Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (Judecător Talpalaru Z.

)
Dosarul nr. 2a-1722/19
02-2a-9016-23042019

DECIZIE

26 noiembrie 2019 mun.

Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ

al Curţii de Apel Chișinău

în componenţă:
Preşedintele completului, judecătorul Maria Guzun
Judecători Liuba Pruteanu și Virgiliu Buhnaci
Grefierul Ecaterina Muhin

examinând în ședința publică cererea de apel depusă de reprezentantul

apelantei *****, avocatul *****, împotriva hotărîrii Judecătoriei Chișinău sediul
Centru din 15 decembrie 2018, adoptată în pricina civilă la cererea înaintată de
către ***** și ***** împotriva lui *****, intervenient accesoriu Ilco Fevronia
privind constatarea faptului acceptării succesiunii după decesul lui *****, decedat
la data de 02 mai 2008, recunoașterea nulității declarației privind renunțarea la
rezerva succesorală,

constată:

La data de 20 mai 2015, ***** și ***** s-au adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva lui *****, intervenient accesoriu Ilco Fevronia privind
constatarea faptului acceptării succesiunii după decesul lui *****, decedat la data
de 02 mai 2008, recunoașterea nulității declarației privind renunțarea la rezerva
succesorală.
În motivarea cererii au invocat că, la data de 02 mai 2008 a decedat
*****ovici - soţul reclamantei ***** şi tatăl reclamantului *****. După decesul
lui a rămas următoarea avere succesorală: - apartamentul nr. 9, care constă din 1
(una) odaie, cu suprafaţa totală de 33,2 m.p., situat în mun. Chişinău, *****, nr.
*****; cota-parte din încăperea nelocativă, reamenajată din fostul apartament nr.
10, în magazin, cu suprafaţa de 37,4 m.p., situat în mun. Chişinău, *****, nr.
*****; cota-parte din boxul nr. 28 (garaj), cu suprafaţa de 37,3 m.p. şi subsolul cu
suprafaţa de 17,5 m.p., situate în mun. Chişinău, str. *****. După decesul lui
*****, au aflat că, Tatiana Curilova, care era fiica decedatului şi a lui ***** şi sora
lui ***** are calitate de moştenitor testamentar, deoarece pe numele ei a fost
eliberat testamentul nr. 3554 din 07 martie 2008, întocmit din numele lui *****
autentificat de către notarul Mihaela Moraru. Tatiana Curilova le-a promis, că
necatînd la faptul că există testamentul, toată averea succesorală o să fie împărţită
în părţi egale între toţi moştenitorii egali. În legătură cu aceasta, i-a cerut ei, *****,
să se prezinte la biroul notarului Diana Zgardan, pentru a depune declaraţie privind
renunţarea de la rezerva succesorală, motivînd, că aceasta este necesar pentru a fi
urgentată procedura perfectării documentelor pe averea succesorală. La data de 21
octombrie 2008, a depus această declaraţie la notar, care a fost înregistrată cu nr.
8692 din 21 octombrie 2008. Însă, pe parcursul a 2 ani de zile, Tatiana Curilova nu
a perfectat documentele pe averea succesorală şi nu a împărţit această avere
succesorală între moştenitorii legali cum a promis, motivînd că este unicul
testamentar şi nu are intenţia să se împartă cu fratele ei, *****.
Susține că, a înaintat către fiica sa ***** în Judecătoria sect. Botanica,
mun. Chişinău o acţiune privind recunoaşterea absolut nulă a testamentului nr.
3554 din 07 martie 2008, cu atragerea lui ***** în calitate de intervenient
accesoriu din partea reclamantului. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.
Chişinău din 06 martie 2013 acţiunea reclamantei ***** a fost admisă şi a fost
anulat testamentul nr. 3554 din 07 martie 2008. Prin decizia Curţii de Apel
Chişinău din 30 mai 2013 hotărârea instanţei de fond a fost menţinută, iar prin
încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 24 octombrie 2013 a fost considerat
inadmisibil recursul declarat de către *****. La data de 02 iunie 2014, reclamanţii
s-au adresat la notarul public Diana Zgardan cu cerere privind eliberarea
certificatului de moştenitor legal, motivând că testamentul nr. 3554 din 07 martie
2008 a fost declarat nul de către instanţa de judecată, iar ***** şi *****, în calitate
de moştenitori legali de clasa I, au acceptat succesiunea prin intrarea în posesiunea
