Sunteți pe pagina 1din 5

1

RELATIILE INTERNATIONALE SI
NECESITATEA STABILIRII DE
RAPORTURI DIPLOMATICE SI
CONSULARE
1 ) Notiunea de relatii diplomatice
Relatiile diplomatice sunt forma normala de contact permanent si
oficial intre statele suverane.
Relatiile permanente si oficiale cu caracter « quasi-diplomatic », in
sensul ca pot fi asimilate relatiilor diplomatice, se pot stabili si intre statele
suverane si alte entitati cu personalitate juridica internationala, precum si
intre aceste entitati.
Fiecare stat suveran, independent si recunoscut, are dreptul de a trimite
reprezentanti diplomatici in alte state, ceea ce se numeste dreptul de legatie
« activ » si sa primeasca reprezentanti diplomatici ai altor state sau dreptul
de legatie « pasiv ». Aceasta distinctie nu inseamna ca ar fi vorba de doua
drepturi separate ; ea subliniaza doua aspecte al aceluiasi drept de legatie.
Dreptul de legatie, adica dreptul de reprezentare diplomatica, este un atribut
al independentei si suveranitatii. Trebuie precizat ca dreptul unui stat de a
trimite un reprezentant diplomatic trebuie distins de imprejurarea ca acel
reprezentant sa fie si efectiv primit de statul in care este trimis, dat fiind ca
nici un stat nu este obligat sa primeasca un reprezentant diplomatic. Dreptul
de a trimite un reprezentant diplomatic este subordonat consimtamantului
statului in care acesta este trimis. Pe de alta parte, nici un stat nu este obligat
sa trimita reprezentanti diplomatici, astfel incat exercitarea dreptului de
legatie este discretionara. In practica insa, statele primesc si trimit
reprezentanti diplomatici in cat mai multe state.
A) Stabilirea relatiilor diplomatice

Stabilirea relatiilor diplomatice este una din formele prin care statele isi
manifesta dorinta de a dezvolta colaborarea intre ele si de a contribui astfel
la mentinerea si consolidarea pacii mondiale, in cadrul unei ordini
internationale menite sa satisfaca tot mai adecvat aspiratiile de progres si
bunastare ale tuturor popoarelor.
Existenta relatiilor diplomatice exprima starea normala a raporturilor
dintre doua state. Ca atare, relatiile diplomatice se stabilesc pe perioade
nedefinite in timp.
Stabilirea de relatii diplomatice se face, asa cum se precizeaza si in
articolul 2 al Conventiei de la Viena din 1961 cu privire la relatiile
diplomatice, prin consimtamant reciproc.
Pentru a se ajunge la stabilirea de relatii diplomatice, este nevoie sa fie
indeplinite doua categorii de premise :
Premise politice. Motivatia luarii deciziei de stabilire a relatiilor
diplomatice poate fi diversa :
2

 un interes politic, cum ar fi spre exemplu apartenenta ambelor state,


inainte de independenta, la aceeasi entitate politica, dezvoltarea de-a lungul
istoriei a unor relatii speciale, apartenenta la aceeasi zona geografica,
similitudinea regimurilor politice
 interese de natura sociologica – ratiuni culturale, precum afinitatile de
limba, religie sau ideologie, sau ratiuni etnice, cum ar fi prezenta
semnificativa a unor grupuri de cetateni de aceeasi etnie intr-un alt stat, sau
alte ratiuni din aceeasi categorie.
 interese economice, care in momentul de fata, constituie un motiv
puternic pentru stabilirea de relatii diplomatice, in ideea de a favoriza
deschiderea de noi piete pentru produsele proprii sau de a diversifica sursele
de aprovizionare cu diverse materii si produse necesare pietei proprii.
Intotdeauna insa, oricare ar fi motivatia, actul stabilirii relatiilor
diplomatice raspunde unui interes comun. Un stat nu poate fi fortat sa
stabileasca relatii diplomatice cu un alt stat, impotriva vointei sale.
Cu toate aceste premise – necesitatea consimtamantului reciproc si
imposibilitatea obligarii la exercitarea dreptului de legatie – unii juristi sunt
de parere ca, in cazul in care un stat refuza in mod sistematic sa stabileasca
relatii diplomatice cu alte state, sau cu anumite alte state – spre exemplu,
Arabia Saudita a refuzat in mod sistematic sa stabileasca relatii cu fostele
state socialiste - o asemenea atitudine trebuie considerata ca fiind « contrara
principiilor fundamentale ale Dreptului International si, in particular,
dispozitiilor Cartei ONU », dat fiind ca aceasta impune statelor membre
obligatia juridica de a dezvolta intre ele relatii prietenesti si de a realiza
cooperarea internationala, precum si obligatia reglementarii pe cale pasnica
a diferendelor internationale, ceea ce nu se poate face in mod efectiv fara
stabilirea de misiuni diplomatice si consulare.
Premise juridice. Entitatile care stabilesc relatii diplomatice trebuie sa
indeplineasca un numar de exigente cu caracter juridic :
 sa aiba personalitate juridica internationala. In regula generala,
relatiile diplomatice se stabilesc intre state suverane, recunoscute ca atare,
care sunt subiecte de drept international.
 sa aiba capacitatea de a exercita dreptul de legatie. Pentru ca doua
entitati cu personalitate juridica internationala sa poata stabili relatii
diplomatice, este necesar ca ele sa aiba capacitatea de a primi reprezentanti
diplomatici ai celeilalte entitati, si, respectiv, de a trimite reprezentanti
diplomatici.

