Trombusul

Cauzele trombozei venoase profunde

Acestea includ orice element care ar putea afecta interiorul venelor:
 Complicaţii severe ale unor intervenţii chirugicale

 Leziuni

 Un răspuns anormal al sistemului imunitar

 Greutatea corporală excesivă

 Sarcina

 Oprirea sau încetinirea circulaţiei sângelui în vene

 Deficienţele substanţelor din sânge care au rol de fluidizare (antitrombina III, proteina C,
proteina S, plasminogen)

 Vârsta înaintată

 O boală malignă

 Tratamentele cu citostatice

Semnele şi simptomele trombozei venoase profunde

Simptomele nu sunt întotdeauna evidente, semnele clasice ale prezenţei cheagurilor de sânge
fiind umflarea şi sensibilitatea gambelor. Acestea sunt întâlnite la mai puţin de 30% dintre
pacienţi. Printre alte simptome ale afecţiunii se numără:
Zone roşiatice pe membrele inferioare
Umflarea piciorului sau doar a unei porţiuni a acestuia
Dureri
Diferenţe de temperatură între piciorul afectat şi cel sănătos (cel bolnav este mai cald)
Modificări ale culorii pielii
Crampe sau disconfort în zona afectată
Apariţia febrei după circa o săptămână de la intervenţia chirugicală
Dilatarea venelor cutanate situate în partea anterioară a gambei
 Infarctul miocardic

Cauzele infarctului miocardic

In cele mai multe dintre cazuri, etiologia infarctului miocardic este reprezentata
de ateroscleroza. Pe scurt, ateroscleroza reprezinta o afectiune a peretilor vaselor sangvine
care, in timp, conduce la reducerea diametrului vasului de sange pana la infundarea acestuia.
Aceste depuneri de placi ateromatoase pot cauza complicatii precum: angina pectorala,
infarctul miocardic, accidentul cerebral etc.
Simptome de infarct miocardic
Cea mai comuna manifestare a infarctului miocardic este durerea severa survenita brusc
in piept, durere ce poate radia in maxilar, in umarul si apoi in bratul stang sau in ambele brate.
De asemenea, pacientul poate manifesta transpiratii excesive, stari de fatigabilitate,
dificultati in respiratie. Durerea resimtita este similara cu angina pectorala, insa este mult mai
intensa si dureaza mai mult (intre 15 minute si cateodata, cateva ore).
Sunt cazuri in care pacientii nu prezinta niciun simptom, iar infarctul totusi se produce.
Pacienti care resimt in piept doar un disconfort moderat confundat cu indigestie si pacienti care
se prabusesc brusc si isi pierd viata avand o stenoza larga.
Infarctul miocardic acut este asociat cu o rata de mortalitate de 30%, de aceea, este
important ca pacientii sa inteleaga necesitatea consultatiei cardiologice ca metoda de preventie
a aparitiei bolii de natura cardiaca.

Infarct cerebral
 simptome si semne -Acestea depind de teritoriul cerebral al necrozei, deci
de artera implicata. Obstructia unei ramuri a carotidei interne provoaca o hemiplegie, uneori o
afazie (tulburare de vorbire). Obstuctia unei ramuri a tunchiului bazilar (artera nascuta din
reunirea a doua artere vertebrale, destinata partii posterioare a cerebelului) provoaca fie
tulburari vizuale complexe (pierderea unei parti a campului vizual, tulburarea recunoasterii
vizuale), fie un sindrom altern (hemiplegia uneia din parti, paralizia fetei de pe cealalta parte)
sau un sindrom cerebelos si vestibular (tulburari ale coordonarii miscarilor, vertije).

Simptomele accidentului vascular cerebral

 Confuzie; 
 Probleme de vorbire; 
 Probleme de a vedea unul sau ambii ochi; 
 Probleme de respiratie; 
 Ameteli, tulburari de mers, pierderea echilibrului sau coordonarii si caderi inexplicabile; 
 Pierderea constientei; 
 Cefalee brusca si severa;
 Paralizia (incapacitatea de miscare) sau amortirea fetei, a bratelor sau a picioarelor, in
special pe o parte a corpului 

Papilomul Cutanat
Papilomul este o tumora benigna care deriva din epiteliile malpighiene(epiderm, mucosae
epidermoide).Localizarile cele mai frecvente sunt la nivelul tegumentului,mucoasei
bucale,laringelui,esofagului,mucoasei perineale.
Simptome papiloame și negi
Papiloamele apar adesea pe regiunile de piele predispusă la frecare sau în pliurile cutanate.
Negii au formă de cupolă, cu aspect strălucitor și cu o culoare galbenă, negru, maro sau gri. Pot
apărea oriunde pe corp, dar cel mai adesea se găsesc pe mâini, inclusiv în apropierea sau sub
unghii, pe degetele de la picioare, pe față și în jurul genunchiului.
Multe papiloame nu produc niciun simptom dar pot avea un impact asupra stimei de sine, din
cauza aspectului lor. Doar câteva papiloame produc simptome medicale.

Simptome negi plantari si genitali

Negii plantari sunt tipul cel mai frecvent de negi care cauzează simptome din cauza localizării
lor. Persoanele care suferă de negi plantari pot simți ca și cum ar avea o piatră în pantof. Din
cauza aspectului lor plat și localizării pe talpa piciorului, verucile plantare sunt adesea
confundate cu calusuri. Ca și calusurile, verucile plantare au un aspect dur, dar, spre deosebire
de calusuri, un neg plantar este dureros când este lezat. Negii plantari pot avea de asemenea
puncte negre pe suprafața lor. Aceste puncte sunt din vasele de sânge dilatate ale negilor.
Când negii apar pe organele genitale, sunt considerate o boală cu transmitere sexuală cauzată
de un tip de HPV. Sunt răspândiți în timpul sexului genital, oral și anal cu un partener infectat .

Hemangiom cutanat
 Hemangiomul cutanat reprezintă tumori vasculare benigne frecvent întâlnite la bebeluşi
– se estimează că unul din cinci copii prezintă o astfel de afecţiune. Fetele cu pielea mai
deschisă la culoare sunt mai predispuse la apariţia hemangiomului cutanat, la fel şi bebeluşii
prematuri, născuţi înainte de termen. Hemangiomul cutanat apare de obicei după 3-5
săptămâni de la naştere şi creşte rapid în dimensiune în primele 6 luni de viaţă .
Hemangiom cutanat: simptome

Hemangiomul cutanat debutează cu mici pete roşii înconjurate de un halou, care se măresc în scurt timp
şi devin excrescenţe de culoare roşu aprins, moi şi evidenţiate la suprafaţa pielii, în special pe cap, piept
sau zona cervicală.

Acestea se aplatizează pe parcursul timpului şi îşi pierd culoarea, care devine iniţial roz-gri, apoi pielea îşi
recapătă nuanţa naturală. Sunt însă şi cazuri când hiperpigmentarea cauzată de hemangiom poate lăsa
semne sau pete discrome la nivelul tegumentului. 

De asemenea, există şi hemangioame care au o culoare albăstrie, iar marginile sunt mai puţin evidente,
acestea fiind localizate în special pe faţă sau pe gât – hemangioame cavernoase profunde. De altfel, cu
cât sunt mai profunde, cu atât hemangioamele au o culoare mai închisă.

În funcţie de localizare, hemangiomul cutanat poate favoriza apariţia unor complicaţii precum:

 Durere

 Sângerare

 Infecţie

 Tulburări de vedere, de auz sau de respiraţie

 Ulceraţii

 Dezvoltarea de cheaguri de sânge

Polipul glandular rectal

Polipul este o tumora benigna a epiteliilor de acoperire cilindirice.Poate fi solitar sau multiplu si se
intalneste mai frecvent la nivelul mucoasei rectocolonice mucoasei endorcevicale a endometrului.