patrimoniului succesoral. Prin încheierile din 30 septembrie 2014 notarul public
Diana Zgardan le-a refuzat în satisfacerea, cererilor lor, motivând refuzul prin
faptul omiterii de ei a termenului de prescripţie de acceptare a succesiunii, cât şi
dat fiind faptul că există declaraţia moştenitorului legal ***** din 21 octombrie
2008, prin care ultima ar fi renunţat de la cota-parte a sa din rezerva succesorală.
Invocă că în fapt ei au acceptat succesiunea prin intrarea în posesiunea
patrimoniului succesoral, deoarece, din ziua deschiderii succesiunii până în
prezent, locuiesc în ap. 9 din mun. Chişinău, *****, *****, însă nu s-au adresat la
notar în termen de 6 luni din ziua deschiderii succesiunii. Astfel că, termenul de
acceptare a succesiunii prin depunerea declaraţiilor respective la notar a fost omis
deoarece la acel moment era în vigoare testamentul nr. 3554 din 07 martie 2008
care ulterior a fost anulat prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din
06 martie 2013. Consideră reclamanţii că, după anularea testamentului, termenul
de depunere a declaraţiilor la notar urmează a fi restabilit pentru moştenitorii care,
din cauza existenţei testamentului, au fost lipsiţi de dreptul de acceptare a
succesiunii. Totodată, reclamanţii consideră că, urmează să fie recunoscută nulă
declaraţia cu privire la renunţarea de la rezerva succesorală nr. 8692 din 21
octombrie 2008, semnată de *****, autentificată de notarul Diana Zgardan,
deoarece acest înscris a avut putere juridică numai în perioada valabilităţii
testamentului nr. 3554 din 07 martie 2008. ***** a menţionat că, în calitate de
coproprietară a bunurilor enunţate, a administrat bunurile imobile din momentul
deschiderii succesiunii. Deoarece bunurile invocate au fost obţinute în timpul
căsătoriei, constituie proprietate comună în devălmăşie, în timpul căsătoriei cotele-
părţi din aceste bunuri nu au fost stabilite, pentru posibilitatea perfectării
documentelor ce confirmă dreptul de moştenire, solicită să fie apreciate cotele-părţi
din aceste bunuri comune, stabilind după fiecare coproprietar câte 1/2 cotă-parte.
La data de 11 iunie 2015 ***** şi ***** a înaintat cerere de reducere a
cuantumului pretenţiilor în acţiune, conform art. 60 CPC, au renunţat la cerinţa
privind aprecierea cotelor-părţi în încăperea nelocativă (magazin) cu nr. cadastral
*****, cu suprafaţa de 37,4 m.p., situată în mun. Chişinău, *****, *****, boxul
(garaj) nr. 28, cu suprafaţa de 37,3 mp şi subsolul cu suprafaţa de 17,5 mp, situate
în mun. Chişinău, *****, care sunt înregistrate cu dreptul de proprietate comună în
devălmăşie pe numele soţilor ***** şi *****ovici (decedat la 02.05.2008),
stabilind după fiecare coproprietar câte 1/2 cotă parte ideală din aceste bunuri
imobile.
Prin cererea din 16 noiembrie 2015, ***** şi ***** şi-au concretizat
cerinţele, astfel că, cererea iniţială despre prelungirea termenului de acceptare a
succesiunii, deschisă după decesul lui *****, decedat la 02.05.2008, au substituit-o
cu cerinţa privind constatarea faptului că reclamanţii ***** şi *****, moştenitori
legali de clasa I, au acceptat succesiunea rămasă după decesul lui *****, decedat la
02.05.2008.
Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 15 decembrie 2018,
cererea de chemare în judecată înaintată de către ***** și ***** împotriva lui
*****, intervenient accesoriu Ilco Fevronia privind constatarea faptului acceptării
succesiunii după decesul lui *****, decedat la data de 02 mai 2008, recunoașterea
nulității declarației privind renunțarea la rezerva succesorală, a fost admisă
integral. S-a constatat faptul acceptării de către ***** moștenitor legal de clasa I, a
succesiunii rămase după decesul soțului său *****, decedat în data de 02 mai
2008. S-a constatat faptul acceptării de către ***** moștenitor legal de clasa I, a
succesiunii rămase după decesul tatălui *****, decedat în data de 02 mai 2008. S-a
recunoscut nulă declarația ce vizează renunțarea de la rezerva succesorală, semnată
de căte *****, autentificată de către notarul Zgardan Diana la data de 21 octombrie
