Sunteți pe pagina 1din 33

Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Pregătire pentru examenul de licență –


Pedagogia Învățământului Primar și
Preșcolar

Discipline fundamentale
(FP; TMC; TMI; TME)

Conf. univ. dr. Daniela NECȘOI


Tematică:
1. Formele educației, educația permanentă și autoeducația – relații,
interacțiuni, exemplificări prin raportare la cerințele societății
actuale.
2. Modalități de formulare a finalităților și de structurare a
conținuturilor în învățământul primar și preșcolar
3. Curriculumul centrat pe competențe. Avantaje și limite
4. Procesul de învățământ – cadru de organizare a instruirii în
învățământul primar și preșcolar
5. Strategii didactice pentru eficientizarea procesului de predare-
învățare în contextul învățământului primar și preșcolar
6. Strategii de evaluare în învățământul primar și preșcolar
7. Cercetarea pedagogică – tipologia cercetării, metodologie, rolul
cercetării pedagogice în formarea cadrelor didactice
STRUCTURA ACTULUI EDUCAȚIONAL

TMC
TIMP

FINALITĂŢI CONŢINUTURI TME

TMI
RELAŢII
EDUCAŢIONALE REZULTATE
SUBIECT OBIECT

PREDARE ÎNVĂŢARE EVALUARE


(STRATEGII DE
EVALUARE)
STRATEGII DE INSTRUIRE
STRATEGII DE PREDARE STRATEGII DE ÎNVĂŢARE
Să reflectăm...
1. Realizaţi un eseu de maximum trei pagini în care să analizați
importanța formelor educației și a relației funcționale dintre
acestea pentru formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului/
elevului. În redactarea eseului, veţi avea în vedere următoarele
repere:
a. definirea celor trei forme ale educației;
b. prezentarea obiectivelor pe care le vizează educația formală și
educația nonformală;
c. descrierea caracteristicilor fiecărei forme de educație,
ilustrându-le prin câte un exemplu concret;
d. analiza relației care se stabilește între cele trei forme ale
educației, cu prezentarea unor soluții concrete de integrare a lor
în cadrul educației permanente;
e. argumentarea importanței formelor educaţiei în formarea şi
dezvoltarea personalităţii copilului/ elevului.
Să reflectăm...
2. Realizați un eseu de maximum trei pagini în care să
analizați conceptul de curriculum educațional din
perspectiva elementelor sale componente.
În redactarea eseului, veți avea în vedere următoarele
repere:
a. Definirea conceptului de curriculum educațional
b. Prezentarea celor două modele de analiză a
curriculumului din perspectivă structurală – modelul
triunghiular și modelul pentagonal.
c. Analiza, însoțită de exemple, a relațiilor care se
stabilesc între elementele structurale ale
curriculumului.
MODELUL PENTAGONAL (PIRAMIDAL) AL CURRICULUMULUI

Finalităţile procesului educaţional exprimate în competenţe


(cunoştinţe, capacităţi/ abilităţi, atitudini)