Cauzele polipii colonici si rectali

Polipii pot fi sensiili sau pediculati, de dimensiuni variabile. Incidenta oscileaza intre 7% si 50%.
Procentajul cel mai crescut il au polipii cei mai mici (de obicei, polipi hiperplazici sau adenoame).

Polipii sunt adeseori multipli si predomina in general la nivelul rectului si colonului sigmoid. Polipii
multipli pot reprezenta polipoza adenoatoaza familiala. Aproximativ 25% dintre pacientii cu cancer de
colon prezinta, de asemenea, polipi adenomatosi sateliti.

Polipii adenomatosi sunt cei mai periculosi. Sunt clasificati ca: adenoame tubulare, adenoame tubule-
viloase (polipi viloglandulari) sau adenoame viloase. Riscul de malignizare al polipului adenomatuos la
momentul descoperirii este legat de dimensiunea lui, de tipul histologic si de gradul displaziei. Un
adenoma tubular de 1,5 cm prezinta un risc de malignizare de 2%, fata de 35% risc la un adenoma vilos
de 3 cm.

Polipi neadenomatosi (non-neoplastici) include polipii hiperplastici, hamartoamele, polipii juvenili,

pseudopolipii, lipoamele, leiomioamele si alte tumori rare. Sindromul Peutz-Jeghers este o afectiune
congenitala autosomala dominanta, caracterizata prin prezenta de polipi hamartomatosi la nivelul
stomacului, intestinului subtire si colonului.

Simptomele polipilor rectali si ai colonului

De multe ori polipii colonici si rectali nu provoaca simptome. Este posibil sa nu stiti ca aveti un polip
pana cand medicul nu il va gasi in timpul examinarii intestinului..

Dar unii oameni cu polipi de colon experimenteaza:

 Sangerare rectala. Acesta poate fi un semn de polipi de colon sau cancer sau alte afectiuni, cum
ar fi hemoroizi;

 Schimbarea culorii scaunului. Sangele poate aparea sub forma de dungi rosii in scaun sau poate
face ca scaunul sa para negru. O schimbare de culoare poate fi, de asemenea, cauzata de
alimente, medicamente si suplimente;

 Schimbarea obiceiurilor intestinale. Constipatia sau diareea care dureaza mai mult de o
saptamana poate indica prezenta unui polip de colon mare. Dar o serie de alte afectiuni pot
provoca, de asemenea, modificari ale obiceiurilor intestinale;

 Durere. Un polip mare de colon va poate obstructiona partial intestinul, ducand la dureri
abdominale crampe;

 Anemie cu deficit de fier. Sangerarea din polipi poate aparea lent in timp, fara sange vizibil in
scaun. Sangerarea cronica iti fura corpul de fierul necesar pentru a produce substanta care
permite globulelor rosii sa transporte oxigenul in corpul tau (hemoglobina). Rezultatul este
anemia cu deficienta de fier, care te poate face sa te simti obosit si lipsit de respiratie.
Colicile, durerile abdominale sau ocuzia pot fi semnele unei tumori voluminoase. Polipii rectali pot fi
palpati unoeri la tuseul rectal. Adenoamele viloase mari pot provoca rareori o diaree apoasa care poate
antrena o hipopotasemie.

Fibroadenomul Mamar
Fibroadenomul mamar este o tumora benigna formata din tesut mamar glandular si fibros. Statisticile
spun ca 10% dintre femeile cu varsta cuprinsa intre 15 si 30 de ani sunt predispuse pentru a dezvolta
fibroadenom mamar.

Cauzele fibroadenomului mamar

Cauza exacta a aparitiei acestor noduli este necunoscuta. Se presupune ca fibroadenomul mamar este
influentat de nivelul crescut de estrogen, deoarece apare cel mai des la femeile insarcinate (cand nivelul
de estrogen este mare), dar si la femeile aflate la premenopauza (cateodata si la femeile care sunt in
post menopauza, atunci cand se afla sub tratament hormonal de subtitutie).

Simptomele fibroadenomului mamar

Primul simptom al fibroadenomului mamar este prezenta nodulilor pe care orice femeie ii poate simti la
autoexaminarea saptamanala/lunara a sanilor. Acestia pot fi de mici dimensiuni, de la 1 la 5 cm, sau
gigantici, cand ajung la 15 cm.
Se simt ca avand forma rotunda, neteda, mobila. Sunt mult mai sensibili in perioada premergatoare
ciclului menstrual, atunci cand schimbarile hormonale afecteaza multe dintre femei.

Nevul Nevocelular
Diagnostic
Este important sa efectuam un control periodic al nevilor, pentru a orice fel de modificare in forma,
marime sau culoare. Majoritatea modificarilor sunt benigne, fiind determinate de o crestere normala,
benigna (non-canceroasa) a pigmentului la nivelul celulelor cutanate. Cu toate acestea, se recomanda
consultul medicului specialist in cazul in care se observa modificari anormale ale oricarei formatiuni
nevice.

Tratament

In cazul in care biopsia arata modificari celulare anormale la nivelul nevului, se recomanda excizie
chirurgicala. Daca modificarile celulare sunt recente, formatiunea va putea fi excizata printr-o simpla
tehnica chirurgicala. Acest lucru este posibil deoarece melanomul nu a depasit straturile superficiale
tegumentare si nu s-a extins la organele invecinate. Daca melanomul este diagnosticat in stadii tardive,
pot exista metastaze la distanta (raspandirea de celule tumorale de-a lungul fluxului sanguin, cu
formarea de noi formatiuni tumorale la nivelul altor organe).

Melanomul Malign cutanat

Icidenta melanomului, tumora maligna a melanocitelor, a crescut mult in ultimele decenii,in special la
persoanele cu ten palid care se expun ritmic si intens la soare.

Macroscopie:

Melanomul se manifesta initial prin aparitia unei leziuni hiperpigmentare localizate;tegumentul

perilesional isi pierde aspectul macroscopic normal, pot apare modificari de tip inflamator, prurit.

Simptomele
In general nu exista alte simptome decat prezenta in sine a acestor nevi. Ei apar in general la pubertate
dar pot apare si din copilarie sau  pot apare in viata adulta. Este posibil ca la unele persoane acesti nevi
atipici  sa devina pruriginosi sau sa capete cruste sau sa fie insotiti de inflamatie sau un nev preexistent,
cunoscut de mult timp sa isi schimbe marimea, forma, culoarea.

Carcinomul mamar invaziv

Cancerul invaziv se poate extinde în afara sânului, chiar dacă acest lucru nu înseamnă neapărat că s-a
extins. Cea mai comună formă de cancer mamar este cancerul mamar ductal invaziv, care se dezvoltă la
nivelul celulelor care căptuşesc ductele sânului. Cancerul mamar invaziv ductal totalizează aproximativ
80% din cazurile de cancer mamar şi este uneori denumit ”tipul comun”.

Primul simptom al cancerului mamar pe care majoritatea femeilor îl observă este un nodul sau o zonă
de ţesut îngroşat la nivelul sânului. Cei mai mulţi noduli (90%) nu sunt canceroşi, însă întotdeauna
este cel mai bine să efectuaţi un control la medicul de familie sau la medicul ginecolog.

simptome:

 Un nodul sau o zonă de ţesut îngroşat la oricare dintre sâni;

 O modificare în dimensiuni sau formă a unuia sau ambilor sâni;

 Secreţie la nivelul oricăruia dintre mameloane (care pot prezenta sânge);

 Un nodul sau o umflătură la oricare dintre axile;

 Neregularităţi ale pielii de la nivelul sânilor;

 O iritaţie pe sau în jurul mamelonului;

O schimbare în aspectul mamelonului, ca şi cum s-ar scufunda în interiorul sânului, durere în oricare
dintre sâni sau la oricare dintre axile, fără a fi legate de menstruaţie.