2008, trecută în registrul actelor notariale cu nr. 8692. S-a încasat de la ***** în
beneficiul lui ***** și ***** 100 lei cu titlu de cheltuieli a taxei de stat.
La 20 decembrie 2018 (data de pe plic – 18 decembrie 2018),
reprezentantul apelantei *****, avocatul ***** a declarat apelul, solicitînd
admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunțarea unei noi
hotărîri privind respingerea cererii.
În motivarea cererii de apel a invocat că, instanţa de fond a aplicat legea
care nu trebuia să fie aplicată, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi nu a
elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru justa soluţionare a cauzei. Or
simpla declaraţie a intimaţilor precum că au acceptat succesiunea prin intrarea în
posesie a bunurilor nu poate fi reţinută ca probă care să constate acceptarea
succesiunii. Asemenea fapte, conform art. 386 alin. (1) lit. b) CPC, constituie temei
de casare a hotărîrii, deoarece faptul acceptării succesiunii de către intimaţi în
procesul judecării cauzei nu a fost reţinut. Însă cu toate acestea instanţa de fond se
expune asupra acestui fapt în conţinutul hotărîrii ceea ce înseamnă că concluziile
instanţei sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei. Aceasta fiind absolut contrar
normelor procedurale care prevăd exigenţele emiterii unei hotărîri şi anume art.
241 Cod de procedură civilă.
Indică că, nu a fost invocat şi nu există temei pentru repunerea în termen.
Nu există probe care să ateste existenţa împrejurărilor legate de persoana
reclamantei care ar servi drept temei de invocare a art. 279 Cod civil. De asemena
cu privire la aplicarea aceluiași articol, nu a fost verificat respectarea termenului de
30 de zile prevăzut de art. 279 alin.(2), termen în care partea poate să-şi exercite
dreptul său. Pentru că alin. 1 al acestui articol poate fi aplicat doar în coraborare cu
alin. (2) şi nicidecum desinestătător.
În partea ce ţine de prevederile art. 228 actul juridic a cărui încheiere a fost
determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi
declarat nul de instanţa de judecată, menționează că privitor la comportamentul
apelantei *****, la etapa judecării în fond a cauzei nu a fost invocate şi nici nu au
fost identificate anumite acţiuni viclene şi dolosive. Respectiv art. 228 nu trebuia
să fie aplicat, deoarece conform art. 9 Cod civil buna-credinţă se prezumă pînă la
proba contrară, însă deoarece probele în sensul dat lipsesc, aplicarea acestei norme
nu are temei legal. Instanţa constată că apelanta i-a cerut intimatei ***** să depună
declaraţia de renunţare la rezerva succesorală, argumentînd prin faptul că este
necesară urgentarea procedurii. Dar la materialele cauzei nu au fost anexate şi nici
prezentate careva probe care să dovedească faptul solicitării chipurile făcute de
către apelantă faţă de intimata - ***** cu privire la depunerea declaraţiei de renunţ.
Aşadar, instanţa de fond a constatat unele circumstanţe importante pentru justa
judecare a cauzei fără ca acestea să fie dovedite prin anumite probe veridice şi
suficiente. Prezentarea probelor în privinţa celor invocate este necesară pentru
aplicarea corectă a normei de drept material ce reglementează raportul juridic
dintre intimaţii *****, ***** şi apelanta *****. La fel, nu este relevant argumentul
instanţei de fond cu privire la neperfectarea de către apelantă a actelor de moştenire
pe parcursul unei perioade de 2 ani. Deoarece, este dreptul ei, al apelantei de a
perfecta sau nu actele pe averea succesorală, iar pe ***** nimeni nu 1-a împiedicat
să perfecteze propriile acte de moştenire. De aceea este lipsit de logică argumentul
instanţei de fond că intimata ***** în momentul semnării declaraţiei de renunţare
la succesiune ar fi fost influenţată dolosiv de către apelantă pentru că aceasta din
urmă nu a perfectat documentele de moştenire timp de 2 ani. Deopotrivă nu au fost
identificată nici-o acţiune prin care să se probeze că a fost influențat
consimţămîntul acesteia. Declaraţia cu privire la renunţarea rezervei succesorale
este un act unilatelar şi solemn prin care un succesor rezervatar îşi exercită dreptul