Timpul alocat învăţării


Strategii de evaluare

Conţinuturile învăţării
structurate: Strategii de predare – învăţare
• Disciplinar •metode și procedee didactice;
• Interdisciplinar •forme de organizare a instruirii;
• Pluridisciplinar •mijloace didactice
• Transdisciplinar
Să reflectăm...
3. Realizaţi un eseu de maximum trei pagini în care să argumentați
necesitatea abordării integrate a curriculumului din perspectiva
centrării învățământului pe formarea/ dezvoltarea de competențe.
În redactarea eseului, veţi avea în vedere următoarele repere:
a. analiza conceptului de competență ca finalitate a procesului
instructiv-educativ și explicarea sintagmei învățământ centrat pe
formarea/ dezvoltarea de competențe;
b. analiza comparativă, însoțită de exemple, a diverselor modalități
de integrare curriculară: intradisicplinaritate,
interdisciplinaritate, pluridisciplinaritate, transdiciplinaritate.
c. exprimarea unui punct de vedere propriu, argumentat, cu privire
la necesitatea abordării integrate a curriculumului din perspectiva
centrării învățământului pe formarea/ dezvoltarea de competențe
în învățământul primar și preșcolar.
Integrarea intradisciplinară:
 axa curriculum-ului tradiţional;
 „constă în a conjuga două sau mai multe conţinuturi interdependente
aparţinând aceluiaşi domeniu de studiu, în vederea rezolvării unei probleme,
studierii unei teme sau dezvoltării abilităţilor” (Dictionnaire actuelle de
l’education, Guerin, 1993);
 se realizează prin:
 inserţia unui fragment în structura unei discipline pentru a clarifica o
temă;
 armonizarea unor fragmente în cadrul unei discipline, pentru rezolvarea
unei probleme sau dezvoltarea unor capacităţi şi aptitudini.
 are în vedere:
 integrarea la nivelul conţinuturilor;
 integrarea la nivelul deprinderilor şi competenţelor.
 se poate realiza:
 pe orizontală, între conţinuturi şi competenţe ale disciplinei la acelaşi
nivel de studiu;
 pe verticală, între conţinuturi şi competenţe de la niveluri diferite de
studiu.
Exemplu:
 dezvoltarea capacităţii elevilor de a rezolva exerciţii cu şi fără
paranteze nu poate fi efectuată fără însuşirea ordinii efectuării
operaţiilor care, la rândul său, are la bază o bună cunoaştere a
algoritmilor de calcul pentru efectuarea operaţiilor de adunare şi
scădere cu şi fără trecere peste ordin, dar şi a operaţiilor de
înmulţire şi împărţire a numerelor formate dintr-una sau mai
multe cifre.
 însuşirea citit-scrisului nu poate fi realizată fără o foarte bună
dezvoltare a auzului fonematic prin aplicarea metodei fonetice,
analitico-sintetice, cât şi prin dezvoltarea capacităţii de a scrie
grafismele.
Integrarea intradisciplinară
AVANTAJE:
 oferă, atât profesorului,
cât şi elevului, o DEZAVANTAJE:
structură care respectă  transferul orizontal de la o
ierarhia cunoştinţelor disciplină la alta al celor ce
anterioare dobândite; învaţă se produce puţin şi de
 este securizantă: pe regulă la elevii cei mai dotaţi;
măsură ce avansează în  perspectiva intradisciplinară a
cunoştinţe şi condus la paradoxul
competenţe, elevul îşi “enciclopedist specializat”;
dă seama de drumul pe
care l-a parcurs.  în devotamentul său pentru
disciplină, cadrul didactic tinde
să treacă în planul secund elevul.
Integrarea interdisciplinară:
 „descrie interacţiunea existentă între două sau mai multe discipline,
care poate să meargă de la simpla comunicare de idei până la integrarea
conceptelor fundamentale privind epistemologia, terminologia,
metodologia, procedeele, datele şi orientarea cercetării”.

Exemplu: AVANTAJE:
 Matematica se poate asocia cu specii  favorizează transferul şi,
literare cunoscute copiilor, cum ar fi prin urmare, rezolvarea de
ghicitorile sau diferite strofe care probleme noi, permit o
presupun efectuarea unor calcule vedere mai generală şi o
mintale şi care, în acelaşi timp, decompartimentare a
binedispun, activizează şi-i motivează cunoaşterii umane;
pe elevi în activităţile propuse.  realizează conexiuni între
 Subiecte din cadrul disciplinei Știinţe, discipline, punând în
precum Animalele sălbatice şi evidenţă coeziunea,
domestice oferă multe ocazii de a unitatea, globalitatea temei/
include diferite texte literare asociate problemei de studiat.
vieţuitoarelor.
Integrarea pluridisciplinară:
 este o perspectivă tematică;
 predarea în maniera pluridisciplinară porneşte de la o temă, o situaţie
sau o problemă care ţine de mai multe discipline în acelaşi timp;
 diverse discipline analizează aceeaşi problematică fără să se ajungă
neapărat la sinteze comune şi la puncte de vedere comune; răspunsurile
date pun în evidenţă multiplele faţete ale aceleiaşi teme sau probleme.