Adenocarcinomul rectal
Semne și simptome
Simptomele cancerului rectal pot fi similare cu cele ale altor boli intestinale, cum ar fi colita
ulcerativă sau boala Crohn. În schimb, în timp ce simptomele bolii inflamatorii intestinale pot să
se reducă în timpul perioadelor de remisiune, simptomele cancerului rectal pot fi mai severe și
persistente pe măsură ce se dezvoltă cancerul.
Simptomele se pot intensifica și devin mai severe pe măsură ce cancerul se răspândește în
întregul rect sau eventual în colon. Semnele de cancer rectal legate de mișcările intestinale pot
include:
 diaree;
 constipație;
 incapacitatea de a goli intestinul;
 scaun cu sânge;
 modificări în dimensiunea și forma scaunului.
Simptomele cancerului rectal pot include și:
 durere la nivelul rectului;
 dureri abdominale și disconfort;
 gaze și crampe stomacale;
 schimbări de apetit;
 pierdere inexplicabilă în greutate;
 oboseală;
 slăbiciune.
Cauze și factori de risc
Cancerul rectal se dezvoltă, de obicei, pe parcursul mai multor ani, apărând mai întâi ca
o formațiune pre-canceroasă numită polip. Unii polipi au capacitatea de a deveni
canceroși și de a începe să crească și să pătrundă în peretele rectului. Cauza reală a
cancerului rectal este neclară. Aproximativ 5-10 % dintre cancerele rectale sunt
ereditare (din cauza mutațiilor specifice în genele care sunt transmise de la părinți la
copii). Pe baza riscului personal, se pot face teste genetice pentru a vedea dacă o
persoană are mutații în gene care pot crește riscul de cancer.

Iată care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea cancerului rectal:

 vârsta;
fumatul;
consumul de alcool;
istoric familial de cancer de colon sau cancer rectal;
dieta bogată în grăsimi de origine animală;
istoric personal de polipi sau cancere colorectale;
boala inflamatorie intestinală.

Capitol 1-8

Pneumonia fanca lobara

Pneumonia este o inflamatie acuta exsudativa secundara infectiei aerogene cu bacterii, virusuri,
micoplasme.

In functie de extensia leziunilor, pneumonia poate fi :

 segmentala / lobulara (este afectata un segment de lob)

 lobara (este afectat un lob intreg)

 bronhopneumonie (sunt afectate bronhiole si alveolele adiacente)

 interstitiala (este afectat tesutul interstitial - peretii alveolari, spatiul peribronsic si perivascular)

Semne și simptome
În funcție de severitatea bolii și de dezvoltarea complicațiilor, simptomele caracteristice pneumoniei
lobare pot varia. Debutul este de obicei brusc în plină stare de sănătate, iar principalele simptome ale
pneumoniei de cauză pneumococică sunt:

 febră înaltă (39-40 grade Celsius);

 frison unic, intens, prelungit;

 tuse iritativă inițial, apoi productivă (cu spută ruginie sau cu sânge, vâscoasă, aderentă);

 dificultăți în respirație, dispnee;

 durere toracică (junghi toracic) accentuată la tuse;

  herpes nazo-labial; 

 facies vulturos sau semnul Jaccoud (roșeața obrazului pe partea bolnavă);

 convulsii, în special la copii;

 pot apărea hiperemie faringiană, hepatosplenomegalie și limfadenită la copil (provoacă

vărsături);

 stare de confuzie sau chiar pierderea cunoștinței

Producerea pneumoniei lobare este favorizată de factori precum:

 deprimarea imunității - defecte imune congenitale sau dobândite (HIV/SIDA);
 bolile cronice existente - bronhopneumopatie obstructivă cronică, insuficiență
cardiacă congestivă;  
 afectarea funcției splenice (splenectomie);
 diminuarea producției de mucină;
 expunere la gaze iritante;
 alterarea funcției macrofagelor alveolare;
 pierderea reflexului de tuse;
 frigul, umezeala, oboseala fizică și psihică, terenul tarat (alcoolici, diabetici)
 Bronhopneumonia
Simptome bronhopneumonie
 Respiratie scurta
 Durere in piept
 Tuse expectoranta
 Febra
 Transpiratii, frisoane
 Dureri de cap, dureri musculare
 Oboseala extrema.
La copii, bronhopneumonia poate sa aiba simptome diferite, insa tot tusea ramane principalul
simptom. Pe langa aceasta, pot aparea si:
 Puls marit
 Irascibilitate
 Apatie, lipsa poftei de mancare
 Febra
 Congestie nazala.

Cauze bronhopneumonie

In general, aceasta afectiune pulmonara este cauzata de o bacterie care se raspandeste prin
tuse sau stranut. Bacteriile care provoaca adesea aceasta afectiune sunt: stafilococul auriu, E.
coli, Haemophilus influenza ori Pseudomonas aeruginosa. Exista si situatii in care aceasta boala
este cauzata de infectia cu un virus, insa acestea sunt cazuri izolate.

Cei mai afectati de bronhopneumonie sunt, in general, cei internati in spital pentru tratarea
altor afectiuni. Asta pentru ca acestia au sistemul imunitar slabit, dar si pentru ca bacteriile au
capatat rezistenta la antibiotic.
Risc cresut de bronhopneumonie au persoanele varstnice (peste 65 de ani), dar si copiii foarte
mici (pana in 2 ani). Acestia sunt expusi si complicatiilor cauzate de aceasta afectiune
respiratorie. Si persoanele care lucreaza in spital ori cele care sufera de alte afectiuni pulmonare
sunt predispuse bronhopneumoniei.
 Ateroscleroza
Arterioscleroza se produce cand vasele de sange (arterele) care transporta oxigenul si substantele
nutritive de la inima catre restul corpului se ingroasa si devin rigide – impiedicand uneori circulatia
sangelui catre organe si tesuturi. Arterele sanatoase sunt flexibile si elastice, insa, in timp, peretii
arterelor se pot intari, o afectiune cunoscuta si ca ingrosarea arterelor.

Ateroscleroza este un tip specific de arterioscleroza, insa termeniii sunt uneori interschimbabili.
Ateroscleroza se refera la acumularea de grasimi, colesterol si alte substante in interiorul si pe peretii
arteriali (placa de aterom), care poate impiedica fluxul sanguin. Placa se poate rupe, favorizand aparitia
trombilor (cheaguri de sange). Desi ateroscleroza este frecvent considerata o problema cardiaca,
aceasta poate afecta arterele oriunde in organism. Ateroscleroza poate fi prevenita si tratata.

Simptome
Initial, ateroscleroza este asimptomatica, uneori timp de zeci de ani. Manifestarile clinice apar cand
leziunile afecteaza fluxul sanguin. Semnele de ischemie tranzitorie apar cand placile stabile cresc si
determina reducerea lumenului arterial cu 70%. Manifestarile de angina instabila sau infarct, accident
vascular ischemic, sau durere de repaus la nivelul membrelor apar cand se produce ruptura unei placi
instabile si obstructia acuta a unei artere majore prin supraadaugarea trombozei sau embolismului.

Arterioscleroza poate conduce la anevrisme si disectie arteriala, care se manifesta prin durere, prezenta
unei formatiuni pulsatile, absenta pulsurilor, sau moarte subita.

Simptomele aterosclerozei moderate pana la severe depind de care artere sunt afectate. De exemplu,
daca aveti ateroscleroza in arterele inimii, este posibil sa aveti simptome, cum ar fi durere in piept sau
presiune (angina pectorala).