de a renunţa la rezerva succesorală. Pe lîngă faptul că este un drept şi nu o
obligaţie, drept care se realizează prin exprimarea voinţei, declaraţia de a renunţa
atît în conformitate cu prevederile art. 1536 alin. 1 din Codul Civil. Astfel, renunţul
la moştenire produce efectele juridice proprii şi distincte, şi anume îi lipseşte pe
moştenitori de a reveni asupra renunţării, iar valablitatea renunţului dat nu poate fi
condiţionată de valabilitatea testamentului care a fost declarat nul. Legea civilă nu
are reglementări din care ar rezultat o asemenea condiţionalitate. La fel, renunţul la
moştenire are un caracter universal şi se referă la totalitatea totalitatea drepturilor
succesorale. Despre efectele juridice specifice ale declaraţiei, intimata ***** a fost
somată sub semnătură şi de către notar. Or, anume aceste prevederi legale asigură
stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice, în caz contrar acest principiu ar fi
grav încălcat. Astfel conchidem că recunoaşterea nulă a declaraţiei de renunţare la
rezerva succesorală este o instituţie juridică imposibilă din considerentele expuse
mai sus.
Reprezentantul apelantei *****, avocatul *****, în ședința instanței de
apel a susținut cererea de apel pe motivele invocate.
Reprezentantul intimaților ***** și *****, avocatul *****, a solicitat
respingerea cererii de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe.
Audiind explicațiile participanților la proces, studiind materialele dosarului,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău
consideră cererea de apel neîntemeiată și care urmează a fi respinsă cu menținerea
hotărîrii instanței de fond din considerentele ce urmează.
După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată, cu
modificările ulterioare, împotriva lui *****, intervenient accesoriu Ilco Fevronia,
au solicitat constatarea faptului că ***** şi *****, moştenitori legali de clasa I, au
acceptat succesiunea rămasă după decesul lui *****, decedat la 02.05.2008.
Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă la 15
decembrie 2018 a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii lui ***** și ***** și a
constatat faptul acceptării de către ***** moștenitor legal de clasa I, a succesiunii
rămase după decesul soțului său *****, decedat în data de 02 mai 2008. S-a
constatat faptul acceptării de către ***** moștenitor legal de clasa I, a succesiunii
rămase după decesul tatălui *****, decedat în data de 02 mai 2008. S-a recunoscut
nulă declarația ce vizează renunțarea de la rezerva succesorală, semnată de căte
*****, autentificată de către notarul Zgardan Diana la data de 21 octombrie 2008,
trecută în registrul actelor notariale cu nr. 8692. S-a încasat de la ***** în
beneficiul lui ***** și ***** 100 lei cu titlu de cheltuieli a taxei de stat.
În susținerea soluției date instanţa de fond a reținut că în speţă, actul de
renunţare, la fel ca şi cel de acceptare a succesiunii, are statut de act juridic în
privinţa căruia sunt aplicabile dispoziţiile generale cu privire la nulitatea actelor
juridice, iar ca temeiuri de anulare a actului de opţiune succesorală poate fi lipsa
discernămîntului, dolul, violenţa, ameninţarea şi.a. Odată cu declararea nulităţii
actului de opţiune urmează să fie soluţionat şi aspectul declarării nulităţii totale sau
parţiale a certificatului de moştenitor al succesorului în favoarea căruia s-a renunţat
prin actul declarat nul.
În corespundere cu art.1432 alin. (1, 3) Cod Civil, moştenirea este
transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către succesorii săi.
Moştenirea are Ioc conform testamentului şi în temeiul legii.
În corespundere cu art. 1440 alin. (1) Cod Civil, succesiunea se deschide în
urma decesului persoanei fizice sau declarării morţii ei de către instanţa de
judecată.
În corespundere cu art. 14***** Cod Civil, moştenirea legală, adică
trecerea patrimoniului defunctului către persoanele menţionate în lege, se aplică în
cazul în care cel ce a lăsat moştenirea nu a lăsat nici un testament.
