modernității Japoniei.

Drepturile samurailor au fost abolite odată cu modernizarea, în stil occidental a


Japoniei, dar ei nu au dispărut din memoria colectivă a niponilor. Stilul de viață al
samurailor japonezi, bushido, a devenit subiect de carte și de film.

Una din aceste cărți a fost scrisă de Inazo Nitobe și se intitulează “Bushido: Sufletul
Japoniei”. Volumul a fost lansat în 1899 în Statele Unite ale Americii și a avut un succes
nebun. Spre exemplu, președintele SUA Teddy Roosevelt a fost unul din marii fani ai
volumului, cumpărând nu mai puțin de 60 de exemplare, pentru a le împărți familiei și
prietenilor. Chiar și azi, pe celebrul site amazon.com, volumul este printre bestseller-
urile anului 2015!
În carte, autorul descrie și adună la un loc cele opt principii ale codului Bushido, stilul
de viață al samurailor.Iată-le:

Corectitudinea

Codul Bushido afirmă că Dreptatea este cea mai puternică virtute a samuraiului. Unul
dintre samuraii cei mai cunoscuți o descrie astfel: “Rectitudinea este puterea unui
individ de a se decide asupra unui mod de acțiune în concordanță cu rațiunea, fără
renunțări; a muri când este timpul să  mori, să lovești atunci când e timpul să lovești”.
Un altul o descrie așa: “Dreptatea este osul care dă fermitate și statură. Fără oase, capul
nu poate rămâne în vârful coloanei, și nici mâinile nu s-ar mișca. Deci fără
corectitudine, nici talentul și nici învățarea nu pot transforma firea umană într-una a
samuraiului”.

Curajul

Codul Bushido distinge între vitejie și curaj: “Curajul este demn de a fi numit între
virtuți numai dacă este exercitat în numele Dreptății. În scrierile sale, Confucius spune:
A percepe ceea este drept și a nu face dezvăluie o lipsă de curaj. Mai pe scurt: Curajul
înseamnă a face ceea ce este drept”.

Binefacerea sau milostenia

Un om investit cu puterea de a comanda și de a ucide este de așteptat să demonstreze


aceeași putere extraordinară în binefacere și milă: “Dragostea, mărinimia, afecțiunea
pentru alții, compătimirea și mila sunt trăsături ale Binefacerii, cel mai înalt atribut al
sufletului uman. Atât Confucius cât și Mencius au spus des că cea mai importantă
atribuțiune a unui conducător este mila”.

Politețea

A discerne între servilism și politețe poate fi dificil pentru un vizitator oarecare al


Japoniei, dar pentru un bărbat adevărat, politețea are rădăcinile în binevoință:
“Politețea și bunele maniere au fost observate ca fiind trăsături japoneze. Dar politețea
ar trebui să fie expresia unei griji binevoitoare pentru sentimentele altora. Este o virtute
sărăcioasă dacă e motivată doar de teama de a nu ofensa gusturile altora. Cea mai înaltă
formă a Politeții se apropie de dragoste”.

Onestitatea și sinceritatea

Conform lui Nitobe, adevărații samurai au disprețuit banii, crezând că “oamenii trebuie
să le poarte pică banilor, pentru că bogăția încurcă înțelepciunea”. De aceea, copiii
samurailor de rang înalt erau crescuți să creadă că a vorbi despre bani este de prost gust
și că ignoranța în privința diferitelor valori ale monedelor arată bună creștere: “Bushido
încuraja cumpătarea, dar nu din motive economice, cât pentru a avea exercițiul
abstinenței. Luxul era considerat o amenințare la adresa bărbăției și umanității și
simplitatea cea mai severă era cerută clasei luptătorilor…mașina de numărat și abacul
era urâte”.