Cauze
Ateroscleroza este o boala lenta, progresiva, care poate debuta in copilarie. Desi nu se cunoaste
cauza exacta, ateroscleroza poate debuta prin afectarea sau traumatismul la nivelul stratului
intern al unei artere.
Afectarea poate fi provocata de:
 Hipertensiune arteriala
 Colesterol crescut
 Trigliceride mari
 Fumat
  Rezistenta la insulina, obezitate sau diabet
 Inflamatie determinata de boli precum artrita, lupus sau infectie ori inflamatie de cauza
necunoscuta

Factori de risc
rigidizarea arterelor se produce in timp. Pe langa inaintarea in varsta, factorii care cresc riscul
aterosclerozei sunt:
 Hipertensiunea arteriala
 Colesterolul crescut
 Diabetul
 Obezitatea
 Fumatul
 Istoricul familial de boala cardiaca precoce
 Sedentarismul
 Alimentatia nesanatoasa
Capitolul 11
Capitolul 12
Ulcer gastric
ULCER GASTRIC - SIMPTOME
Un numar de simptome sunt asociate cu ulcerul gastric. Cel mai frecvent simptom este o
senzatie de arsura sau durere in mijlocul abdomenului dintre piept si buric. De obicei, durerea
va fi mai intensa atunci cand stomacul este gol si poate dura cateva minute pana la cateva ore.
Alte semne si simptome comune ale ulcerelor includ:
Durere severa de stomac care se poate imbunatati atunci cand mancati, beti sau luati antiacide;
 Pierdere in greutate;
 Greata sau varsaturi;
 Balonare;
 Senzatie de plin;
 Arsuri la stomac (senzatie de arsura in piept);
 Anemie.

ULCER GASTRIC - TRATAMENT

Tratamentul poate varia in functie de cauza ulcerului. Daca boala este rezultatul infectiei cu H.
pylori, veti avea nevoie de antibiotice si medicamente numite inhibitori ai pompei de protoni,
celulele stomacale care produc acid. In cazuri rare, ulcerul gastric poate fi tratat doar printr-o
interventie chirurgicala. Acest lucru poate fi cazul in cazul ulcerelor continua sa se intoarca si nu
se vindeca.
 Adenocarcinomul gastric 
Adenocarcinomul gastric reprezinta peste 90 % dintre tumorile maligne ale stomacului. Este o
tumora epiteliala maligna cu origine in epiteliul mucoasei gastrice, ce invadeaza treptat toate straturile
peretelui gastric (musculara mucoasei, submucoasa, musculara proprie, putind depasi seroasa).

Simptomele senzație de sațietate instalată rapid;

 probleme la înghițire, cunoscute sub numele de disfagie;

 senzație de balonare după mese;

 indigestie și arsuri gastrice;

 dureri de stomac;

 vărsături, care pot conține sânge.

Aunci când cancerul gastric devine mai avansat, următoarele semne și simptome devin, de obicei, mai
pronunțate:

 o acumulare de lichid în stomac;

 anemie;

 scaun închis la culoare (aproape negru) care conțin sânge;

 oboseală;

 pierderea poftei de mâncare;

 scădere inexplicabilă în greutate.

 Boala Crohn

Boala Crohn este o boala inflamatorie cronica cu localizare la nivelul peretelui tractului digestiv, putand
afecta teoretic orice segment de la esofag pana la anus, dar in special portiunea distala a intestinului
subtire (ileita terminala) si colonul, caracterizata prin leziuni inflamatorii ulcerative transmurale ce pot
determina complicatii de tipul stricturilor sau fistulelor.

Boala Crohn este boala adultului tanar (15 - 30 ani), dar poate apare si la varste mai inaintate, cu
incidenta egala la femei si barbati.

Cauza bolii Crohn nu este cunoscuta. Au fost propuse cauze genetice, infectioase, tulburari imunolgice,
dar nici una nu a fost demonstrata cert.

Principalele manifestari ale bolii Crohn sunt :

 accentuarea tranzitului intestinal - scaune moi, de cateva ori pe zi - persistenta saptamini-luni

(diaree cronica neinfectioasa)

 dureri abdominale recurente

 sangerari rectale

 febra persistenta

 alterarea starii generale

 artralgii - frecvent lombalgii (dureri de spate)

 scadere in greutate
Complicatiile bolii Crohn :
abcese parietale si perianale
fistule : entero-enterice, entero-vezicale, entero-vaginale, entero-cutanate, cu complicatii
infectioase determinate de continutul septic al intestinului (infectii urinare recidivante, infectii
genitale, chiar septicemie)
aderente ale anselor intestinale de vecinatate cu dezvoltarea de mase tumorale cu fenomene
obstructive
dilatatie toxica a colonului (megacolonul toxic) - rara - cu pericol iminent de perforatie
anemia
malnutritia
cancerul de colon - rar - incidenta creste dupa 10 ani de boala activa
 Rectocolita ulcerativa

La aproximativ 30% din pacienții cu rectocolită ulcero-hemoragică, boala apare de regulă de la început
ca și proctită ulcerativă. În acest stadiu al bolii, întinderea este de obicei mai mică de 15-20 cm (în
dreptul rectului).

Proctita ulcerativă tinde să fie o formă mai ușoară de colită ulcerativă, pacientul având șanse să
prezinte mai puține complicații. Mai mult, tratamentul are șanse mai mari să își facă efectul decât la
formele mai întinse.

Simptome

 Este o boala incapacitanta, provocand complicatii serioase. Scaunele diareice pot fi insotite de
dureri abdominale, crampe abdominale, distensia abdomenului (intindere sau umflare excesiva)
si febra - in cazurile severe, in special la pacientii varstnici.

Simptome mai putin tipice pot fi:

 dureri articulare,

 leziuni la nivelul pielii,

 scaderea poftei de mancare,

 scadere in greutate,

 depresie,

 iritabilitate,

 congestia (inrosirea) ochilor.

Capitol 10-12
 COLECISTITA ACUTA

Semnele si simptomele colecistitei pot include:

 Durere severa la nivelul abdomenului din dreapta sus sau central;

 Durerea care se raspandeste pe umarul drept sau pe spate;

 Durere la nivelul abdomenului atunci cand este atins;

 Greata si varsaturi;

 Febra. Simptomele colecistita se produc adesea dupa o masa copioasa, in special una bogata in
grasimi.

COLECISTITA - TRATAMENT

Tratamentul pentru colecistita implica, de obicei, internarea in spital pentru a controla inflamatia vezicii
biliare. Uneori este nevoie de o interventie chirurgicala. Pe durata tratamentului este important ca la
inceput sa nu consumati alimente sau lichide, iar medicii va vor administra intravenos fluide ca sa nu va
deschidratati.

Daca vezica biliara este infectata, va trebui sa luati antibiotice si medicamente pentru durere pana cand
inflamarea vezicii biliare se va reduce.

In unele situatii, pietrele care blocheaza conductele biliare sau ductul chistic vor fi eliminate chirurgical.
Operatia se numeste colecistectomie si, de obicei, este o procedura minim invaziva care implica cateva
incizii minuscule in abdomen (colecistectomie laparoscopica). O procedura deschisa, in care se face o
incizie lunga in abdomen, este rareori necesara. Odata ce vezica biliara este indepartata, bilele curg
direct din ficat in intestinul subtire, in loc sa fie depozitate in vezica biliara.
 COLECISTITA CRONICA

Colecistita reprezintă inflamația vezicii biliare. Aceasta este de două feluri: colecistita cronică
litiazică și nelitiazică. Colecistita cronică nelitiazică se mai numește și diskinezie biliară și poate fi cauzată
cel mai frecvent de tulburări de motilitate veziculare, de modificări în compoziția bilei sau de refluxul
duodeno-pancreatic.

În ambele forme, pacienții pot prezenta semne și simptome atipice: cefalee, greață, meteorism
abdominal, astenie, constipație sau diaree, icter, febră moderată (când există infecție) și nu în ultimul
rând, jenă sau durere in hipocondrul drept (în colică, durerea poate iradia în epigastru sau chiar la
nivelul umărului drept).

Colecistita este o afecțiune care poate fi tratată homeopat. Există produse bine studiate și concepute
special pentru această afecțiune. Spre exemplu: durerea poate fi ameliorată cu Chelidonium D6
(relaxează căile biliare spastice), Cholestirium D6 (are efect drenor); în colica biliară repetată pe fond
nervos sau din cauza alimentației neadecvate, poate ajuta Nux vomica C9.  Iar dacă colica este însoțită
de febră, cel mai bun remediu este Bryonia D4. Acestea sunt doar câteva exemple de soluții pentru
problema colecistitei.