AVANTAJE: DEZAVANTAJE:
 Situează un fenomen sau un  riscul superficialităţii în învăţare
concept în globalitatea sa, în toate este mare;
relaţiile sale;  nu se asigură progresia de la
 reduce compartimentarea cunoscut la necunoscut, ca în
cunoaşterii şi a conţinuturilor în cazul studiului disciplinelor în
funcţie de domeniul din care fac manieră tradiţională;
parte;  se sacrifică rigoarea şi
 asigură un transfer mai bun al profunzimea în favoarea unei
cunoştinţelor în situaţii noi. simplificări excesive.
Exemplu:

La clasa a IV-a, o temă precum „Iarna” se regăseşte în cadrul mai


multor discipline.
Unităţile de învăţare care o integrează ar fi următoarele:
 Limba română – „Baba Iarna intră-n sat”;
 Ştiinţe – „Fenomene ale naturii”;
 Abilităţi practice- „Activităţi cu materiale sintetice (hârtia)”.
Scopul lecţiilor care abordează această temă poate fi aprofundarea
cunoştinţelor despre anotimpul iarna prin formarea de atitudini
pozitive faţă de mediu şi protejarea acestuia şi cultivarea dragostei
pentru tradiţii şi obiceiuri.
Integrarea transdiciplinară:
 reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului, mergând
adesea până la fuziune. Fuziunea este, așadar, faza cea mai complexă și
mai radicală a integrării.
 adoptarea de tip transdisciplinar tinde progresiv către o
„decompartimentare” completă a obiectelor de studiu implicate;
 este centrată pe „viața reală”, pe problemele importante, semnificative,
așa cum apar ele în context cotidian și așa cum afectează viețile
diverselor categorii de oameni.
 conținuturile și competențele se integrează în jurul unor probleme.
Întrebarea care orientează demersul transdisciplinar este: Cum îi putem
învăța pe elevi să fie buni cetățeni în viitor? Achizițiile învățării au sens
doar prin contribuția lor la succesul personal și social al tinerilor în
contexte culturale și sociale concrete.
 disciplinele formale clasice își pierd capacitatea de a dicta modul de
derulare a instruirii și modelul de proiectare curriculară. Cunoașterea pe
care o dobândește individul este situată într-un anumit context social,
economic, politic și cultural.
Să reflectăm...
4. Realizaţi un eseu de maximum trei pagini în care să prezentaţi
procesul de învăţământ. În redactarea eseului, veţi avea în
vedere următoarele repere:
a. definirea conceptului de proces de învăţământ;
b. menţionarea a cel puțin trei caracteristici ale procesului de
învăţământ.
c. analiza procesului de învăţământ la nivelul învăţământului
primar/ preșcolar ca sistem dinamic, prin prezentarea celor trei
elemente esenţiale ale sale (predare, învăţare şi evaluare) şi
evidenţierea interacţiunilor între ele.
Să reflectăm...
5. Analizaţi importanţa corelării proceselor de predare-învăţare-
evaluare în învățământul primar/ preșcolar, având în vedere:
a. definirea şi analiza procesului de predare, în contextul
învățământului primar/ preșcolar;
b. definirea şi analiza procesului de învăţare în contextul
învățământului primar/ preșcolar;
c. definirea şi analiza procesului de evaluare în contextul
învățământului primar/ preșcolar;
d. evidenţierea corelaţiilor dintre predare-învăţare-evaluare în
contextul învățământului primar/ preșcolar.
PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT - DEFINIRE

Perspective de analiză:
1. Perspectiva procesuală (funcţională) – ansamblu de acţiuni,
activităţi organizate şi dirijate care se desfăşoară etapizat, în
cadrul unei instituţii (şcolare) specializate, sub îndrumarea
unor persoane pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii
unor obiective instructiv-educative.
Etape: proiectare, implementare, evaluare
Acţiuni: predare, învăţare, evaluare

2. Perspectiva structurală – sistem sau ansamblu complex şi


dinamic de componente ce interacţionează şi converg către
îndeplinirea unor obiective instructiv-educative clar definite.
Să reflectăm...
6. Realizaţi un eseu de maximum trei pagini în care să analizați
rolul strategiei didactice în cadrul procesului de instruire din
învățământul primar și preșcolar. În redactarea eseului, veţi avea
în vedere următoarele repere:
a. definirea conceptului de strategie didactică;
b. prezentarea elementelor structurale ale strategiei didactice și a
interacțiunii dintre acestea;
c. descrierea a cel puțin trei tipuri de strategii didactice relevante
pentru procesul de instruire din cadrul învățământului primar
și preșcolar;
d. exprimarea unui punct de vedere propriu, argumentat, cu
privire la rolul strategiei didactice cadrul procesului de
instruire din învățământul primar și preșcolar.
Definirea strategiei didactice