Onoarea

Deși codul Bushido se ocupa în principal cu profesia de a fi soldat, este la fel de adevărat
că se referea și la comportamentul non-marțial(combativ). Simțul onoarei, o conștiință
vie a demnității și valorii personale îi caracteriza pe samurai. “Teama de rușine atârna ca
o sabie deasupra capului fiecărui samurai…A te ofensa la cea mică provocare era
ridiculizată. Așa cum spunea vorba populară: Adevărata răbdare înseamnă să suporți
ceea ce este de nesuportat”.

Loialitatea

Realitățile economice au dat o lovitură loialității organizaționale în întreaga


lume( Autorul remarcă aceasta la anul 1900! – n.r.). Chiar și așa, bărbații adevărați
rămân loiali către cei cărora le sunt datori: “Loialitatea față de un superior era cea mai
distinctivă virtute a erei samurailor. Fidelitatea personală există în tot felul de oameni: o
bandă de hoți de buzunare jură fidelilate liderului ei. Dar numai în codul Onoarei
Cavalerești, loialitea are o importanță capitală”.

Caracter și auto-control

Bushido învață că oamenii ar trebui să se poarte în concordanță cu un standard moral


absolut, unul care transcende chiar logica. Ce este bine este bine și ce este rău, este rău.
Diferențele dintre bine și rău sunt date, nu subiecte supuse dezbaterii sau justificărilor
de tot felul. Finalmente, este obligația oricărui bărbat să-și învețe copii standarde
morale, prin însuși comportamentul său. “Primul obiectiv al unui samurai este acela de
a-și întări caracterul. Facultățile prudenței, inteligenței și dialecticii erau mai puțin
importante. Superioritatea intelectuală era prețuită, dar samuraiul era, în esență, un om
al acțiunii”, scrie autorul.

Ultimul conflict militar în care samuraii au fost implicați s-a petrecut în 1877 și este
cunoscut drept Bătălia de la Shiroyama.
1.    Principiul armoniei

„Nu trăiţi în contradicţie cu legea imuabilă care guvernează viaţa. 

Căutaţi mereu să vă armonizaţi interiorul cu exteriorul şi să simţiţi această armonie.”

„Scopurile voastre trebuie să vă asigure de asemenea armonia, şi numai aşa fiind, nu


renunţaţi niciodată la ele.”

2.    Principiul justeţii

„Fiţi întotdeauna imparţiali in judecată.”

„Nu fiţi geloşi pe nimeni”.

„Nu vă lăsaţi niciodată pradă ranchiunei sau altor sentimente rele”.

3.    Principiul tenacităţii

„Trăiţi cu o concentrare esenţială pe DO (cale), pe nimic altceva.”

„Calea proprie este cea pe care o puteţi menţine până în ultima clipă a vieţii.”

4.    Principiul tăriei

„Nu fiţi niciodată slab.”

„Nu întreţineţi nici un regret în spiritul vostru.”

5.    Principiul austerităţii

„Nu căutaţi comodităţile cu orice preţ.”

„Nu căutaţi satisfacţa corpului cu orice preţ.”

„Nu fiţi lacom sau hrăpăreţ.”

„Nu vă subordonaţi plăcerilor cărnii.”


6.    Principiul politeţii

„Respectaţi-vă părinţii şi pe maeştrii care v-au iniţiat în BUDO (Calea razboinicului).”

„Respectaţi zeităţile şi strămoşii, dar nu vă lăsaţi niciodată în grija lor.”

7.    Principiul raţionalităţii

„Nu vă subordonaţi viaţa sentimentelor, nici chiar celui de dragoste.”

„Nu consideraţi definitivă şi abstractă nicio ordine a preferinţelor; consideraţi totul la fel
de trecător.”

„Nu vă lăsaţi niciodată subjugaţi de pasiuni materiale.”

8.    Principiul creativităţii

„Cultivaţi libertatea interioară fără a o lovi niciodată în nimic.”

„Când v-aţi găsit „calea”, nu mai depindeţi decît de voi înşivă pentru propriul vostru
progres.