Însă tratamentul homeopat trebuie întotdeauna individualizat, adică în prescrierea remediului

homeopat trebuie luate în considerare toate simptomele prezentate de pacient, tratându-se bolnavul,
și  nu boala.
 HEPATITA CRONICA

Hepatita cronica: cauze, simptome si tratament

Hepatita cronica reprezinta inflamatia ficatului care persista mai mult de 6 luni. Multe persoane nu
prezinta simptome ale hepatitei cronice, insa aceasta este extrem de periculoasa intrucat, pe termen
lung, poate cauza ciroza, acumulare de fluide in abdomen si deteriorarea functiilor creierului.

Cauzele hepatitei cronice

Hepatita cronica poate persista ani la rand. In unele cazuri, aceasta este blanda si nu cauzeaza daune
permanente ficatului, insa exista si sitautii in care hepatita cronica este agresiva si cauzeaza ciroza.

Cea mai comuna cauza a hepatitei cronice o reprezinta infectarea cu un virus hepatic, fie el B, fie C.

Infectia ficatului cu virusul hepatic C cauzeaza hepatita acuta, care se desclanseaza intr-o perioada de
pana la 6 luni de la expunerea la virus. Aceasta faza poarta denumirea de hepatita acuta. In 85% dintre
cazurile de infectare cu virusul hepatic C, afectiunea nu este tratata la timp, iar pentru ca virusul nu este
eliminat din organism, hepatita acuta se transforma in hepatita cronica.

Si hepatita de tip B se poate croniciza, insa acest lucru se intampla la numai 5-10% dintre cazuri. Pe de
alta parte, hepatita A nu se poate transforma in hepatita cronica.

Pe langa virusii hepatici, hepatita cronica poate fi declansata si de anumite tratamente

medicamentoase, daca acestea sunt administrate pentru perioade indelungata.

Si consumul excesiv si indelungat de bauturi alcoolice poate cauza hepatita alcoolica, care se poate
transforma apoi in hepatita cronica.

Simptomele heptitei cronice

Hepatita cronica se dezvolta treptat si simptomele sale pot fi trecute cu vederea pana cand se ajunge in
faza de ciroza. Pacientul poate observa insa simptome precum:

 Oboseala

 Stare de rau general

 Pierderea apetitului

 Disconfort abdominal
 CIROZA HEPATICA

Ciroza hepatica inseamna inlocuirea tesutului hepatic normal sau sanatos cu tesut cicatricial
nefunctional. Pe masura ce boala avanseaza, arhitectura ficatului va inseamna din ce in ce mai putin
tesut sanatos. Ciroza este ultimul stadiu al fibrozarii ficatului, fiind provocata de numeroase forme de
boli sau probleme hepatice, precum hepatita sau alcoolismul cronic. Ciroza, din punct de vedere
histopatologic, este caracterizata de prezenta nodulilor regenerativi inconjurati de tesut fibrozat cu
aspect dens. Ciroza hepatica poate fi asimptomatica multi ani, iar cand apar simptomele, acestea sunt
frecvent nespecifice (anorexie, oboseala, pierdere in greutate). Manifestarile intarziate includ
hipertensiunea portala, ascita si, cand se produce decompensarea, insuficienta hepatica. Diagnosticul
presupune frecvent biopsia hepatica.

Daca ciroza nu este tratata, ficatul va functiona defectuos sau va intra in incapacitate de functionare
denumita insuficienta hepatica, cunoscuta drept ultimul stadiu al bolii hepatice.

SIMPTOME

Ciroza este adeseori asimptomatica pana cand deteriorarea hepatica este extinsa. Statisticile arata ca o
treime dintre pacienti nu dezvolta simptome. Cand semnele si simptomele apar, acestea nu sunt specific
acestei afectiuni. Printre simptomele care pot s aapara se numara:

 Lipsa poftei de mancare

 Oboseala si paloare (determinate de eliberarea de citochine, de anemie, hipersplenism)

 Respiratie cu dificultate (dispnee, datorita hipertensiunii portale)

 Greata

 Pierdere in greutate sau crestere brusca in greutate

 Diaree

 Varsaturi

 Febra

 Icter (ingalbenirea mucoaselor, a tegumentelor)

 Depozite sau pete galbene in zona ochilor (xantelasme datorita colestazei)

 Vene in panza de paianjen (telangiectazii)

 Sangerare frecventa

 Invinetire facila (aparitia de echimoze, chiar in situatia unor traumatisme mici, neimportante)

 Inrosirea palmelor (eritem palmar)

 Atrofie testiculara

 Ginecomastie (marirea sanilor la barbat)

 Perioade menstruale anormale (determinate de dezechilibrul productiei hormonale si al
metabolismului)

 Reducerea libidoului

 Durere abdominala sau discomfort abdominal (de la marirea in dimensiuni a ficatului sau
formarea de calculi biliari, sau acumularea lichidului ascitic)

 Prurit (mancarime rezultata din depunerea la nivel cutanat a productiei biliare)

 Scaune deschise la culoare

 Prezenta sangelui in scaun

 Urina de culoare mai inchisa: portocalie sau maronie

 GLOMERULONEFRITA ACUTA DIFUZA POSTSTREPTOCOCICA

 Glomerulonefrita acută poststreptococică este mai frecventă la sexul masculin comparativ cu sexul

feminin, raportul fiind de 2 la 1. Nu există o predilecție rasială pentru glomerulonefrita acută
poststreptococică; starea este raportată în toate grupurile etnice și culturale. În populațiile urbane, se
observă o predilecție față de populațiile minoritare; totuși, acest lucru poate fi legat mai mult de factorul
socio – economic al supraaglomerării decât de orice preferință rasială. În țările dezvoltate,
glomerulonefrita acută poststreptococică  afectează în principal bărbații albi mai în vârstă, mai
frecvent în decursul celui de-al cincilea deceniu al vieții. În lumea în curs de dezvoltare, boala este
văzută în principal la copiii negri, predominant bărbați.

 Perioada de stare se manifestă printr-un sindrom nefritic acut cu:

 edeme – periferice până la anasarcă, în funcție de gravitatea leziunilor renale, cantitatea de

lichide ingerate și amploarea proteinuriei;

 oligurie (sub 300 ml/24 ore);

 proteinurie sub 1 g/24 ore (rang nefritic);

 hematurie macroscopică: la jumătate din pacienți, aspect al urinii de ”spălătură de carne”, care
durează până la 4 săptămâni;

 hipertensiune arterială: valoare moderată până la severă, bine tolerată la copii; în 5 % cazuri se
poate complica cu encefalopatie hipertensivă (cefalee, vărsături, somnolenţă, tulburări de
comportament, confuzie, agitaţie, convulsii, uneori comă); uneori se complică cu edem
pulmonar acut (dispnee cu ortopnee, raluri subcrepitante care urcă de la bază spre vârf, tuse
seacă, insuficiență respiratorie).