 strategia didactică, în calitatea sa de mod sistemic-


funcţional de optimizare a instruirii, presupune combinarea
şi gestionarea pertinentă a resurselor instruirii în vederea
atingerii obiectivelor educaţionale în condiţii de maximă
eficienţă a procesului instructiv-educativ.
 o opţiune pentru un anumit tip de experienţă de învăţare,
pentru un anumit mod de a selecta, de a organiza raţional
şi cronologic, de a îmbina adecvat şi în viziune sistemică
resursele instruirii: metodele didactice, mijloacele de
învăţământ, formele de organizare a activităţii elevilor.
Strategia de instruire
 Strategiile didactice se definesc ca sisteme de metode şi
procedee didactice, mijloace de învăţământ şi forme de
organizare a activităţii instructiv-educative, integrate în
viziune sistemică în structuri operaţionale unitare,
coerente şi convergente, care vizează construirea eficientă,
optimală a unor situaţii de învăţare care să genereze
experienţe de învăţare pozitive, precum şi raţionalizarea,
reglarea, ameliorarea şi optimizarea procesului didactic.
Elemente constitutive ale strategiei didactice
 Din perspectivă psihopedagogică:
a. tipurile de experienţe de învăţare şi mecanismele de asimilare a
cunoştinţelor şi de formare a abilităţilor şi capacităţilor (modul de
abordare a învăţării);
b. metodele şi procedeele de instruire şi autoinstruire utilizate;
c. mijloacele de învăţământ propuse spre a fi utilizate;
d. configuraţia sarcinilor de învăţare;
e. metodele, tehnicile şi probele de evaluare şi autoevaluare;
f. formele de organizare a activităţii elevilor.
 Din perspectivă psihosocială:
a. relaţiile educaţionale elev-profesor şi elev-elev;
b. interacţiunile socio-cognitive şi procesele interpersonale în care
sunt implicaţi profesorul şi elevii;
c. comunicarea educaţională şi formele sale.
Elemente constitutive ale strategiei didactice
a. tipurile de experienţe de învăţare şi mecanismele de asimilare a
cunoştinţelor şi de formare a abilităţilor şi capacităţilor:
• se referă la modul de abordare a învăţării, care are o importanţă
decisivă pentru reuşita secvenţei instructiv-educative.
• Acelaşi conţinut poate fi propus şi însuşit în moduri diferite, prin
mecanisme personalizate de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a
abilităţilor şi capacităţilor.
• Astfel, se pot întâlni diverse tipuri de învăţare: activă; interactivă;
creatoare; euristică/ prin descoperire; prin receptare; prin
problematizare/ problematizată; cooperativă/ prin cooperare;
experimentală.
• Stabilirea tipurilor de învăţare este determinantă, deoarece fiecare
din acestea se cere abordat în moduri/ modalităţi didactice specifice
şi prefigurează anumite căi de cunoaştere, de asimilare, de rezolvare,
de interogaţie, de problematizare etc.
Elemente constitutive ale strategiei didactice

b. metodele şi procedeele de instruire şi autoinstruire utilizate;


