Sunteți pe pagina 1din 8

24-25 feb 2020

CONSILIERE EDUCAŢIONALĂ
SEMINAR 1 + CURS 2

TEMELE CURSULUI
1. Teoriile (hărţi) – ne ajută să conceptualizăm, să facem predicţii şi apoi intervenţie
2. Abilităţi de sprijin
3. Proceduri propriu-zise de consiliere în carieră
- autocunoaştere/evaluare (teste)
- explorarea pieţei muncii (tendinţe, surse de informare, tipuri de informaţii relevante
pentru deciziile luate în piaţa muncii – Dan Ariely, Kahneman, www.TED.com)
- metode de lucru a deciziilor luate
- obiective, plan de acţiune (CV/profil Linkedin/Brand personal/interviu)

COR = Codul ocupaţiilor din România – www.rubinian.ro


Codul ocupaţiilor din USA – www.onet.org

Definitii
Ocupaţia este un termen cu un larg înteles, nu are limite foarte bine delimitate
Profesia reprezintă munca prestată pentru care avem o calificare/studii
Munca
- este un efort voluntar cu un beneficiu subiectiv, o activitate orientată spre un scop
- a jucat un rol important întotdeauna în existenţa umană
- cum este definite munca în domenii diferite? (literature, istorie, sociologie, etc)
- ce înseamnă munca pentru dumneaoastră

Cariera are 2 accepţiuni:


1. definiţia DEX = parcurs professional de obicei ascendant
2. definiţia Herr&Cramer, 1996) un construct dnamic ce începe în prima zi de muncă
(serviciu/şcoală), ce se desfăşoară pe tot parcursul vieţii şi integrează armonios mai multe
roluri (familia, comunitatea, timpul liber) ceea ce duce la termenul de totalitatea
îndeletinicirilor

Vocaţie
- aptitudine = componentă de talent înnăscută care oferă o uşurinţă în învăţare
- abilitate = component învăţată
- duce la performanţă, satisfacţie, efort, flux
(recomandari de citit : Flow – Mihail Czihszentmihalyi, The Rise of Superman)

Rolul consilierului educational


- de a ţine oglinda în faţa clientului pentru a se autocunoaşte
- de a fi alături de client în exporarea în care porneşte
- de a-l ajuta să discearcă între deciziile şi sfaturile primite de la cei din jur
Consiliere vs psihoterapie vs psihiatrie
- zona comună = lucrul cu psihicul uman
Criteriile după care se face diferenţierea
- normalitate
- funcţionalitate
- statistic
- subiectiv

Consilierea
- reprezintă procesul prin care o persoană specializată (consilier) oferă suport, într-un cadru
methodologic, bine definit, unei alte persoane (client), care sste astfel spriinit în adoptarea unor
decizii privind propria viaţă personală şi profesională
- abordarea este una de tip holistic, fiind atinse aspect ce ţin de viaţă, carieră, dezvoltare
personală cu scopul atingerii unui echilibru

Coaching
– este vorba depre aici si acum, se stabilesc obiective pentru viitor, fără a se referi deloc la trecut

Psihoterapie
– focusul este pus pe întelegerea şi restructurarea gândurilor şi a personalităţii, după ce
psihoterapeutul caută în trecutul pacientului pentru a identifica ce nu a funcţionat

Consiliere
- presupune intervenţii proactive
– specialistul este un ghid care ajută clientul să îşi conştientizeze resursele, se focalizează pe
viitor cautând soluţii şi în trecut pentru a rezolva probleme concrete de viaţă
- se lucrează cu personae normale/funcţionale
- durata estede max 10 şedinţe – este o abordare pe termen scurt

Psihologie / Psihiatrie
- se lucrează cu oameni cu patologii
- presupune intervenţii reactive
- este o abordare pe termen lung si de multe ori necesită tratament medical