Semne şi simptome
Glomerulonefrita poststreptococică debutează frecvent brusc cu simptomele şi semnele
specifice sindromului nefritic:

 Hematurie – apare în toate cazurile, fiind macroscopică în aproximativ 30%. Urina are
aspect de coca-cola, culoarea acesteia fiind brună.
 Proteinurie – frecvent subnefrotică (sub 3,5 g/24 ore) şi neselectivă.
 Edeme – afectează aproximativ 80-90% dintre pacienţi şi apar ca urmare a retenţiei de
apă şi sare, localizându-se frecvent periorbitar (mai accentuate în timpul dimineţii) şi la
nivelul membrelor inferioare.
 Hipertensiune arterială – apare în 60-80% dintre cazuri, afectând mai frecvent pacienţii în
vârstă. La 50% dintre pacienţi, aceasta poate fi severă, însă encefalopatia hipertensivă survine rar,
sub 10%, manifestându-se prin cefalee, tulburări de vedere, convulsii, tulburări de constiinţă (în acest
caz se intervine cu medicamente hipertensive administrate parenteral). Totuşi, cel mai adesea este
tranzitorie, cu normalizarea valorilor după remiterea edemelor şi restabilirea filtratului glomerural.
Dacă hipertensiunea arterială persistă, poate indica cronicizarea sau o altă afecţiune.
 Oligurie – indică insuficienţă renală.
 Insuficienţa cardiacă – poate fi cauzată de hipertensiuena arterială sau de
hipervolemia rezultată în urma retenţiei hidro-saline.
 PIELONEFRITA ACUTA

Pielonefrita acută este o inflamație acută de origine bacteriană la nivelul rinichilor și pelvisului

renal.Pielonefrita acută afectează  toate categoriile de vârstă, în special copiii, incidența cea mai mare
regăsindu-se în jurul vârstei de 3 ani.La femeile însărcinate, pielonefrita acută se întâlnește în
aproximativ 3-5 % din cazuri.Pielonefrita acută face parte din infecțiile de tract superior .

În cele mai multe cazuri, pielonefrita apare după o infecție de tract inferior (cistită) netratată sau  tratată
necorespunzător.

Simptome

Cel mai adesea debutul pielonefritei este brusc cu febra 39-40° C însoțită de frisoane ,
transpirații , cefalee,  grețuri , vărsături și stare generală alterată. Pacienții prezintă dureri lombare, de
obicei bilaterale, cu caracter colicativ în cazul prezenței unui factor de tip obstructiv. Tabloului clinic îi se
mai asociază polakiuria , alguria, disuria .La persoanele diagnosticate cu diabet zaharat durerea poate
lipsi.

Factorii favorizanți sunt:

 refluxul vezico-ureteral

 factorii de tip obstructiv ( litiaza renală, tumori ale căilor urinare)

 anomalii ale tractului urinar

 actul sexual

 diabetul zaharat

 deficiențe imune

 afecțiuni neurologice ( scleroza multiplă , traumatismele vertebrale)

 cateterul de lungă durată

 denutriția

 boli cronice

 constipația

 reducerea aportului lichidian

 tulburări neurogene vezicale

 explorări invazive

Factorii de protecție ai tractului urinar sunt:

 fluxul urinar

 pH-ul acid

 flora microbiană saprofită

  factorii bacteriostatici : lisozimul , IgG, IgA

 valvele vezico-ureterale

 proteina Tamm-Horsfall

 secreția prostatică  –  ce prezentă substanțe de tip bactericid

 polimorfonuclearele

Forme clinice

Pielonefrita acută poate fi de mai multe tipuri :

 pielonefrită acută forma comună

 pielonefrită acută formă septică – se asociază deobicei cu un factor obstructiv , prezentând un

tablou clinic grav.

 pielonefrită acută gravidică

 pielonefrită acută la diabetici – tabloul clinic este mai puțin exprimat; poate decompensa
diabetul.

 pielonefrită acută complicată cu insuficiență renală acută

HIPERPLAZIA ADENOMATOASA NODULARA BENIGNA DE PROSTATA

 Hiperplazia benigna de prostata (HBP) – cunoscuta si ca marirea glandei prostate (hipertrofia
benigna de prostata sau adenom de prostata) – este o afectiune frecventa in randul barbatilor mai in
varsta. Marirea in dimensiuni a glandei prostate poate sa provoace simptome de disconfort urinar,
precum blocajul (obstructia) fluxului urinar din vezica urinara, dar si probleme ale vezicii urinare,
probleme ale tractului urinar sau probleme renale.

Exista o serie de tratamente eficiente pentru marirea prostatei – de la medicamente la tratamente

minim-invazive sau interventie chirurgicala. Pentru a stabili cea mai buna optiune de tratament, medicul
va analiza simptomele, dimensiunea prostatei, precum si alte afectiuni pe care le ai.

Simptome

Severitatea simptomelor la persoanele cu glanda prostata marita variaza, insa exista tendinta ca
simptomele sa se agraveze treptat in timp. Semnele si simptomele HBP frecvente sunt:

 Nevoia frecventa si stringenta de a urina

 Cresterea frecventei urinarilor pe timpul noptii (nicturie)

 Dificultati/ezitare in a incepe urinarea

 Flux urinar slab sau flux urinar cu intreruperi sau intermitent

 Senzatie de golire incompleta

 Incapacitatea de a goli complet vezica

Semne si simptome mai putin frecvente pot fi:

 Infectii repetate de tract urinar

 Incapacitatea de a urina

 Prezenta de sange in urina

ADENOCARCINOMUL DE PROSTATA
Prostata este o glandă a sistemulului reproducător masculin. Are dimensiunea unei nuci, este
localizată sub vezică și înconjoară partea superioară a uretrei, tubul care transportă urina din vezică.

Cancerul de prostată este destul de frecvent în rândul bărbaților. Cancerul în stadiile incipiente (când
se găsește numai în glanda prostatică) poate fi tratat cu șanse foarte mari de supraviețuire. Din
fericire, aproximativ 85% dintre bărbații cu cancer de prostată sunt diagnosticați într-un stadiu
incipient al bolii.

Principalele semne și simptome ale cancerului de prostată sunt:

 simptome urinare – urinări frecvente și întrerupte sau dureri la urinare, arsuri la urinare,
urinări frecvente noaptea, lipsa controlului vezicii urinarem modificări ale fluxului urinar,
sânge în urină (hematurie);

 sânge în materialul seminal;

 disfuncții erectile;

 ejaculare dureroasă;

 edemul picioarelor sau a zonei pelvine;

 amorțeală sau durere la nivelul șoldurilor, picioarelor sau picioarelor;

 dureri osoase persistente.

CAPITOL 13-14

Hiperplazie de endometru
 Cauzele aparitiei hiperplaziei endometriale

Principala cauza de hiperplazie endometriala este considerata cresterea nivelului de estrogen in sange,
ce poate fi declansata de urmatorii factori de risc:

 tratament pe baza de estrogen, fara opozitia progesteronului

 instalarea menopauzei

 dezvoltarea sindromului ovarelor polichistice

 obezitate si diabet zaharat

 avort si alte interventii asupra uterului

 varsta peste 40 de ani

 afectiuni ale tiroidei sau veziculei biliare

 istoric in familie de cancer de uter, colon, ovare

Simptome de hiperplazie endometriala

Cel mai des intalnit simptom al hiperplaziei endometriale este sangerarea vaginala anormala.
Aceasta se poate imparti in:

 menoragie – sangerare regulata, ciclica, abundenta si indelungata,

 metroragie – sangerare in afara menstruatiei, la intervale neregulate,
 menometroragie – sangerari excesive, neregulate, la intervale scurte de timp,
 sangerari dupa instalarea menopauzei.

CARCINOMUL DE ENDOMETRU
Cancerul endometrial sau de endometru reprezinta o crestere rapida si haotica a celulelor
endometriale care invelesc uterul. Detectat intr-o forma de inceput a bolii, cand afecteaza doar uterul,
cancerul de endometru poate fi vindecat.

Simptomele cancerului endometrial

Cele mai importante simptome ale cancerului de endometru sunt: sangerare vaginala anormala, care
la inceput poate fi o simpla pata pe lenjerie, ajungand sa fie sangerare abundenta. De asemenea,
sangerarea dupa instalarea menopauzei este anormala!

Alt simptom mai poate fi durerea resimtita in timpul actului sexual sau la urinare si, nu in ultimul
rand, durere continua in zona pelvina (si care nu poate fi asociata perioadei de ciclu
menstrual). Simptomele cancerului de endometru pot fi confundate cu cele ale endometriozei.

Factori de risc

Primul factor de risc care creste riscul de a dezvolta acest tip de cancer este varsta. Cu cat femeia
inainteaza in etate, cu atat creste riscul de aparitie a cancerului endometrial. Cele mai multe cazuri au
fost constatate dupa implinirea varstei de 50 de ani.