 sa se recunoasca reciproc, ca state suverane si independente, respectiv


ca subiecte de drept international cu capacitate limitata.
Recunoasterea trebuie sa fie reciproca. Fara recunoasterea subiectului de
drept international, si, implicit, a guvernului sau, se vor putea stabili anumite
tipuri de relatii cu acesta, dar nu relatii diplomatice.
Sunt insa si alte tipuri de subiecte cu personalitate juridica
internationala, deci care pot exercita drepturi si contracta obligatii in plan
3

international, altele decat statele suverane, si care, in anumite situatii, pot


stabili relatii diplomatice sau « quasi – diplomatice »:
 Sfantul Scaun (sau Vaticanul), care din ratiuni istorice,
ca centru mondial al Bisericii catolice, isi pastreaza calitatea de subiect de
drept international, poate stabili relatii diplomatice cu statele suverane si
independente;

 miscarile de eliberare nationala, adica formatiuni care


s-au constituit pentru a obtine independenta politica de sub diverse forme de
dependenta coloniala sau dominatie straina, atunci cand si-au creat forme
organizate de reprezentare in plan international.
Este cazul unor miscari de eliberare create indeosebi in Africa, angajate intr-
o indelungata lupta armata pentru obtinerea independentei – spre exemplu
Frontul National de Eliberare din Algeria (FNLA) sau Frontul de Eliberare a
Mozambicului (FRELIMO) -, a caror organizare politico-militara a
constituit baza structurilor de stat dupa dobandirea independentei. Pe
masura ce aceste formatiuni s-au consolidat in procesul luptei pentru
independenta, si au capatat o recunoastere internationala tot mai larga, ele
au obtinut si o reprezentare quasidiplomatica pe langa o serie de organizatii
internationale, in primul rand OUA si ONU. Relatiile cu aceste formatiuni au
constituit o modalitate de anticipare, de fapt, a stabilirii relatiilor diplomatice
cu viitoarele state independente.
In aceeasi categorie ar putea intra si Statul Palestina, proclamat de
Organizatia pentru Eliberarea Palestinei in 1988, fara insa ca OEP sa detina
efectiv controlul asupra teritoriului in cauza, deci fara a indeplini toate
criteriile care sunt proprii unui stat suveran si independent.
 organizatiile internationale guvernamentale, care sunt
subiecte de drept international cu capacitate limitata, pot si ele intra in
anumite raporturi cu statele suverane sau unele cu altele, raporturi avand
caracteristici ale relatiilor diplomatice (relatii quasi-diplomatice). Este de
acum o practica generalizata ca pe langa o serie de organizatii internationale
importante – cum sunt, spre exemplu, ONU, UNESCO, FAO, NATO,
Uniunea Europeana, OSA – statele sa deschida misiuni diplomatice. Unele
dintre ele au chiar competenta de a trimite reprezentanti proprii, cu
functiuni practic diplomatice, cum este Uniunea Europeana, care din 1993 a
acreditat un reprezentant si la Bucuresti.
 cazul particular al Ordinului Suveran de Malta, care,
avand sediul la Roma din 1834, nu exercita controlul nici unui teritoriu,
dupa ce a pierdut Insula Malta in 1798.
Ordinul de Malta isi mentine personalitatea juridica internationala
datorita traditiei si faptului ca are o ordine juridica proprie – legislatie,
administratie si jurisdictie – independenta de a celorlalte subiecte de drept
international. Este adevarat, insa, ca mai ales datorita legaturilor pe care le-a
stabilit in urma unor intelegeri din 1953 si 1966, cu Sfantul Scaun, ca Ordin
religios, personalitatea lui juridica internationala este slabita si nu este
recunoscuta decat de un numar limitat de state.
4