Tipuri de intervenţii în carieră


 orientare în carieră
 informare/educaţie în carieră – se face individual sau în grup, clientul beneficiază de
informaţii relevante pentru interesul lui şi se face cel mai frecvent în mediul educational,
la şcoală
 coaching în carieră
 consigliere în carieră
 dezvoltarea carierei
Consilierea în carieră
- client individual sau grup
- situaţia unei decizii în carieră, ajustarea/ameliorarea vieţii profesionale
- este proactive, este un proces şi o metodologie
Etape
 stabilirea relaţiei
 evaluarea situaţiei de consiliere
 fixarea obiectivelor,
 intervenţia,
 finalizarea
Rezultate posibile:
 autocunoaşterea, identificarea abilităţilor specific
 informarea şi orientarea spre o ocupaţie sau carieră
 cultivarea încrederii într-o decizie de carieră anterior exprimată
 strategii de adaptare la locul de muncă
 strategii de reeducare a stresului profesional
 strategii de coordonare a rolurilor personale cu cele profesionale

Recomandări citit/vizionat: Roy Baumaister – Willpower, TEDTalk Allain de Botton – O


filisofie asuccesului mai blândă, mai bună

Dezvoltarea carierei

- este un fenomen care se întinde pe tot parcursul vieţii, este un proces continuu de învăţare,
autodescoperire, decizie şi planificare ce presupune
 strângerea de informaţii despre propria persoană
 informaţii despre posibilitatea de muncă
 decizii
 fixarea unor scopuri
TEORIILE DEZVOLTĂRII CARIEREI

Teoriile ne ajută să:


- întelegem ceea ce experimentăm şi învătăm
- construim legături între cunoştintele existente şi ceea ce nu cunoaştem
- explicăm şi sumarizăm informaţia
- facem predicţii
- formulăm obiective
- sprijinim dezvoltarea profesională a consilierului în carieră

Teoriile trebuiesc contextualizate şi adaptate cultural. Nu se aplică zonelor în care normele


culturale prezintă diferenţe de o mare importanţă (ex: lumea musulmană)

WEIRD SOCIETIES se referă la faptul ca majoritatea teoriilor sunt realizate referindu-se la


societăţi
W estern – ocidentale
E ducated - educate
I ndustrialized – industrializate
R ich- bogate
D emocratic - democratice

Categorii de teorii

1. Teorii structurale sau orientate spre trăsături


(Trait – Oriented Theries)
- sunt orientate pe caracteristicile individuale şi pe responsabilităţile profesionale

Teoria trăsătură factor (Parson, 1909)


- apare într-o perioadă în care în SUA începea industrializarea, în care era mare nevoie de
forţă de muncă şi în care imigraţia era mare
- deci exista cererea (industria) şi oferta (imigranţii) iar Parson a dorit să facă o
corespondenţă între caracteristicile oamenilor şi caracteristicile locurilor de muncă în aşa fel
încât fiecare să îşi găsească locul potrivit

Teoria alegerii vocaţionale (Holland, 1959)


- continuă şi aprofundează teoria lui Parson şi spune la fel că trăsăturile individului trebuiesc
corelate cu caracteristicile locului de muncă

Teoria adaptării la muncă (TWA) (Dawis, 1996)


2. Teorii ale dezvoltării (Developmental Theories)
- sunt orientate spre dezvoltarea fiinţei umane de-a lungul vieţii

Teoria curcubeului (Lifespan, Life-Career Rainbow) (Super, 1980)


Teoria circumscrierii şi a compromisului (Gottfredson, 2002)

3. Teorii derivate din teoriile învăţării


- consideră că factorii asociaţi deciziilor şi adaptării în carieră sunt învăţaţi

Teoria învăţării sociale (Krumboltz, 1979, 1996)


Teoria socio-cognitivă a carierei (lent, Brown&Hackett, 1996, 2002)
Teoria cognitivă a procesării informaţiei în carieră (Paterson, Sampson, Reardon, 1991)

4. Teorii postmoderne
- sunt fundamentate în psihologia modern, opuse pozitivismului logic

Teoria contextuală carierei (Young, Vallach & Collin, 2002)


Teoria haosului (Pryor & Bright, 2011, Bloch, 2005)
Teoria construirii carierei (Savickas, 2005, 2009)
Abordarea narativă a carierei (Cochran, 1997)

5. Teoriil socio-economice
- evidenţiază factorii sociali şi economici care influenţează procesul de dezvoltare a carierei
(Hotchkiss & Borow, 1996; Johnson & Mortimer, 2002)
TEORIA ALEGERII VOCAŢIONALE