c. mijloacele de învăţământ propuse spre a fi utilizate - sistemul
materialelor naturale sau realizate intenţionat: planşe, modele, fişe de
lucru, chestionare, teste, cărţi, manuale, mijloace tehnice de instruire
etc., care sprijină aplicarea metodelor didactice şi atingerea obiectivelor
educaţionale ;
d. formele de organizare a activităţii elevilor - modalităţile specifice de
proiectare şi realizare a interacţiunilor profesor-elevi, de instituire şi
promovare a unor tipuri de colaborare între aceştia, în conformitate cu
obiectivele educaţionale urmărite; formele de organizare a activităţii
elevilor utilizate în cadrul procesului de învăţământ sunt: frontală,
individuală, pe grupe, în binoame/ perechi/ diade, precum şi combinări
ale acestor forme
Clasificarea metodelor didactice - I. Cerghit
Tipologii ale strategiilor didactice
 după domeniul activităţilor instrucţionale predominante:
 strategii cognitive;
 strategii psihomotorii sau acţionale;
 strategii afectiv-emoţionale;
 strategii mixte;
 după logica/ strategiile gândirii:
 strategii inductive – pun elevul în faţa realităţii şi îl conduc prin analiza
faptelor empirice la principiile care le explică şi la sintezele pe care le
organizează. Predarea/ învăţarea urmează traseul de la perceptia intuitivă la
explicaţie, de la exemplele concrete (cazuri tipice) la idee, de la particular la
general, de la cunoaşterea efectelor la desluşirea cauzelor;
 strategii deductive (axiomatice) – de la principii se ajunge la fapte pe care le
explică, de la cunoştinţe generale la cunoştinţe particulare, de la noţiune la
exemplul concret, de la ipoteză la faptul verificat prin obsevaţie şi experiment;
 strategii analogice – predarea/ învăţarea este mediată de modele;
 strategii transductive – sunt cele de genul explicaţiei prin metaforă, prin
punerea în relaţie a unor elemente considerate în mod obişnuit disparate;
 strategii mixte
Tipologii ale strategiilor didactice
 după gradul de dirijare/nondirijare a învăţării:
strategii algoritmice/ prescrise (prescriu desfăşurarea instruirii,
comportamentele pentru fiecare obiectiv; impun o dirijare strictă a
predării/ învăţării. Sunt directiviste şi pot deveni rigide, reducând
curiozitatea şi originaliatea elevilor, ceea ce nu înseamnă că în
anumite situaţii/ condiţii nu sunt necesare);
strategii nealgoritmice (nu prescriu dinainte desfăşurarea procesului
de predare/ învăţare, accentul punându-se pe efortul propriu al celui
care învaţă, pe munca independentă sau în echipă; ele sunt strategii
activ–participative);
strategii mixte;
Să reflectăm...
7. Realizati o analiză comparativă între o metodă
didactică tradițională și o metodă didactică modernă,
având în vedere următoarele aspecte:
a. descrierea celor două metode didactice;
b. exemplificarea unor contexte concrete de aplicare a
metodelor, în cadrul învățământului primar/ preșcolar;
c. precizarea condițiilor de eficiență (care țin de profesor,
elevi/ copii, mediul educațional);
d. precizarea tipurilor de finalități pe care le vizează;
e. analiza avantajelor și limitelor celor două metode
didactice.
Să reflectăm...
8. Realizați o analiză comparativă a strategiilor de
evaluare (inițială, continuă, finală) utilizate în contextul
învățământului primar și preșcolar. Veți avea în vedere:
a. Definirea celor trei tipuri de strategii de evaluare
b. Analiza comparativă a aspectelor specifice celor trei
tipuri de strategii, după un ansamblu de cel puțin 5
criterii alese de dvs.
Să reflectăm...
9. Argumentaţi, din perspectivă psiho-pedagogică, rolul
evaluării formative în învățământul primar și preșcolar.
Veți avea în vedere:
a. impactul pe care evaluarea formativă îl are asupra
copilului/ elevului și personalităţii acestuia
b. impactul asupra procesului de învăţare pe care el îl
parcurge.
Să reflectăm...
10. Prezentați comparativ două metode complementare/
alternative de evaluare având în vedere:
a. descrierea specificului fiecăreia dintre cele două metode
de evaluare;
b. menționarea a două asemănări, respectiv două deosebiri
dintre cele două metode de evaluare;
c. precizarea a câte două avantaje ale utilizării fiecăreia
dintre cele două metode în cadrul procesului de
evaluare;
d. exemplificarea modului în care metodele
complementare pot fi aplicate în învățământul primar/
preșcolar.
Strategii/ tipuri de evaluare

Evaluare de proces/
evaluare de produs

Evaluare obiectivă (bazată


pe probe standardizate)/ Evaluare criterială/
evaluare impresivă (centrată evaluare normativă
pe calitate)

Evaluare inițială/ Evaluare holistică/


continuă/ finală evaluare analitică

Evaluare internă/
evaluare externă
Metode de
evaluare

Metode Metode
tradiţionale alternative

Evaluare Evaluare Evaluare Observarea


orală practică scrisă comportamentului

Portofoliul cu
Interviul Proba practică Testul scris realizări personale

Simularea/
Chestionarea Proiectul
Demonstrația Chestionarul
orală structurată

Conversaţia Autoevaluarea

Interevaluarea/
Expunerea
Evaluarea de
orală către terți

Evaluarea asistată
de calculator
Tipologia itemilor de evaluare

1. Itemi obiectivi 2. Itemi 3. Itemi subiectivi


semiobiectivi
1.1. Itemi cu alegere 2.1. Itemi cu răspuns 3.1. Eseu structurat
duală scurt

1.2. Itemi cu alegere 2.2. Itemi de 3.2. Eseu liber


multiplă completare

1.3. Itemi de tip 2.3. Întrebări 3.3. Rezolvare de


pereche structurate probleme