Un alt factor de risc este dezechilibrul intre nivelurile de estrogen si progesteron din organism,
determinand ingrosarea peretilor uterului.

Obezitatea si supraponderabilitatea reprezinta un alt factor de risc al aparitiei acestui tip de cancer.

Estrogenul se produce in testul adipos. Cu cat acesta din urma creste, cu atat creste si nivelul de
estrogen din organism. Astfel, femeile care au o greutate mare sunt mult mai predispuse la cancerul de
endometru fata de femeile cu greutate normala.

Un alt factor de risc il reprezinta diabetul, femeile diabetice fiind de doua ori mai expuse riscului de a
face cancer de endometru (crescand nivelul de insulina, creste si nivelul de estrogen).

Femeile care nu au copii prezinta un alt factor de risc al dobandirii acestei boli. Pe perioada celor noua
luni de sarcina, femeia prezint a niveluri mari de progesteron si mai scazute de estrogen.

Hiperplazia endometrială, dezvoltarea in exces a mucoasei uterine, ingrosand uterul, este un factor de
risc de a dezvolta cancerul endometrial.

Printre alti factori de a dezvolta aceasta boala se numara menarha inainte de varsta de 12 ani sau
menopauza dupa varsta de 55 de ani, sindromul ovarelor polichistice, tratament cu tamoxifen (terapia
hormonala in prevenirea sau tratarea cancerului de san), radioterapie la nivelul pelvisului, istoricul
familial.

BOALA FIBROCHISTICA A SANULUI

Simptome, semne si investigatii

Simptomele bolii fibrochistice mamare se accentueaza inainte de ciclul menstrual si se amelioreaza dupa
ce incepe un nou ciclu menstrual. Se poate resmiti durerea sau disconfortul, de obicei, la ambii sani.

Durerile alternante de san pot dura tot ciclul menstrual. Sanii pot fi grei si umflati si pot fi prezente
dureri la nivelul axilei. Posibil ca la nivelul sanilor sa se simta noduli, la palpat, care inainte de ciclul
menstrual isi maresc dimensiunile si apoi se micsoreaza. Nodulii prezenti sunt mobili.

Unele femei au semnalat scurgeri de la nivelul mamelonului. In cazul in care scurgerile mamare sunt
clare, de culoare rosie sau chiar sange, se va consulta imediat medicul.

Orice femeie cu varsta de peste 40 de ani trebuie sa faca o mamografie sau ecografie.

Tratament

Daca nu sunt prezente simptomele sau daca acestea sunt minore, nu este nevoie de tratament pentru
sanii fibrochistici. Durerea severa, chisturile mari, dureroase asociate cu sanii fibrochistici impun
necesitatea tratamentului. Optiunile terapeutice pentru sanii fibrochistici includ:

 aspiratia cu ac fin - medicul foloseste un ac subtire pentru a drena lichidul din chisturi. Prin
lichidul scos se poate confirma daca este vorba despre un chist mamar. Indepartarea acestuia
amelioreaza disconfortul.

 excizia chirurgicala - rareori poate fi nevoie de interventie chirurgicala pentru eliminarea unui
chist persistent, cum ar fi un nodul care nu este tratat dupa aspiratia repetata cu ac fin, care a
fost monitorizat.

BOALA HODGKIN
Limfomul Hodgkin, cunoscut si sub numele de boala Hodgkin, este un cancer al sistemului limfatic, care
face parte din sistemul imunitar. In boala Hodgkin, celulele sistemului limfatic se inmultesc anormal si se
raspandesc dincolo de acesta. Pe masura ce boala progreseaza aceasta afecteaza capacitatea corpului
de a lupta impotriva infectiilor. Limfomul Hodgkin afecteaza nodulii limfatici de la nivelul gatului, zonei
axilare si inghinale.

Hodgkin este unul dintre cele doua tipuri comune de cancere ale sistemului limfatic. Celalalt tip,
limfomul non-Hodgkin, este mult mai des intalnit. Ce diferentiaza limfomul Hodgkin de cele non-Hodgkin
este prezenta celulelor Reed-Stenberg, o celula specifica limfomului Hodgkin.

Boala Hodgkin poate afecta persoanele de orice varsta, dar este cel mai frecvent la persoanele care au
intre 15 si 35 de ani, precum si cele de peste 55 de ani. LIMFOM HODGKIN - SIMPTOME

Semnele si simptomele limfomului Hodgkin pot include:

 Noduli limfatici umflati;

 Stare permanenta de oboseala;

 Febra;

 Transpiratii in timpul noptii;

 Pierderea in greutate inexplicabila;

 Senzatie de mancarime;

 Cresterea sensibilitatii la alcool sau durerii in ganglionii limfatici dupa consumul de alcool.

osoasa bolnava cu celule stem sanatoase care va ajuta sa dezvoltati maduva osoasa noua.

CAPITOLELE 15-16

GUSA COLOIDA
Guşa simplă reprezintă o hipertrofie (creştere în dimensiune) a tiroidei de natură benignă, care nu este
asociată tulburărilor tiroidiene – precum hipo sau hipertiroidia – şi afecţiunilor maligne ale acestui
organ. Cea mai frecventă cauză a guşei simple este deficitul de iod din alimentaţie, tulburările
congenitale care pot împiedica absorbţia iodului  sau anumite alimente guşogene (broccoli, conopidă,
varză) şi diverse medicamente antipsihotice sau antiaritmice, cum ar fi litiul sau amiodarona.

Umflarea tiroidei este principalul simptom al guşei simple, care poate fi însoţită uneori de manifestări
precum dificultăţi respiratorii sau la înghiţire, tuse seacă, răguşeală, îngroşarea vocii sau senzaţia
permanentă de nod în gât.

Guşa simplă netoxică sau coloidă: simptome

Guşa simplă este adesea asimptomatică în stadiile de debut, afecţiunea progresând lent, pe parcursul
mai multor ani. Ulterior, manifestările determinate de creşterea în volum a glandei tiroide (nu de
nivelurile anormale de hormoni tiroidieni) survin pe fondul compresiei ţesuturilor înconjurătoare şi pot
cuprinde:

 Creşterea în volum a tiroidei

 Dificultăţi respiratorii (dispnee)

 Tuse seacă

 Wheezing (zgomot şuierător al respiraţiei)

 Tulburări de înghiţire (disfagie)

 Dilatarea venelor gâtului

 Ameţeală

 Răguşeală/îngroşarea vocii

 Senzaţie de nod în gât (globus hystericus)

 Rareori durere (în cazul în care survine o hemoragie în interiorul unui nodul)

BOALA GRAVES BASEDOW

Cauzele bolii Basedow-Graves (sau Basedow-Graves -Parry)

Cauzele bolii raman inca necunoscute, dar fiind boala autoimuna, exista un ANTIGEN (sau factor
declansator, “strain” organismului) si raspunsul sistemului imun la asa zisa agresiune a antigenului
asupra organismului, raspunsul fiind dat prin generarea de ANTICORPI.

Semnele şi simptomele afecţiunii Basedow-Graves

Pacientii se prezinta la medic cu fenomene de “tireotoxicoza“ (palpitatii, puls crescut, deseori peste 100
bpm, tremor fin al extremitatilor- asa numitul sindrom hiperkinetic).

Oboseala marcata, pacientul abia poate urca scarile sau abia poate face genuflexiuni (excesul de
hormoni tiroidieni au efect catabolism pe muschi, deci se poate pierde masa musculara), transpiratii,
tranzit intestinal accelerat, polidipsie (pacientul poate bea si 5 litri de apa, pe zi), poliurie (pacientul
poate elimina multa urina), scadere ponderala cu apetit pastrat sau chiar crescut, tulburari de ciclu
menstrual, anxietate, insomnia, caderea parului (alopecie difuza), unghii casante.