- introdusă de John Holland în 1970


- spune că persoanele şi mediile de muncă pot fi categorizate în 6 tipuri (realist, investigative,
artistic, social, entreprenorial, conventional = RIASEC)
- persoanele tind să caute medii de muncă ce le vor permite implementarea caraceristicilor
personalităţii lor vocaţionale
- comportamentul (opţiunea şi stabilitatea vocaţională, opţiunea educaţională, performanţa
şcolară, competenţa profesională) este rezultatul interacţiunii dintre tipurile de personalitate şi
mediu
- tipurile sunt produsul interacţiunii dintre factorii culturali şi personali ce caracterizează o
anumită persoană
- există un tip dominant, cel pentru care persoana dovedeşte gradul cel mai înalt de
similiritate şi tipuri secundare (Codul Holland)
- pattern-ul de personalitate vocaţională a persoanei este dat de profilul de similiritate cu
fiecare dintre aceste tipuri – 720 de pattern-uri diferite de personalitate

REALIST
- îi plac activităţile care cer abilităţi practice, mecanice sau fizice, putere şi coordonare a
mişcărilor în afara casei, utilizarea echipamentelor, uneltelor, reparaţii
- abilităţi: ingeniozitate, tehnica, dexteritate, coordonare fizică
- personalitate: pragmatic, “cu picioarele pe pamant”, încăpăţânat, mecanic, tăcut, rezervat,
bine pregătit, neinteresat de introspective, sincer, modest, stabil, conformist
- valori: tradiţie, realism, simt practice, concret, tangibil

INVESTIGATIV
- e interesat de ştiinţă, teorii, idei, date
- preferă să analizeze, să observe, să resolve problemele singur, îi plac activităţile de
cercetare în diverse domenii, muncă de laborator, rezolvarea de probleme abstracte
- abilităţi: matematica, scris, analiza
- personalitate: metodic, curios, studios, logic, are interese diverse, introvertit, introspective,
analitic, critic, modest, precis, rational, rezervat
- valori: independenţă, curiozitate, învăţare

ARTISTIC
- auto-exprimare, aprecierea artei
- preferă activitatea în situaţii nestructurate, care presupun rezolvare creative şi oferă
posibilitatea de autoexprimare
- abilităţi: artistice, imaginaţie, creativitate
- personalitate: imaginative, nonconformist, expresiv, sesnsibil, intuitive, complicat, lipsit de
abilităţi practice, impulsive, original, inovativ, focalizat pe sentimente, spontani, deschişi
- valori: frumuseţe, originalitate, independenţă, imaginaţie

SOCIAL
- oameni, muncă în echipă, servicii comunitare, bunăstarea oamenilor
- I se potrivesc activităţile care îi cer să lucreze cu oamenii, să dea lămuriri, să ajute, să antreneze
pe altii, să explice
- abilităţi: comuniare, abilităţi verbal, ascultare, întelegere
- personalitate: prietenos, înţelegător, sociabil, entuziast, competent, încrezător, responsabil,
idealist,convingător
- valori: generozitate, servicii în favoarea celorlalţi, cooperare, support

ÎNTREPRINZĂTOR
- îl atrag şi se descurcă cel mai bine în activiţăţi care cer abilitatea de a convinge pe alţii, de a
conduce, de a supraveghea
- evită acţiunile ştiinţifice sau domaniile care implică o muncă dificilă
- abilităţi: verbal, de a-i motiva şi direcţiona pe ceilalţi
- personalitate: curajos, ambiţios, dominant, impulsive, caută plăcere, optimist, încrezător în sine,
socialbil
- valori: asumarea riscului, competiţie, statut

CONVENŢIONAL
- organizare, operare pe calculator, aplicarea unor procedure
- se pricepe la activităţi care cer atenţie la detaliu, minuţiozitate, într-un cadru bine organizat şi
definit, urmează reguli şi procedure
- abilităţi: matematice, analiza datelor, înregistrarea informaţiilor, atenţie pentru detalii
- personalitate: conformist, conştiincios, atent, inhibat, ordonat, consecvent, practice, lipsit de
imaginaţie, efficient
- valori: acurateţe, stabilitate, eficienţă, precizie