B) Rolul politic al relatiilor diplomatice

Menirea relatiilor diplomatice deriva din interesul statelor de a conlucra


unele cu altele pentru dezvoltarea fiecaruia si pentru mentinerea pacii
internationale. Aceste relatii au un dublu rol in raporturile dintre state:
Asigurarea unui canal de comunicare permanenta si directa intre
guverne. Comunicarea directa si operativa este vitala pentru cunoasterea,
abordarea si rezolvarea problemelor de interes comun intre doua state,
indeosebi atunci cand acestea pot aduce atingere pacii, securitatii si
integritatii lor teritoriale. Prin misiunile diplomatice permanente in capitale,
punctele de vedere, pozitiile sau mesajele se transmit direct si in orice
moment ; se pot face schimburi de pareri si informatii de interes comun cu
mare operativitate ; se pot clarifica nemijlocit eventuale neintelegeri care ar
putea duce la diferende. Acestea sunt esentiale pentru asigurarea relatiilor
prietenesti si de cooperare intre statele in cauza.
Tehnicile moderne de comunicatie faciliteaza foarte mult realizarea
acestei functii.
Asigurarea unui mecanism specializat care se ocupa de intarirea
legaturilor politice si facilitarea colaborarii economice, culturale si stiintifice
intre state, precum si de apararea intereselor fiecarui stat si a cetatenilor sai
in celalalt stat. Prin stabilirea de misiuni diplomatice permanente, in functie
de amploarea intereselor si legaturilor existente intre state, acestea sunt
incadrate cu personal specializat, care urmareste, cu precadere un anumit
domeniu de activitate – consilieri politici, atasati militari, consilieri economici
si atasati comerciali, atasati culturali, de presa, stiintifici. Prin activitatea pe
care acest personal diplomatic specializat o desfasoara, legaturile intre statele
in cauza se dezvolta si se diversifica.
Protectia intereselor patrimoniale ale unui stat si protectia cetatenilor
intr-un alt stat se realizeaza in principal prin personalul consular al misiunii
diplomatice, dar si prin restul personalului, in functie de natura intereselor
in cauza, care pot fi foarte diverse – politice, militare, culturale, de
propaganda.
Faptul de a stabili si intretine relatii diplomatice nu inseamna in nici
un fel acceptarea politicii sau a punctelor de vedere ale celeilalte tari, sau, in
orice caz, a unor pozitii contrare propriei politici.

2 ) Incetarea relatiilor diplomatice


Relatiile diplomatice intre doua state pot inceta in mai multe feluri:
 Prin ruperea relatiilor diplomatice.Ruperea relatiilor diplomatice este
un act unilateral si trebuie sa rezulte din declaratii sau acte fara echivoc.
Fiecare stat are dreptul discretionar de a rupe aceste relatii cu un alt stat,
fara a putea fi blamat ca ar fi afectat in vreun fel prerogativele celuilalt stat.
 Prin decizia unui for international. Organizatiile internationale, atat
cele universale cat si cele regionale, prevad printre mijloacele de
5

constrangere colectiva si masura ruperii relatiilor diplomatice cu un stat in


caz de violare a pacii de catre acesta.
Potrivit articolului 41 al Cartei ONU, care stabileste masurile de
constrangere fara folosirea fortei armate pe care Consiliul de Securitate le
poate lua, alaturi de masuri precum intreruperea toatala sau partiala a
relatiilor economice si a comunicatiilor feroviare, maritime, aeriene, se
prevede si ruperea generala a relatiilor diplomatice. Consiliul de Securitate
poate hotari aceste masuri si cu titlu obligatoriu pentru statele membre, in
virtutea articolului 25 al Cartei, in care caz statele membre se vor conforma.
Pana in prezent, insa, nu a existat o situatie in care Consiliul sa fi luat o
asemenea decizie.
Au existat insa situatii cand s-au facut recomandari de rupere a
relatiilor cu un stat anume, in care caz decizia de a accepta sau nu
recomandarea respectiva apartine fiecarui stat, fara nici o repercursiune
pentru el daca nu aplica recomandarea.
 Prin stingerea personalitatii juridice a unui stat.Exista situatii cand
relatiile diplomatice inceteaza ca urmare a unei schimbari fundamentale in
situatia internationala sau interna a unui stat, fie el acreditant (cel care
trimite reprezentanti diplomatici) sau acreditar (cel care primeste
reprezentanti diplomatici), respectiv disparitia acelui stat, fie prin
incorporarea sa intr-un alt stat, fie prin dezmembrarea sa in doua sau mai
multe state.
 Prin izbucnirea razboiului intre cele doua state. Regula clasica este ca
starea de razboi duce automat la incetarea relatiilor diplomatice, acestea
fiind incompatibile.

B ) Suspendarea relatiilor diplomatice

Suspendarea relatiilor diplomatice consta din incetarea temporara a


activitatii misiunii diplomatice in unul din statele care intretin relatii
diplomatice, sau a misiunilor diplomatice din ambele state. O asemenea
situatie poate interveni ca urmare a unei deteriorari survenite in raporturile
dintre ele sau ca urmare a aparitiei unui fapt neasteptat.