În corespundere cu art. 14***** alin. (1) Cod Civil, moştenirea legală,
adică trecerea patrimoniului defunctului către persoanele menţionate în lege, se
aplică în cazul în care: a) cel ce a lăsat moştenirea nu a lăsat nici un testament; b) a
fost declarată nulitatea testamentului; c) succesorul testamentar este codecedat sau
comorient cu testatorul; d) succesorul testamentar este nedemn.
Conform art. 1500 alin. (1) lit. a) Cod Civil, în cazul succesiunii legale,
moştenitori cu drept de cotă egală sunt de clasa I - descendenţii (fiii şi fiicele celui
ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi),
soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat
moştenirea.
Conform art. 1505 Cod Civil succesorii de clasa I inapţi pentru muncă au
dreptul de a moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin o 1/2 cotă-
parte din cota ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală (rezervă
succesorală).
 Conform art. 1506 Cod Civil dreptul de a pretinde cotă din averea
succesorală apare în momentul deschiderii succesiunii. Acest drept se transmite
prin moştenire.
În corespundere cu art. 1516 alin. (2)-(4) Cod civil, succesiunea este
acceptată de succesor indiferent de faptul dacă este testamentar sau succesor legal.
Succesiunea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul de la locul
deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în
posesiunea patrimoniului succesoral. Dacă siîccesorul a intrat în posesiunea unei
părţi din patrimoniu, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar
afla şi din ce ar consta.
În corespundere cu art. 1536 alin. (1) Cod Civil, declaraţia de renunţare la
succesiune este ireversibilă.
În corespundere cu prevederile art. 1538 Cod Civil, acceptarea sau
renunţarea la moştenire pot fi contestate în termen de 3 luni din ziua cînd persoana
interesată a aflat despre faptul că pentru aceasta există motiv întemeiat.
Potrivit art. 228 alin. (1) şi (2) Cod Civil, actul juridic a cărui încheiere a
fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi
declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima
că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Dacă una dintre părţi trece sub
tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat
actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în care, în baza
principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste
împrejurări.
Conform art.233 alin. (1) Cod Civil, persoana îndreptăţită are dreptul să
ceară anularea actului juridic pentru temeiurile stipulate la art.227, 228 şi 230 în
termen de 6 luni de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării.
Conform art.279 alin. (1) Cod Civil, în cazuri excepţionale, dacă instanţa
de judecată constată că termenul de prescripţie extinctivă nu este respectat datorită
unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei
este apărat.
Potrivit art. 56 din Legea cu privire la notariat nr.1453/ 08.11.2002, la locul
de deschidere a succesiunii, notarul primeşte declaraţiile de acceptare a succesiunii
sau de renunţare la ea. Declaraţia de acceptare a succesiunii sau de renunţare la ea
se prezintă în scris.
Astfel, materialele cauzei atestă că, la data de 02 mai 2018 a decedat *****
- soţul lui ***** şi tatăl lui ***** şi al lui *****.
După decesul lui *****, a rămas următoare avere succesorală: apartamentul
nr. 9 cu o odaie cu suprafaţa totală de 33,2 mp din mun. Chişinău, *****, nr.
*****, nr. cadastral 0100205.135.02.009; 1/2 cotă parte din încăperea nelocativă
(magazin) cu nr. cadastral *****, cu suprafaţa de 37,4 m.p., situată în mun.
Chişinău, *****, nr. *****, şi 1/2 cotă parte din boxul (garaj) nr. 28, suprafaţa de
17,5 m.p., situat în mun. Chişinău, ***** nr. cadastral 0100101.158.01.028.
S-a stabilit că, ***** și ***** au aflat după decesul lui *****, că *****
are calitate de moştenitor testamentar, pe numele căreia a fost eliberat testamentul
nr.3554 din 07 martie 2008, autentificat de notarul Mihaela Moraru.
La data de 21 octombrie 2008 Ilco Tatiana (Curilova) şi mama defunctului