La barbati pot aparea ginecomastia (marirea de volum a sanilor) si tulburari de dinamica sexuala. Daca
apare si oftalmopatia Graves (afectarea oculara din boala Basedow-Graves ) pot aparea si simptomele
oculare: durere oculara, senzatie de “nisip in ochi”, lacrimare in exces, vedere dubla., exoftalmie (“ochi
bulbucati”). Unii pacienti se prezinta direct cu semne de “cardiotireoza”: fibrilatie atriala, insuficienta
cardiaca, cardiomegalie (inima marita).

TIROIDITA HASHIMOTO
Tiroida este o glanda mica situata in partea de jos a gatului. Aceasta secreta hormoni tiroidieni,
hormoni care livreaza energie celulelor corpului. Cand tiroida nu produce suficienti hormoni, corpul nu
poate functiona corect, afectand astfel nivelul energetic, starea de spirit si greutatea.

Daca tiroida devine inflamata, aveti tiroidita. Uneori, acest lucru se intampla deoarece corpul produce
anticorpi care ataca tiroida. Aceasta afectiune se numeste tiroidita autoimuna, tiroidita limfocitara
cronica, tiroidita Hashimoto sau boala lui Hashimoto.

Simptomele Tiroiditei Hashimoto

Pacientii  acuza marire nedureroasa a tiroidei sau senzatie de plenitudine la nivelul gatului.
Examinarea arata o gusa nedureroasa, neteda sau nodulara, ferma si mai elastica decat tiroida
normala. Multi pacienti prezinta simptome de hipotiroidism, dar unii se prezinta cu hipertiroidism.

Este posibil sa nu aveti niciun simptom la inceput. Pe masura ce boala avanseaza, tiroida se poate
mari, o afectiune numita glomerul. Simptomele pot include:

 Oboseala;

 Sensibilitatea la frig;

 Umflarea gatului;

 Umflarea limbii;

 Piele uscata si unghii fragile;

 Caderea parului;

 Crestere in greutate;

 Tulburari musculare si dureri articulare;

 Depresie;

 Sangerare menstruala severa.

Carcinomul papilar tiroidian

Semne și simptome
 Cancerul tiroidian se prezintă în mod tipic ca un nodul tiroidian. Nodulul tiroidian poate
fi observat de către pacient, poate fi descoperit în cursul unei examinări medicale de
rutină sau întâmplător, în timpul unei investigații imagistice pentru o altă patologie (de
exemplu, în timpul unei ecografii de artere cervicale, cu ocazia unui CT etc.).
Atunci când este observat de către pacient, acesta fie doar palpează, fie chiar și vede o
tumefacție în regiunea cervicală anterioară, care poate să nu producă niciun disconfort
sau care poate să producă senzație de presiune, de apăsare sau chiar de durere.
Simptomatologia asociată care sugerează malignitatea include:
 disfonie (voce răgușită);
 dispnee (dificultate în a respira);
 disfagie (dificultate în a înghiți);
 tuse uscată;
 sindrom de venă cavă superioară.
Principalii factori de risc sunt:

 patologia tiroidiană benignă;

 iradierea;

 istoricul familial de cancer tirodian;

 polipoza adenomatoasă familială;

 obezitatea;

 acromegalia;

 diabetul (doar în cazul femeilor)

OSTEOMIELITA
Osteomielita reprezinta inflamatia si distrugerea osoasa cauzata  de bacterii, microbacterii sau fungi.
Simptomatologia comuna consta in durere osoasa localizata si sensibilitate la palpare.

OSTEOMIELITA - CAUZE / AGENT INFECTIOS / FACTORI DE RISC

Osteomielita  este podusa prin diseminare hematogena (osteomelieta hematogena), prin contiguitate
(de la tesutul infectat sau de la proteza articulara infectata) sau prin plagi deschise (fracturi deschise
contaminare sau chirurgia osoasa). Trauma, ischemia si prezenta corpilor straini predispun la
osteomielita. Osteomielita poate aparea sub ulcere de decubit profunde.

OSTEOMIELITA - SIMPTOME

Simptomele osteomielitei

Pacientii cu osteomielita acuta a oaselor periferice prezinta, de obicei, scadere ponderala, fatigabilitate,
febra si cresterea temperaturii locale, edem si eritem local, dar si sensibilitate la palpare.

Osteomielita vertebrala produce durere de spate localizata si sensibilitate la palpare cu contractura

musculaturii paravertebrale care nu raspund la tratamentul conservator. Pacientii sunt de obicei afebrili.

Osteomielita cronica produce, cu o intermitenta de luni-ani, durere osoasa, sensibilitate la palpare si

sinusuri drenante.

Diagnosticul de osteomielita

Diagnosticul se stabileste pe baza radiografiilor si a culturilor.

Osteomielita acuta se suspecteaza la pacientii cu durere osoasa periferica localizata, febra si stare
generala proasta sau durere vertebrala localizata refractara. Osteomielita cronica se suspecteaza la
pacientii cu durere osoasa localizata, mai ales daca au factori de risc.

Daca se suspicioneaza osteomietita, se recolteaza hemograma completa, VSH si proteina C reactiva si se

fac radiografii simple ale osului afectat. Numarul leucocitelor poate fi normal, dar de obicei VSH si
proteina C reactiva sunt crescute. Radiografiile isi modifica aspectul dupa 2-4 saptamani si evidentiaza
evalarea periostului, distructia osoasa, edematierea tesuturilor moi si, la nivelul vertebrelor, pierderea
inaltimii corpurilor vertebrale sau ingustarea spatiului intervertebral adiacent infectiei plus distrugerea
fetelor osoase de deasupra si dedesuptul discului.

Daca imaginile radiologice sunt echivoce sau simptomatologia este acuta, CT sau RMN pot 44efine
anomaliile si evidentia abcesele (ex. Abcesele paravertebrale). Scintigrafia osoasa reprezinta o alta
alternativa, la care modificarile apar mai devreme decat pe radiografia simpla. Dezavantajul metotei
este ca nu face diferenta intre infectie, fractura sau tumora. Diagnosticul bacteriologic este necesar
pentru un tratament optim. Biopsia osoasa cu ac sau prin excizie chirurgicala cu aspiratie sau debridare a
abcesului pune la dispozitie tesutul necesar efectuarii culturilor si antibiogramei.

Artrita gutoasă
Gută este o formă comună  și  complexă de artrită care poate afecta pe oricine. Se caracterizează
prin atacuri bruște și severe de durere, umflătură și roșeață la articulații, de obicei articulația de la baza
degetului mare.

Un atac de gută poate apărea brusc, adesea trezindu-vă în miezul nopții cu senzația că degetul mare de
la picior vă arde. Articulația afectată  este fierbinte, umflată  și atât de fragedă încât chiar și greutatea
unei foi poate părea intolerabilă.

Simptome

Semnele și simptomele gutei apar aproape întotdeauna brusc, și deseori noaptea. Ele includ:

 Durere articulară intensă. Guta  afectează de obicei articulația degetului mare, dar poate apărea
în orice articulație. Alte articulații frecvent afectate
includ gleznele, genunchii, coatele, încheieturile  și degetele. Durerea este probabil să fie cea mai
severă în primele patru până la 12 ore de la început.

 Disconfort persistent. După ce durerea cea mai severă scade, un anumit disconfort articular
poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni. Atacurile ulterioare probabil o să dureze mai
mult și să afecteze mai multe articulații.

 Inflamații și roșeața.  Articulațiile afectate devin umflate, fragede, calde și roșii.

 Interval limitat de mișcare. Pe măsură ce guta progresează, este posibil să nu mai puteți mișca
articulațiile în mod normal.

Cauzele apariției artritei gutoase

Guta apare atunci când se acumulează « cristale de urat » în articulația dvs,
provocând inflamația și durerea intensă a unui atac de gută. Cristalele de urat
se pot forma atunci când aveți niveluri ridicate de acid uric în sânge.