*****, Ilco Fevronia au depus la notar declarații de acceptare a succesiunii.
Tot, la 21 octombrie 2008 ***** a depus la biroul notarului D. Zgardan
declaraţie privind renunţarea de la rezerva succesorală, care a fost înregistrată cu
nr. 8692. Iar, fiul defunctului ***** - moştenitor de clasa I nu a depus declarație de
renunţare la cota-parte succesorală.
Așadar, s-a stabilit că, în gestiunea notarului public Zgardan Diana se află
dosarul succesoral cu nr.42-301975/2008 instrumentat după decesul cet. *****,
decedat la 02.05.2008, în cadrul căruia au fost depuse declaraţii de acceptare a
succesiunii de către moştenitorii Ilco Tatiana în baza testamentului nr.3554 din 07
martie 2008, autentificat de către notarul privat Moraru Mihaela şi Ilco Fevronia în
calitate de moştenitor rezervatar conform art.1505 Cod civil.
Ulterior, la data de 11 iulie 2011, *****, a înaintat acţiune către ***** cu
privire la recunoaşterea nulă a testamentului nr. 3554 din 07 martie 2008.
Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 06 martie 2013, a
fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de ***** şi a fost anulat
testamentul nr. 3554 din 07 martie 2008.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, hotărârea
Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 06 martie 2013 a fost menţinută.
Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 24 octombrie 2013 a fost
considerat inadmisibil recursul declarat de către *****.
În asemenea circumstanțele stabilite urmează de reținut că, după declararea
nulităţii testamentului întocmit pe numele Tatianei Ilco desemnată în calitate de
moştenitor în baza testamentului nr.3554 din 07.03.2008, în calitate de succesori
legali ai defunctului au fost stabiliţi: ***** şi *****, ***** şi Ilco Fevronia în
calitate de moştenitor rezervatar conform art. 1505 Cod Civil.
Din care considerente instanța de fond corect a constatat faptul acceptării
de către Galina Ilco, a.n.*****, IDNP 09521118*****966 şi *****,
a.n.28.06.1983, IDNP: 2000042181826, moştenitori legali de clasa I, a succesiunii
rămase după decesul soţului său *****, decedat în data de 02.05.20018.
Totodată, just instanța de fond a reiterat că, ***** i-a cerut Galinei Ilco, să
se prezinte la biroul notarului Diana Zgardan, pentru a depune declaraţie privind
renunţarea de la rezerva succesorală, motivînd, că aceasta este necesar pentru a fi
urgentată procedura perfectării documentelor pe averea succesorală.
 Or, la data de 21 octombrie 2008, ***** a depus această declaraţie la notar,
care a fost înregistrată cu nr. 8692 din 21 octombrie 2008, însă, pe parcursul a 2 ani
de zile, Tatiana Curilova nu a perfectat documentele pe averea succesorală şi nu a
împărţit această avere succesorală între moştenitorii legali cum a promis, motivînd
că este unicul testamentar şi nu are intenţia să se împartă cu fratele ei, *****.
Astfel colegiul ajunge la concluzia că, ***** a avut intenția de a o induce
în eroare pe ***** pentru a o determina să încheie actul juridic, consimţământul
ultimei fiind influenţat la momentul semnării declaraţiei de renunţare la
succesiune.
Deci, instanța de fond în temeiul legal a recunoscut nulă declaraţia ce
vizează renunţarea de la rezerva succesorală, semnată de căte *****, autentificată
de către notarul Zgardan Diana la data de 21 octombrie 2008, trecută în registrul
actelor notariale cu nr. 8692.
Or, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 06 martie
2013, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de ***** şi a fost anulat
testamentul nr. 3554 din 07 martie 2008.
În aceste circumstanţe, sunt relevante prevederile art. 123 alin. (2) Codul de
procedură civilă, care stipulează că faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească
irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau
în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se
cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini
civile la care participă aceleaşi persoane.
În acest context, instanţa de apel consideră necesar a menţiona că efectul
pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de
natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să
demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte
litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel
spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu
prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios
dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să
asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între
considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al
doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei
constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu
pot fi ignorate.
În lumina principiului autorității de lucru judecat, instanţa de apel reţine că,
hotărâre judecătorească prin care s-au stabilit faptele enunţate, cât şi constatările
reţinute în mod irevocabil, se bucură de prezumţia absolută de adevăr şi nu pot fi
contrazise printr-o altă hotărâre. Răsturnarea puterii lucrului judecat, printr-o
reluare a judecării într-o nouă acţiune între părţi, determină o instabilitate a
raporturilor juridice civile, care, odată stabilite printr-o hotărâre judecătorească cu
caracter irevocabil, intră în sfera raporturilor de ordine publică, pe care părţile nu o
pot modifica nici în situaţia în care ar exista acordul lor.
În concluzie, CEDO a stabilit că instanţele sunt obligate să ţină cont de
constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a
situației soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din
Convenţie. Dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre
irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creând
speranţa legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanţă de judecată într-o
procedură ulterioară.
Instanţa de apel constată că prevederile art. 123 alin. (2) și art. 254 alin. (3)
Codul de procedură civilă vorbesc despre prejudicialitatea hotărârii judecătorești.
Acest efect face imposibil o altă apreciere într-un alt proces al faptelor și
raporturilor juridice, care au fost deja stabilite printr-o hotărâre judecătorească.
Prejudicialitatea are limite subiective și obiective. Cele subiective cer ca acest efect
juridic să se producă prin participarea la un alt proces a acelorași persoane.
Limitele obiective se referă la examinarea în cadrul altui proces a acelorași fapte și
raporturi juridice în privința cărora a fost emisă deja o hotărâre irevocabilă.
Respectarea prejudicialității contribuie la soluționarea justă a pricinilor civile,
exclude posibilitatea pronunțării hotărârilor contradictorii, facilitează procesul
probației.
Astfel, concluziile primei instanţe privind temeinicia acţiunii lui ***** și
*****, privind constatarea faptului acceptării de către ***** moștenitor legal de
clasa I, a succesiunii rămase după decesul soțului său *****, decedat în data de 02
mai 2008, precum și constatarea faptului acceptării de către ***** moștenitor legal
de clasa I, a succesiunii rămase după decesul tatălui *****, decedat în data de 02
mai 2008, recunoașterea nulă a declarației ce vizează renunțarea de la rezerva
succesorală, semnată de căte *****, autentificată de către notarul Zgardan Diana la
data de 21 octombrie 2008, trecută în registrul actelor notariale cu nr. 8692, este
una legală și întemeiată.
În același timp, instanţa de apel, în mod distinct, învederează că, este de
remarcat faptul că apelanta, utilizînd calea de atac, în detrimentul art.372 CPC, nu
a prezentat probe, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și
care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărîrea contestată, iar
esența tuturor alegațiilor din apel sunt neîntemeiate, urmînd a fi respinse.
În consecinţă, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că hotărârea
primei instanţe este legală, întemeiată şi adoptată cu respectarea normelor de drept
material şi procedural, cu verificarea şi aprecierea probelor în conformitate cu
art.130 Cod de procedură civilă, Colegiul reiterează concluzia de a respinge apelul
şi de a menţine hotărîrea instanţei de fond.
În conformitate cu art. 385 alin. (1) lit. a), 389, 390 CPC, Colegiul civil şi
de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău,

decide:

Se respinge apelul declarat de reprezentantul apelantei *****, avocatul

*****.
Se menţine hotărîrea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 15 decembrie
2018, adoptată în pricina civilă la cererea înaintată de către ***** și *****
împotriva lui *****, intervenient accesoriu Ilco Fevronia privind constatarea
faptului acceptării succesiunii după decesul lui *****, decedat la data de 02 mai
2008, recunoașterea nulității declarației privind renunțarea la rezerva succesorală.
Decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de
Justiţie în termen de două luni de la comunicarea deciziei integrale.

Preşedintele completului
judecător Maria Guzun

Judecători: Liuba
Pruteanu

Virgiliu
Buhnaci
Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (Judecător Talpalaru Z.)
Dosarul nr. 2a-1722/19
02-2a-9016-23042019
DECIZIE
(dispozitivul)

26 noiembrie 2019 mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ

al Curţii de Apel Chișinău

în componenţă:
Preşedintele completului, judecătorul Maria Guzun
Judecători Liuba Pruteanu și Virgiliu Buhnaci
Grefierul Ecaterina Muhin

examinând în ședința publică cererea de apel depusă de reprezentantul

apelantei *****, avocatul *****, împotriva hotărîrii Judecătoriei Chișinău sediul
Centru din 15 decembrie 2018, adoptată în pricina civilă la cererea înaintată de către
***** și ***** împotriva lui *****, intervenient accesoriu Ilco Fevronia privind
constatarea faptului acceptării succesiunii după decesul lui *****, decedat la data de
02 mai 2008, recunoașterea nulității declarației privind renunțarea la rezerva
succesorală,
În conformitate cu art. 385 alin. (1) lit. a), 389, 390 CPC, Colegiul civil şi de
contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău,

decide:
Se respinge apelul declarat de reprezentantul apelantei *****, avocatul *****.
Se menţine hotărîrea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 15 decembrie
2018, adoptată în pricina civilă la cererea înaintată de către ***** și ***** împotriva
lui *****, intervenient accesoriu Ilco Fevronia privind constatarea faptului acceptării
succesiunii după decesul lui *****, decedat la data de 02 mai 2008, recunoașterea
nulității declarației privind renunțarea la rezerva succesorală.
Decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de
Justiţie în termen de două luni de la comunicarea deciziei integrale.

Preşedintele completului
judecător Maria Guzun

Judecători: Liuba Pruteanu

Virgiliu Buhnaci